Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 555/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.555/
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 3: Romeo Jirlăeanu
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursului civil declarat de reclamanta -, cu domiciliul în B,-, bloc 117,.A,.6, sector 2 împotriva deciziei civile nr.53/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.11.2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.12.2009, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 04.12.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Focșani reclamantele și au chemat în judecată pe pârâtele, Primăria comunei jud.V și Prefectura Jud.V pentru comisiile de aplicare a legilor fondului funciar pentru a se dispune partajarea averii rămasă de pe urma defunctului și a fi despăgubite cu suma de 1100 lei reprezentând contravaloarea recoltelor însușite de pârâte de pe terenurile ce compun masa succesorală.
După administrarea probatoriilor, prin încheierea din 17 2007 s-a admis în principiu acțiunea și cererea reconvențională, s-au constatat deschise succesiunile defuncților la 06 ianuarie 1954 și la 08 octombrie 1992 și masa succesorală, fiind desemnați experți pentru evaluarea masei succesorale și a face propuneri de lotizare. Prin aceeași încheiere s-au respins ca neîntemeiate excepțiile prescripției cererii de raportare a donațiilor și de inadmisibilitate.
După efectuarea expertizelor, prin sentința civilă nr.4462 din 09 octombrie 2008 Judecătoria Focșania admis acțiunea și cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea rapoartelor de expertiză făcând totodată și aplicarea art.741 și 742 cod civil.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu a declarat apel în termen reclamanta considerând că acestea sunt nelegale și netemeinice prin aceea că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate respectiv prescripția dreptului pârâtelor de a cere raportul donațiilor, excepția inadmisibilității și excepția prescripției achizitive.
Consideră recurenta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției capătului de cerere privind raportarea donațiilor, întrucât acțiunea de raport este o acțiune personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, termen care în cauză este împlinit în raport de data deschiderii succesiunii - respectiv 06 ianuarie 1954.
Mai arată recurenta că după intrarea în vigoare a Legii nr.18/1991 pârâții și autorii lor în viață nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, astfel că acțiunea lor de a include terenul în masa de împărțit este inadmisibilă.
De asemenea invocă reclamanta că din economia art.729 cod civil se desprinde concluzia că împărțeala nu poate fi cerută atunci când unul dintre moștenitori opune prescripția de lungă durată, arătând că terenurile reconstituite în nume propriu au fost stăpânite mai mult de 30 de ani în condițiile art.1846 și urm. cod civil.
A solicitat admiterea apelului, desființarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței și omologarea raportului de expertiză întocmit de exp. în primul ciclu de judecată.
Prin decizia civilă nr.53/2009 a Tribunalului Vranceas -a respins ca nefondat apelul reținându-se următoarele:
Într-un prim ciclu de judecată, prin decizia civilă nr.268 din 20 iulie 2006 s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, dându-se dezlegare probleme,or de drept referitoare la prescripția dreptului de a cere raportarea înzestrărilor, această hotărâre intrând în puterea lucrului judecat, recursul declarat de fiind anulat ca netimbrat, iar cauza trimisă în rejudecare tocmai pentru a se întregi masa succesorală cu terenurile reconstituite în nume propriu reclamantei și care au făcut obiectul înzestrărilor.
Referitor la această excepție, se reține că a fost corect respinsă de instanța de fond. În speță nu ne aflăm în prezența unei donații ci a unei înzestrări. Cererea de raportare a înzestrărilor nu este supusă vreunui termen de prescripție întrucât înzestrarea reprezintă doar un avans din moștenire.
Înzestrarea nu conferă celui înzestrat un drept de proprietate iar în speță actul dotal nu este un act translativ de proprietate. Terenurile ce au făcut obiectul actului dotal au fost și rămân în masa succesorală a defunctului, astfel că față de aceste considerente în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată.
Pentru aceleași considerente, nici excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită, neavând relevanță dacă intimații au formulat sau nu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în condițiile în care ei sunt moștenitori acceptanți.
În ce privește uzucapiunea, nici sunt acest aspect apelul nu este fondat. Întrucât legea nu face nici o distincție sub acest aspect, descendentul este obligat să raporteze liberalitatea de care a beneficiat, indiferent de timpul în care s-a scurs de la data la care a primit- De altfel ar fi nerațional ca o instituție reglementată de lege, cum este cea a raportului liberalităților să fie anihilată, la cererea celui obligat să-l execute, prin aplicarea altor dispoziții legale, cum sunt cele referitoare la prescripția achizitivă.
Impotriva deciziei civile nr.53/2009 a Tribunalului Vranceas -a declarat recurs de către reclamantă invocându-se disp.art.304 pct.9 pr.civilă pentru că-n speță nu s-a solicitat dezbaterea moștenitorii lui ci doar a lui. a fost înzestrată cu 12 ha - teren, iar conform actului dotal aceasta a primit 2 ha vie americană din partea tatălui său și 10 ha teren din partea ambilor părinți: și. Rezultă că de la defunctul înzestrarea a fost doar de 7 ha restul provine de la - defunctă de pe urma căreia nu s-a solicitat dezbaterea moștenirii.
Raportul suprafeței de 12 ha nu este datorat întrucât din conținutul actului dotal rezultă cu claritate că înzestrarea s-a făcut cu scutire de raport.
Dreptul personal al moștenitorilor de a pretinde raportul este născut din lege și voința presupusă a donatorului, iar acțiunea în executarea raportului este personală, supusă termenului de prescripție prev. de art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
De asemenea, fiind vorba de terenuri agricole era necesară formularea de către intimate a unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii 18/1991. In lipsa unei astfel de cereri solicitarea de raportare a donațiilor e inadmisibilă.
Titlurile de proprietate emise lui nu au fost contestate de intimate și terenurile în cauză au fost stăpânite din 1946 sub nume de proprietar în condițiile unei posesii utile, astfel că aceste bunuri au fost uzucapate.
Menționează recurenta că prin actul dotal întocmit nu s-a produs un dezechilibru între moștenitori astfel că nu poate fi invocată vreo vătămare.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul nu este fondat.
Prezenta cauză este în rejudecare și-n primul ciclu de judecată prin decizia civilă nr.268/2006 a Tribunalului Vranceao parte din motivele de recurs au primit o dezlegare peste care instanța de recurs nu poate trece.
Astfel, prin decizia civilă nr.268/2006 a Tribunalului Vrancea (irevocabilă prin anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamanta conform deciziei civile nr.736/R/2006 a Curții de Apel Galați ) s-a statuat că cele 12 ha din titlul -/2002 au fost și rămân în masa succesorală a lui și că cererea de raport a donației nu e prescrisă-n speță.
Orice critică pe marginea acestora probleme de drept nu poate fi repusă-n discuție în această fază procesuală pentru că dezlegarea dată acestora a intrat în "puterea lucrului judecat".
Uzucapiunea nu poate fi reținută că ar fi intervenit pentru că titlul recurentei pentru aceste terenuri a fost obținut în baza Legii 18/1991 ceea ce presupune faptul că-n perioada de dinaintea anului 1989 acesta a fost deținut de o cooperativă agricolă în numele Statului Român, iar acesta din urmă se pretindea proprietarul lui. Ori una din condițiile uzucapiunii e de deținere sub nume de proprietar în toată această perioadă, condiție neîndeplinită de recurentă.
Față de considerentele de mai sus, prin prisma disp.art.312 alin.1 teza II Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul civil declarat de reclamanta -, cu domiciliul în B,-, bloc 117,.A,.6, sector 2 împotriva deciziei civile nr.53/05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.LC-28.12.2009
Dact.MH/04.01.2010/8 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Cristea, Romeo Jirlăeanu
