Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 600/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 600/2008-
Ședința publică din data de 11 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursurilor civile formulate de recurenta reclamantă, domiciliată în, nr. 33, județul B și de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în de C, nr. 226, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți - și -, ambii cu domiciliul în, nr. 52, județul B, și, ambii cu domiciliul în, nr. 38, județul B, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, domiciliat în O,-, județul B, -, - și -, toți cu domiciliul în O,-/B, județul B, împotriva deciziei civile nr. 786/A din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 530 din 19 octombrie 2006 pronunțată de Judecătoria Aleșd în dosar nr. 1637/2002, având ca obiect: partaj.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 19 martie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea acesteia pentru data de 26 martie 2008, 2 aprilie 2008, 9 aprilie 2008 și respectiv 11 aprilie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
rin sentința civilă nr. 530 din 19.10.2006 a Judecătoriei Aleșd, a fost admisă în parte acțiunea principală completată și precizată, formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională împotriva pârâților, - și -, și, - și - -, STATUL ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, și, -, -, - și - și admisă în parte acțiunea reconvențională formulată în cauză.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune existentă între părți cu privire la top. 248, 249, 250/2, formându-se loturi după cum urmează:
Lotul 1 cuprinzând nr. 248/1 și 250/3 atribuite pârâților și.
Lotul 2 cuprinzând nr. 248/2 atribuindu-se pârâților și.
Lotul nr. 3, compus din nr. top. 249 și 250/4 au fost atribuite pârâților și.
Lotul nr. 4, compus din top. 250/5 atribuit pârâtei reconvenționale, atribuire efectuată conform variantei I din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de ing. exp..
S-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al părților conform celor mai sus arătate.
A fost respins capătul de cerere din acțiunea principală și din acțiunea reconvențională cu privire la rectificarea cotei de proprietate a pârâtei reclamante reconvenționale de sub B 15 din CF 31.
S-a dispus anularea parțială a contractului de vânzare- cumpărare nr. 276/1999, autentificat de BNP, cu privire la imobilul casă de locuit situată în localitatea, număr administrativ 33, comuna și radierea înscrierilor de carte funciară efectuate în baza acestui act.
A fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată în cauză de succesorul vacant Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice
A fost respinsă excepția privind lipsa interesului reclamante pârâte reconvenționale în cauză invocată de pârâți.
Au fost dați în debit pârâții și cu câte 252 lei RON fiecare, cu titlu de diferență onorariu expertiză topografică, pârâții și cu suma de 252 lei RON împreună, la dispoziția expertului care a efectuat lucrarea.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată, fiind obligați pârâții și la plata sumei de 150.000 lei în favoarea pârâtei reconvenționale.
Au fost respinse restul capetelor de cerere ale acțiunii principale și reconvenționale.
În motivarea hotărârii, instanța a arătat că reclamanta și pârâții, și Statul Român sunt coproprietari de carte funciară asupra imobilelor înscrise în CF 31, dar pe top. 248, 249 și 250, așa cum arată înscrierile de sub B 15, este proprietară reclamanta cu titlu de moștenire.
Prin contractul autentic nr. 276/1999, autentificat la BNP, vânzătorii și au transmis cumpărătoarei o cotă parte mai mare decât cea pe care o aveau, respectiv 800/5154 părți din imobilele cu număr de ordine AI1 3, nerezumându-se la a vinde doar cota ce o dețineau în proprietate.
În dosarul 8976/1994 s-a pronunțat sentința civilă 2286/1996 de către Judecătoria Oradea, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă, menținându-se certificatul de moștenitor în baza căruia reclamanta s-a întabulat în cartea funciară sub B 15, astfel că există autoritate de lucru judecat privind cota parte ce revine acesteia din imobilul în litigiu și având în vedere că s-a transmis o cotă mai mare decât cea ce forma proprietatea vânzătorilor, în raport cu prevederile art. 969 și 480 Cod civil, se impune anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare susmenționat.
Întrucât dobândirea de către coproprietari a dreptului de proprietate pe cote părți a generat o stare de indiviziune între aceștia și pârâți, față de cererile formulate în cauză privind sistarea indiviziunii, în temeiul art. 728, instanța a apreciat că cererea de formare de loturi este întemeiată, dispunând sistarea conform variantei I din raportul de expertiză.
Excepția privind lipsa calității procesuale a Statului Român a fost respinsă deoarece, potrivit situației de carte funciară, evidențiată de CF 31, urmare a decesului unora dintre pârâți, s-a constatat că aceștia nu aveau moștenitori și ca urmare s-a pus problema vacantării succesiunii.
Excepția privind lipsa interesului reclamantei a fost respinsă deoarece, reclamanta este întabulată în CF 31 asupra cotei de 1710/5451 părți, având interesul de a solicita ieșirea din indiviziune.
Datorită faptului că la mai multe termene pârâții nu au plătit diferența de onorariu de experți, instanța a apreciat că se impune darea lor în debit conform celor mai sus arătate.
Referitor la solicitarea pârâților-reclamanți reconvenționali și din acțiunea reconvențională, potrivit căreia se solicită a se rectifica cota de proprietate de sub B 15 din CF 31, aparținând acestora, cercetând modul de transmitere a ei se constată că de pe urma defunctului, antecesorul în drepturi al reclamantei i s-a transmis acesteia cota de 1710/5154 părți din imobilele de sub AI1 -3, înscrise în CF 31, top. 248, 249 și 250, în natură reprezentând casă de locuit cu anexe gospodărești și teren aferent în suprafață de 5154 mp, de sub B 6 și 8 din CF 31 alături de imobilul situat în localitatea, înscris în CF 202 cu nr. top. 520, 521, 638/1, în natură teren arabil în suprafață de 20.152 mp, imobile însă care nu formează obiectul prezentei cauze, acest capăt de cerere fiind neîntemeiat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții și, solicitând modificarea ei, în sensul înlăturării din dispozitivul hotărârii atacate a alineatului privind anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr-, autentificat de BNP și alineatului privind radierea înscrierilor efectuate în baza acestui act, rectificarea CF-ului sub B 15 la numele proprietarei, în sensul că aceasta transmite la 16 și "stă" cu suprafața de 747/4191 părți din teren, cu cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel apelanta, solicitând ca în urma sistării de indiviziune să i se atribuie întreaga suprafață de 2.534 mp la care este îndreptățită în conformitate cu cota de proprietate înscrisă în cartea funciară pe seama antecesorilor ei sub B 3, 4 din CF, top. 248, 249 și 250, respectiv unchiul său și tatăl său.
Prin decizia civilă nr. 786/A din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-au respins ca nefondate apelurile civile introduse de apelanta și de apelanții și, în contradictoriu cu intimații, prin mandatar, -, -, -, -, ultimii trei în calitate de succesibili ai intimaților - și - -, decedați pe parcursul procesului și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 530 din 19.10.2006 pronunțată de Judecătoria Aleșd, care a fost păstrată în totalitate.
S-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Tribunalul a constatat că în CF 31 apare înscris numitul sub B 3, cu cota de 1/8 părți din întreg imobilul de la, 1-3, antecesorul reclamantei, numitul sub B 6 și B 8 în cotă de 6/8 părți, respectiv 1/8 părți din același imobil, respectiv cota de 7/8 părți, în natură teren în suprafață de 4510 mp, diferența aparținând primului proprietar tabular arătat.
reclamantei vinde cota de 1100/5154 părți proprietarilor tabulari de sub B 9, 10, numiților și în anul 1971, cota de 800/5154 părți proprietarilor tabulari de sub B 13, 14 și în anul 1974 și cota de 900/5154 părți proprietarilor tabulari de sub B 11, 12 și în anul 1973. Deci, din total de 5.154 mp acesta înstrăinează 2800 mp, rămânând cu o diferență de 1354 mp.
Reclamanta s-a întabulat sub B 15 în anul 1993 în baza certificatului de moștenitor 1751 din 08.10.1993 asupra cotei de 1710/5154 părți din porțiunea de proprietate de sub B 6 și 8 (aparținând antecesorului acesteia) din imobilul de sub numărul de ordine AI1 -3.
Certificatul de moștenitor în baza căruia s-a făcut întabularea cuprinde la bunurile imobile rămase după defunctul, pe lângă cota parte de teren arătată, aferentă top. 248, 249 și 250 și casa de locuit înscrisă în CF 31 la foaia AI2.
Prin sentința civilă 2286/1996, definitivă și investită cu formulă executorie, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei, având ca obiect anularea certificatului de moștenitor, hotărâre ce are autoritate de lucru judecat, ca urmare ea este proprietară atât pe cota parte din teren cât și pe casă.
Este adevărat că în cartea funciară mențiunea de sub B 15 nu arată explicit că ea este proprietară asupra casei deoarece, întabularea nu s-a făcut exact cum scrie în certificatul de moștenitor ci doar pe cote părți din imobilul înscris la foaia AI1 -3.
În orice caz, conform înscrierilor de carte funciară, cota parte ce revine reclamantei din casă este doar de 7/8 părți, restul de 1/8 părți fiind transmisă prin înstrăinările efectuate de, proprietarilor de sub B 9-14, însă în cartea funciară imobilele nu sunt individualizate, părțile aflându-se în indiviziune și nici din actele de înstrăinare nu rezultă că s-a transmis o casă, pe cele trei numere topografice arătate 248, 249, 250, figurând înscrisă doar o singură casă.
Ca urmare, tribunalul constatat că, apelanții și nu puteau înstrăina ceea ce nu le aparținea în proprietate, respectiv casa în litigiu, prin contractul autentic de vânzare-cumpărare 276/16.02.1999 încheiat de BNP, în mod corect dispunându-se anularea parțială a acestuia pentru construcție.
Răspunzând motivelor de apel formulate, instanța de apel a constatat că apelanta nu poate solicita să i se atribuie în proprietate o cotă mai mare decât cea care rezultă din cartea funciară, ea fiind proprietară doar pe 1710 mp, deoarece, așa cum s-a arătat mai sus, nu a dovedit că i s-a transmis mai mult prin succesiune.
De asemenea, s-a apreciat că în mod corect a fost respinsă acțiunea reconvențională prin care s-a solicitat obligarea reclamantei să le lase apelanților și în deplină proprietate și posesie casa de locuit din nr. 43 și teren în suprafață de 800 mp, deoarece aceștia nu au făcut dovada faptului că sunt proprietari asupra casei și nici că reclamanta ocupă abuziv 800 mp din terenul proprietatea lor.
Nu a fost primită nici cererea de rectificare de carte funciară deoarece înscrierile de sub B 16 au fost efectuate în baza sentinței civile 7154/1993 a Judecătoriei Oradea, hotărâre care nu a fost desființată; în baza acesteia nr. top. 250 fiind dezmembrat în 250/1 și 250/2, ori nu se știa cu certitudine cui aparține acest topografic, reînscris sub A 4, înainte de sistarea de indiviziune efectuată în cauză.
Nu în ultimul rând este de arătat și faptul că, casa veche, înscrisă inițial în cartea funciară a fost demolată și refăcută din temelii de reclamanta, aceasta locuind în ea din anul 2000, situație față de care sub nici o formă ea nu putea face obiectul vânzării între numiții și.
Apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, față de cele mai sus arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a fost respins apelul ca nefiind întemeiat, dispunându-se compensarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, toți apelanții fiind în culpă procesuală pentru apelurile declarate, iar în ceea ce-i privește pe intimați, s-a constatat că aceștia nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cum restul aspectelor arătate în hotărârea apelată, referitoare la admiterea sau respingerea unor excepții, nu au fost criticate prin apelurile formulate, ele nu au mai fost analizate de către instanță față de principiul disponibilității părților, apreciind că părțile au fost de acord cu ele.
Împotriva deciziei au declarat recurs atât reclamante, cât și pârâții și.
În ceea ce privește recursul reclamantei se constată că acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispozițiilor legale, situație în care în temeiul art. 306 al. 1 Cod procedură civilă, instanța va constata nulitatea acestuia.
Referitor la recursul pârâților, aceștia au solicitat modificarea în întregime a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului formulat și a schimbării hotărârii primei instanțe, cu consecința admiterii cererii reconvenționale, iar în subsidiar, pârâții au solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În CF nr. 31 apare înscris dreptul de proprietate al pârâților și sub 9 și 10, iar sub 11 și 12 dreptul de proprietate al numiților și, asupra cotei de 900/5154 părți cu titlu de cumpărare.
În foaia de avere sunt înscrise parcelele 248,249 și 250, sub 16 făcându-se dezmembrarea parcelei cu nr. 250, în baza sentinței civile nr. 7145/1993 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că parcela cu nr. top. 250/1 în suprafață de 963 mp. a fost înscrisă pe numele lui și în cartea funciară nou înființată nr. 661, în timp ce parcela cu nr. top. 250/2 a fost reînscrisă în CF nr. 31, în favoarea vechilor proprietari, parcela având o suprafață de 2583 mp.
Pe cele trei parcele, în coală, este evidențiată o singură casă.
Prin contractul de vânzare-cumpărare din 12 august 1971 înstrăinează cumpărătorului porțiunea de 1100/5154 părți din cotele deținute sub 6 și 8 din CF nr. 31, precizând în mod expres că este vorba de teren fără construcții.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1190/13 februarie 1974 tot proprietarul înstrăinează cumpărătorului și soției porțiunea de 800/5154 părți din cota de sub 6 și 8 din CF nr. 31, în contract evidențiindu-se în mod expres că este vorba de 800 mp. împreună cu clădirile în întregime aflate asupra acestui teren.
Cumpărător C înstrăinează casa și 400 mp. teren recurenților prin contractul autentificat sub nr. 1389/13 iunie 1997.
Prin certificatul de moștenitor nr. 1751/8 octombrie 1993 notariatul de Stat predă masa succesorală a defunctului, decedat la data de 23 mai 1980 moștenitoarei sale, fiică, reținând în masa succesorală cota de 1710/5154 părți din imobilul înscris în CF 31, reprezentând în natură casă și 5154 mp. teren, deși defunctul înstrăinase casa potrivit contractului din 1974.
În ciuda faptului că toate aceste acte au fost depuse la dosar instanța de fond admite acțiunea reclamantei și dispune sistarea indiviziunii asupra imobilelor înscrise în CF nr. 31, parcelele având nr. top. 248, 249 și 250/2, atribuind un lot pârâților și, un lot în natură pârâților și, un lot format din 800 mp. pârâților și și parcela cu nr. top. 250/5 în suprafață de 1391 mp., fără a face nici o referire legată de construcția edificată pe parcela cu nr. top. 249, lot acordat recurenților.
Mai mult, dispune anularea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr. 276 autentificat BNP, prin care recurenții au înstrăinat lui casa și 800 mp. teren, imobil dobândit de ei prin cumpărare de la vâzătorul De altfel, soluția este cu atât mai greu de explicat cu cât recurenților li s-au atribuit 800 mp. și parcela pe care se află casa, astfel încât, nu există nici un motiv de lipsire de efecte a contractului de vânzare-cumpărare.
Instanța de fond a invocat faptul că recurenții ar fi atribuit o cotă mai mare decât ceea ce le revine în realitate, opunându-le cu autoritate de lucru judecată considerentele sentinței civile nr. 2286/29 martie 1996, prin care acțiunea antecesorilor lor, prin care au solicitat anularea parțială a certificatului de moștenitor nr. 1751/1993 a fost respinsă. Lecturându-se însă sentința se constată că instanța a respins acțiunea apreciind că reclamanții nu au calitate procesuală, neavând vocație succesorală la moștenirea dezbătută, astfel încât nimic nu împiedică părțile ca în prezenta cauză să repună în discuție întinderea dreptului reclamantei, ori, din succesiunea contractelor existente la dosar, tatăl reclamantei nu mai avea în patrimoniu construcția ce fusese deja înstrăinată, astfel încât reclamanta nu putea să dobândească nici o cotă din această construcție cu titlu de construire.
Greșeala este preluată și de instanța de apel, deoarece, pe de o parte, se reține că reclamanta a moștenit și o cotă de proprietate din construcții, iar pe de altă parte nu se explică de ce, în condițiile în care oricum loturile cu numerele topografice noi formate cuprind în favoarea recurenților 800 de mp. din care 342 mp. sunt formați din parcela nr. top. 249 pe care se află construcția, contractul nu poate fi confirmat.
Caracterul nelegal al hotărârii fiind evident, instanța va admite recursul în temeiul art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 al. 1-5 Cod procedură civilă și va casa decizia, trimițând cauza pentru o nouă rejudecare a apelului, cu îndrumarea expresă de a verifica modul în care au operat transmisiunile în temeiul contractelor depuse la dosar și nu doar înscrierilor de carte funciară, fiind înlăturată excepția autorității de lucru judecată reținută în mod greșit de ambele instanțe și caracterul absolut al celor înscrise în certificatul de moștenitor, în temeiul căruia reclamanta și-a înscris dreptul în CF nr. 31.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului civil declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în, nr. 33, județul B,
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurenții pârâți și, ambii cu domiciliul în de C, nr. 226, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți - și -, ambii cu domiciliul în, nr. 52, județul B, și, ambii cu domiciliul în, nr. 38, județul B, STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, domiciliat în O,-, județul B, -, - și -, toți cu domiciliul în O,-/B, județul B, împotriva deciziei civile nr. 786/A din 25 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o casează cu trimitere pentru o nouă judecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul de avocat vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -29.04.2008
- dactilografiat grefier - 29.04.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
