Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(80/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.536
Ședința publică de la 23 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul pârât, împotriva deciziei civile nr.1197 A din 24.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă -.
Obiectul cauzei - partaj bunuri comune.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16 martie 2009, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23 martie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 B, sub nr- la data de 18.09.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul solicitând desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, încredințarea spre creștere și educare a minorilor și, obligarea pârâtului să contribuie la cheltuielile de creștere și educare a minorilor, revenirea la numele avut înainte de căsătorie - - și partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
La data de 18.10.2006, pârâtul a depus la dosar cerere prin care solicită desfacerea căsătoriei din culpa reclamantei, încredințarea spre creștere și educare a minorilor, obligarea reclamantei să contribuie la cheltuielile de creștere și educare a minorilor, revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei și partajarea bunurilor comune.
Prin sentința civilă nr.10415/15.12.2006, pronunțată în dosarul cu nr.17325/2006, Judecătoria Sectorului 3 Baa dmis în parte acțiunea, a desfăcut căsătoria din culpă comună, a încredințat minorii spre creștere și educare către reclamantă, obligând pârâtul să contribuie la cheltuielile de creștere și educare ale acestora, a dispus, de asemenea, revenirea reclamantei la numele avut înainte de căsătorie, și a disjuns capătul de cerere privitor la partaj, formându-se dosarul civil nr-.
Judecătoria Sectorului 3 B, prin sentința civilă nr.11207 din 17.12.2007 a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă și în parte, cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant, a constatat că foștii soți au dobândit în timpul căsătoriei, cu cote de contribuție egală, apartamentul situat în B,-,.60,.1,.3, sector 3 în valoare de 111.440,85 Euro echivalentul sumei de 376.730,70 lei și a stabilit că aceasta este valoarea întregii mase partajabile.
Instanța a dispus ieșirea din indiviziune, atribuind în lotul pârâtului - reclamant apartamentul în natură cu obligarea acestuia la plata sumei de 188.365 lei sau echivalentul în euro la cursul de la data plății efective către reclamanta - pârâtă și cu preluarea de către pârâtul - reclamant a condițiilor contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1321/15.05.2003 cu garanție reală, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr.1322/15.05.2003 în calitate de titular.
Prima instanță a stabilit termenul de o lună, termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii în vederea achitării echivalentului valoric al cotei părți ce-i revine reclamantei-pârâte, de către pârâtul - reclamant și a compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr.10415/15.12.2006 pronunțată de Judecătoria sector 3 B în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr.17325/301l2006 sentință rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamanta - pârâtă și pârâtul - reclamant prin divorț din culpă comună,s-a dispus revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei acela de, încredințarea către reclamantă a minorilor rezultați din căsătorie și obligarea pârâtului reclamant la plata unei pensii de întreținere în echivalent bănesc în favoarea minorilor de la data pronunțării hotărârii la majoratul fiecăruia dispunându-se disjungerea capătului de cerere accesoriu cu privire la partajul bunurilor dobândite în timpul căsătoriei care ar fi întârziat judecarea cererii principale și a celei incidentale privind divorțul. Instanța a reținut că prin cererea de partaj formulată de reclamantă, accesorie la cererea principală, acesta a pretins o contribuție egală la dobândirea apartamentului ca unic bun ce face parte din patrimoniul comun al foștilor soți, iar pârâtul reclamant a contestat această cotă de contribuție pretinzând că, dimpotrivă reclamanta a avut un aport mult mai mic de numai 20%, aceasta deoarece veniturile pârâtului erau cu mult superioare celor realizate de reclamantă și a contestat și evaluarea provizorie de 12000 euro făcută de reclamantă conform art.112 Cod procedură civilă. Instanța a reținut că apartamentul, ca element activ de patrimoniu, a fost dobândit de către părți în timpul căsătoriei, în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1321/15.03.2003, prețul vânzării fiind de 11800 dolari USD din care suma de 7000 USD reprezentând credit contractat de către foștii soți de la BCR obligația comună, de restituire a sumei împrumutate, fiind garantată cu garanție reală imobiliară, conform contractului de ipotecă autentificat sub nr.1322/15.03.2003 ce poartă asupra imobilul dobândit prin contractul de vânzare cumpărare.
Instanța a reținut că obligațiile comune ale părților reprezentate de împrumutul pentru achitarea diferenței de preț ca element de pasiv al patrimoniului foștilor soți, au ca obiect suma de 7000 euro la data de 15.03.2003. Din probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri și declarațiile martorilor, și reiese că soții au primit la încheierea căsătoriei daruri manuale în obiecte și bani, respectiv suma de 20.000.000 lei vechi, pentru a pune bazele patrimoniului comun, sumă pe care foștii soți au folosit-o la plata avansului la apartamentul bun comun. Tot din declarațiile martorilor instanța a mai reținut că ambii soți au realizat venituri pe tot parcursul căsătoriei, s-au ocupat de creșterea și educarea copiilor și în egală măsură de sarcinile gospodărești iar, atât timp cât nu rezultă din dovezile administrate că vreunul din soți a avut un aport mai mare, dându-se astfel eficiență prezumției ce decurge din dispozițiile art.35 din Codul Familiei care consacră egalitatea soților în privința drepturilor și obligațiilor asupra bunurilor comune din acest text de lege enunțat rezultă că soții administrează și folosesc împreună bunurile comune și dispun tot astfel de ele, iar contribuția la dobândire este egală. Chiar dacă martorii susțin că pârâtul și-a completat veniturile efectuând lucrări particulare aceasta compensează cu veniturile realizate de reclamantă pe măsura pregătirii superioare a acesteia în ceea ce privește aplicarea criteriilor de atribuire a apartamentului bun indiviz în cote de 50% fiecare, instanța a reținut că reclamanta pârâtă a plecat din apartamentul ce a constituit domiciliul conjugal împreună cu minorii stabilindu-se într-o altă localitate la circa 50 km. de B în județul P în domiciliul părinților săi, pârâtul reclamant exercitând singur atributul posesiei și folosinței apartamentului bun comun. Totodată, instanța a reținut că această enumerare a criteriilor avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor, prevăzută de art.6739Cod procedură civilă, nu este exhaustivă, putând fi avute în vedere și altele, printre care, atribuirea în lotul coproprietarului care îl deține la data formulării cererii de împărțeală, în speță pârâtului reclamant, reclamanta renunțând să mai exercite folosința odată ce a părăsit acest imobil ce a constituit domiciliul conjugal preferând să facă periodic deplasarea la B în interesul serviciului.
Instanța a constatat că nu poate fi primită susținerea reclamantei pârâte potrivit cu care se impune ca în urma partajului apartamentul să fie atribuit în lotul reclamantei pe criteriul faptului că exercită drepturile și îndatoririle părintești și că se impune ca obligația de întreținere al cărui debitor este pârâtul față de copii minori să se execute în natură și nu în echivalent prin asigurarea efectivă a locuinței copiilor minori, întrucât prin hotărâre judecătorească, instanța s-a pronunțat odată cu divorțul și asupra încredințării precum și asupra modalității de executare a obligației pârâtului de a contribui la creșterea, educarea și întreținerea minorilor ce i-au fost încredințați reclamantei pârâte.
În cauză, a fost administrată proba cu expertiză tehnică construcții civile pentru evaluarea apartamentului în raport de valoarea de circulație pe piață a imobilelor la momentul partajului, expertul stabilind această valoare la suma de 111.440,20 euro echivalentul sumei de 376.730,67 lei, expertul concluzionând că imobilul apartament are un singur rând de dependințe și nu este susceptibil de împărțire în natură.
Hotărârea primei instanțe a fost menținută de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, care, prin decizia civilă nr.1197 A din 24.09.2008, a respins, ca nefondat, apelul pârâtului.
Tribunalul, a arătat că, deși apelantul susține, în motivarea apelului, că veniturile sale au fost mai mari decât veniturile realizate de intimată, nu depune și dovezi în acest sens.
De asemenea, apelantul nu depune dovezi nici nu privire la situația plăților creditului de aproximativ 2929 dolari relativ la critica invocată de acesta în sensul că instanța de fond a omis să rețină pasivul pentru apartament.
Deși a susținut apelantul că avansul pentru apartamentul din litigiu nu a fost comun și buletinul de schimb valutar este pe numele tatălui său, tribunalul nu a primit nici această critică arătând că, faptul că buletinul de schimb valutar este pe numele tatălui apelantului nu poate fi o dovadă a faptului că avansul nu ar fi comun deoarece martorii G și au arătat că banii de la nuntă au fost folosiți pentru apartament și credit.
Pârâtul - reclamant, arată tribunalul, nu a făcut dovada că ratele ar fi fost achitate de el, iar răspunsul la interogatoriu al reclamantei - pârâte a fost analizat de instanța de fond coroborat cu celelalte probe.
În termen legal, invocând prevederile art.304 pct.6 și 9 din Codul d e procedură civilă, împotriva acestei din urmă hotărâri pârâtul - reclamant a formulat recurs solicitând instanței, consecință a admiterii recursului, să constate contribuția sa la 80%la dobândirea bunului supus partajării, scăzând sau compensând din sulta datorată intimatei, cota parte ce-i revine din pasivul acestui bun.
Recurentul susține că instanțele nu au ținut cont la stabilirea cotelor și la compunerea loturilor de contribuția lor mai mare, față de subrogația reală a bunului său propriu - autoturismul - veniturile constant mai mari, achitarea în plus la ratele lunare, achitarea ratelor doar de către recurent de la data despărțirii în fapt - iulie 2006 și pasivul apartamentului.
Instanța nu a ținut cont de întreg probatoriul administrat în cauză și greșit a interpretat că nu există pasiv dovedit, că nu există contribuția mai mare dovedită sau că intimata a avut venituri mai mari datorită pregătirii superioare în condițiile în care întreg materialul probator contrazice acest fapt, iar intimata nu a afirmat niciodată acest lucru.
Deși la dosarul cauzei se află dovezi în sprijinul afirmațiilor recurentului, iar intimata nu a negat niciodată existența datoriei, ba mai mult, a depus la dosar contractul de ipotecă, extrasul de carte funciară,graficul de rambursare la și contractul de vânzare-cumpărare din care rezultă împrumutul de 7000 USD, a omis să rețină pasivul acestui apartament și din ratele achitate în exclusivitate de către pârât după data iulie 2006 când reclamanta nu a părăsit domiciliul.
Instanța a reținut greșit că avansul a fost achitat de ambii soți în condițiile în care la dosar se afla buletinul de schimb valutar pe numele tatălui recurentului și chitanța depusă la dosar la fila 77 din dosarul de fond, înscrisuri care infirmă declarațiile martorilor.
Instanța a omis să rețină și faptul că toate ratele au fost achitate de către pârât și constant s-a achitat și peste rata stipulată și nu a ținut cont nici de celelalte răspunsuri la interogatoriu ale reclamantei care a arătat că pârâtul și-a vândut bunul propriu cu suma de 1.000 dolari și a achitat 1.000 dolari din împrumutul bancar, motiv de apel la care instanța a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al actului juridic dedus judecății din moment ce intimata a recunoscut clar la interogatoriu acest fapt, iar subrogația legală este de netăgăduit.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, având în vedere probatoriul administrat în cauză, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Cu referire la excepția nulității recursului, excepție ce a fost invocată de intimată prin concluziile orale și concluziile scrise depuse la dosar prin cererea de la data e 16.03.2009, Curtea a apreciat că această excepție este neîntemeiată, reținând că singurele critici de nelegalitate care pot fi reținute de curte sunt cele care vizează greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art.30 și 31 din Codul Familiei, împrejurare care, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.306 alin.3 din Codul d e procedură civilă nu poate atrage sancțiunea prevăzută de alin.1 al art.306 din același cod.
Deși recurentul face referire la prevederile art.304 pct.6 și 8 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că, în realitate, criticile expuse în argumentarea acestor motive de recurs vizează greșita reținere a situației de fapt și greșita interpretare a materialului probator de către instanțele de fond, critici care se încadrează în prevederile art.304 pct.10 și 11 din Codul d e procedură civilă, în prezent abrogate prin nr.OUG138/2000 și Legea nr.219/2005.
Cu referire la pct.6 al art.304 din Codul d e procedură civilă, Curtea arată că, această critică ce vizează faptul că instanța ar fi acordat intimatei - reclamante - pârâte mai mult decât aceasta ar fi cerut, este neîntemeiată deoarece prin chiar cererea introductivă de instanță aceasta a solicitat o contribuție de 50% la achiziționarea bunului comun al părților, iar instanțele, interpretând coroborat ansamblul probator pe care l-au administrat în cauză, au reținut corect contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
Criticile prin care recurentul trimite la pct.8 al art.304 din Codul d e procedură civilă vizează în esență, interpretarea greșită a materialului probator: înscrisurile administrate în cauză, declarațiile martorilor, răspunsurile la interogatoriu, recurentul fiind în eroare cu privire la noțiunea de act juridic dedus judecății și de mijloace de probațiune.
După soluționarea acestei chestiuni prejudiciale, Curtea a apreciat că singura critică de nelegalitate a hotărârilor pronunțate este însă nefondată.
Astfel, potrivit cu dispozițiile art.30 - 31 din Codul Familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor bunuri comune ale soților, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, iar bunurile dobândite înainte de încheierea căsătoriei sunt bunuri ale fiecărui soț, calitatea de bun propriu urmând a fi dovedită în condițiile prevăzute de dispozițiile art.1169 din Codul civil.
Este adevărată susținerea recurentului în sensul că în ipoteza înstrăinării unui bun propriu intervine și subrogația reală a acestuia, însă la aprecierea contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune instanțele au avut în vedere, în mod corect, această contribuție la masa supusă partajării, iar nu la dobândirea fiecărui bun în parte, astfel că, temeinic și legal au reținut că veniturile celor doi soți au fost apropiate ca și cuantum, că și intimata a contribuit la creșterea și educarea copiilor, la treburile gospodărești, sprijinindu-l pe recurent în desăvârșirea studiilor.
Înscrisurile depuse de recurent în recurs, respectiv. chitanțele valutare și graficul de rambursare al creditului, nu sunt în măsură să înlăture principiul afirmat mai sus și care are aplicabilitate deplină, așa cum corect au reținut instanțele precedente, consecință a interpretării coroborate a probatoriului, nici una din probele care își găsesc reglementarea în Codul d e procedură civilă neavând o valoare probatorie supremă, ci ele pot fi reținute numai în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Curtea va respinge, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.312 din Codul d e procedură civilă, recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât-reclamant împotriva deciziei civile nr.1197/24.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul cu nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă -.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.03.2009.
PREEȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/16.04.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud. sector 3. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
