Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 581/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 581
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 67 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant asistat de avocat și recurentul reclamant reprezentat de același avocat, recurentul pârât asistat de avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursurilor de față;
Avocat, pentru recurenții reclamanți, susține că în mod corect instanța de fond și instanța de apel au calificat acțiunea ca fiind o ieșire din indiviziune.
Arată că s-a făcut dovada că cei trei frați au contribuit la construcția imobilului și chiar dacă instanța nu s-a pronunțat cu privire la o cotă de participare în mod expres, se poate deduce care este cota de contribuție a fiecăruia, raportat la contravaloarea materialelor de construcție și a manoperei suportată de fiecare dintre părți.
Raportat la valoarea întregului imobil de către expert, respectiv 1.300.000.000 lei, contribuția clienților săi fiind de 290.000.000 lei, rezultă o cotă de contribuție de o pătrime.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii deciziei pronunțate de Tribunalul Gorj și menținerii sentinței pronunțată de Judecătoria Târgu J i u, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de pârât pune concluzii de respingere al acestuia.
Avocat, pentru recurentul pârât, critică motivarea strictă a desființării cu trimitere, în sensul că în considerentele deciziei recurate trebuia să se menționeze ca prima instanță, cu ocazia rejudecării, să stabilească corect cadrul procesual, în sensul dacă pretențiile reclamanților trebuie caracterizate juridic ca fiind o acțiune în ieșire din indiviziune, sau o acțiune în pretenții.
Susține că reclamanții au eventual un drept de creanță pe care doresc să și-l valorifice, nefiind vorba de o ieșire din indiviziune.
Precizează că instanța de apel trebuia să rețină în motivarea casării cu trimitere doar necesitatea ca instanța de fond să califice corect cadrul procesual și caracterul acțiunii reclamanților.
În raport de cele arătate solicită admiterea recursului și remedierea motivării făcută de instanța de apel, cu cheltuieli de judecată.
Față de recursul formulat de reclamanți solicită respingerea acestuia.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Judecătoriei Tg.J, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune asupra unei case de locuit situată în satul, oraș J, pe un teren loc de casă ce a fost repartizat în lotul pârâtului, ca urmare a unui partaj succesoral purtat între părți anterior.
Prin încheierea de admitere în principiu pronunțată în ședința publică din 25.01.2007 s-a admis în parte în principiu acțiunea reclamanților, s-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională a pârâtului, s-a constatat că părțile au realizat în indiviziune o casă compusă din 7 camere și dependințe, s-a constatat că reclamanții au o cotă de contribuție egală cu contravaloarea a 40,15., 10 mc. dulapi stejar, 500 kg. fier beton, plus contravaloarea a 6 transporturi pe ruta D - J - și retur.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților, potrivit cotelor stabilite.
În considerentele încheierii s-a reținut că reclamanții au făcut dovada contribuției lor cu depozițiile martorilor audiați în cauză, dar și a stării de indiviziune cu aceleași probe, coroborate cu actele depuse la dosarul cauzei, respectiv facturi și autorizație de construcție.
Prin sentința civilă nr.7103 din 18.10.2007 s-a admis în parte acțiunea de ieșire din indiviziune, s-a anulat cererea reconvențională și s-a omologat raportul de expertiză în varianta S-a atribuit reclamanților în indiviziune, potrivit cererii lor, un dormitor, un hol și o cameră de zi situată la etajul casei, în valoare de 19.841 lei, constatându-se că li se cuvine o valoare de 27.725,5 lei și fiind obligat pârâtul la sultă în sumă de 7.884,5 lei.
Pârâtului i s-a atribuit restul construcției și a fost obligat la sulta corespunzătoare.
S-a instituit un drept de superficie în favoarea reclamanților asupra terenului pe care se află construcția atribuită în lot pe timpul existenței acesteia.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere problemele de drept dezlegate prin încheierea de admitere în principiu cât și raportul de expertiză efectuat în cauză.
Pârâtul a fost decăzut din proba solicitată pentru neplata onorariilor de experți.
S-a apreciat că cea mai preferabilă situație pentru părți o reprezintă varianta Iar aportului de expertiză și s-a reținut că pârâtul nu a avut opțiuni de partajare, nefiind de acord cu niciuna din variantele propuse de expert.
Împotriva acestor sentințe a declarat recurs pârâtul.
Acesta a criticat sentințele invocând inadmisibilitatea acțiunii pentru ieșire din indiviziune, pentru faptul că bunul supus partajării nu se află în stare de indiviziune și că reclamanții au doar calea unei acțiuni în pretenții, care este prescrisă.
Susține că instanța în mod greșit a trecut peste excepția invocată și că soluția ce se impunea a fi pronunțată în cauză era aceea de respingere a acțiunii ca fiind prescrisă.
Recurentul susține că în cauză nu se impunea pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu, nefiind vorba de un partaj succesoral.
Starea de indiviziune dintre părți a fost sistată, ca urmare a dezbaterii succesorale.
Se susține că imobilul din litigiu este proprietatea sa exclusivă, fiind realizat în scopul de a locui în acesta, după ieșirea la pensie.
Că, chiar dacă intimații au avut o infimă participare la edificarea imobilului, aceasta a constat în anumite servicii pe care le-a achitat avantajos și nu a existat intenție realizării unui bun indiviz.
În finalul motivelor precizează că acțiunea trebuia caracterizată ca fiind o acțiune în pretenții și care este prescrisă.
În ședința publică din 21.02.2008 s-a calificat calea de atac în raport de dispozițiile art.282 ind.1 Pr.Civ. și de valoarea obiectului cererii, stabilită prin raportul de expertiză, ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr.67 din 28 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelantul pârât împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr.7103 din 18.10.2007 pronunțate de Judecătoria Tg.-J în dosarul nr-.
S-a desființat sentința și încheierea de admitere în principiu și s-a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a apreciat că prima instanță, calificând corect acțiunea dedusă judecății ca fiind o acțiune de ieșire din indiviziune, nu a respectat dispozițiile art. 673, ind.5, Cod pr. civ. în sensul că nu a fost determinată cota de participare a părților, ci doar stabilit un drept de creanță, acest aspect echivalând cu o nepronunțare asupra fondului cauzei, în raport de cadrul procesual stabilit de părți, astfel că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297, alin.1, Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanții, cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenții reclamanți au susținut că soluția instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în condițiile în care cadrul procesual a fost corect stabilit de la prima instanță, fiind pe deplin dovedită înțelegerea părților ca imobilul construcție să fie construit pe terenul bun propriu al pârâtului, în indiviziune. Chiar dacă Judecătoria nu menționează în mod expres cotele cuvenite părților coindivizare, ele se pot deduce cu ușurință, raportat la contravaloarea materialelor de construcție și a manoperei suportată de fiecare.
Prin urmare, au susținut că prima instanță a cercetat fondul cauzei, și nu se impunea desființarea cu trimitere, ca efect al admiterii apelului.
Recurenții reclamanți au mai arătat că apelul s-a judecat în condiții de lipsa de apărare, fiind respinsă cererea de amânare formulată de apărătorul lor.
Au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei din apel, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Recurentul pârât a criticat decizia nu în ceea ce privește soluția adoptată, ci cu privire la motivare, arătând că este greșită calificarea juridică dată implicit de Tribunal cererii, aceea de ieșire din indiviziune, căci reclamanții au doar un eventual drept de creanță pe care doresc să-l valorifice, nici o probă sau împrejurare de fapt neindicând vreun izvor al stării de indiviziune.
La dosarul cauzei s-u depus: taxele de timbru, copie de pe actul de identitate al recurentului reclamant.
Recursurile sunt fondate, și potrivit art. 312, cod pr. civ. se vor admite, pentru următoarele considerente:
Soluția adoptată de Tribunal a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297, alin.1, Cod pr. civ.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe, cu trimitere spre rejudecare, nici una dintre ele nefiind incidentă în cauză.
Rațiunea pentru care legiuitorul a prevăzut posibilitatea desființării cu trimitere doar în cele două ipoteze expres menționate în alin.1 al art.297, cod pr. civ. a fost impusă de asigurarea triplului grad de jurisdicție, și ține de necesitatea soluționării cu celeritate a cauzelor civile, ca o consecință ce decurge din principiul constituțional al judecării într-un termen rezonabil, consacrat în alin.3 al art. 21 din legea fundamentală, în acord cu dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Prima ipoteză se referă la greșita soluționare a cauzei pe excepție. Este vorba de excepții peremptorii, a căror admitere are ca efect neanalizarea fondului raportului juridic dedus judecății.
În speță, prima instanță a intrat în cercetarea fondului, a apreciat că este investită cu o acțiune de ieșire din indiviziune, a administrat probe pentru sistarea stării de proprietate comună existentă, prin formarea și atribuirea de loturi.
Împrejurarea că nu au fost menționate în mod expres, în fracții matematice sau în procente, cotele cuvenite părților, potrivit art. 673, ind.5, cod pr. civ. nu ține de fondul raportului juridic dedus judecății, iar această omisiune putea fi lămurită în faza devolutivă a apelului, eventual prin administrarea de noi probatorii, dacă se aprecia a fi util, în condițiile art. 292 și 295, Cod pr. civ.
Cea de-a ipoteză a art. 297, alin.1, Cod pr. civ. nu este, de asemenea, incidentă în cauză, soluționarea apelului fiind făcută în condiții de procedură completă cu părțile litigante.
Susținerea recurenților reclamanți vizând soluționarea apelului cu lipsă de apărare nu este întemeiată, neexistând vreo dispoziție legală care să oblige instanța să acorde termen pentru acest motiv, dispozițiile art. 156, Cod pr. civ. reglementând doar facultatea, posibilitatea, acordării unui singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
De altfel, au fost respectate prevederile alin.2 al art. 156, Cod pr. civ. instanța, respingând cererea de amânare, a amânat pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
Aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297, alin.1, cod pr. civ. a împiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel, și a determinat o necercetare a fondului căii de atac, fiind incidente prevederile art. 312, pct.5, Cod pr. civ.
În temeiul acestor dispoziții legale, se vor admite recursurile, se va casa decizia civilă, și se va trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
În rejudecare, Tribunalul va răspunde motivelor de apel așa cum au fost formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursurile declarate de reclamanții, și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 67 din 28 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza pentru rejudecarea apelului la aceeași instanță, Tribunalul Gorj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.4 ex
26.06.2008
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Maria Cumpănașu, Costinela Sălan
