Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 556/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 556.
Ședința publică de la 18.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulate de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 104.A pronunțate de Tribunalul Teleorman -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și intimata-pârâtă și COMISIA JUDEȚEANĂ T CONSTITUITĂ ÎN BAZA LEGII NR.230/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicirea avocațială nr. 77 din data de 05.11.2008 aflată la fila 35 dosar, intimații-reclamanți C, și, prin avocat, ce depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 19 din 18.12.2008, lipsind intimata-pârâtă și intimații-reclamanți, și COMISIA JUDEȚEANĂ T CONSTITUITĂ ÎN BAZA LEGII NR.230/2003.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 17.12.2008, intimatul-reclamant a depus o cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare, întrucât, din motive obiective, nici el și nici apărătorul său legal nu se poate prezenta în instanță. De asemenea, în cadrul aceleași cereri de amânare, intimatul-reclamant solicită ca instanța să se pronunțe asupra excepției tardivității formulării recursului, excepție pe care a invocat-o prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la termenul din 06.11.2008.
Reprezentantul recurentului-reclamant precizează că se opune admiterii cererii de amânare formulată de intimatul-reclamant, întrucât nu a depus alăturat cererii și înscrisuri doveditoare.
Reprezentantul intimaților-reclamanți C, și lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare formulate de intimatul-reclamant.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare pentru imposibilitate de prezentare formulată de intimatul-reclamant, urmează aor espinge, pe de o parte, pentru că aceasta nu este dovedită, iar, pe de altă parte, întrucât aceeași parte a mai beneficiat de un termen pentru lipsă de apărare.
Curtea acordă cuvântul părților pe excepția de tardivitate a recursului invocată de intimatul-reclamant prin întâmpinare.
Reprezentantul recurentului-reclamant, pune concluzii de respingere a excepției tardivității recursului, față de data comunicării deciziei recurate către reclamantul, precum și în raport de data declarării recursului de către acesta.
Reprezentantul intimaților-reclamanți C, și pune concluzii de respingere a excepției tardivității recursului invocată de intimatul-reclamant.
Curtea, deliberând asupra excepției tardivității recursului invocate de intimatul-reclamant, urmează aor espinge, întrucât din dovada comunicării deciziei civile recurate rezultă că decizia civilă nr. 104.A din 04.06.2008 a fost comunicată reclamantului la data de 07.07.2008, iar data depunerii recursului de către această parte a fost 11.07.2008, astfel încât a fost respectat termenul prevăzut de art. 301.pr.civ.
La interpelarea Curții, reprezentantul recurentului-reclamant precizează că în fața instanței de apel au fost prezentate cele două contracte de asistență juridică pe care se află doar semnătura recurentului-reclamant, dar respectivele contracte au fost încheiate în numele tuturor reclamanților, în baza unui mandat tacit, toți având aceleași interese în cauză.
Curtea apreciază că, față de precizările reprezentantului legal al recurentului-reclamant de la acest termen de judecată, nu este necesară prezentarea contractelor de asistență juridică, măsură pe care a dispus-o și Tribunalul Teleorman prin încheierea de ședință din data de 09.04.2008.
Reprezentantul recurentului-reclamant învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul intimaților-reclamanți C, și învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea constată cauza lămurită și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei la Tribunal pentru soluționarea cauzei pe fond, considerând că au fost încălcate dispozițiile art. 304 pct. 5.pr.civ. În susținerea recursului, arată că intimatul-reclamant a formulat apel numai pe probleme de procedură, singura care a formulat apel pe fondul cauzei a fost intimata, astfel încât solicită respingerea apelului acesteia. Totodată, învederează instanței că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților-reclamanți C, și solicită respingerea recursului astfel cum a fost formulat și motivat de recurentul-reclamant, având în vedere că nu au fost respectate dispozițiile art. 105.pr.civ. părțile neprimind citații pe parcursul judecării cauzei ci doar o hotărâre judecătorească. De asemenea, precizează că solicită obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1664/22.11.2007, Judecătoria de Vede - județul Taa dmis în parte acțiunea formulată de reclamanții, (continuator al acțiunii, în calitate de moștenitor al defunctului ), C, în contradictoriu cu pârâta și COMISIA JUDEȚEANĂ T constituită în baza Legii 290/2003.
În consecință, a declarat deschisă succesiunea defunctului, decedat la 25.12.1969, cu ultimul domiciliu în de Vede, de pe urma căruia a rămas ca moștenitor acceptant, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/1,.
A constatat că sunt străini de succesiune prin neacceptare (decedat 24.07.2007), prin moștenitor și, fiu (decedat la 6.03.2000), prin moștenitori,
A constatat că în masa succesorală a rămas suma de 203.321,88 lei (RON), reprezentând despăgubiri bănești acordate conform Legii 290/2003 prin Hotărârea nr. 83/11.12.2006 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 290/2003.
A declarat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 5.10.2005, cu ultimul domiciliu în de Vede, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori legali reclamantul - fiu, cu o cotă de și pârâta - fiică, cu o cotă de .
A constatat că - fiu (decedat la 19.09.2000), prin moștenitori, sunt străini de succesiune prin neacceptare.
A constatat că în masa succesorală a rămas suma de 203.321,88 lei (RON), reprezentând despăgubiri pentru sumele deținute de autorul său conform Hotărârii 83/11.12.2006 a Comisiei Județene pentru aplicarea Legii 290/2003.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților.
A constatat că dreptul valoric corespunzător cotei este de 101.660,94 lei (RON).
A constatat că pârâta a cules suma de 80.000 lei (RON) acordată prin Hotărârea 83/11.12.2006, urmând să mai încaseze diferența de 21.660,47 lei (RON), corespunzător dreptului său valoric.
A dispus ca reclamantul să încaseze suma de 101.660,94 lei (RON) din Hotărârea 83/11.12.2006, în calitatea sa de moștenitor.
A respins ca nefondate capetele din acțiune privind partajul judiciar de pe urma defuncților și.
În motivarea sentinței, s-a reținut că a formulat cererea nr. 1135/19.02.2004 în baza Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietatea acestora sechestrate, reținute sau rămase în, solicitând acordarea de despăgubiri pentru bunurile ce au aparținut tatălui său, aflate în comuna, județul.
Cererea petentei a fost analizată de Comisia Județeană la data de 3 august 2005, fiind soluționată prin Hotărârea nr. 22/3.08.2005 în sensul respingerii, deoarece nu au fost depuse acte doveditoare.
Ca urmare a modificării Legii 290/2003, în sensul prelungirii termenului pentru depunerea cererilor, precum și a celui pentru depunerea actelor doveditoare, au fost depuse acte doveditoare de către pârâta, în calitate de unică moștenitoare, deoarece între timp decedase la 5.10.2005.
Comisia Județeană pentru aplicarea Legii 290/2003, reanalizând dosarul, a decis admiterea cererii inițiale depuse de și, având în vedere declarația autentificată a pârâtei, în sensul că este unică moștenitoare a defunctei, s-a emis Hotărârea nr. 83/11.12.2006 prin care s-a aprobat acordarea de despăgubiri bănești în sumă de 203.321,88 RON în favoarea pârâtei, pentru bunurile deținute de autorul.
Judecătoria a conchis că singura care a formulat cerere în baza Legii 290/2003, a fost, nefăcându-se dovada că pârâta a formulat cerere în nume propriu, însă s-a aprobat acordarea despăgubirilor bănești în favoarea sa, ca urmare a încălcării de aceasta a dispozițiilor art. 5 pct. 2 din Legea 290/2003 modificată, în sensul că a declarat că este unică moștenitoare.
Potrivit dispozițiilor acestui text de lege, dacă pentru bunurile aceluiași proprietar sunt mai mulți moștenitori, fiecare dintre aceștia este obligat să îi menționeze pe ceilalți în cererea formulată, situație în care avea obligația să-i arate pe toți moștenitorii lui, respectiv pe cei trei fii (decedați) și în locul lor, pe cei cu vocație succesorală.
Potrivit prevederilor art. 9 teza a doua din Legea 290/2003, dacă după adoptarea hotărârii de către comisia competentă și rămânerea definitivă a acestuia - cazul din speță - apar persoane având vocație succesorală, conform art. 5 alin. 1 și 2, raporturile dintre succesori privind drepturile lor, se soluționează potrivit dreptului comun.
Având în vedere că în prezenta cauză se aplică legea specială, adică Legea 290/2003 și potrivit principiului conform căruia legea specială derogă de la legea generală, în prezenta cauză raporturile dintre succesori privind drepturile lor se soluționează potrivit dreptului comun.
Pe acest temei, instanța, conform art. 651 Cod civil, a declarat deschisă succesiunea defunctului, decedat la 25.12.1969, cu ultimul domiciliu în de Vede, de pe urma căruia a rămas ca moștenitor acceptant, conform art. 689 cod civil în calitate de fiică, singura care a formulat cerere în baza Legii 290/2003, ce a avut ca efect răspunderea sa în termenul de acceptare.
Cum ceilalți doi fii ai defunctului și anume:, decedat la 24.07.2007, prin succesor și, decedat la 6.03.2003, prin moștenitori, C, nu au formulat astfel de cereri, instanța a constatat că sunt străini de succesiune.
Instanța a constatat că în masa succesorală a defunctului a rămas suma de 203.321,88 lei (RON), reprezentând despăgubirile bănești acordate conform Legii 290/2003 prin Hotărârea 83/11.12.2006 a Comisiei Județene T pentru Aplicarea Legii 290/2003.
Instanța a constatat deschisă și succesiunea defunctei, decedată la 5.10.2005, cu ultimul domiciliu în de Vede, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori, conform art. 669 Cod civil, în calitate de fii, pârâta și reclamantul, fiecare cu o cotă de câte .
A constatat că succesorii defunctului fiu, decedat la 19.09.2000 și anume, sunt străini de succesiune prin neacceptare, nefăcându-se dovada că au acceptat tacit succesiunea defunctei.
Instanța a constatat că, alături de pârâta, are calitate de moștenitor acceptant și reclamantul, întrucât s-a făcut dovada cu răspunsurile pârâtei la interogatoriu, coroborate cu depoziția martorului, că a locuit împreună cu și a folosit toate bunurile mobile ale lui (mobilă, aragaz, butelie, covoare, etc) împreună și cu pârâta. Totodată, s-a făcut dovada că reclamantul a formulat cerere pentru despăgubirile proprietăților lui, potrivit dispozițiilor art. 5 pct. 1 din Legea 290/2003, modificată până la data de 1 mai 2007, respectiv înregistrată la nr. 4223/27.04.2007 și care semnificația de acceptare a succesiunii defunctului și respectiv,.
Pe cale de consecință, instanța a constatat că în masa succesorală a defunctei a rămas suma de 203.321,88 RON ce urmează a fi culeasă de reclamantul și pârâta, în cote egale.
În baza art. 728 Cod civil, instanța a dispus ieșirea din indiviziune și a constatat că dreptul valoric corespunzător cotei este de 101.660,94 lei (RON) pentru fiecare moștenitor.
Având în vedere că pârâta a cules deja 40 % din suma totală evidențiată în Hotărârea nr. 83/2006, și anume suma de 80.000 lei (RON), aspect necontestat de către aceasta, instanța a constatat că urmează să încaseze diferența în sumă de 21.660,47 lei (RON) corespunzătoare dreptului său valoric.
Instanța a dispus ca reclamantul, în calitatea sa de moștenitor al defunctei, să încaseze suma de 101.660,94 lei (RON) din Hotărârea nr. 83/2006.
Având în vedere că instanța a constatat că moștenitorii defuncților și sunt străini de succesiunile defuncților și, a respins ca nefondate capetele din acțiune privind deschiderea succesiunilor acestor defuncți.
Apelurile declarate de către pârâtul - reclamant pârâta au fost admise prin Decizia nr. 104 A/4.06.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Civilă, cu consecința desființării în tot a sentinței atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a constatat că apelantul - pârât nu a fost legal citat în cursul judecății în primă instanță.
Astfel, acesta a fost citat doar pentru primul termen de judecată, cel din 28.06.2007, termen după care nu a mai fost citat, instanța de fond considerând că este reprezentat de către d-na avocat și domnul avocat, conform împuternicirilor avocațiale nr. -/2007 (fila 51 dosar fond) și nr. - /2007 (fila 5 dosar fond), continuând judecata fără citarea acestuia.
Astfel cum a arătat d-na avocat, contractele de asistență juridică au fost semnate doar de către intimatul - reclamant, fără a se face dovada că acesta a avut un mandat în acest sens de la apelantul - reclamant.
Oricum, apelantul - reclamant avea interese contrare cu ale intimatului - reclamant, aspect care rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței atacate.
Astfel, apelantul - reclamant a fost considerat de către instanța de fond ca străin față de succesiunea defunctei, intimatul, culegând 1/2 din moștenirea defunctei.
Ca atare, tribunalul a constatat că instanța de fond a judecat pricina fără citarea legală a apelantului - reclamant, încălcând dispozițiile art. 85 și art. 107 Cod procedură civilă și privând pe acesta de dreptul la apărare care constituie una din garanțiile procesuale ce guvernează judecata, alături de celelalte garanții ce contribuie la desfășurarea unui proces echitabil. Noțiunea de proces echitabil presupune și respectarea și aplicarea principiului contradictorialității, principiu care, de asemenea, conferă garanția unui proces în care părțile prezente își pot formula apărările.
Fiind dovedită vătămarea apelantului - reclamant, Tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor îndeplinite cu nerespectarea formelor legale, conform art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, motiv pentru care a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, a fost admis și apelul declarat de apelanta pârâtă împotriva aceleiași sentințe, apreciindu-se că motivul de desființare a sentinței reținut de către tribunal face de prisos analizarea celorlalte motive invocate de către apelantul - reclamant și apelanta - pârâtă, acestea urmând a fi avute în vedere de către prima instanță cu ocazia rejudecării.
Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs s-a susținut că decizia atacată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 126 pct. 5 din Statutul profesiei de avocat, art. 105 alin. 2, art. 89 alin. 2 și art. 48 alin. 2 Cod procedură civilă.
Astfel, reclamantul a formulat apel împotriva hotărârii de primă instanță invocând excepția nelegalei sale citări care, în opinia sa, este sancționată cu nulitatea absolută.
În realitate, neregularitatea procedurală invocată atrage nulitatea relativă, și nu absolută, astfel încât, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, reclamantul trebuia să dovedească o vătămare ce nu ar fi putut fi înlăturată decât prin anularea sentinței atacate, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
În cauză, contractul de asistență juridică a fost încheiat între toții reclamanții, printre care și apelantul, și cabinetele de avocați și, contract încheiat cu respectarea Statutului profesiei de avocat, ce prevede în art. 126 pct. 5 că un asemenea contract se poate încheia, în numele mai multor persoane, și numai de către una dintre ele, deoarece a avut acordul tacit al celorlalți.
Astfel, reclamantul a avut mandat tacit din partea tuturor celorlalți reclamanți, printre care și: aceștia i-au trimis recurentului reclamant toate actele de stare civilă (certificate de naștere, de căsătorie și de deces), pentru introducerea acțiunii de față și au primit citația pentru primul termen de judecată, toți reclamanții cunoscând că au avocat.
De aceea, potrivit art. 89 alin. 2 Cod procedură civilă, având ca mandatari pe cei doi avocați, și, reclamanții nu au mai fost citați în cursul judecării fondului.
Această dispoziție este legală și în raport de art. 48 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul că nu sunt interese contrare între reclamanți și nu se impunea citarea acestora.
Ca atare, nu s-a produs o vătămare gravă apelantului care să fi impus anularea sentinței, cu atât mai mult cu cât, în apel, reclamantul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că înțelege ca despăgubirile să-i fie acordate și reclamantului în cote de 1/3, ca și la fond.
Recurentul a criticat, totodată, decizia Tribunalului și pentru faptul că a admis și apelul pârâtei, cu toate că nu erau îndeplinite față de această parte dispozițiile art. 105 alin. 2, art. 89 alin. 2 și art. 85 Cod procedură civilă, deoarece motivele de apel ale acesteia privesc fondul cauzei.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a actelor dosarului, Curtea apreciază că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Criticile recurentului au fost întemeiate pe cazul de recurs descris de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cu toate acestea, în raport de conținutul lor, relativ la modul de aplicare de către instanța de apel a unor norme de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, Curtea apreciază că susținerile recurentului se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, după cum a precizat și apărătorul recurentului cu ocazia concluziilor verbale asupra recursului de la termenul din 18.12.2008, urmând a fi cercetate în consecință.
Recurentul a susținut că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit normele de procedură în materia citării părților în proces, neținând cont de faptul că apelantul reclamant a fost reprezentat de avocat pe tot parcursul judecării fondului și nu mai trebuia citat pentru termenele următoare celui fixat inițial în cauză, de asemenea, că a procedat la desființarea sentinței, cu toate că apelantul - reclamant nu a dovedit vreo vătămare procesuală.
Curtea constată că împuternicirea avocațială nr. -/.21.05.2007 depusă în dosarul Judecătoriei de Vede (fila 5) menționează că avocatul îi reprezintă pe toți reclamanții (chiar dacă sunt nominalizați doar reclamanții și, din sintagma "și alții", se poate prezuma că s-a intenționat reprezentarea tuturor), în timp ce împuternicirea avocațială nr. -/21.05.2007 (fila 51), atestă că avocatul îi reprezintă exclusiv pe reclamanții, și, nominalizați ca atare.
Cu toate acestea, se observă că toate actele de procedură din dosarul de fond au fost efectuate de către unul sau altul dintre cei doi avocați în numele tuturor reclamanților, atât cererile de la dosar, cât și solicitările verbale adresate instanței de judecată, în toate încheierile de ședință menționându-se că reclamanții sunt reprezentați de acești avocați.
Ca atare, Curtea pornește de la premisa că s-a intenționat de către avocați reprezentarea tuturor reclamanților indicați în cererea de chemare în judecată, printre care și, pe baza contractelor de asistență juridică, semnate exclusiv de către reclamantul.
Urmează, însă, a se verifica acordul reclamantului pentru atare reprezentare (în continuare, se va vorbi exclusiv despre acest reclamant și despre recurent), recurentul susținând că a existat acordul tacit al acestuia pentru încheierea unor asemenea contracte și în numele său, făcând referire la dispozițiile art. 126 pct. 5 din Statutul profesiei de avocat din 25 septembrie 2004.
Potrivit acestei norme, "În cazul în care avocatul și clientul convin, o terță persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract, dacă terțul acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului în astfel de condiții".
Curtea apreciază că verificarea cerințelor de aplicare a acestei norme nu poate ignora obiectul concret al pricinii, pentru că acceptul terțului față de contract nu poate fi determinat decât în raport de cadrul procesual obiectiv în care este preconizată a opera reprezentarea convențională a părților.
În cauză, instanța de judecată a fost învestită cu dezbaterea a patru succesiuni succesive și ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor succesorale, cadru în care fiecare potențial moștenitor își valorifică și susține drepturile succesorale proprii.
Fiecare parte într-un asemenea proces are o dublă calitate, aceea de reclamant și de pârât în același timp, ceea ce confirmă constatarea instanței de apel privind existența unei contrarietăți de interese între persoanele indicate drept reclamanți în petitul cererii de chemare în judecată.
O asemenea situație nu excludede planoreprezentarea judiciară a persoanelor cu interese contrare de către același avocat, însă este evident că nu se poate vorbi despre o prezumție de mandat tacit în virtutea art. 126 pct. 5 anterior citat, trebuind a se proba acordul terțului față de contract, de către partea în proces care afirmă acest lucru, accept dat în deplină cunoștință de obiectul pricinii și de contrarietatea de interese în care se plasează față de reclamantul care a perfectat contractele de asistență juridică.
Mai mult, Curtea consideră că nu este posibil un accept tacit la încheierea unui contract de asistență juridică ce privește mai multe părți în proces cu interese contrare, însemnând că art. 126 pct. 5 din Statut nu este aplicabil în acest caz.
Astfel, art. 120 din același Statut al profesiei de avocat definește conflictul de interese în care se află un avocat în raport cu clientul său, conflict ce poate îmbrăca mai multe forme, printre care și aceea descrisă la lit. b: acesta este întrunit "în activitatea de asistare și de apărare, atunci când la data sesizării sale, asistarea mai multor părți ar determina avocatul să prezinte o altă apărare, diferită de aceea pentru care ar fi optat, dacă i-ar fi fost încredințată apărarea intereselor unei singure părți, inclusiv în ceea ce privește tehnicile și mijloacele profesionale ale apărării".
Această situație acoperă, în mod evident, ipoteza contrarietății de interese procesuale între mai multe părți reprezentate de același avocat, respectiv reclamanții și, care au fost ținuți, în prezentul proces, să probeze nu numai acceptarea de către autoarea lor comună, a succesiunii defunctului ci și, în mod individual, acceptarea de către fiecare prezumtiv a succesiunii autoarei comune,.
Conflictul de interese între avocat și clienții săi cu interese procesuale contrare încetează să existe numai "după ce avocatul aduce la cunoștința fiecăruia dintre clienții potențial afectați de asistența juridică acordată, existența sau posibilitatea creării unui conflict de interese, precum și eventualele consecințe nefavorabile ale acestuia, fiecare dintre respectivii clienți își dau acordul expres și prealabil cu privire la prestarea activității de asistență juridică" (art. 121 lit. c din Statut).
Din această din urmă normă citată rezultă că pentru încheierea unui asemenea contract de asistență juridică nu este suficient un acord tacit, acceptabil în orice alte ipoteze decât contrarietatea de interese, fiind necesar acordul "expres și prealabil".
Or, acesta nu numai că nu a fost dovedit în cauză, ca fiind dat în condițiile prevăzute de art. 120 și 121 din Statut, dar nici măcar susținut, întreaga apărare a recurentului fiind formulată pe ideea acordului tacit, care este, însă, exclus în ipoteza din speță (dealtfel, nu este viabil nici unicul argument în sensul unui asemenea acord, întemeiat pe faptul că ceilalți reclamanți ar fi trimis reclamantului actele lor de stare civilă: acest fapt este echivoc, neexistând vreun indiciu că înmânarea actelor s-ar fi realizat în considerarea perfectării contractelor de asistență juridică pentru prezentul proces).
În absența acordului lui la perfectarea contractelor de asistență juridică și în numele său, în mod corect a constatat instanța de apel că reprezentarea convențională nu și-a produs efectele, cu consecința că acesta nu a fost legal citat pe tot parcursul judecării fondului.
În același timp, se observă că și pentru primul termen de judecată reclamantul a fost citat la o altă adresă decât cea rezultată din actul de identitate - depus la dosar în faza apelului -, fiind citat la un domiciliu indicat ca fiind cel ales de parte. Or, din moment ce acesta nu putea fi reprezentat fără acordul său expres de avocatul unei alte părți cu interese contrare în proces, nici alegerea de domiciliu realizată de către pretinsul reprezentant nu este operantă.
Ca atare, contrar susținerilor recurentului, nelegala citare a acestui reclamant s-a realizat nu numai pentru termenele de judecată acordate după cel fixat prin repartizarea aleatorie a cauzei, ci chiar pentru acest prim termen de judecată.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a constatat nelegala citare a reclamantului, cu consecința încălcării dreptului său la apărare și a celorlalte principii ce guvernează procesul civil, în special cel al contradictorialității, neregularitate pe care a sancționat-o prin anularea tuturor actelor de procedură efectuate în cauză, inclusiv a sentinței astfel pronunțate, aplicabile fiind dispozițiile art. 106 alin. 1 Cod procedură civilă, fiind vorba despre acte de procedură de sine stătătoare.
Judecata cauzei în primă instanță fiind preconizată a fi realizată chiar de la primul termen de judecată de la care s-a constatat neregularitatea procedurală ce a determinat aplicarea sancțiunii nulității tuturor actelor de procedură subsecvente nelegalei citări, în mod corect, instanța de apel a dispus și admiterea celui de-al doilea apel declarat în cauză, chiar dacă acesta conținea motive vizând exclusiv fondul.
Sentința fiind desființată în totalitate, ar fi fost imposibilă exercitarea controlului judiciar ierarhic în privința dispozițiilor primei instanțe relative la celelalte părți în proces decât apelantul, implicit cercetarea motivelor de apel cu acest obiect.
Admiterea apelului pârâtei este, într-adevăr, formală dar corectă din punctul de vedere al tehnicii de redactare a dispoziției judecătorești, în raport de soluția dată asupra apelului ce a provocat desființarea sentinței.
Incidența dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza a 2-a Cod procedură civilă presupune reluarea judecății asupra fondului cauzei, ocazie cu care urmează a se avea în vedere și motivele de apel ale pârâtei vizând fondul.
În consecință, Curtea constată că nu este întrunit cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, drept pentru care va respinge recursul ca nefondat, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul la 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, și
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul, formulat de recurentul-reclamant împotriva deciziei civile nr. 104.A pronunțată de Tribunalul Teleorman -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți, C, și intimata-pârâtă și COMISIA JUDEȚEANĂ T CONSTITUITĂ ÎN BAZA LEGII NR.230/2003, ca nefondat.
Obligă recurentul la 3000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. AC
.red. AP
2 ex./13.02.2009
Judecători apel - Tribunalul Teleorman Secția Civilă
C,
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
