Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 535/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 535
Ședința publică de la 16 Aprilie 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 15 aprilie 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 0650 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 15 aprilie 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin încheierea de ședință din data de 02.11.2004, în condițiile dispozițiilor art. 120 Cod pr. civilă, a fost disjunsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant, având ca obiect ieșire din indiviziune, de acțiunea principală având ca obiect acțiune în constatare, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 24230/05.11.2004 (nr. nou -).
Prin întâmpinarea formulată la data de 30.05.2005, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, solicitând admiterea ca întemeiată a excepției invocate.
Prin încheierea de ședință din data de 31.05.2005, instanța a admis ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și.
Prin cererea reconvențională formulată la data de 28.06.2005, pârâtul a solicitat instanței ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în C,-, dispunându-se, totodată, atribuirea în natură a imobilului, conform cotelor ce revin fiecăruia, astfel cum s-a menționat în actele de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea de ședință din data de 23.05.2006, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, numita, având în vedere că aceasta este unica moștenitoare a autoarei.
Prin precizarea formulată la data de 28.02.2006, reclamanții și au solicitat instanței, având în vedere concluziile raportului de expertiză, obligarea pârâților și să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 47 mp, obligarea pârâților să-și ridice construcțiile edificate, în mod abuziv, de pe terenul menționat sau, în caz contrar, să fie autorizați reclamanții să demoleze aceste construcții, pe cheltuiala pârâților.
Prin sentința civilă nr.16518 din 26.11.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți, respins capătul de cerere privind sistarea construcțiilor edificate de pârâta și respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant.
A fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, în varianta a II -
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul teren în suprafață de 340 mp. situat în C,-, județul
S-a atribuit reclamanților și suprafața exclusivă de 218 mp. pârâților și, suprafața exclusivă de 31 mp, pârâtului-reclamant suprafața exclusivă de 42 mp și pârâtei suprafața exclusivă de 49 mp, conform raportului de expertiză tehnică judiciară topografică și schiței-anexă la acest raport întocmit de expert inginer.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
S-au reținut drepturile indivize ale părților și s-a omologat varianta a II a din raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, constatându-se că din cauza amplasamentului clădirilor C1, C2 și C3, nu se poate dispune ieșirea din indiviziune cu privire la restul suprafeței de 180 mp.
Din analiza probelor cauzei, nu s-a putut reține edificarea de către pârâta a unor construcții pe terenul în litigiu, motiv pentru care s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată în acest sens de reclamantul.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, reclamanții și, precum și pârâții, și.
În apelul reclamanților s-a arătat că aceștia au dovedit prin probele administrate că pe terenul lor se află construcții edificate fără acordul acestora, pentru care au cerut demolarea, instanța i-a privat de o parte din terenul lor și că trebuiau respectate actele de proprietate ale părților.
Prin apelul formulat, pârâta a susținut că instanța nu a avut în vedere suprafețele reale ale terenului și construcțiilor edificate pe acesta și că poziția procesuală a acestei pârâte și a pârâților și, a fost în sensul opoziției la ieșirea din indiviziune, motivată de configurația locului și a spațiilor de utilizare exclusivă.
Prin apelul declarat, pârâții și, au criticat sentința pe motiv că instanța nu a analizat apărările pârâților vizând imposibilitatea ieșirii din indiviziune, întrucât, chiar dacă părțile dețin cote indivize mai mari sau mai mici din teren, față de destinația acestuia, este imposibilă o delimitare a suprafețelor ce revin fiecărei părți.
Reclamanții și au formulat, în calitate de intimați, întâmpinare față de apelul declarat de pârâta, solicitând respingerea acestuia, arătând că nu pot fi obligați să rămână în indiviziune și că nu li se poate încălca dreptul de proprietate garantat de CEDO.
Prin decizia civilă nr.0650 din 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.-, s-au admis apelurile declarate de pârâții, și de către pârâta, în contradictoriu cu intimații pârâți, și .
S-a respins apelul declarat de reclamanții și.
A fost schimbată în parte sentința civilă, apelată, în sensul că s-a respins cererea de ieșire din indiviziune formulată de reclamanții și și cererea reconvențională privind ieșirea din indiviziune, formulată de pârâtul.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că o justă soluționare a pricinii reclamă o analiză mai judicioasă a stării de fapt dedusă judecății, ce urmează a fi făcută în calea de atac devolutivă a apelului.
Că, este necesară examinarea prioritară a apărării pe fond formulată de apelanții pârâți cu privire la imposibilitatea ieșirii din indiviziune, pentru că soarta juridică a cererii de partaj depinde de primirea sau înlăturarea acestei apărări.
S-a reținut că imobilul din C,-, compus dintr-o suprafață de teren de 520. și construcții a fost, inițial, proprietatea soților și, fiind dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.315/1955; că, aceștia au divorțat, realizând un partaj în natură a imobilului prin sentința civilă nr.3612/24.06.1964 a Tribunalului Popular Oraș Raion
S-au avut în vedere actele de înstrăinare succesivă, expertiza tehnică ordonată în cauză, s-a constatat că suprafața neconstruită de 214. este compusă din 2 figuri geometrice, terenul respectiv asigurând accesul la toate construcțiile de pe teren.
În raport de configurația terenului, de destinația acestuia de curte și de faptul că el asigură accesul la construcții, apare evident că nu poate fi împărțit în loturi fizice, care să corespundă drepturilor indivize ale părților și să satisfacă și nevoile normale de folosință, cu privire la teren.
Tribunalul a motivat că părțile se găsesc într-o stare de indiviziune forțată, generată de situația terenului și a construcțiilor, care nu permit crearea a 4 loturi fizice, dar și de fragmentarea imobilului ce a constituit inițial o proprietate unitară.
Că, această stare de indiviziune este forțată și ea va fi perpetuă, atâta vreme cât se va menține situația juridică actuală a construcțiilor cu destinația de locuințe, deci câtă vreme vor exista mai multe unități locative, care beneficiază de o curte comună.
Împotriva deciziei, în termen legal a declarat recurs pârâtul, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, pârâtul susține în esență, că:
- afirmația instanței de apel că părțile se află într-o stare de indiviziune forțată, generată de situația terenului și a construcțiilor, contravine cu expertiza ordonată în cauză, în special varianta a II - a, încălcându-se astfel dispozițiile art. 728 Cod civil; că, afirmația ce privește neînțelegerile existente între părți, nu constituie un argument pentru înlăturarea art. 728 Cod civil.
În drept, pârâtul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr. civilă.
În cauză, intimații pârâți, și, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Prin încheierea de ședință din data de 2.11.2004, în condițiile dispozițiilor art. 120 Cod pr. civilă, a fost disjunsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant, având ca obiect ieșire din indiviziune, de acțiunea principală având ca obiect acțiune în constatare, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr.24230/5.11.2004 ( nr. nou -).
Prin cererea reconvențională formulată la data de 28.06.2005, pârâtul a solicitat instanței ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în C,-, dispunându-se totodată atribuirea în natură a imobilului conform cotelor ce revin fiecăruia, astfel cum se menționează în actele de vânzare - cumpărare.
Prin precizarea formulată la data de 28.02.2006, reclamanții și, au solicitat instanței obligarea pârâților și să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 47., obligarea pârâților să-și ridice construcțiile edificate în mod abuziv de pe terenul menționat, sau în caz contrar, să fie autorizați reclamanții să demoleze aceste construcții pe cheltuiala pârâților.
Instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a respins capătul de cerere privind sistarea construcțiilor edificate de pârâta și a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant.
A omologat raportul de expertiză întocmit de expert în varianta a II-a și a dispus ieșirea din indiviziune conform sentinței.
Tribunalul a schimbat soluția instanței de fond, în sensul că respins cererea de ieșire din indiviziune formulată de reclamanți și cererea reconvențională formulată de pârâtul, privind același aspect.
Se apreciază că soluția adoptată de tribunal este corectă, avându-se în vedere considerentele ce urmează.
Imobilul ce face obiectul litigiului compus din construcții și suprafața de 520. a fost inițial proprietatea soților și, fiind dobândit prin actul de vânzare - cumpărare autentic nr.315/1955, aceștia au divorțat, realizând un partaj în natură al imobilului prin sentința civilă nr.3612/1964 a Tribunalului Popular Oraș Raion C ( fila 33 fond ).
Ulterior hotărârii de partaj, foștii soți au făcut acte de înstrăinare cu privire la părțile din imobil ce le-au revenit în lot.
Reclamanții și, au dobândit de la ( fostă ) prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr.616/17.04.2003, cota sa indiviză de din terenul loc de casă de 520., împreună cu etajul construcției edificat pe acesta.
Cealaltă cotă de a fost înstrăinată prin trei acte succesive de înstrăinare de către copartajantul, astfel: suprafața de 96. din care suprafața construită este de 62,2. împreună cu apartamentul nr.3 de la parterul clădirii numiților și, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.12158/1971; suprafața indiviză de 50. teren loc de casă împreună cu o parte din imobilul clădit, numitei, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.1393/1967; suprafața de 42. și un apartament edificat pe teren numiților și, prin contractul de vânzare - cumpărare nr.10155/1971.
La data efectuării expertizei, titulari ai dreptului de proprietate ai loturilor menționate mai sus, sunt pârâții și, care au cumpărat nuda proprietate a suprafeței de 96. și a suprafeței construite de la proprietarii inițiali, și, aceștia păstrându-și dreptul de uzufruct; pârâta - moștenitoarea legală a numitei deține suprafața indiviză de 50.; pârâtul a cumpărat suprafața de 42. de la numiții și.
Tribunalul a analizat actele de proprietate ale părților în litigiu și a apreciat că există neconcordanțe între actele notariale deduse judecății, în sensul că dreptul indiviz al reclamanților este exprimat într-o cotă matematică, pe când drepturile indivize ale pârâților sunt exprimate în suprafețe indivize.
Din expertiza întocmită la prima instanță și schița anexă a acestuia, rezultă că suprafața totală a terenului este de 520., din care suprafața neconstruită de 214. este compusă din 2 figuri geometrice, terenul, respectiv asigurând accesul la toate construcțiile de pe teren.
Instanța de apel a apreciat corect că, față de configurația terenului, de destinația de curte și de faptul că el asigură accesul la construcții, apare evident că el nu poate fi împărțit în loturi fizice care să corespundă drepturilor indivize ale părților și să satisfacă nevoile normale de folosință cu privire la teren.
Părțile se găsesc într-o stare de indiviziune forțată, generată de situația terenului și a construcțiilor, care nu permit crearea a 4 loturi distincte, precum și fragmentarea imobilului ce a constituit inițial o proprietate unitară.
În speța dedusă judecății există neînțelegeri legate de nefolosirea terenului liber, iar faptul că reclamanții nu vor să aibă o curte comună cu pârâții, nu reprezintă o cauză ce atrage incidența dispozițiilor art.728 Cod civil, simplul fapt al promovării unei cereri în instanță nu are consecințe asupra schimbării naturii coproprietății forțate și perpetue.
În practica judiciară au existat situații când instanțele de judecată au fost sesizate să aducă clarificări în legătură cu terenul pe care este edificată construcția, ca obiect al proprietății, afectat folosinței comune.
S-a reținut că nu poate fi partajat terenul aferent construcției, în realitate terenul pe care este construit imobilul și terenul de pe lângă construcție, care este necesar să fie folosit drept curte comună.
Când însă, terenul depășește suprafața normală a unei curți, nu poate fi considerată indiviziune forțată, ci trebuie partajată.
În speța dedusă judecății, expertul concluzionează că datorită amplasamentului clădirilor existente pe teren, a intrărilor obligatorii în cele 3 clădiri din curtea interioară, a spațiilor intercalate și deținute în exclusivitate de părțile în litigiu, face ca fluxurile de circulație ale părților să se intersecteze obligatoriu în mai multe puncte; că pe terenul în suprafață de 213. sunt amenajate mai multe alei betonate care sunt orientate către intrările în casa veche, cea nouă și una în garajul de la demisol, fapt ce face imposibilă ieșirea din indiviziune.
Mai mult, recurentul deține în proprietate doar suprafața de 42., iar dimensiunea acestei suprafețe nu constituie un argument care să justifice admisibilitatea acțiunii de ieșire din indiviziune.
Față de cele arătate, decizia tribunalului fiind pronunțată cu aplicarea corectă a legii pe aspectul stării de coproprietate forțată și perpetuă, se constată neîntemeiate criticile formulate de recurent, în speță nefiind incidente motivele de recurs invocate de pârâtul, așa încât, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 0650 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și intimații pârâți,.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec. -
Tehn./2 ex.
14.05.2005
Jud.apel
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Oana Ghiță, Tatiana Rădulescu
