Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 569/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2676/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.569
Ședința publică de la 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Corina
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de recurenta - pârâtă-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.651 A din 12.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 12.03.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 19.03.2009 și apoi la 26.03.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.15238/04.11.2002, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și ieșirea din indiviziune asupra acestora.
Prin sentința civilă nr.6129/15.09.2003, pronunțată în dosarul nr.15238/2002, Judecătoria Sectorului 6 Baa dmis în parte acțiunea principală, astfel cum a fost precizată și tot în parte cererea reconvențională.
Instanța a apreciat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 50% următoarele bunuri: apartamentul nr.3 situat în B,-, -. A, sector 6, având o valoare de circulație de 536.103.000 lei; terenul în suprafață de 2173 mp. din B,-, sector 6, având o valoare de circulație de 40.092 USD; dreptul de creanță în suma de 27.405 USD reprezentând parte din prețul plătit pentru cumpărarea terenului în suprafață de 4.000 mp; suma de 3.024.865.321 lei, reprezentând creditările efectuate de către, în perioada 1996-2000. au fost calculate conform raportului de expertiză contabilă dispus în cauză la suma de 2.826.976.936 lei, la care instanța a adăugat indicele de inflație de 7% pe perioada ian. 2003-iul. 2003, întrucât expertul a efectuat actualizarea creditărilor până la data de 31.12.2002.
Instanța a mai apreciat că valoarea totală a masei partajabile este de 67.497 USD și 3.560.968.321 lei și a dispus încetarea stării de devălmășie cu privire la o parte din bunurile cuprinse în masa partajabilă.
Instanța a dispus atribuirea către apelantă a următoarelor bunuri: lotul de teren nr.2 în suprafață de 852 mp. identificat în raportul de expertiză și schița anexă la raport; 50% din dreptul de creanță în valoare de 27.405 USD împotriva numiților și.
Instanța a dispus atribuirea către reclamant a următoarelor bunuri: lotul de teren nr.1 în suprafață de 852 mp, identificat în raportul de expertiză și schița anexă la raport; apartamentul nr.3 din B,-, -.A, sector 6; suma de 1.512.432.660 lei, a cărei plată către reclamant este obligată pârâta, reprezentând din suma de 3.024.865.321 lei, respectiv valoarea cu care a fost creditată societatea; 50% din dreptul de creanță în valoare de 27.405 USD împotriva numiților și.
Pentru egalizarea loturilor, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1.244.381.160 lei. Instanța a hotărât că părțile rămân în indiviziune asupra lotului de teren nr.3, în suprafață de 194 mp. identificat în raportul de expertiza topo și schița anexată, pentru a fi folosit drept cale de acces. Instanța a obligat reclamantul - plata către apelantă a sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 28.09.1996, căsătoria fiind desfăcută prin divorț la data de 22.01.2001 și în timpul căsătoriei prin contribuție egală, au dobândit bunurile enumerate în dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - reclamantă, apel înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă sub nr.2984/2003 (număr unic -), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, atât în ceea ce privește - compunerea masei bunurilor de împărțit cât și cota de contribuție, precum și pentru necompetența materială a judecătoriei ca instanță de fond în soluționarea cauzei, soli citând, în esență, următoarele: în principal, admiterea excepției de necompetență materială a Judecătoriei Sectorului 6 B și trimiterea cauzei Tribunalului București - Secția Civila, pentru competentă soluționare; în subsidiar, apelanta a solicitat modificarea sentinței civile nr.6129 pronunțată la data de 15.09.2003 Judecătoria Sectorului 6 B și, rejudecând cauza pe fond, admiterea cererii reconvenționale și analizând apărările apelantei, să se hotărască astfel:
1. să se constatate că din, masa partajabilă fac parte numai următoarele bunuri: apartamentul nr.3 din-, -.1, sector 6, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2179/04.06.1998 de BNP; suprafața de teren de 2.173 mp. din totalul de 4.000 mp din-, sector 6, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1824/29.08.2000 de BNP; dreptul de creanța asupra sumei de 27.405 USD ce urmează a fi valorificat împotriva numiților și, care în calitate de vânzători ai terenului din- au garantat pentru evicțiune.
2. să se dispună partajarea bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, reținând o cotă majorată de contribuție a apelantei de 80 %;
3. să fie obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâta-reclamantă a formulat următoarele critici împotriva sentinței atacate:
1. instanța investită nu avea competență de a judeca prezenta cauză.
Prin cererea introdusă la Judecătoria sectorului 6 în octombrie 2002, reclamantul a solicitat, pe cale principală, partajarea bunurilor comune dobândite de soți în timpul căsătoriei. Prin însăși această cerere el a apreciat că valoarea bunurilor supuse partaj ului depășește suma de 2.000.000.000 lei. Or, dispozițiile art.2 pct.1 lit.b Cod de procedură civilă prevedeau - la data introducerii acțiunii că: "tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 2 miliarde lei". În consecință, competența de soluționare a cererii de partaj formulată pe cale principală de aparține Tribunalului Municipiului B - Secția Civilă.
2. hotărârea dată este lovită de nulitate pentru lipsa mențiunilor prevăzute de art.261 Cod de procedură civilă. Astfel, arată apelanta că hotărârea va cuprinde domiciliul parților, indicarea unui domiciliu greșit fiind echivalentă cu lipsa indicării domiciliului.
In cuprinsul hotărârii se arată că domiciliul său se află în B,-, - se. A,.6, sector 6. Prin urmare, instanța indică un domiciliu greșit, preluând indicația eronată oferită de reclamant în cererea de chemare în judecată. Instanța a neglijat cererea rectificativă depusă de apelanta-pârâtă la termenul din data de 9.12.2002, în care a precizat că domiciliul acesteia se află în B,-, -. A,.3, sector 6 și a solicitat să i se comunice toate actele de procedură la această adresă. Pe această cale apelanta-pârâtă a fost vătămata, întrucât s-a creat riscul ca procedura comunicării sentinței să fie îndeplinita în mod defectuos și astfel ar fi pierdut dreptul de a formula apel împotriva hotărârii.
3. hotărârea este dată printr-o greșită interpretare și aplicare a legii; astfel, apelanta arată că, referitor la cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor comune, în mod greșit instanța a reținut o cota de contribuție egală; pornind de la interpretarea greșită a dispozițiilor art.30 fam. instanța de fond a apreciat eronat că prin această dispoziție s-ar fi instituit o prezumția legală, potrivit căreia soții contribuie în mod egal la dobândirea bunurilor comune.
În realitate, art.30 fam. instituie o singură prezumție legală relativă, conform căreia bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune. Nu există nici un text în legislația română care să prezume că soții au contribuție egală în căsătorie. Dimpotrivă, există un text de lege care instituie prezumția inegalității contribuțiilor soților în căsnicie - art.29 Codul Familiei care prevede că soții sunt obligați să contribuie în căsătorie după posibilități ("in raport cu mijloacele fiecăruia", în textul legii).
În mod greșit instanța nu a luat în considerare înscrisurile depuse de apelanta-pârâtă la dosarul cauzei, din care rezultă veniturile soților în timpul căsătoriei; astfel, instanța de fond a ignorat pur și simplu următoarele probatorii: înscrisuri cu privire la veniturile fiecărui soț: cartea de muncă a apelantei; cartea de muncă a intimatului reclamant; adeverința eliberată de Concrete Internațional & Co. cu privire la dividendele încasate de apelantă în calitate de acționar, din care rezultă că: apelanta, a încasat în timpul căsătoriei venituri în valoare de 339.382.000, (din care venituri din salariu în valoare de 15.565.000 lei și venituri din dividende în valoare de 323.817.000 lei), în timp ce reclamantul a încasat în timpul căsătoriei venituri din salariu în valoare de 35.977.450 lei; apelanta a achiziționat, înainte de căsătorie, acțiuni la societăți comerciale după cum urmează: 216 acțiuni la Concrete, 3.000 acțiuni la Complexul Comercial Prisma, 30 acțiuni la Concrete Internațional & Co., acțiuni pentru care a încasat, în timpul căsătoriei, dividendele cuvenite pentru anii 1997, 1998, 1999 și2000, în valoare totală de 323.817.000 lei. Mai arată că a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că a deținut, în depozite bancare, sume de bani depuse înainte de căsătorie, care însă au fost folosite în timpul căsătoriei, pentru achiziționarea de bunuri și suportarea altor sarcini; înscrisuri din care rezultă că deținea încă dinainte de căsătorie bunuri imobile, printre care apartamentul nr.10 din B,-, - 25 (inclus inițial la partaj de către reclamant). Acest apartament a fost domiciliul comun al soților pe perioada căsătoriei; răspunsul la interogatoriu, potrivit căruia reclamantul recunoaște că apelanta i-a dat spre a-l folosi în interes personal, inclusiv după desfacerea căsătoriei, autoturismul cu nr. de înmatriculare B-56-, proprietatea exclusiva a acesteia, dobândit înainte de căsătorie.
Arată apelanta că a demonstrat prin actele depuse că a adus un avantaj patrimonial esențial și însemnat în căsnicie prin însuși faptul că intimatul a folosit bunurile proprietatea exclusivă a acesteia, dobândite înainte de căsătorie (locuință, mașină, sume de bani etc.), în timp ce acesta a venit în căsnicie doar cu un geamantan de haine și alte obiecte de uz personal.
Mai arată apelanta că instanța de fond și-a motivat soluția în special pe declarația martorului, ignorând practic celelalte dovezi din dosar, printre care și înscrisuri cu forță probatorie deplină. Afirmația instanței în sensul că "este de notorietate faptul că intr-o familie, astfel de relații nu sunt de conceput, ambii soți bucurându-se de beneficiile materiale obținute din societatea comercială, chiar dacă numai unul figurează ca asociat al acesteia, iar pe de altă parte este o practică frecventă a societăților comerciale să angajeze oferind salarii foarte mici, pentru a evita plata de impozite și taxe foarte mari către stat, în realitate remunerațiile fiind mai mari", este fără suport legal.
În mod greșit a reținut instanța că, întrucât reclamantul a lucrat la, această împrejurare creează premisa înființării unei astfel de societăți. În realitate, arată apelanta că, este înființata din 1994 (înainte de încheierea căsătoriei), așadar independent de prezența reclamantului în societate. Apelanta singură a pus bazele înființării societății, reclamantul neavând nici o contribuție în acest sens.
De asemenea, în mod nelegal și neîntemeiat a reținut instanța că reclamantul pârât pune la dispoziția societății comerciale autocarul, bunul său propriu, în baza contractului de comodat, gratuit, fiind evident că se încearcă astfel obținerea unor beneficii materiale substanțiale de către cele doua părți"; dimpotrivă, este de esența contractului de comodat că împrumutătorul nu dorește obținerea unor avantaje patrimoniale, el oferind bunul cu titlu gratuit; dacă reclamantul are pretenții, legate de folosința acestui autocar, față de societate, aceste pretenții nu pot fi valorificate nici împotriva apelantei, nici în prezentul cadru procesual, ci numai printr-o acțiune împotriva societății.
Mai arată apelanta că, instanța a reținut, de asemenea, că din declarațiile martorilor și reiese OG că reclamantul făcea curse în țară și în străinătate; este corect, dar aceasta nu justifică o muncă a sa în plus în societate, pentru că efectuarea curselor externe intra în atribuțiile firești de șofer - postul pe care a fost angajat; în plus, instanța ignoră certificatele medicale existente la dosar, din care rezultă că în perioada februarie 1998 - noiembrie 1998 reclamantul nu a prestat nici un fel de activitate, fiind în concediu medical.
Instanța a motivat superficial și insuficient hotărârea sub aspectul respingerii cererii apelantei de a se constata că a avut o contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune. Instanța a reținut greșit că "pârâta-reclamanta, în susținerea cererii de constatare a unei contribuții de 80% la dobândirea bunurilor, a afirmat ca, de exemplu, contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartament și prețul plătit pentru achiziționarea terenului din- sector 6 au fost achitate după data despărțirii în fapt a celor doi soți".
În fapt, apelanta, în susținerea contribuției de 80% la dobândirea bunurilor comune, a invocat alte aspecte decât cele reținute de instanța. Aceasta s-a referit la îmbunătățirile făcute la apartament nu pentru a justifica o cotă de contribuție majoră, ci pentru a justifica de ce aceste îmbunătățiri nu pot fi incluse în masa partajabilă deloc, ele fiind făcute după data desfacerii căsătoriei (iar nu după data despărțirii în fapt, cum a reținut în mod greșit instanța).
In dovedirea cotei de contribuție de 80% la dobândirea bunurilor comune și suportarea sarcinilor căsătoriei apelanta a invocat, în esență, următoarele: a încasat venituri substanțial mai mari în timpul căsătoriei; a venit în căsnicie cu o serie de bunuri de o valoare economica importanta - autoturism și apartament - care au fost folosite de soți împreuna și chiar de reclamant exclusiv, asigurând astfel un avantaj patrimonial însemnat; s-a ocupat exclusiv de sarcinile căsniciei, efectuând singură munca în gospodărie; l-a îngrijit pe reclamant în perioada când a fost bolnav.
Aspectele menționate mai sus nu au fost reținute deloc de instanța care nu a motivat în niciun fel respingerea lor.
Referitor la "creditările" făcute de asociatul unic societății SRL, în mod greșit instanța le-a adăugat în masa bunurilor partajabile; în pofida faptului că un astfel de bun nu a fost inclus de reclamant în masa partajabila nici prin cererea de chemare în judecată nici prin cererile modificatoare ulterioare (depuse la termenul din data de 25.11.2002 și respectiv 05.05.2003).
Nici în cererea de chemare în judecată, nici în cererile modificatoare, reclamantul nu face nicio referire la vreo suma reprezentând creditările (contractele de împrumut) făcute de asociatul unic către societatea SRL și nu include în masa partajabilă aceste creditări; reclamantul a solicitat pentru prima oară că instanța săi atribuie din sumele reprezentând creditările cu ocazia concluzii lor pe fond, orale, formulate în fața instanței de fond, moment procesual la care nu se mai pot face cereri noi și nici modifica acțiunea, fără a încălca dreptul la apărare al părții adverse.
Prin hotărârea data, instanța a înțeles și a interpretat greșit conținutul cererii de chemare în judecată a reclamantului; astfel, în partea introductivă a sentinței instanța a "reformulat" pretențiile reclamantului astfel încât să ajungă la efectul dorit. Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a afirmat că patrimoniul societății SRL s-a mărit prin achiziționarea a două autocare și a construcției în suprafața de 450 mp. edificată pe terenul din-, apreciind valoarea acestor bunuri la 4.000.000.000 lei. Reclamantul afirmă în continuare în cererea de chemare în judecată, că această creanță, sporind creșterea patrimoniului, datorită muncii comune, egale a soților urmează a fi supusă partajului de bunuri, pârâta fiind obligată să plătească suma de 2.000.000.000 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2003, Curtea a respins excepția de necompetență materială, față de împrejurarea că cererea de partaj este o cerere accesorie cererii de despărțenie, astfel încât în conformitate cu Deciziei nr.8/12.12.2000 pronunțată de Secțiile Unite ale Curții Supreme de Justiție, care stabilește competența în această materie în favoarea Judecătoriei.
Cu privire la excepția de neconstituționalitate a art.7 din normele metodologice aplicare a Legii nr.146/1997, Curtea a dispus analizarea acesteia în cadrul motivelor de apel la soluționarea în fond a pricinii.
Cererea de suspendare în temeiul dispozițiilor art.244 pct.1 Cod procedură civilă a fost respinsă ca nefondată, întrucât nu există dovezi în momentul de față de existența unei alte cauze care să aibă înrâurire asupra celei de față.
Apelanta a formulat cerere de suspendare a prezentei cauzei, în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă, până la soluționarea definitivă a cererii ce face obiectul dosarului nr. 3187/2003 aflat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă.
În motivarea cererii s-a arătat că acțiunea înregistrată în dosarul nr. 815/2003 al Judecătoriei Sectorului 6 B, apelanta a solicitat, în contradictoriu cu vânzătorii și, constatarea dobândirii prin accesiune imobiliară a dreptului de proprietate cu privire la construcția edificată pe terenul din- sector 6.
În acest dosar au formulat cerere de intervenție principala numitul și lntervenient în interes propriu, a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat intre apelantă și numiții și autentificat sub nr.1824/29.08.2000 de BNP, care reprezintă titlul de proprietate al apelantei asupra terenului din-.
Interesul numiților și SC SA de a formula cerere de intervenție a fost justificat după cum urmează: prin decizia civila nr.886/02.04.2003 pronunțata de Curtea de Apel - Secția a IV-a Civila s-a admis recursul numitului și în consecință s-a admis acțiunea acestuia prin care revendică o suprafață de 1.827 mp. din suprafața de 4.000 mp cumpărată de apelantă de la numiții șiN.. De asemenea, prin sentința civila nr.4147/14.04.2000 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 în dosar nr.10234/1999, rămasă definitivă prin respingerea apelului - Decizia civilă nr.3318/19.12.2000 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civila și irevocabilă prin respingerea recursului - decizia civilă nr.1787/15.06.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civila, s-a admis acțiunea care revendica un teren în suprafață de 3.500 mp. situat în-. Terenul a fost identificat în urma raportului de expertiză dispus ca fiind același (suprapunându-se) cu cel cumpărat de subsemnata în-, conform anexei la raportul de expertiza întocmit în dosar.
Prin sentința civila nr.7381 pronunțata în data de 03.10.2003 de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul sus menționat s-a luat act de renunțarea apelantei la cererea principală, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de și s-a declarat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1824/29.08.2000 de BNP. În consecința prin sentința pronunțată a fost desființat titlul de proprietate al apelantei asupra terenului din- și pe cale de consecința și asupra construcției edificate pe acest teren.
Împotriva sentinței sus menționate apelanta a formulat apel, înregistrat în dosar nr.3187/2003 al Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă.
Prin cererea de partaj intimatul reclamant, a inclus în masa partajabilă terenul din- și construcția cu destinația garaj ridicată pe acest teren.
În aceste condiții, rezolvarea prezentei cauze depinde de soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr.3187/2003 al Curții de APEL BUCUREȘTI, întrucât numai după acest moment este posibil a se determina compunerea masei partajabile, calitatea de proprietar/coproprietar a soților, modalitatea de partajare a bunurilor comune (în natură sau prin echivalent), sau cuantumul sultei.
Cererea de partajare a bunurilor comune urmărește încetarea stării de indiviziune cu privire la toate bunurile asupra cărora reclamantul pretinde a se întinde prezumția de comunitate, dintre care terenul situat la nr.1 în str. - este bunul cu valoarea economica cea mai mare. Așadar, soluționarea cererii de apel ce face obiectul dosarului nr.3187/2003 al Curții de APEL BUCUREȘTI are o influență hotărâtoare asupra rezolvării pricinii de față.
Prin încheierea de ședință din data de 13.01.2004, Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr.7321/2003 al Judecătoriei sectorului 6 B, față de împrejurarea că acțiunea în constatarea nulității titlului de proprietate al reclamantei asupra imobilului (teren) situat în B,-, sector 6 are o înrâurire deosebită asupra partajului intervenit între părțile în litigiu.
În ședința publică din data de 09.03.2004, petenta a arătat că a solicitat repunerea cauzei pe rol pentru lămurirea și soluționarea partajului de bunuri comune dobândite în timpul căsătoriei, deoarece întreaga masă de bunuri se află în posesia pârâtei, apreciind că nu prejudiciază în niciun fel pârâta prin judecarea separată a cauzei ce are ca obiect imobilul în cauză.
Prin încheierea de ședință din data de 09.03.2004, Curtea a respins cererea de repunere pe rol a cauzei și menținută măsura suspendării în baza art.244 alin.2 pct.1 Cod procedură civilă, întrucât nu a încetat motivul de suspendare și pentru faptul că nu s-a făcut dovada soluționării definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr.7321/2003, al Judecătoriei Sector 6 B, în care se va lămuri calitatea de proprietar - coproprietar asupra unui bun inclus în masa partajabilă, întrucât nu s-a soluționat în mod irevocabil acest dosar.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul, cerere înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind ulterior trimis spre soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI, conform art. II alin. 1-3 din Legea nr. 219/2004.
Prin decizia civilă nr.154/23.01.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, recursul și a obligat recurentul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că în mod corect a fost respinsă cererea de repunere pe rol, în condițiile în care nu s-a soluționat cu caracter irevocabil dosarul nr.7321/2003 al Judecătoriei Sectorului 3
Ca urmare a modificărilor Codului d e procedură civilă s-a dispus din oficiu repunerea pe rol a cauzei pentru a se discuta excepția necompetenței materiale a Curții de APEL BUCUREȘTI în soluționarea apelului.
Prin decizia civilă nr.296/A/24.05.2006, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că potrivit dispozițiilor art. II alin.1 din Legea nr.219/2005 "procesele în curs de judecată în primă instanță la data schimbării competenței instanțelor legal învestite, precum și căile de atac se judecă de instanțele competente potrivit legii", iar alin.2 al aceluiași articol prevede că "apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale".
În sensul art.Il alin.1 din Legea nr.219/2005, "instanțele competente potrivit legii" sunt instanțele cărora le revine competența să judece pricinile în fond și în căile de atac, potrivit normelor de procedură cuprinse în art.I-4 Cod procedură civilă, astfel cum acestea au fost modificate la rândul lor, prin același act normativ.
Potrivit art. 2 pct.1 lit. b Cod procedură civilă tribunalele judecă, în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar "inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar."
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 27.06.2006.
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2006, tribunalul a dispus în temeiul art.244 alin.1 pct.1 Cod de procedură civilă, menținerea măsurii suspendării, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr.- al Judecătoriei Sectorului 6 B, constatând că subzistă temeiul pentru care s-a dispus suspendarea judecății cauzei, prin încheierea de ședință din 13.01.2004 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 17.03.2008, din oficiu, în vederea verificării condițiilor suspendării.
La dosarul cauzei s-a depus decizia civilă nr.468/12.03.2007, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- (număr în format vechi 2095/2006), prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.595/ A/26.03.2004, pronunțată de Curtea de Apel - Secția a III-a Civilă în dosarul nr.3187/2003 în contradictoriu cu intimații-pârâți și, intimații - intervenienți și, prin lichidator 99
Prin întâmpinare intimatul a solicitat să se respingă, ca neîntemeiat, apelul declarat de.
Prin decizia civilă nr.651 A din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă - reclamantă, a fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că a fost înlăturat din masa partajabilă, bunul comun și anume, imobilul teren situat în B,-, sector 6 în suprafață de 2173 mp. cu o valoare de circulație de 40.092 USD stabilită la data de 23.05.2003.
Împotriva deciziei civile de mai sus a declarat recurs, recurenta, care în temeiul dispozițiilor art.304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă critică următoarele:
- instanța a admis apelul doar în parte și nu în totalitate;
- deși reclamantul nu a solicitat niciodată includerea în masa partajabilă a creditărilor făcute de asociatul unic al societății SRL, totuși instanța le-a inclus în masa partajabilă. Consideră că fiind bani comuni - cum constată instanța - ambele părți au un drept de creanță împotriva societății și nu unul împotriva celuilalt.
- consideră că în mod greșit s-a respins cererea referitoare la contribuția recurentei de 80%;
- cuantumul sultei a fost stabilit nelegal.
Intimatul depune întâmpinare, prin cate solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul urmează a fi admis în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 coroborat cu art.304 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă observându-se că dispozitivul deciziei civile recurate nu a fost semnat de președintele completului de judecată, respectiv judecător și nici minuta de la pagina 21 dosar apel.
Ca atare, dosarul va fi trimis la Tribunalul București - Secția Civilă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, vor fi avute în vedere și motivele de recurs invocate de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă - reclamantă împotriva deciziei civile nr.651 A din 12.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât.
Casează decizia recurată în temeiul art.312 alin.1 coroborat cu art.304 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă.
Trimite dosarul la Tribunalul București - Secția Civilă spre rejudecare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2009.
PREEȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/6.04.2009
Secția a IV-a Civ. -
-
Jud. Sector 6. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Corina
