Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 536/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 536/
Ședința publică din 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
JUDECĂTOR 3: Irina vicepreședintele Curții de Apel
Grefier -
La ordine fiind soluționarea recursului civil declarat de către pârâtul -, împotriva deciziei civile nr. 78 din 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta, în acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune.
La apelul nominal, au răspuns: recurentul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei și pentru intimata-reclamantă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este primul termen de judecată în recurs; recursul este motivat; insuficient timbrat; prin biroul registratură s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Av., depune la dosarul cauzei chitanța nr. - din 29.09.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 120 lei. Precizează că nu are probe de solicitat în cauză.
Av., depune la dosarul cauzei opis cu acte în completare cu precizarea că a înmânat copie de pe întâmpinare colegei sale în timp util pentru studiere. Nu are alte probe sau cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt probe de solicitat și cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av., critică decizia pronunțată de instanța de apel întrucât, în ciuda dovezilor aceasta a înlăturat apărarea pârâtului în sensul că avansul de 30 milioane lei este aportul său personal, banii fiind dați de către mama sa, avans pentru cumpărarea locuinței supuse partajului. Tot din banii dați lui de către mama sa a achitat o sumă restantă la întreținere iar cu diferența a realizat anumite îmbunătățiri la imobil.
Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii. Astfel, pârâtul și-a formulat apărările pentru a face dovada aportului său personal cu acte și martori, dovedind astfel că împreună cu reclamanta nu putea dobândi această sumă de bani în condițiile în care aveau datorii mari la întreținere.
Afirmația că nu poate fi luată în considerare suma de bani reprezentând contribuția pârâtului la plata achiziționării imobilului, a plății întreținerii și renovării imobilului întrucât aceasta nu a fost rulată printr-o bancă, nu poate fi primită motivat de faptul că din probele administrate rezultă sumele de bani pe care mama acestuia i le-a dat pârâtului după ce și-a vândut imobilul proprietatea sa.
O altă critică adusă deciziei pronunțată în apel este cea referitoare la greșita atribuire către reclamantă a imobilului, cunoscut fiind faptul că aceasta este plecată de la domiciliu în străinătate de peste 4 ani; nu a făcut în nici un fel dovada că ar avea nevoie de acest spațiu de locuit, cu atât mai mult cu cât aceasta și-a achiziționat un imobil în B, pârâtul fiind cel care a rămas în imobil întrucât nu are un alt spațiu de locuit.
În raport de întregul material probator administrat în cauză și criticile aduse prin motivele de recurs, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Av., pentru intimata-reclamantă, în combaterea recursului, arată faptul că recurentul-pârât nu a răsturnat cu nici o probă prezumția de bunuri în raport de suma de 30 milioane lei. Împrejurarea că mama sa a vândut un imobil proprietatea ei, și din prețul obținut a achitat datorii la apartamentul în care cele două familii locuiau, nu poate fi considerată o probă. Din actul de vânzare cumpărare, aflat la fila 6 dosar fond, rezultă faptul că din totalul de 130.000.000 lei, reprezentând contravaloarea imobilului cumpărat, s-a achitat suma de 30.000.000 lei numerar din surse proprii ale cumpărătorilor și nu sursă proprie a lui - acesta neînscriindu-se în fals cu privire la mențiunile din contract.
De asemenea, nu este fondată nici susținerea recurentului potrivit căreia, prin faptul că în acțiunea formulată reclamanta nu a solicitat și partajul bunurilor mobile, se dovedește că restul sumei a fost dată părților pentru dobândirea acestor bunuri, însă reclamanta nu a solicitat și partajarea bunurilor mobile întrucât ele era puține și de mică valoare economică.
Din probele administrate, respectiv martorii reclamantei, rezultă că părțile și-au achitat avansul din banii lor iar pentru restul de preț au făcut împrumut.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs arată faptul că niciuna din susțineri nu a fost dovedită, pentru că, intimata nu este stabilită în străinătate, este stabilită și locuiește în țară unde are o afacere, nu și-a cumpărat un apartament ci locuiește cu mama ei. Susținerea recurentului că este îndreptățit la atribuirea imobilului către el, deși reclamanta a dovedit că are o cotă de contribuție mult mai mare, pentru faptul că este încadrat în muncă și poate contracta un împrumut CEC. Însă, acesta nu are credibilitatea și posibilitatea achitării ratelor unui împrumut pe termen, care ar însemna plata dublului sumei datorate cu titlu de sultă. Mai mult, în prezent recurentul are o datorie la întreținere de peste 1700 lei.
În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5045/2 oct. 2007 Judecătoriei Brăila pronunțată în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta domiciliată în B,-, -.3,.3,. 55, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B,-, -.6,. 351 având ca obiect partaj bunuri comune și în parte cererea reconvențională.
S-a constatat că reclamanta și pârâtul au dobândit în timpul căsătoriei bunul comun apartament situat în mun. B, ans. III,-, -.6,.3,. 351 nr. cadastral provizoriu 28/351 în valoare de 54609 lei noi, având cote de contribuție de 66,98% reclamanta, respectiv 33,02% pârâtul.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în privința bunul imobil susmenționat prin atribuirea imobilului către reclamanta .
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului o sultă de 18031 lei noi în termen de 30 zile.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei sumele de 425,48 lei noi cheltuieli de întreținere și 84,53 lei noi cotă impozit imobil.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară autentificat sub nr. 696/2003 părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul apartament, situat în B, - 8, -.6,. 3,. 351.
Valoarea imobilului, este de 54609 lei noi astfel cum s-a stabilit prin concluziile raportului de expertiză în specialitatea construcții civile realizat de expert (fila 294 ds.)
Conform art. 35 Codul familiei această cotă are calitatea de bun comun, părțile necontestând acest aspect.
Deși părțile au indicat fiecare cote proprii de contribuție diferite (reclamanta arătând în cererea introductivă o cotă proprie de 85% iar pârâtul arătând în întâmpinarea-cererea reconvențională o cotă proprie de 65%) instanța reține că aceste cote nu corespund realității, la stabilirea cotelor de contribuție fiind necesar să se țină cont de modul în car părțile au înțeles să aloce veniturile proprii în perioada de achiziție a imobilului și în perioada în care au fost achitate creditele aferente achiziționării imobilului.
Concluzionând asupra contribuției la dobândirea bunului instanța a reținut că:
- reclamanta a contribuit cu 50% din avansul respectiv 5668 lei, cu 50% din sumele achitate înainte de 2004 respectiv 6414,5 lei cu sumele achitate după 2004 respectiv 12429 având o contribuție totală de 24511,5 lei ceea ce reprezintă prin raportare la valoarea actualizată a bunului de 54609 lei o cotă de contribuție de 66,98%.
- pârâtul a contribuit cu 50% din avansul respectiv 5668 lei și cu 50% din sumele achitate înainte de 2004 respectiv 6414,5 lei având o contribuție totală de 12082,5 lei ceea ce reprezintă prin raportare la valoarea actualizată a bunului de 54609 lei o cotă de contribuție de 33,02%.
Astfel din analiza elementelor menționate rezultă că reclamanta are o contribuție la dobândirea imobilului de 66,98% iar pârâtul o cotă de 33,02%.
Valoarea imobilului, este de 5409 lei noi astfel cum s-a stabilit prin concluziile raportul de expertiză în specialitatea construcții civile realizat de expert (fila 294 ds.)
Având în vedere că imobilul nu este comod partajabil în natură, față de prevederile art. 6739ce arată că " la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea." instanța a reținut că reclamanta îndeplinește criteriile indicate mărimea cotei, natura bunului (reclamanta fiind de altfel și titulara contractului de credit ipotecar), având și posibilități financiare pentru plata sultei,
Pârâtul a acumulat chiar datorii în perioada în care a avut posesia imobilului (aspect dovedit cu înscrisurile depuse) o atribuire a imobilului către acesta ducând practic la vânzarea imobilului și eludarea dispozițiilor art. 67311Cod procedură civilă ce arată că aceasta este o soluție extremă ce se aplică numai în situația în care nici o parte nu dorește atribuirea bunului.
Reclamanta a fost obligată la plata către pârât a unei sulte corespunzătoare cotei deținute de acesta din imobil (33,02%) respectiv 18031 RON, în termen de 30 zile.
În ceea ce privește suma de 425, 48 lei datorii la întreținere instanța a obligat pârâtul la plata acesteia ca fiind cel ce a folosit efectiv apartamentul în perioada respectivă iar în privința impozitului achitat de reclamantă, pârâtul a fost obligat la plată corespunzător cotei sale de 33,02% respectiv suma de 84,53 lei.
Față de prevederile art. 276 Cod procedură civilă instanța a compensat cheltuielile de judecată, cererile ambelor părți fiind admise doar în parte.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul.
În motivarea apelului său, reclamanta critică sentința pentru netemeinicie, arătând că prima instanță a reținut în mod corect cum că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul situat în B,-, -.351, că avansul a fost achitat din resurse proprii, deci câte o cotă de 50% fiecare, că de asemenea până în luna 2004 au achitat în cote egale ratele și dobânzile la creditul contractat dar greșit atunci când la calcularea cotelor procentuale prin includerea de două ori valoarea actualizată a avansului de 30.000.000 lei ROL.
La un calcul corect, cota de contribuție a reclamantei ar fi fost de 88,44% iar a pârâtului de 11,56%.
Pârâtul, în motivarea apelului său arată că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul că s-a reținut în mod eronat că avansul de 3.000 lei RON, a fost achitat din bani comuni când a dovedit, cu înscrisuri și declarații de martori că acești bani și mai exact suma totală de 13.400 lei RON i-a fost dată de mama sa care la data de 7 mai 2003 vândut un imobil cu suma de 162.000.000 lei ROL din care a achitat tatălui său suma de 28.000.000 lei ROL cu restul gratificându-
Prin decizia civilă nr. 78 din 3.04.2008, Tribunalul Brăilaa admis apelul formulat de reclamanta, domiciliată în B,-, -. 3,. 55, județul
A schimbat în parte sentința apelată și în rejudecare admite acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B,-, - 2,. 6,. 351, împotriva sentinței civile nr.5045/02.10.2007 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr.1799/2006.
A constatat că reclamanta are o cotă de contribuție la dobândirea apartamentului de 85%, reprezentând valoric 46.418,32 lei din valoarea bunului, iar pârâtul are o cotă de 15%, reprezentând valoric 8.191,47 lei din valoarea bunului.
A obligat pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 8.191,47 lei cu titlu de sultă.
A respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârât.
A păstrat restul dispozițiilor sentinței.
A respins ca nefondat apelul declarat de pârât.
A obligat pe pârâtul-intimat să plătească reclamantei-apelante suma de 566 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prima instanță, pe baza probelor administrate, a stabilit o corectă situație de fapt și a dat dispozițiilor legale o interpretare corespunzătoare, însă a greșit atunci când a efectuat calculul matematic al cotei de contribuție a părților la dobândirea imobilului.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că părțile, din economii proprii, au achitat suma de 3.000 lei RON reprezentând avans la achiziționarea apartamentului și că de asemenea împreună au achitat ratele și dobânzile la creditul contractat, respectiv luna 2004, dar atunci când a efectuat calculul matematic a inclus de două ori suma achitată drept avans. Cu privire la natura sumei de bani achitată drept avans, prima instanță a argumentat în mod convingător faptul că intimatul, cu probele administrate, nu a putut dovedi susținerile referitoare la donația ce mama sa i-ar fi făcut-o, că dincolo de declarațiile controversate ale martorilor, și intimatul a avut o poziție oscilantă (ori banii au fost folosiți la cumpărarea locuinței dar pentru care a trebuit să se contracteze un credit bancar, sau au fost folosiți pentru efectuarea de îmbunătățiri -igienizare și montarea unei uși metalice în condițiile în care în același an au contractat un credit pentru nevoi personale).
Tribunalul, a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut cum că avansul în sumă de 3.000lei a fost achitat din bani comuni, deci într-o contribuție de 50%. În aceiași cotă de contribuție au fost achitate ratele și dobânzile la apartament, până la despărțirea în fapt, după această dată, fiind achitate doar de către reclamanta.
În urma refacerii calculului matematic, rezultă o cota de contribuție a reclamantei superioară celei solicitate prin acțiune, dar având în vedere principiul disponibilității, nu-i poate fi recunoscută decât cota de contribuție de 85%.
Referitor la suma de 4.500 lei achitată de intimat după despărțirea în fapt, din probe rezultă și in mod corect a reținut prima instanță că aceasta a fost o datorie a acestuia pentru că după despărțirea în fapt a locuit în apartament.
De asemenea, în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art.673/9 Cod procedură civilă și a atribuit imobilul reclamantei în condițiile în care aceasta a depus dovezi din care rezultă că are posibilități bănești cu care să achite sulta cuvenită intimatului, spre deosebire de acesta care nu a produs astfel de probe, iar faptul că aceasta locuiește în străinătate nu constituie un impediment în a-i atribui imobilul.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivelor prev. de art. 304 pct. 9 pr.civ. întrucât s-a reținut greșit că avansul de 3000 lei achitat la dobândirea apartamentului constituie economii comune ale soților. În realitate, din probele administrate ( acte și martori) rezultă cu certitudine că această sumă i-a fost acordată de către mama sa, suma provenind din înstrăinarea locuinței sale, proprietate personală.
Astfel, la data de 15.05.2003 s-a achitat avansul pentru cumpărarea apartamentului supus partajului de față, banii provenind din prețul obținut de mama sa în urma vânzării apartamentului său, în urmă cu 8 zile.
Susține recurentul că instanța i-a înlăturat nejustificat apărările făcute în acest sens cu înscrisurile depuse la dosar.
Critică recurentul și modalitatea de atribuire a apartamentului, reținându-se eronat că el nu ar avea posibilitatea de a-i plăti reclamantei sulta cuvenită.
Recursul declarat este nefondat.
Verificând decizia civilă recurată prin prisma motivelor invocate și care vizează în parte aspecte de netemeinicie ( interpretarea greșită a probelor), Curtea constată că în mod justificat s-a reținut calitatea de bun comun a avansului de 3.000 lei achitat la dobândirea apartamentului, recurentul nereușind să răstoarne prezumția instituită de art. 30 Codul familiei.
Deși recurentul susține că a făcut dovada cu înscrisuri asupra calității de bun propriu a avansului, din contractul de vânzare-cumpărare cu garanție ipotecară ( fila 6 dosar fond) rezultă contrariul, respectiv s-a " achitat numerar din surse proprii ale cumpărătorilor", părțile în cauză.
În acest context, critica aplicării greșite a legii ( art. 30 și 31 Codul familiei) apare ca nefiind justificată.
Cât privește critica atribuirii greșite a apartamentului, Curtea constată că s-a dat corect eficiență disp.art. 6739pr.civ. instanța argumentând convingător atribuirea apartamentului reclamantei.
Pentru aceste motive, recursul va fi respins ca nefondat, făcându-se în cauză aplicarea art. 312 pct. (1) pr.civ.
Văzând și disp.art. 2745 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul pârâtului -, împotriva deciziei civile nr. 78 din 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.23.10.2008
Tehnored.
2 exp./24.10.2008
Fond: Judecătoria Brăila - judecător
Apel: Tribunalul Brăila - judecători - -
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa, Irina
