Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 562/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.562
Ședința publică din 26 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâții, și domiciliați în com. sat jud. D, împotriva deciziei civile nr. 44 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliată în B, sector 1,-.B, domiciliat în B,-,.12,.A,. 20 jud. I, domiciliată în com. jud. D, G domiciliat în P, B-dul. B, nr. 3,.7,.8,.43 jud. P, a domiciliată în B,-, domiciliat în, sat jud. D, a domiciliată în, sat jud. D, domiciliată în com. sat jud. D și reclamantul -. domiciliat în com. sat jud.
Recursul este timbrat cu 9,50 lei prin anularea chitanței nr. -/5.05.08 la fila 26 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurenții pârâți, reprezentați de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 23 dosar, intimatul reclamant -. personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 24 dosar, intimații pârâți a, a personal, lipsind intimații pârâți, G și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul serviciului registratură al instanței intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de
judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru recurenții pârâți, arată că la pronunțarea hotărârii instanța de fond a reținut o altă casă decât cea din certificatul de moștenitor și anume o casă care nu a aparținut defunctei, situație care însă în mod greșit este menținută și de Tribunalul Dâmbovița.
Precizează că, deși s-a cerut partajarea unui bun moștenit de autoarea de la tatăl său în cotă de, care nu mai exista la data promovării litigiului, iar instanța a avut în vedere altă casă, se apreciază în mod eronat că nu s-a adus atingere intereselor apelanților.
Mai arată că, după suspendarea judecării cauzei, datorită modificării unui titlu de proprietate și emiterii altuia, instanța de apel nu a pronunțat în cauză o nouă încheiere în care să precizeze modificarea substanțială adusă terenului respectiv.
Apreciază că, întrucât au fost modificate terenurile și vecinătățile acestora, în mod corect trebuiau să fie modificate încheierea interlocutorie și sentința instanței de fond.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și schimbarea în parte atât a hotărârii cât și a încheierii interlocutorii pronunțate de instanța de fond.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, arată că, astfel cum a reieșit din probele administrate în fața instanțelor anterioare, susținerile recurenților-pârâți sunt nefondate.
Apreciază că recurenții-pârâți nu sunt vătămați în interesele lor, atâta timp cât prin lotizarea finală a raportului de expertiză efectuat în cauză li s-au stabilit și atribuit în natură bunuri ce compun masa succesorală ce face obiectul împărțelii în prezenta cauză.
Consideră că recurenții-pârâți încearcă să acrediteze ideea unui prejudiciu adus prin prezentarea eronată a situației de fapt, în vederea obținerii unor bunuri ce nu li se cuvin.
Solicită respingerea recursului ca nefondat cu obligarea recurenților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. 1672/2004 reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâții a, a, G, și, solicitând instanței ca prin hotărîrea ce o va pronunța să se dispună partajarea averii autoarelor, decedată la 20.04.1995 și, decedată la 20.03.2000.
In motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că el și pârâta a au calitatea de colaterali privilegiați ai defunctelor, ceilalți pârâți sunt nepoți
de frați decedați, iar pârâta este soția supraviețuitoare a fratelui
decedat la 17.02.2002, -. și se impune împărțirea și atribuirea efectivă a bunurilor succesorale în funcție de cotele cuvenite moștenitorilor.
S-a învederat de către recurenți că patrimoniul defunctei este reprezentat de suprafețele de 2040 teren arabil la punctul "Cinematografie" și 1600 teren intravilan curți, dobândite de autoare în baza sentinței civile nr.2683/23.03.1995 a Judecătoriei Târgoviște, precum și de cota de 1/2 dintr-o casă cu două camere, hol și bucătărie, construită din paiantă, învelită cu tablă, dobândită de autoare în baza certificatului de moștenitor nr.S 154/1970, cealaltă cotă de 1/2 aparținând reclamantului conform aceluiași certificat de moștenitor.
Referitor la masa succesorală a celeilalte autoare, s-a menționat că este compusă din suprafețele de 625. teren arabil situat în punctul "La " și 2575. teren arabil în punctul "Cinematografie", dobândite în temeiul aceleiași sentințe de partaj ca și cealaltă autoare, precum și din 3900. teren arabil extravilan, situat în, conform titlului de proprietate nr.2739/1993.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prin încheierea interlocutorie din 16.11.2004 Judecătoria Răcaria admis cererea astfel cum a fost formulată, a constatat deschise succesiunile celor două defuncte, calitatea de moștenitori a părților și cotele legale de moștenire cuvenite din patrimoniile cu componența indicată în cererea introductivă.
După efectuarea expertizelor de identificare și evaluare a imobilelor, prin sentința civilă nr.622/20.05.2005, s-a admis în fond cererea și s-a dispus partajarea bunurilor succesorale conform raportului de expertiză întocmit de și în varianta a III-
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere criteriile de împărțeală înscrise în art.6739Cod procedură civilă, apreciind totodată că în această variantă de lotizare omologată se realizează o împărțire echitabilă a terenurilor iar pe de altă parte, cota de 1/2 din construcții aparține reclamantului.
Împotriva încheierii interlocutorii și a sentinței de fond au declarat apel pârâții, M, I, I G, și, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că pronunțarea încheierii interlocutorii s-a realizat fără a li se da posibilitatea de a se apăra (ceea ce echivalează cu încălcarea prevederilor art.105 Cod procedură civilă), în condițiile în care la primul termen de judecată a lipsit procedura de citare cu pârâtul, iar la al doilea termen când s-a pronunțat încheierea, s-a realizat procedura cu apelanții prin afișare, procedură ce ridică mari semne de întrebare deoarece ei locuiesc în mediul rural și este greu de crezut că agentul procedural afișa citația pe ușă.
Apelanții au susținut în continuare, că imobilul locuință, reținut în componența masei succesorale ca fiind cel din certificatul de moștenitor /1970, compus din două camere din paiantă, acoperită cu stuf nu este aceeași cu cel expertizat în cauza de față, deoarece expertul menționează că a fost construit în 1970, iar cel din certificatul de moștenitor nu putea fi edificat decât până în anul 1968- data decesului autorului de pe urma căruia a rămas, astfel încât această casă nu a aparținut defunctei, ci a fost edificată de și soția sa.
A altă critică s-a referit la faptul că, urmare a expertizei părtinitoare efectuată de
, în masa de partaj s-a introdus un teren intravilan care, în realitate nu este al defuncților ci, cum atestă titlul de proprietate nr. -/2002, aparține Dumitrei, mama primilor apelanți. Au menționat apelanții că a fost imposibil să convingă instanța și expertul desemnat de această realitate evidentă, mai ales că expertul a ignorat o altă lucrare întocmită în urmă cu 13 ani, în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr.2683, refuzând să ia în calcul chiar schița variantei a treia pe care o refăcuse în dosarul în care s-a pronunțat această hotărâre și nu a identificat terenul de 625. aflat în posesia lui
Totodată -a mai arătat că în punctul "La Cinematografie", s-a introdus la masa de partaj o suprafață egală ca întindere cu cea înstrăinată de intimați cu contractele autentice de la filele 137 și 138, contra sumelor de 250 și 210 milioane lei, care fost evaluată la 20.400.000 lei, sub valoarea de circulație și s-a solicitat pe cale de consecință suplimentarea probelor cu martori și o nouă expertiză, pronunțarea unei noi încheieri interlocutorii și o nouă lotizare pentru împărțirea egală, pe tulpini a terenurilor.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare învederând că la data pronunțării încheierii atacate, procedura de citare s-a realizat prin afișare numai cu pârâții
, și, cu toate celelalte părți, procedura
realizându-se prin înmânarea citațiilor, iar pârâții deși aveau cunoștință de litigiu, au
dovedit lipsa interesului, înfățișându-se la termenele ulterioare.
In privința casei, s-a arătat că este cea menționată în certificatul de moștenitor, neputând fi vorba decât de o eroare a expertului în legătură cu anul construcției, singura deosebire fiind aceea că în 1970, data eliberării certificatului de moștenitor, era acoperită cu stuf, iar la momentul expertizării era învelită cu tablă. S-a infirmat totodată faptul că această locuință ar fi fost edificată de și soția sa, pentru că în caz contrar, intimatul reclamant nu ar fi locuit-o de circa 35 de ani, aici locuind și autoarea.
Referitor la identificarea terenului de 625, s-a menționat că nu este îngăduit apelanților a invoca propria culpă deoarece expertul desemnat a precizat că a fost împiedicată de și M prin cuvinte jignitoare să măsoare imobilul, însă acesta a avut în vedere schița acestui teren pe care același expert l-a întocmit în dosarul de partaj nr.656/1992 al Judecătoriei Tărgoviște, în varianta III refăcută, aspect ce rezultă din dosarul menționat atașat. In legătură cu acest dosar, s-a subliniat că terenurile reflectate în schița a III-a omologată de instanța de judecată, au aceeași configurație și aceleași vecinătăți, arătate și în lucrarea întocmită în cauza de față.
Referitor la modul de evaluare a terenurilor, s-a precizat că obiecțiunile formulate cu privire la acest aspect au fost respinse motivat de instanța de fond, iar faptul că intimatul a vândut un teren la un anumit preț, nu poate fi temei de contestare a valorii determinată de expert.
Cât privește probele solicitate și modalitatea de împărțire a bunurilor, s-a apreciat că dovezile cu martori nu pot fi primite deoarece există înscrisurile ce dovedesc regimul juridic al bunurilor, terenurile din extravilan au fost împărțite în mod egal iar terenul de 1060. nu poate fi împărțit în mai multe loturi, pe considerentul că 1/2 din casa aparține în exclusivitate intimatului și, cum cealaltă
J i s-a atribuit prin hotărârea de partaj, pentru buna utilizare a construcției se impune ca suprafața respectivă să rămână în lotul ce i s-a atribuit.
La rândul lor au formulat întâmpinare și pârâții a, I și a arătând în esență că locuința este cea rămasă la decesul tatălui/bunicului părților și din care 1/2 a revenit lui -., iar cealaltă Jar evenit, potrivit sentinței 2689/1995. S-a precizat că apelanții încearcă inducerea în eroare a instanței prin prezentarea unei schițe la expertiza întocmită într-o primă fază în dosarul 656/1992 și nu după lucrarea refăcută care a și fost omologată în respectivul dosar.
La termenul de judecată din 27.10.2005, în conformitate cu prevederile art. 244 alin.l pct.l Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la soluționarea irevocabilă a dosarelor nr.784/2005 și 1993/2005 având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.6770/1993 și, respectiv, anularea titlului de proprietate nr. -/2002.
După repunerea cauzei pe rol, în ședința din 08.11.2007, ca urmare a precizărilor făcute de apelantul în sensul că s-a evaluat o altă casă decât cea menționată în certificatul de moștenitor și care a fost demolată, respectiv cea care a aparținut autoarei ( susținerea fiind confirmată și de intimații neasistați de apărător), tribunalul a încuviințat proba testimonială cu câte doi martori pentru apelanți și intimați, fiind audiați și, la solicitarea intimatului reclamant, precum și G, propus de apelanții care au renunțat la audierea celui de al doilea martor.
Prin decizia civilă nr.44 din 31 ianuarie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea privind efectuarea expertizelor topo și construcții și a respins ca nefondat apelul declarat de pârâți, obligând pe aceștia la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în lucrarea întocmită expertul topo desemnat a indicat atât metoda cât și criteriile detaliate de evaluare a terenurilor, iar împrejurarea că intimatul reclamant a vândut terenuri similare cu valori mai mari, nu reprezintă temei de apreciere a subevaluării bunurilor, câtă vreme în determinarea prețului de vânzare intervin diverși factori printre care și dinamica cererii și ofertei la un moment dat.
Având în vedere că expertul a identificat același imobil și în cauza în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2683/1995, iar din probele administrate nu a reieșit că terenul și-a modificat configurația, tribunalul a apreciat că s-a complinit aspectul semnalat prin motivele de apel.
Totodată s-a considerat că în condițiile în care s-a făcut dovada că locuința supusă împărțelii a fost edificată de către autoarea părților și de intimatul reclamant, chiar dacă prin acțiunea introductivă s-a cerut partajarea unei construcții moștenite de de la tatăl său, în cotă de ( bun care nu mai exista la data promovării litigiului pendinte, dar în locul căruia a fost ridicată construcția ce s-a partajat), se justifică respingerea criticii privitoare la reținerea acestui imobil în patrimoniul succesoral, deoarece regimul juridic al bunului este clarificat, iar prin măsura dispusă nu s-a adus atingere intereselor apelanților, care nu au dovedit că au vreo contribuție la dobândirea sa.
In ceea ce privește critica vizând pretinsa nelegală citare a apelanților a rezultat că la data pronunțării încheierii interlocutorii, toate părțile au fost citate,unele prin afișare, altele prin semnătură de primire, fiind îndeplinite astfel procedurile conform disp.art. 89 și urm. Cod procedură civilă.
Referitor la titlul de proprietate de care s-a prevalat, tribunalul a avut în vedere că în cauza de față s-a cerut partajarea terenurilor pe care cele două autoare și le-au dobândit prin hotărâre judecătorească irevocabilă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, de la ascendenții lor G și a cu ocazia împărțirii averii acestora, împărțire realizată numai în baza proceselor verbale de punere în posesie.
Împotriva deciziei civile nr.44/31.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița
au declarat recurs pârâții, și,solicitând admiterea căii de atac promovate, modificarea deciziei și a sentinței primei instanțe, precum și a încheierii interlocutorii pentru o serie de motive de nelegalitate invocate.
Au precizat recurenții că instanța de fond prin încheierea și sentința pronunțată au partajat o altă casă decât cea menționată în certificatul de moștenitor, bun care nu a aparținut defunctei, iar o atare situație a fost recunoscută ca reală de Tribunalul Dâmbovița prin hotărârea pronunțată.
In acest context s-a considerat că devin aplicabile prevederile art. 304 pct.6 cod pr.civilă, întrucât se impunea respingerea acestui capăt de cerere ca fiind lipsit de obiect, în momentul în care s-a constatat că imobilul respectiv nu mai există în materialitatea sa.
Un alt motiv formulat s-a referit la împrejurarea că pe parcursul soluționării dosarului în apel titlul de proprietate nr. 6760/1993, care a stat la baza pronunțătrii încheierii de partaj, a fost modificat în privința vecinătăților, suprafetei de 4500. din tarlaua 45, parcela 290/1 și totodată a fost completat cu încă 500 teren cu destinația curți construcții situat în tarlaua 45, parcela 290/2.
S-a menționat de către recurent că în acest caz instanța trebuia să pronunțe o nouă încheiere cu terenul astfel modificat, atâta vreme cât se solicită a se partaja activul succesiunii defunctei, care este parte în titlul de proprietate anterior menționat.
In baza art. 308 pr.civilă intimatul -. a formulat întâmpinare prin care a solicitat anularea recursului ca insuficient timbrat ( cerere pe care ulterior nu a mai susținut-o), iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat, motivat de faptul că hotărârea pronunțată este legală și se bazează pe întregul probatoriu administrat în cauză.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, curtea reține următoarele:
O primă nemulțumire invocată de recurenți vizează împrejurarea că instanța de fond prin hotărârea pronunțată a reținut și partajat o altă casă decât aceea care a aparținut defunctei, situație în care își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Lecturând conținutul cererii de chemare în judecată se observă că s-a solicitat
de către reclamant să se partajeze printre alte bunuri rămase de pe urma defunctei sale surori cota de dintr-o casă construită din paiantă, acoperită cu tablă, formată din 2 camere, hol și bucătărie, specificându-se în ceea ce privește proveniența acesteia că ea a fost dobândită de defunctă conform certificatului de moștenitor nr. S 154//14.11.1970.
Ca urmare a acordului exprimat de pârâți cu privire la admiterea cererii introductive ( fila 71 dosar fond), la 16.11.2004, Judecătoria Răcaria pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a reținut acest bun la masa de împărțit în cota și respectiv configurația constructivă menționate prin acțiunea formulată, (respectiv dintr-o casă cu 2 camere, bucătărie și hol), iar expertul constructor, în lucrarea întocmită a evaluat exact acest bun (fila 112 dosar fond), având în vedere că descrierea acestuia din încheierea pronunțată la 16.11.2004 coincidea exact cu cel aflat pe teren.
Este de necontestat că în procesul de ieșire din indiviziune între moștenitori trebuie să fie lichidate toate pretențiile reciproce dintre ei cu privire la averea succesorală.
Pe de altă parte trebuie să se aibă în vedere că potrivit principiului care reglementeză rolul activ al judecătorului, în măsura în care obiectul cererii adresate instanței este precizat, în sensul că rezultă exact din cuprinsul acesteia ce anume se solicită, orice eroare cu privire la anumite probe la care face trimitere partea nu poate să influențeze soluționarea pricinii, deoarece instanța are obligația de a judeca pricina în cadrul corespunzător pretențiilor formulate, ținând cont de natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Prin acțiunea introductivă reclamanții au menționat că imobilul construcție, solicitat a fi partajat provenea din succesiunea autoarei defunctei,
( fiind identificat în certificatul de moștenitor nr. S 154/1970- fila 9 dosar fond-, ca reprezentând o construcție din paiantă acoperită cu stuf, compusă din 2 camere), însă au precizat că este vorba de o construcție din paiantă acoperită cu tablă, formată din 2 camere, hol și bucătărie,
Probatoriul administrat în fața instanței de apel a confirmat că imobilul solicitat a fi împărțit prin cererea de chemare în judecată ( în ceea ce privește materialele din care este edificat și componența acestuia sub aspectul numărului camerelor) și partajat prin sentința primei instanțe a fost edificat de către (defuncta a cărei succesiune se dezbate) și de către fratele său (nefiind cel moștenit și menționat în certificatul de moștenitor care avea o altă configurație constructivă, întrucât era demolat).
In condițiile în care imobilul partajat este cel solicitat prin acțiunea de chemare în judecată ca aparținând defunctei (singura deosebire fiind aceea că el a fost edificat de aceasta împreună cu fratele său și nu a fost cel primit moștenire de la autorul G prin certificatul de moștenitor nr. S 154/1970), instanța de fond în mod corect l-a reținut în masa succesorală dispunând partajarea acestuia.
In raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că în cauză, referitor la această primă critică nu sunt incidente disp.art. 304 pct.6 cod procedură civilă și pe cale de consecință o va respinge ca nefondată.
In ceea ce privește terenurile rămase de pe urma defunctei
este de observat că prin încheierea interlocutorie acestea au fost reținute exact în modalitatea în care solicitase prin acțiunea introductivă, respectiv 625. teren arabil în punctul " La ", 2475. teren arabil situat în punctul "Cinematografie", (ambele dobândite de aceasta conform sentinței civile nr. 2683/1997 pronunțată de Judecătoria Târgoviște ) și 3500. teren arabil extravilan situat în T 45, P 285 conform titlului de proprietate nr.2739/1993, instanța având în vedere în acest sens înscrisurile depuse de părți la dosar ( filele 5 și 10/11 dosar fond).
In acest context împrejurarea că, ulterior, printr-o hotărâre judecătorească pronunțată într-o altă cauză, s-a modificat un alt titlu de proprietate având nr.6760/1993 (care nicidecum nu a stat la baza pronunțării încheierii de partaj, așa cum susțin recurenții ) este lipsit de relevanță, situație în care în mod corect nu a fost avut în vedere de Tribunalul Dâmbovița și pe cale de consecință critica vizând această împrejurare urmează a fi înlăturată.
Faptul că și în acest titlu nr. 6760/1993 figura ca beneficiar al reconstituirii și numita, iar obiectul prezentei cauze îl constituie partajarea activului succesiunii acesteia, nu justifică modificarea încheierii interlocutorii cu terenul de 5000. situat în tarlaua 45, parcela 290/2, din moment ce această suprafață nu a fost solicitată a fi împărțită de niciuna din părți, instanța respectând astfel principiul disponibilității.
Constatând că în cauză nu se poate vorbi de o interpretare sau aplicare greșită a dispozițiilor legale, Curtea apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.9 și prin urmare pentru toate argumentele expuse va respinge ca nefondat recursul formulat în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, menținând ca legală decizia atacată.
Deoarece se află în culpă procesuală, recurenții vor fi obligați să plătească intimatului -. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și domiciliați în com. sat jud. D, împotriva deciziei civile nr. 44 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții domiciliată în B, sector 1,-.B, domiciliat în B,-,.12,.A,. 20 jud. I, domiciliată în com. jud. D, G domiciliat în P, B-dul. B, nr. 3,.7,.8,.43 jud. P, a domiciliată în B,-, domiciliat în, sat jud. D, a domiciliată în, sat jud. D, domiciliată în com. sat
jud. D și reclamantul -. domiciliat în com. sat jud.
Obligă pe recurenți să plătească intimatului -. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
Red.AV
2 ex./16.06.2008
nr.1672/2004 Judec.
nr.5562/2006 Trib.
și
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula Brotac
Judecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
