Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 567/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(8/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.567
Ședință publică de la 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1303 A din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-pârât.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 19.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând, constată că prin sentința civilă nr.7314/01.10.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 Baf ost admisă cererea principală formulată de reclamantul și în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă, s-a constatat că valoarea totală a masei partajabile este de 200.800 lei, reprezentând valoarea bunului imobil situat în B,-,.218,.A,.9,.35, sector 2, plus 10.218 lei, reprezentând valoarea bunurilor mobile, a stabilit că dreptul valoric al fiecărei părți asupra masei bunurilor mobile comune este de 5.109 lei, reprezentând din valoare, iar dreptul valoric asupra imobilului este de 148.592 lei pentru pârâta-reclamantă corespunzător cotei de contribuție de 74% și de 52.208 lei pentru reclamantul-pârât corespunzător cotei de contribuție de 26%, a dispus încetarea proprietății devălmașe atribuind fiecărei părți în cote egale bunuri mobile, iar pârâtei - reclamante și imobilul menționat în masa partajabilă, și a obligat pe aceasta la plata unei sulte către reclamantul - pârât în valoare de 52.238 lei, compensând cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor mobile, iar în ceea ce privește bunul imobil a reținut că pârâta - reclamantă are o cotă de 74% din dreptul de proprietate asupra bunului imobil respectiv, iar reclamantul - pârât o cotă 26%.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul - pârât.
În motivarea cererii de apel, apelantul-reclamant-pârât a arătat că bunurile dobândite în timpul căsătoriei reprezintă bunuri comune în devălmășie prin efectul legii.
Contribuția la dobândirea acestor bunuri trebuie înțeleasă nu în sensul de contribuție la dobândirea fiecărui bun în parte, ci în sensul de contribuție al soților la dobândirea tuturor bunurilor comune, nefiind admisibilă stabilirea diferenței pentru unele categorii de bunuri.
Prin decizia civilă nr.1303 A/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a fost admis apelul formulat, schimbată în parte sentința apelată, în sensul că dreptul valoric asupra imobilului este de 45.773 euro în echivalent lei la data efectuării plății efective pentru fiecare parte corespunzătoare cotei de contribuție de 1/2, a fost înlăturată mențiunea referitoare la valoarea totală a loturilor părților, a fost obligată pârâta - reclamantă la plata unei sulte către reclamantul - pârât în valoare de 45.773 euro în echivalent lei la data efectuării plății efective, au fost menținute celelalte dispoziții. A fost obligată intimata - pârâtă - reclamantă la 1.100 lei cheltuieli de judecată.
A apreciat tribunalul că în mod greșit prima instanță a stabilit cotele de contribuție a soților la dobândirea bunurilor partajabile, în mod diferențiat, după categoria acestora (mobil, imobil).
Cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune se stabilește prin raportare la întreaga masă de partaj.
Din materialul probator administrat, tribunalul a stabilit că părțile au avut o contribuție egală (de ) la dobândirea bunurilor care fac obiectul împărțelii.
A fost avută în vedere valoarea imobilului astfel cum a fost stabilită prin expertiza efectuată în apel, respectiv 91.546 euro, apreciindu-se că aceasta reprezintă prețul real al bunului pe piața imobiliară.
Totodată, s-a ținut seama de faptul că reclamantul nu a criticat modul de atribuire a imobilului (către pârâtă) și s-a stabilit sulta în conformitate cu valoarea actuală a bunului, potrivit expertizei.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta - reclamantă, invocând dispozițiile art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta susține că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că instanța nu fundamentează concluzia la care a ajuns în privința cotei de contribuție a pârâtei, diferită de cea la care ajunsese prima instanță.
Pe de altă parte, se ignoră chiar susținerile reclamantului care în cuprinsul motivelor de apel face trimitere la faptul că la dobândirea bunurilor comune pârâta a avut o contribuție de "cel mult 60%".
Hotărârea s-a dat cu încălcarea dispozițiilor speciale ale art.30 Codul familiei, raportat la art.6735Cod procedură civilă, în raport de care instanța este ținută să constate contribuția la dobândirea bunurilor comune în funcție de întregul material probator.
În mod greșit au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică imobiliară, din moment ce erorile pe care aceasta le cuprinde prezintă relevanță în aprecierea valorii de circulație.
Intimatul a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului declarat.
Examinând legalitatea deciziei în raport cu criticile formulate, Curtea apreciază că recursul este nefondat.
Astfel, în cuprinsul considerentelor deciziei se arată, chiar dacă nu într-o formă elaborată, motivele care fundamentează soluția pronunțată.
Tribunalul a reținut că stabilirea cotelor de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune se realizează prin raportare la întreaga masă supusă împărțelii, iar nu la fiecare categorie, în parte, și că împrejurarea că unul dintre soți a beneficiat de o sumă de bani utilizată pentru achitarea avansului în scopul achiziționării imobilului nu este de natură a-i conferi acestuia facultatea de a pretinde o contribuție superioarăla dobândirea bunului respectiv; o atare ipoteză se analizează în concret prin coroborarea cu toate celelalte dovezi administrate și se valorifică în consecință, analiză pe care tribunalul a realizat-o, concluzionând că veniturile și posibilitățile părților litigante "au fost sensibil egale".
Trimiterea pe care reclamantul o face în cuprinsul motivelor de apel cu privire la cuantumul maxim al cotei de contribuție a pârâtei (60%) nu poate fi privită drept recunoaștere a unei contribuții superioare, cum susține reclamanta, ci, mai degrabă, drept o potențialitate rezultată din cercetarea dovezilor administrate cu privire la masa de partaj, iar nu în legătură cu fiecare bun în parte.
De altfel, apelantul a insistat în a se constata veridicitatea susținerilor sale în privința contribuției egale a soților la dobândirea bunurilor comune.
Nu se poate reține că au fost încălcate dispozițiile art.30 Codul familiei și art.6735Cod procedură civilă, sub aspectul învederat de recurentă, de vreme ce instanța de apel a pronunțat decizia valorificând materialul probator administrat și argumentând punctul de vedere legat de modalitatea concretă care stă la baza aprecierii contribuției soților la dobândirea bunurilor ce compun masa de partaj.
Aprecierea în concret a dovezilor nu mai reprezintă un caz de modificare a hotărârii pronunțate în apel, astfel încât nici critica referitoare la respingerea notei de obiecțiuni la raportul de expertiză nu poate fi primită, din moment ce are în vedere chestiuni ce țin mai degrabă de temeinicia soluției, iar nu de nelegalitatea ei.
Din verificarea modalității în care părțile au satisfăcut obligația de plată a taxei de timbru, rezultă că, în faza procesuală a apelului, reclamantul - pârât urma să achite suma de 1.400 lei cu titlu de taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, obligație neîndeplinită, motiv pentru care va dispune obligarea acestuia la plata sumelor reprezentând debit.
În consecință, în temeiul art.312 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.6, 7 și 9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul și va dispune darea în debit cu suma de 1.400 lei taxă de timbru datorată în apel, respectiv 5 lei, reprezentând timbru judiciar, a intimatului - reclamant - pârât.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr.1303 A din 23.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât.
Dispune darea în debit cu suma de 1.400 lei taxă de timbru datorată în apel, respectiv 5 lei, reprezentând timbru judiciar, a intimatului - reclamant - pârât.
Obligă recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - MARI -
GREFIER - -
Red.
.
2 ex./26.08.2009
TB-3 -;
Jud.2 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Rodica Susanu, Ilie
