Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 592/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 592
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Cristiana Angelescu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 179 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de avocat, lipsă fiind intimatele și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al șaselea termen de judecată; nu se solicită judecata în lipsă; intimata nu a depus la dosar relațiile solicitate de instanță.
Avocat pentru recurentă depune la dosar adresa nr. 2869 din 23.11.2009 emisă de Direcția Județeană Ia A rhivelor Naționale prin care face dovada că la data de 29.11.2009 recurenta a primit răspuns la cererea adresată acestei instituții, în sensul că i s-au solicitat date suplimentare cu privire la cererea formulată.
Arată că recurenta s-a conformat solicitării Direcției Județene Ia A rhivelor Naționale și a completat cererea formulată. Depune la dosar copia completării cererii formulată de recurenta și înregistrată la Direcția Județeană Ia A rhivelor Naționale la data de 02 2009 și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune înscrisurile. Precizează că recurentei i s-a comunicat de la ghișeul Direcției Județene Ia A rhivelor Naționale că există multe înscrisuri pe numele, motiv ce a determinat solicitarea de date suplimentare.
Instanța respinge cererea de amânare formulată de recurenta, prin apărător, având în vedere că în cauză s-au acordat două termene de judecată pentru depunerea la dosar de înscrisuri ca probe în susținerea recursului.
Avocat învederează că a comis o eroare, în sensul că în aceeași zi a formulat mai multe cereri la Arhivele Naționale și numărul corect al cererii recurentei este 2869 și nu 2580 cum greșit a indicat la un termen anterior.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenta având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise.
Apărătorul susține că în principal motivele de recurs formulate vizează reținerea de către instanța de fond și apel a excepției lipsei calității procesuale active a recurentei în procesul de partaj succesoral, excepție pe care o consideră neîntemeiată, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.
Arată că în cauză s-a dovedit că există o casă împărțită în trei părți, că o parte a fost preluată abuziv de către stat și celelalte două părți au fost deținute în proprietate de autorii recurentei. Intimata a cumpărat o parte din imobil și ulterior a formulat cerere de revendicare a părții din imobil ce a fost preluată abuziv de către stat, încălcând principiul unanimității, i s-a admis acțiunea în revendicare cu privire la această parte din imobil și în cauza de față invocă faptul că recurenta nu ar avea calitate procesuală activă.
Avocat solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei, susținând că hotărârea judecătorească pronunțată în cauza având ca obiect revendicare nu constituie act de proprietate, nu reprezintă un mod de dobândire a proprietății potrivit legii, ci reprezintă doar un act de conservare a dreptului față de terți ce profită tuturor coproprietarilor.
Apreciază că hotărârile instanței de fond și apel sunt nelegale, recurenta având calitate procesuală activă în acțiunea de împărțeală judiciară.
Apărătorul solicită și respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de intimata, arătând că din informațiile comunicate telefonic de Curtea de Apel Suceava rezultă că acel dosar raportat la care s-a invocat autoritatea de lucru judecat are ca obiect obligația de a face și se referă la o conductă de apă.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2627/26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iașia fost respinsă cererea de suspendare a cauzei formulată de reclamanta pârâtă, fiind admise excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei - pârâte, precum și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei - reclamante în cererea reconvențională, dispunând respingerea acțiunii formulată de reclamanta - pârâtă în contradictoriu cu pârâta - reclamantă, precum și respingerea cererii reconvenționale formulată de împotriva reclamantei - pârâte și a pârâtei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Iași sub nr-, reclamanta a chemat in judecata pe parata, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate ca este coproprietara imobilelor compuse din doua apartamente parter si etaj, însumând doua plus trei camere si suprafața de 99 mp. situați in I,-, să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil prin atribuirea in natura a 1/2 din acesta, cu cheltuieli de judecată.
Motivând in fapt cererea, reclamanta a învederat instanței faptul ca la data de 03.02.1979 si 03.08.1981 au decedat părinții săi si, eliberându-se după aceștia certificatul de moștenitor nr. 60/1992, în care sunt prevăzuți ca moștenitori reclamanta și, în calitate de fiice, iar masa succesorala se compune din: încăperile 1,2,3,6 si 7 aflate la parterul locuinței din--51 (actuala - - nr. 49) și dependințele de la etajul aceluiași imobil precum și terenul în suprafață de 463,10 mp din totalul de 608 mp, menționându-se că a mai rămas și locuința în litigiu compusă din două apartamente, sechestrată conform legilor comuniste.
Arată reclamanta și faptul că în anul 1991 împreună cu sora sa au mandatat-o pe pârâta să întreprindă în numele lor și pentru ele toate demersurile pentru revendicarea imobilului în discuție de la stat. Ulterior, în anul 1992 reclamanta și sora sa au vândut pârâtei o parte din imobil, iar sora sa i-a testat bunurile sale mobile și imobile, relațiile dintre părți devenind tensionate după decesul suspect al sorei sale la mai puțin de sase luni de la data întocmirii testamentului în favoarea pârâtei.
Astfel, profitând de testament și de certificatul de moștenitor obținut în baza acestuia, pârâta a revendicat în nume propriu imobilul în litigiu, prin 13.330/09.10.2000 a Judecătoriei Iași obținând proprietatea imobilului situat în- și a terenului aferent de 99 mp, aspect pe care reclamanta l-a aflat în anul 2005, cu ocazia demersurilor efectuate la Primărie pentru revendicarea imobilului, solicitând admiterea acțiunii.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 673 indice 1 si 2 Cod procedură civilă, art. 689, 669 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că a revendicat în mod legal imobilul în litigiu și îl deține ca proprietar, iar susținerile reclamantei sunt nereale. Cum acțiunea este una în revendicare, invocă pârâta excepția netimbrării cererii.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 482, 644, 645, 1170, 1169, 1547, 1550, 1552, 1846, 1847, 1068, 1075 si 1079 Cod civil, 673,674, 72, 115, 119, 161, 218, 201 si 275 Cod procedură civilă.
Pârâta a formulat în contradictoriu cu reclamanta și cu și și și cerere reconvențională, precizată la termenul din data de 21.11.2006, arătând că este coproprietara cu reclamanta-pârâtă în cota de 1/2 asupra imobilului rămas vânzătoarelor după contractul de vânzare-cumpărare nr. 12.679/1992, constituind bunul sau propriu terenul aferent de 355,89 mp. în baza aceluiași contract, ca și partea din imobil care a fost în proprietatea statului și pe care l-a obținut prin 13.330/09.10.2000 a Judecătoriei Iași. De asemenea, solicită obligarea reclamantei-pârâte să aducă la masa de împărțit contravaloarea lipsei de folosință pentru 1/2 din spațiul ce face obiectul partajului (adică cel rămas vânzătoarelor după încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 12.679/1992) precum și contravaloarea lucrărilor de renovare a acestui spațiu. Ulterior, prin precizările de la termenul din 05.06.2007, pârâta-reclamantă a arătat că renunță la judecata în contradictoriu cu pârâții si, invocând excepția lipsei calității procesuale active, lipsa calității procesuale pasive și lipsa capacității procesuale a numitei, motivat de faptul că acesta este doar legatar cu titlu particular, neposedând un titlu în baza căruia solicită partajul.
La data de 30.04.2006 a decedat reclamanta, acțiunea fiind continuată în numele său de.
Analizând excepțiile invocate, instanța reținut că:
În fapt, la data de 01.12.1979 si 03.08.1981 au decedat părinții reclamantei, si, eliberându-se după aceștia certificatul de moștenitor nr. 60/1992 (fila 14 dosar), în care sunt prevăzute ca moștenitoare reclamanta și sora sa, în calitate de fiice, masa succesorală rămasă după aceștia constând din: încăperile 1,2,3,6 si 7 aflate la parterul locuinței din--51 (actuala - - nr. 49), camerele 8, 9, 11, 12, 17 și dependințele de la etajul aceluiași imobil precum și terenul în suprafață de 463,10 mp din totalul de 608 mp, aferent locuinței arătate.
În calitate de proprietare a imobilului arătat, prin contractul de vânzare-cumpărare autentic nr. 12679//1/06 iunie 1992 (fila 24 dosar), reclamanta si sora sa, au vândut pârâtei-reclamante parte din locuința situată în I,-, compusă din încăperile notate în planul de situație cu nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 (două camere, verandă, două magazii și beci), situate la demisol, iar de la etajul clădirii încăperile notate cu nr. 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13 și 14 (două camere, bucătărie, două holuri, băi wc, și antret), împreuna cu terenul construit și neconstruit în suprafață de 355,88 mp.
Așadar, în baza acestui contract, pârâta-reclamantă a devenit proprietara parții din imobil compusă din încăperile identificate prin contract de la 1-14.
Reține instanța si faptul că prin același contract se face mențiunea că "Restul încăperilor din locuință și anume: de la demisol 2 camere și 2 magazii, iar de la etaj 2 camere, un hol, o baie wc, terasa și balconul rămân în proprietatea vânzătoarei, neformând obiectul vânzării. Aceste încăperi au fost identificate cu literele: m, n, o, p, r, s, t, u, si v de expertul în schița anexă la expertiza realizată în cauză (fila 117 dosar).
Din mențiunile acestui contract instanța apreciază că asupra acestei parți de imobil (încăperile m - v), a rămas proprietara exclusivă, aceasta deoarece s-a făcut mențiune expresă despre aceasta prin contract, mențiune care are valoarea unei donații din partea lui pentru partea sa din imobil, fiind fără putință de tăgadă că partea menționată nu a rămas în proprietatea ambelor vânzătoare pentru a putea să fie moștenită de în calitatea sa de legatar universal.
A mai reținut instanța și că imobilul situat la adresa din- mai cuprinde o parte distinctă de cele doua menționate mai sus, anume cea care a fost preluată de stat și cu privire la care pârâta-reclamantă a obținut revendicarea în baza sentinței civile nr. 13330/2000 a Judecătoriei Iași (fila 102 dosar), cuprinzând două apartamente parter si etaj însumând doua plus trei camere (identificate de același expert cu literele a, b, c, d, e, f, g, h si i) și terenul construit aferent în suprafață de 99 mp.
Pentru a obține această parte de imobil pârâta-reclamantă s-a legitimat în procesul de revendicare în baza testamentului autentic nr. 4451/12.02.1993 și a avut câștig de cauză.
Având în vedere aceste precizări prealabile, instanța reține că prin acțiunea de față reclamanta-pârâtă a solicitat partajul părții de imobil revendicată de pârâta-reclamantă în baza 13330/2000 a Judecătoriei Iași, identificată prin literele din schița cu: a - i, iar prin cererea reconvențională pârâta-reclamantă a formulat pretenții în legătură cu partea de imobil rămasă în proprietatea exclusivă a lui, încăperile m -
Pentru soluționarea primei excepții, s-a avut în vedere faptul că la data de 30.04.2006 a decedat reclamanta (certificatul de deces - fila 50 dosar), acțiunea fiind continuată în numele său de. Aceasta s-a legitimat în proces în baza testamentului autentic nr. 421/07.03.2003 (fila 49 dosar) prin care i-a lăsat " partea din casa de locuit, proprietatea mea, situată în I, str. - - (fostă -) nr. 49", instanța apreciind că în baza acestui înscris a putut continua acțiunea în scopul recuperării părții de imobil care, în viziunea lui îi aparținea, în coproprietate însă cu pârâta.
Deși a putut continua acțiunea inițiată de pentru rațiunile expuse, totuși instanța a apreciat ca cea care a inițiat procedura și deci, implicit cea care a continuat procesul nu are calitate procesuală activă, aceasta deoarece nu a fost parte în procesul de revendicare inițiat pentru recuperarea de la stat a părții de imobil preluate abuziv.
Reține instanța faptul că nici o instanță judecătorească sau autoritate administrativă nu a recunoscut reclamantei în mod definitiv dreptul de a i se restitui partea de imobil în discuție (încăperile a-i), or problema îndeplinirii condițiilor legale pentru a i se restitui imobilul trebuia soluționată în cadrul acțiunii în revendicare, acțiune pe care reclamanta-pârâtă nu a demarat-o, Judecătoria Iași dând câștig de cauza pârâtei-reclamante. Instanța are in vedere și faptul că 13330/2000 a Judecătoriei Iași are autoritate de lucru judecat și nu a fost desființată.
Pentru aceste considerente instanța a apreciat ca reclamanta-pârâtă nu are calitate procesuală activă pentru a solicita partajul acestei părți de imobil, neavând un titlu în baza căruia să se legitimeze în procesul de partaj, respingând acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuala activă.
Asupra excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante în cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâta-reclamantă a formulat pretenții în legătură cu partea de imobil identificată prin încăperile m - v, însă față de aceasta parte de imobil instanța a reținut că a rămas proprietara exclusivă, pentru considerentele arătate mai sus, astfel ca pârâta-reclamantă nu poate avea pretenții față de aceasta, urmând deci a admite excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei-reclamante în cererea reconvențională, excepție invocată de instanță din oficiu, și în consecință a respins cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și pârâta, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuala activă.
Împotriva acestei sentințe declarat apel reclamanta-pârâtă și pârâta reclamantă.
Prin decizia civilă nr. 179 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Iașia fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a instanței, precum și excepția nulității sentinței civile nr. 2627/26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, excepții invocate de apelanta - intimată, fiind respinse cererile de apel formulate de reclamanta și pârâta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2627/26.02.2008 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost păstrată.
În soluția pronunțată, tribunalul a reținut următoarele.
Excepția nulității hotărârii de fond este neîntemeiată deoarece încheierile de ședință din datele de 12.02. și 19.02.2008 - dosar fond sunt semnate de președintele completului de judecată.(filele 292 și 293 dosar fond).
În privința competenței teritoriale, instanța de fond fost competentă judeca litigiul deoarece sunt aplicabile dispozițiile art. 13 - 14 Cod procedură civilă, fiind dispoziție specială derogatorie de la dispoziția comună din art. 5 Cod procedură civilă.
Analizând probatoriul administrat, s-a constatat că, în mod corect instanța de fond reținut că și sora sa sunt moștenitoarele autorilor lor și, conform certificatului de moștenire 60/1992. Masa succesorală se compune din încăperile 1, 2, 3, 6 și 7 de la parterul locuinței din str. - 49-51, camerele 8, 9, 11, 12, 17 și dependințele imobilului și terenul de 463,10 din totalul de 608 aferent locuinței.
Prin contractul 12679/1/6.06.1992 și au vândut intimatei apelante parte din acest imobil și anume încăperile notate în planul de situație cu nr. 1, 2, 3, 4, 5, 6 (demisol) și 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14 (etaj) și terenul construit și neconstruit de 355,88 S- reținut corect că astfel intimata-apelantă devenit proprietara acestei părți de imobil.
Restul încăperilor nu au formulat obiectul vânzării și au fost identificate de expert cu literele: m, n, o, p, r, s, t, și
Aceste încăperi au rămas în proprietatea lui.
și- rezervat dreptul de abitație asupra încăperilor 12, 13, 14, 10 și 11 pe tot parcursul vieții.
S-a reținut că defuncta donat partea sa de imobil lui deoarece ar fi interpretare peste cuprinsul actului autentic. Litigiul prezent nu avut acest obiect, nu s-au administrat probe în acest sens și nu se poate interpreta voința exprimată de părți prin act autentic fără pune în discuție această situație.
La 12.02.1993 testat în favoarea intimatei apelante întreaga sa avere mobilă și imobilă.
Prin procura autentificată în 1991 atât cât și au împuternicit- pe intimata apelantă să le reprezinte interesele în dosarul privind imobilul din I, str. - - 49.
Prin sentința civilă nr. 13330/9.10.2000 pronunțată de Judecătoria Iașia fost admisă acțiunea în revendicare formulată de și fost obligat Consiliul Local să lase acesteia în deplină proprietate imobilul din str. - - 49 format din 2 apartamente parter și etaj însumând două plus trei camere și terenul neconstruit aferent în suprafață de 99. (identificat de expert cu literele a, b, c, d, e, f, g, h, i).
În această sentință nu au fost părți sau . Este hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat iar pentru apelanta reprezintă un înscris ce atestă o anumită situație și împotriva căruia nu au fost făcute probe cu aceeași forță juridică.
Susținerile apelantei-intimate în legătură cu reaua credință intimatei nu au fost luate în considerare atât timp cât este beneficiara unui testament necontestat.
Nu au fost administrate probe noi pentru dovedi susținerea că cele două autoare și-au împărțit de comun acord imobilul.
Rezultă că încăperile imobilului erau stăpânite în mod distinct de mai mulți proprietari, proprietari ce s-au înțeles și cu privire la cheltuielile de administrare imobilului după cum rezultă din susținerile apelantei .
Cum situația de fapt fost corect reținută de instanță în sensul că reclamanta solicitat partajul părții din imobil revendicat de pârâta reclamantă prin sentința civilă 13330/2000 (încăperi a - i) iar pârâta reclamantă formulat pretenții în legătură cu partea din imobil rămasă în proprietatea lui (încăperile m - v) rezultă că nici una dintre părți nu are calitate procesual activă pentru solicita ieșirea din indiviziune, fiecare fiind proprietar pe câte o parte distinctă din imobil, drept pentru care cererile de apel au fost respinse.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală sub aspectul reținerii în cauză a lipsei calității procesuale active.
în dezvoltarea motivelor de recurs a arătat în esență că instanțele au realizat o incorectă interpretare a obiectului acțiunii în legătură cu partea de imobil în privința căreia s-a solicitat constatarea calității de coindivizari și ieșirea din indiviziune. Se arată că deși instanțele rețin împrejurarea că și sora sa sunt moștenitoarele autorilor lor și care au avut în proprietate imobilul din I,- preluat de stat în mod abuziv, rețin în mod greșit că partea de imobil revendicată de intimata prin sentința civilă nr. 13330/2000 a Judecătoriei este proprietatea acesteia exclusivă, ignorând astfel apărările formulate în cauză în privința inopozabilității respectivei sentințe în raport cu, dar și apărările invocate asupra demersului efectuat cu rea - credință de intimată în acțiunea în revendicare promovată.
Se susține că sentința civilă nr. 13330/2000 a Judecătoriei Iași nu este opozabilă reclamantei și nici nu poate conduce la stingerea dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu ce a fost dobândit de la defunctele și. Sentința prin care a fost admisă acțiunea în revendicare nu constituie titlu de proprietate putând fi considerată doar ca un act de conservare a dreptului față de terți care profită tuturor coproprietarilor, ceea ce conduce la concluzia că reclamanta face dovada legitimării procesuale active în acțiunea de împărțeală juridică a imobilului din I,- compus din parter - camerele a,b,c și d și etaj - ca,erele e,f,g,i,h, precum și terenul în suprafață de 99 mp.
Se invocă că în soluționarea excepției lipsei calității procesuale active instanțele au aplicat greșit legea și au interpretat eronat situația juridică și de fapt a imobilului din- atâta timp cât din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că intimata în calitate de moștenitor testamentar nu este singura proprietară a imobilului respectiv aflat în litigiu.
În drept sunt invocate dispozițiile art. 304 punctele 7,8 și 9 Cod procedură civilă, solicitându-se admiterea recursului, desființarea hotărârilor atacate, respingerea excepției lipsei calității procesuale active și trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunii de ieșire din indiviziune.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat întrucât dezvoltarea motivelor de recurs prezentate constituie o reluare a motivelor de apel și a apărărilor efectuate de reclamantă. Se arată că în mod corect s-a reținut de către instanțe lipsa calității procesuale active a reclamantei atâta timp cât aceasta este beneficiară doar a unui legat cu titlu particular, ceea ce nu dovedește legitimarea procesuală activă în raport cu pretențiile care fac obiectul acțiunii de față privind ieșirea din indiviziune.
Prin cererea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 18 noiembrie 2009 prin serviciul de registratură al instanței, intimata a invocat excepția privind autoritatea de lucru judecat în raport de decizia civilă nr- pronunțată de Curtea de Apel Suceava. Deși intimata face vorbire despre depunerea la dosar a respectivei hotărâri judecătorești, înscrisul nu a fost anexat. În exercitarea rolului activ instanța a dispus citarea intimatei cu mențiunea de a depune la dosar decizia pronunțată de Curtea de Apel Suceava în legătură cu care a invocat excepția autorității de lucru judecat, dispoziție căreia intimata nu s-a conformat, astfel încât instanța neputând verifica incidența dispozițiilor art. 1201 cod civil va respinge ca nefondată excepția invocată de.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea urmează a constata că recursul formulat este întemeiat, având în vedere următoarele considerente:
Aprecierea instanței în sensul lipsei calității procesuale active a reclamantei și respingerea acțiunii pe acest considerent s-a realizat cu nesocotirea regulilor procesuale în materie, ceea ce atrage incidența motivului de recurs înscris în art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Este cunoscut faptul că legitimarea procesuală se referă nu la proba dreptului așa cum eronat au susținut instanțele de fond, ci la îndreptățirea unei persoane de a reclama în justiție și de a participa la activitatea judiciară care se determină în raport cu împrejurările de fapt din care să rezulte pretinsa încălcarea a dreptului subiectiv, respectiv acele împrejurări ce justifică îndreptățirea acestuia de a-l chema în judecată pe pârât. juridic nu se poate identifica nici cu dreptul subiectiv dedus judecății care este o condiție distinctă și necesară pentru admisibilitatea în fond a acțiunii civile.
În speță, prin acțiunea introductivă la instanță înregistrată la Judecătoria Iași sub nr. 4627/245/28.02.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta solicitând să se constate că este coproprietară a imobilului situat în I,- compus din 2 apartamente - parter si etaj - însumând 2, respectiv 3 camere și suprafața de 99 mp și să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la acest imobil.
Pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond decedează la data de 30.04.2006, acțiunea acesteia fiind continuată de, succesoare cu titlu particular în baza testamentului autentificat sub nr. 421/2003, în baza căruia testatoarea i-a lăsat parte din casa de locuit situată in I str. - - (fostă -) nr. 49, precum și orice alte drepturi pe care le va dobândi în legătura cu imobilul respectiv.
Imobilul din I,- (fostă--51) compus din mai multe corpuri de clădire a aparținut defuncților și conform sentinței nr. 4471/1959 a Tribunalului Popular I, definitivă prin decizia 3816/1959 a Tribunalului Regional Urmare a decesului numiților și a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 60/1982, din care rezultă că de pe urma defuncților au rămas ca moștenitoare cele două fiice ale acestora, respectiv reclamanta și, iar ca masa succesorală a rămas locuința formată din încăperile 1, 2, 3, 6 si 7 aflate la parterul imobilului din I,-, camerele 8, 9, 11, 12, 17 și dependințele de la etajul aceluiași imobil și terenul în suprafață de 463,10 mp din totalul celor 608 mp.
aceluiași certificat de moștenitor face mențiunea în privința succesiunii defunctului că acesta a avut o locuință, însă a fost sechestrată și apoi preluată de către stat.
Într-adevăr, parte din imobilul ce face obiectul acțiunii de față care a aparținut autorilor reclamantei a trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 1433/1960 a Comitetului executiv al Sfatului Popular al orașului I și procesul verbal de predare întocmit la 15 martie 1961.
În privința imobilului ce face obiectul acțiunii de față, rezultă din materialul probator administrat că începând cu anul 1990 - prin cererea nr. 830/18.05.1990 adresată Regiei Autonome Locuința I, Fondul Locativ de Stat - reclamanta împreună cu sora acesteia, în calitate de moștenitoare a tatălui lor, au solicitat comunicarea situației juridice a părții din imobilul situat in I,- proprietatea tatălui lor. Ulterior acestea au revenit cu o nouă cerere înregistrată sub nr. 8302/02.07.1991, prin care solicitau restituirea celor două apartamente ale imobilului proprietatea tatălui lor (filele 69, 71 si 73 dosar apel). În demersul lor pentru restituirea părții din imobilul preluat de către stat la data de 06.09.1991, reclamanta și sora acesteia au mandatat-o pe pârâta intimată, conform procurii autentificată aflată la fila 69 dosar apel, pentru a "le apăra interesele în procesul privind litigiul asupra imobilului din I, str. - - (fosta -) nr. 49. Tot în demersul efectuării formalităților de obținere a imobilului preluat de către stat, pârâta intimată este împuternicită cu procura judiciară autentificată sub nr. 12673/09.06.1992 să efectueze pe lângă aceste formalități și cele legate de ridicarea titlului de proprietate și asistarea la punerea în posesie a terenului situat pe raza comunei atribuit acestora în baza Legii nr. 18/1991.
Ulterior, cu testamentul autentificat sub nr. 4451/12.02.1993 o instituie pe pârâta intimată, legatară universală pentru toate bunurile ce se aflau în patrimoniul acesteia, iar urmare a decesului testatoarei survenit la data 31.07.1993 a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 3/06.01.1994, prin care s-a constatat ca fiind unic moștenitor al defunctei pârâta. După decesul autoarei sale, pârâta în baza testamentului autentificat sub nr. 4451/12.02.1993 și a certificatului de moștenitor nr. 3/1994 - după cum rezulta din cuprinsul cererii de chemare în judecată, aflata la fila 10 dosar fond - a promovat acțiune în revendicare ce a format obiectul dosarului 21857/1999 al Judecătoriei Iași în privința imobilului ce a aparținut mamei testatoarei, imobil preluat abuziv de către stat prin procesul verbal din 15 martie 1961 și decizia 433/1960. Prin sentința civilă nr. 13330/09.10.2000 s-a admis acțiunea dispunându-se obligarea Consiliului local I să lase în proprietate si liniștită posesie reclamantei imobilul situat în I,- - 2 apartamente, parter și etaj, însumând 2 plus 3 camere și terenul neconstruit aferent în suprafață de 99 mp.
Este adevărat potrivit susținerilor recurentei, că această hotărâre judecătorească nu a fost pronunțată și în contradictoriu cu, sora testatoarei intimate, însă cu toate acestea fiind un act jurisdicțional care a dobândit autoritate de lucru judecat, nu poate fi ignorată de terții care nu au participat la procesul finalizat prin adoptarea ei. În același timp, reclamanta defunctă și implicit în calitate de succesoare cu titlu particular a acesteia, au calitatea de terți față de sentința evocată de intimată. Cum actul jurisdicțional respectiv are valoarea unui fapt juridic echivalent cu un mijloc de probă ( în acest sens dec. civ. nr. 2351/14.03.2007 a ), pe parcursul activității judiciare desfășurate în cadrul litigiului de față reclamanta-recurentă și-a valorificat posibilitatea administrării acelor probe de natură a răsturna prezumția invocată de intimata care - în raport cu reclamanta - are doar valoare relativa, aceasta întrucât potrivit dispozițiilor art. 1202 al. 2 Cod civil caracterul absolut al prezumției legale poate funcționa doar în relațiile dintre părțile între care s-a finalizat procesul prin adoptarea unei hotărâri, în speță a sentinței civile nr. 13330/2000 a Judecătoriei Iași.
În cauză, reclamanta - recurentă a administrat probe de natură a răsturna prezumția invocată de intimată, respectiv de unic moștenitor a autorilor proprietari ai părții din imobilul ce face obiectul prezentului litigiu. Cum înscrisurile administrate coroborate cu împrejurările de fapt invocate în cererea introductivă la instanță fac dovada unei alte realități juridice ce demonstrează contrariul celor statuate prin hotărârea judecătorească ce este opusă recurentei în privința imobilului litigios - împrejurări ce justifică îndreptățirea reclamantei de a chema în judecată pe pârâta - rezultă fără echivoc că recurenta - reclamantă în calitate de succesoarea defunctei se legitimează activ în acțiunea de împărțeală judiciară privind imobilul din I- compus din două apartamente - parter si etaj - și terenul neconstruit în suprafață de 99 mp.
În consecință, constatându-se că în mod greșit instanțele au finalizat acțiunea principală prin stabilirea lipsei calității procesuale active a reclamantei recurente, rezultă că hotărârile astfel pronunțate sunt nelegale în condițiile art. 304 pct. 9 ceea ce va atrage casarea în parte a hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la Judecătoria Iași pentru rejudecarea acțiunii formulate de reclamanta.
Raportat la limitele devoluțiunii instanței de recurs în raport de criticile învederate, urmează a se menține dispozițiile hotărârilor atacate referitoare la respingerea excepțiilor invocate în apel d e, a respingerii apelului declarat de, precum și cele referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei reclamante în cererea reconvențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de intimata.
Admite recursul formulat de împotriva deciziei civile nr. 179 din 25 februarie 2009 Tribunalului Iași, decizie pe care o casează în parte în sensul că:
Admite apelul formulat de împotriva sentinței civile nr. 2627/26.02.2008 a Judecătoriei Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - pârâte, excepție invocată de pârâta - reclamantă.
Trimite cauza la Judecătoria Iași pentru rejudecarea acțiunii formulată de.
Menține dispozițiile din decizia recurată referitoare la respingerea excepțiilor invocate de și respingerii apelului declarat de.
dispoziția referitoare la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a pârâtei - reclamante în cererea reconvențională.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 02 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier,
- -
02 exemplare / 22 2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Cristina VăleanuJudecători:Cristina Văleanu, Viorica Olariu, Cristiana Angelescu
