Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 579/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 579
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 89 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant asistat de avocat, intimatul pârât reprezentat de avocat, lipsind intimatul pârât .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că Tribunalul Dolj nu a inclus la masa partajabilă cele 8 librete CEC, că în mod greșit a respins cererea prin care s-a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata contravalorii instalației de gaze suportate de reclamant și cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 1312 din 22.12.2000, atât timp cât Tribunalul Dolja constatat nulitatea certificatului de moștenitor.
În principal a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea deciziei și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei contraexpertize.
Avocat, pentru intimatul pârât, susține că motivele de recurs invocate de recurentul reclamant sunt motive de netemeinicie și nu de nelegalitate. Pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 9 iulie 2002 reclamantul a chemat în judecată pârâții și solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea bunurilor succesorale, să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 1865 din 12 septembrie 1991 și să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1312 din 22 decembrie 2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că autorul a decedat la data de 11 februarie 1991, având ultimul domiciliu în C,-. Moștenitori cu vocație succesorală ai autorului sunt pârâta - soție supraviețuitoare și reclamantul, în calitate de fiu, pârâtul fiind străin de succesiune prin neacceptare. Masa succesorală se compune din cota de din următoarele bunuri imobile: teren intravilan în suprafață de 144. situat în C, str. - nr. 26, casă cu două camere și două magazii, precum și o serie de bunuri mobile.
Cu privire la cererea privind constatarea nulității certificatului de moștenitor a arătat că în acest act nu au fost cuprinse bunurile succesorale aparținând autorului, respectiv terenul din- bis și bunuri mobile.
În privința nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, reclamantul a arătat că s-a vândut un bun indiviz. De asemenea, acesta a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata contravalorii instalației de gaze, suportată de reclamant la imobilul situat în C, str. - nr. 26.
La data de 9 octombrie 2002 pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Pârâții au arătat că la data de 12 septembrie 1991 s-a dezbătut la notariat succesiunea autorului, pârâta fiind singura moștenitoare acceptantă a succesiunii autorului, atât reclamantul cât și pârâtul renunțând în mod expres la moștenire. În acest context, pârâții au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului privind cererea acestuia de partajarea a masei succesorale.
În privința cererii de constatare a nulității absolute a certificatului de moștenitor, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantului, termenul înăuntrul căruia se putea cere anularea acestuia expirând din 1994.
Cu privire la cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare, pârâții au arătat că motivul invocat nu este de natură a duce la nulitatea contractului, câtă vreme aceasta este cerută de un descendent străin de succesiune.
Prin sentința civilă nr. 2495 din 12 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 22700/2002 a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și.
A fost obligat reclamantul către pârâți la 150.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, prima instanță a constatat deschisă succesiunea autorului la data de 11 februarie 1991, iar ca moștenitori cu vocație succesorală, pe numiții -soție supraviețuitoare, și, fii. La data de 12 septembrie 1991 s-a dezbătut succesiunea la Notariatul de Stat D, în cadrul cărora fiii au renunțat expres la succesiunea tatălui, prin declarațiile autentificate sub nr. 15261, 15262, eliberându-se certificatul de moștenitor nr. 1865/12 septembrie 1991, în care figurează ca singură moștenitoare acceptantă pârâta.
Având în vedere renunțarea expresă a reclamantului la succesiunea autorului, în persoana sa devin incidente dispozițiile art. 696 Cod Civil, potrivit cărora eredele care a renunțat expres la succesiune se consideră că nu a fost niciodată erede, pierzându-și calitatea de moștenitor.
Reclamantul avea posibilitatea în cadrul prezentei acțiuni să facă dovada că a retractat renunțarea la moștenire în cadrul termenului de acceptare, potrivit art. 761 Cod Civil, situație în care ar fi putut fi din nou considerat moștenitor sau să facă dovada nulității declarației de renunțare, aspecte pe care nu le- probat, motiv pentru care îi sunt incidente dispozițiile art. 696 Cod Civil.
Prin încheierea din 30 octombrie 2002, având în vedere aceste considerente, prima instanță respins excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâți.
Sub aspectul cererii privind constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 1865/1991, instanța a procedat la respingerea ei ca inadmisibilă reținând că motivele invocate de reclamant, referitoare la faptul că în acest act nu au fost cuprinse toate bunurile ce au aparținut autorului, nu constituie o cauză de nulitate, în conformitate cu art. 86 din Legea nr. 36/1995, existând posibilitatea să fie eliberat un certificat suplimentar, care să întregească suma partajabilă.
În privința cererii privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1312 din 22 decembrie 2001, pe motiv că s-a vândut un bun indiviz, instanța respins-o reținând că renunțând expres la succesiunea autorului, reclamantul și fratele său, pârâtul nu mai au calitatea de moștenitori ai autorului, singura moștenitoare acceptantă a moștenitorii fiind care primește astfel în proprietate deplină terenul ce face obiectul contractului atacat.
Privind obligarea pârâtei la plata contravalorii instalației de gaze, instanța reținut că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor sale, obligație ce-i revenea potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod Civil.
Aflându-se în culpă procesuală, potrivit dispozițiilor art.274 pr.civ. a fost obligat reclamantul la cheltuieli de judecată către pârâți, în cuantum de 150.000 lei.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr. 235 din 4 februarie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. 6049/CIV/2003, fost admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2495 din 12 martie 2003, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 22700/2002, în contradictoriu cu pârâții și.
A fost anulată sentința civilă și s- reținut cauza spre rejudecare cu evocarea fondului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a constatat că, în mod greșit a fost reținută renunțarea expresă la succesiunea autorului, ca act de opțiune succesorală emanând de la apelantul reclamant, prin efectul declarației autentificate sub nr. 15262 din 12 septembrie 1991 de către Notariatul de Stat Județean D operând numai o recunoaștere expresă a nerealizării unor acte de acceptare expresă, tacită sau forțată a succesiunii, în termenul de decădere reglementat de art. 700.civ ( declarația fiind constituită în afara termenului de 6 luni de la data deschiderii succesiunii autorului ).
Apreciind asupra forței probante a acestui act juridic, instanța de apel a constatat ca fiind admisibilă proba cu martori asupra acceptării tacite a succesiunii de către apelantul reclamant, iar în raport de dovezile administrate a reținut acceptarea succesiunii de către această parte litigantă.
Reținând calitatea de moștenitor acceptant, ca și fundament al interesului în promovarea cererii în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1312 din decembrie 2001 și respectiv a calității procesuale active și a interesului promovării cererii în constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 1865 din 12 septembrie 1991, instanța de apel a constatat ca fiind întemeiate criticile privind greșita soluționare a acestor capete de cerere.
În rejudecare, a fost pronunțată încheierea de admitere în principiu din 11 iulie 2006, în cuprinsul dosarului 6049/CIV/2003 al Tribunalului Dolj, fiind admisă în parte și în principiu acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții și.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și.
S-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr. 1865 din 12 septembrie 1991 emis de către Notariatul de Stat Județean D.
S-a constatat deschisă succesiunea autorului, decedat în data de 11 februarie 1991, având ca moștenitori legali pe pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare cu cotă succesorală de, precum și pe reclamantul și pe pârâtul în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu o cotă succesorală de 3/8.
S-a constatat că masa partajabilă rămasă la decesul autorului se compune din cota de din imobilul situat în C,- compus din teren în suprafață de 144 mp și casă cu 2 camere, două magazii din scândură, un teren în suprafață de 70 mp situat în C,- bis, mobilă compusă din vitrină, șifonier cu două uși, recamier și anexă cu oglindă, mașină de cusut, frigider, aragaz cu 2 butelii, Ť. de 100 litri din A. S-a reținut că diferența de cotă de revine soției supraviețuitoare, reprezentând cotă contributivă la dobândirea bunurilor în regim de comunitate.
S-a dispus ieșirea din indiviziune conform cotelor reținute, precum și desemnarea unui expert pentru lotizarea și evaluarea bunurilor succesorale. A fost stabilit un onorariu provizoriu de expert în sumă de 400 RON, în sarcina reclamantului.
S-a dispus soluționarea cererii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1312 din 22 decembrie 2000, formulată de reclamant, odată cu fondul cauzei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că reclamantul și-a consolidat calitatea de moștenitor prin acceptarea tacită a succesiunii autorului, astfel cum a fost reținut și prin decizia civilă nr. 235 din 4 februarie 2005; s-a reținut că certificatul de moștenitor constată în mod greșit calitatea de moștenitor renunțător, raportată la persoana reclamantului, precum și a pârâtului, astfel încât există o cauză de nulitate absolută a acestui act juridic.
masei partajabile a fost stabilită în raport de contractele de vânzare cumpărare nr. 3495/608 din 17 decembrie 1958 și nr. 3496/609 din 17 decembrie 1958, precum și în aprecierea declarațiilor martorilor audiați și a răspunsurilor la interogatoriu ale părților.
S-a reținut a fi nefondată susținerea reclamantului, privind existența unui drept de creanță rezultând din contribuția exclusivă la racordarea imobilului la rețeaua de gaze naturale.
Prin decizia civilă nr.89 din 25 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții și.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții și.
S-a omologat parțial raportul de expertiză întocmit de către expertul, mai puțin variantele de lotizare valorică.
S-a constatat că masa partajabilă, astfel cum este stabilită prin IAP, la cota de 1/2 din bunurile succesorale, prezintă o valoare de 54.428 RON, revenindu-i pârâtei suma de 13.607 RON, iar reclamantului, precum și pârâtului câte 20.410,5 RON.
S-a dispus atribuirea loturilor conform variantei I de lotizare, după cum urmează:
Lotul I este atribuit pârâtei și e compus din: casă cu două camere și sală, aflată în C,- - 14.150 RON, teren aferent 144 mp - 70.329 RON, bunuri mobile - 1585 RON.
Total valoare lot - 86.064 RON.
Pârâta urmează să achite sultă în cuantum de 18.029 lei RON lotului nr.II.
Lotul II urmează a fi atribuit pârâtului și e compus din sultă în cuantum de 18.029 RON ce urmează a fi primită de la pârâta, precum și sultă în cuantum de 2381,5 RON ce urmează a fi primită de la reclamant.
Lotul III se atribuie reclamantului și e compus din teren în suprafață de 70 mp situat în C,- bis - valoarea 22.792 RON.
Reclamantul va plăti sultă pârâtului, în cuantum de 2381,5 RON.
S-a respins capătul de cerere în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 1321 din 22.12.2000.
S-au compensat, în parte, cheltuielile de judecată suportate de către părți, obligând pârâții la 400 RON cheltuieli de judecată către reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin raportul de expertiză judiciară întocmit de către expert au fost evaluate imobilele succesorale realizându-se două variante de lotizare fizică, însă expertul a reținut în mod greșit cota succesorală a pârâtei, ca fiind de, în condițiile în care prin IAP cota succesorală a acestei moștenitoare este de din cota de din totalul masei partajabile, situație în care instanța a constatat că obiecțiunile formulate de către pârâții și sunt, sub acest aspect, întemeiate.
Cu toate acestea, existând suficiente criterii pentru corectarea variantelor de lotizare fizică și valorică, în speță, instanța a omologat parțial raportul de expertiză, în ceea ce privește descrierea și evaluarea masei partajabile, neomologând raportul de expertiză judiciară, în ceea ce privește variantele de lotizare valorică.
S-a constatat că în masa partajabilă intră cota de din bunurile mobile și imobile succesorale, iar echivalentul valoric al acestora este de 54.428 RON și nu 108.856 RON, sumă ce reprezintă valoarea bunurilor succesorale, reclamantului, precum și pârâtului revenindu-le câte un lot valoric de 20.410.5 RON ( cota succesorală fiind de 3/8 din ), iar pârâtei un lot valoric de 13,607 RON în raport de cota de din ( în concret 1/8 ).
S-a omologat în întregime raportul de expertiză judiciară privind evaluarea bunurilor mobile, instanța optând pentru varianta I de lotizare fizică, urmată de atribuirea lotului nr. I, constând în casa de locuit cu două camere și sală, teren aferent 144 mp situate în C,-, precum și bunurile mobile în valoare de 1585 RON, către pârâta, lotului nr. II pârâtului, precum și lotului nr. III reclamantului.
Instanța a constatat că în favoarea atribuirii bunurilor operează dreptul de proprietate în devălmășie cu cotă de asupra bunurilor partajabile în favoarea pârâtei, drepturile speciale reglementate de disp. art. 1 din Legea 319/1944 în favoarea soțului supraviețuitor, natura bunurilor și domiciliul pârâtei, precum și posesia acesteia asupra bunurilor partajabile ce fac obiectul lotului I.
În vederea restabilirii echilibrului valoric, instanța a obligat pârâta la plata unei sulte în cuantum de 18.029 RON lotului nr. II.
Lotul nr. II, constând în sulta de 18.029 RON ce urmează a fi primită cu titlu de sultă de la pârâta, precum și în sulta de 2381.5 RON ce urmează a fi primită de la lotul nr. III reținut spre atribuire reclamantului, revine pârâtului.
Reținând ca și criteriu de atribuire a suprafeței de 70 mp situată în C,- bis, posesia reclamantului asupra bunului imobil, instanța a atribuit reclamantului acest imobil, urmând a plăti sultă pârâtului în cuantum de 2381,5 RON.
În analiza cererii în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1321 din 22 decembrie 2000, instanța a constatat că, prin acest act juridic, pârâta, în calitate de vânzătoare, a înstrăinat pârâtului suprafața de 62 mp, parte din totalul de 144 mp situați în C,-, în schimbul prețului de 10 milioane lei ROL.
În cuprinsul actului juridic se menționează că imobilul a fost dobândit prin efectul contractului de vânzare cumpărare -, cu regim de comunitate de bunuri, iar cota de prin efectul devoluțiunii legale constatate prin certificatul de moștenitor nr. 1865/1991.
Fundamentul cererii în constatarea nulității absolute, astfel cum este menționat de către reclamant, constă în depășirea limitelor dreptului de dispoziție și vânzarea unui bun aflat sub regimul indiviziunii succesorale, fără consimțământul celorlalți copărtași.
Instanța a constatat că fiind bun succesoral, în speță sunt aplicabile principiile efectul declarativ asupra proprietății bunurilor, al împărțelii succesorale (bunurile fiind prezumate a fi dobândite direct din patrimoniul defunctului, în patrimoniul moștenitorului), precum și principiul unanimității ce guvernează actele de dispoziție, administrare și folosință asupra bunurilor succesorale.
În raport de regula unanimității, instanța a constatat că pârâta a efectuat acte de dispoziție asupra terenului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare, fără acordul celorlalți copărtași, iar contractul fiind tratat în doctrină ca un act juridic afectat de o cauză de nulitate, în cazul în care bunul nu este atribuit vânzătorului și respectiv un act valabil încheiat, în cazul în care bunul este atribuit vânzătorului; această ipoteză este aplicabilă în speță, întrucât după cum s-a reținut mai sus, în favoarea pârâtei vânzătoare operează criteriile de atribuire reglementate de art. 673 indice 9.pr.civ.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a respins cererea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1321/2000, apreciind că este nefondată.
Împotriva acestei decizii, precum și a încheierii de admitere în principiu din data de 11 iulie 2006 declarat și motivat recurs în termen reclamantul, considerându-le ca fiind nelegale.
Se invocă de către recurent că în masa partajabilă rămasă de pe urma autorului au fost reținute numai o parte din bunurile solicitate de reclamant a fi împărțite, omițându-se a fi cuprinse cele 8 librete CEC de câte 5000 lei fiecare, după cum în mod greșit a fost respinsă cererea sa prin care a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata valorii instalației de gaze suportate de reclamant la imobilul din C, str. - nr.26.
Se mai susține de către recurent că petitului privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1312 din 22 dec.2000 Tribunalul Dolji -a dat o eronată rezolvare, că în mod greșit această cerere i-a fost respinsă, deși reclamantul a invocat principiul desființării actelor juridice subsecvente celui declarat nul.
Cu privire la evaluarea imobilului situat în C,- și a terenului aferent acesteia, de 144 mp. recurentul susține că este mult sub valoarea de piață, întrucât în zona respectivă - zonă centrală - valoarea este de 200 - 250 Euro/mp, în timp ce expertiza a stabilit o valoare de 65 Euro/mp. iar pentru casă s-a stabilit o compunere greșită, aceasta având 3 camere și sală, o cameră fiind construită în 1970 din cărămidă și
Referitor la terenul din- bis, în suprafață de 70 mp. recurentul susține că i s- stabilit o valoare mult peste cea de piață, de 7000 lei/mp. în condițiile în care acest teren este loc înfundat și nu are cale de acces.
Recursul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că sunt lipsite de temei legal criticile formulate de recurentul reclamant, Tribunalul Dolj dând o judicioasă rezolvare pricinii deduse judecății, neexistând niciunul din motivele de casare sau de modificare prev.de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Se constată astfel că prima critică invocată de recurentul reclamant privind componența masei de împărțit vizează netemeinicia, făcând trimitere la aprecierea probelor de către instanță și deci, neconstituind motiv de nelegalitate această critică este inadmisibil a fi formulată în calea extraordinară de atac a recursului.
După desființarea sentinței pronunțată în fond de Judecătoria Craiova, Tribunalul Dolja procedat la rejudecarea cauzei prin administrarea de probatorii suplimentare, pronunțând încheierea de admitere în principiu din data de 11 iulie 2006, prin care s-au respins aceste petite invocate de recurentul reclamant ca nedovedite, reținând că potrivit art.1169 cod civil îi incumba sarcina de a proba realitatea celor susținute, ceea ce nu s-a făcut.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs susținut de recurent se constată că este lipsit de temei legal, instanța reținând în mod judicios că bunul ce a făcut obiectul contractului de vânzare nr.1312 din 22 decembrie 2000 are regimul juridic de bun succesoral și, ca atare, este aplicabil efectul declarativ asupra proprietății bunurilor, în cadrul împărțelii succesorale, în sensul că bunurile sunt prezumate ca fiind dobândite direct din patrimoniul defunctului în patrimoniul moștenitorului, după cum este aplicabil și principiul unanimității care guvernează actele de dispoziție, de administrare și de folosință asupra bunurilor succesorale.
Ca atare, chiar dacă prin încheierea de admitere în principiu s-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr.1865/1991, în condițiile în care cauza de nulitate reținută este concomitentă acestui act juridic, bunul ce face obiectul contractului de vânzare -cumpărare are caracterul unui bun aflat în indiviziune succesorală, în sensul că fiecare coindivizar este prezumat că a stăpânit sub nume de proprietar bunul ce i-a căzut în lot, retroactiv, de la data deschiderii succesiunii autorului, fiind înlăturate principiile dreptului comun în materia nulității, respectiv principiul desființării actelor juridice subsecvente celui declarat nul (resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientus).
Cât privește ultima critică invocată de recurent vizând evaluarea bunurilor supuse împărțelii, respectiv subevaluarea imobilului situat în C,- și a terenului aferent de 144 mp. și supraevaluarea unui teren în suprafață de 70 mp. situat în- bis, se constată că, de asemenea, este nefondată.
Astfel, din raportul de expertiză întocmit în cauză, precum și din răspunsul expertului la obiecțiunile formulate, se constată că evaluarea acestor bunuri s-a făcut ținându-se seama de dispozițiile legale în vigoare, valoarea de piață stabilindu-se prin indici de individualizare dați de ultimele normative apărute în domeniu.
Așa fiind, constatându-se că sunt lipsite de temei legal criticle formulate de recurentul reclamant, urmează ca în baza art.312 pr.civ. recursul declarat ssă fie respins ca nefondat.
Întrucât prin promovarea prezentului recurs reclamantul se află în culpă procesuală, urmează a fi obligat la plata cheltuielilor de judecată suportate în această cale de atac de intimata pârâtă, reprezentând valoarea onorariului de avocat, în sumă de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 89 din 25 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect partaj judiciar.
Obligă recurentul la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
