Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2184/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.602
Ședința publică de la 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Mariana
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1714 din 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă )..
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul - pârât - reclamant, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.55330/05.11.2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fia 20 în dosar și intimata - reclamantă - pârâtă ( ), reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.266.3097.10.2008, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 17 în dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1945 lei, consemnată la trezoreria Sector 1, cu chitanța nr.-/02.04.2009 și timbru judiciar în valoarea de 3,30 lei.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului - pârât - reclamant solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei - reclamante - pârâte solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.5382/04.04.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea principală privind pe reclamanta și pe pârâtul; s-a admis în parte cererea reconvențională; s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale imobilul din B, str. -. -. nr.10,.14B,.1,.18,. 4, sectorul 1; autoturismul marca Wolkswagen Passat cu număr de identificare --, serie motor -, cap. cilindrică 1360 cmc și autoturismului marca Citroen cu număr de identificare, valoarea totală a bunurilor fiind de 302.995,60 lei; s-a luat act de renunțarea reclamantei pârâte la capătul de cerere privind obligarea pârâtului la achitarea a 50% din beneficiul realizat în calitate de asociat la STOP AL; s-a atribuit lotul nr.1, alcătuit din imobilul din B, str. -. -. nr.10,.14B,.1,.18,.4, sectorul 1 și autoturismului marca Citroen cu număr de identificare, în valoare totală de 289.438 lei, pârâtului reclamant; s-a atribuit lotul 2, alcătuit din autoturismul marca Wolkswagen Passat cu număr de identificare --, în valoare de 13.557,60 lei, reclamantei pârâte; a fost obligat pârâtul reclamant la plata în favoarea reclamantei pârâte a sumei de 137.940,2 lei cu titlu de sultă și s-au compensat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că părțile sau căsătorit la data de 01.06.1989 la Consiliul Popular al Sectorului 1 B, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr.5382/04.04.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr-, definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.1 și 3 Codul familiei, precum și art.31 Codul familiei, constatându-se că în timpul căsătoriei au fost dobândite de către părți o serie de bunuri mobile și imobile, valoarea totală a acestora fiind de 302.995,60 lei, respectiv imobilul din B, str.-. -. nr.10,.14B,.1,.18,. 4, sectorul 1, autoturismului marca Citroen cu număr de identificare și autoturismul marca Wolkswagen Passat cu număr de identificare --.
Instanța a reținut că, în ce privește apartamentul, pârâtul reclamant a susținut că acesta este un bun propriu, întrucât, deși a fost dobândit în timpul căsătoriei, a fost achiziționat la data de 23.01.1999 cu bani donați de părinții săi, lui exclusiv, susținere apreciată de instanță ca neprobată fără echivoc, motiv pentru care a fost înlăturată, considerându-se că nu sunt îndeplinite cerințele art.813 Cod civil, întrucât înscrisul sub semnătură privată de care se prevalează pârâtul reclamant - contractul de donație - nu respectă condițiile de formă prevăzute de lege pentru a fi valabil, iar martorii audiați în cauză nu au fost prezenți personal la momentul la care banii au fost predați efectiv pârâtului reclamant. Mai mult, deși la data de 23.01.1999 părinții pârâtului au încasat din contul deschis la suma de 273.906.345 lei, o lună mai târziu, la data de 23.02.1999 aceștia au constituit un nou depozit de 300 milioane lei, ceea ce duce la concluzia că de fapt, darul manual nu s-a realizat, în condițiile în care pârâtul reclamant nu a făcut dovada provenienței acestei sume de bani și în condițiile în care și martorii și au arătat că părțile au locuit la părinții reclamantei, tocmai pentru a economisi bani în vederea achiziționării unei locuințe proprii și că cei doi soți adunaseră deja circa 90-95 de milioane de lei în acest sens, unul din martori declarând chiar că a împrumutat părțile cu suma de 15 milioane la încheierea contractului de vânzare cumpărare al apartamentului.
Așa fiind, instanța a apreciat că imobilul supus partajului are calitatea de bun comun, pârâtul nefăcând dovada faptului că imobilul în discuție se încadrează în categoria bunurilor proprii prevăzute de art.31 lit. b Codul Familiei.
Instanța a apreciat că în ce privește cota de contribuție la dobândirea bunurilor comune cuprinse în masa partajabilă, că părțile nu au făcut dovada că una din ele ar fi contribuit într-o cotă procentuală mai mare decât cealaltă pentru dobândirea acestora, astfel că nu a fost răsturnată prezumția potrivit căreia fiecare dintre soți are o contribuție egală de 50% la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cotă de contribuție ce a fost reținută la momentul împărțelii.
Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.728 cod civil și a dispus sistarea stării de coproprietate în devălmășie asupra bunurilor comune dobândite de părți.
Totodată, a făcut și aplicarea art.6739Cod procedură civilă la atribuirea bunurilor în loturi către părți și, în vederea egalizării acestora corespunzător cotelor egale de câte la dobândirea bunurilor comune, instanța a obligat pârâtul reclamant la plata în favoarea reclamantei pârâte a unei sulte.
Împotriva acestei sentințe, la data de 20.06.2007, în termen legal a declarat apel pârâtul.
În motivarea cererii de apel, apelantul pârât a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că părțile au o contribuție egală de câte 1/2 la dobândirea bunurilor comune în ce privește apartamentul, întrucât acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei cu intimata din banii donați pârâtului de părinții acestuia la data de 23.01.1999, prin contractul aflat la dosarul de fond la fila 42, astfel că pârâtul consideră contribuția sa ca fiind de 100%, data dobândirii apartamentului, respectiv a încheierii contractului de vânzare cumpărare fiind identică cu data retragerii din cont a sumei de 273.806.345 lei și a semnării contractului de donație.
A arătat că nu pot fi însușite susținerile intimatei reclamante în sensul că banii nu s-ar fi predat reclamantului, întrucât a dovedit atât prin înscrisul depus la dosarul de fond cât și prin proba cu martori că banii din care s-a cumpărat apartamentul în litigiu au provenit din surse proprii ale pârâtului, dar manual de la părinții săi, iar susținerile martorilor adverși nu pot fi luate În considerare.
A mai arătat apelantul pârât și că, în ce privește autoturismul marca Wolkswagen Passat cu număr de identificare --, acesta a fost și este folosit de apelantul pârât, fiind întreținut de acesta, solicitând a fi atribuit apelantului, cu obligarea acestuia la plata unei sulte.
Prin întâmpinarea formulată la 31.10.2007, intimata (fostă ) a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca legală și temeinică.
În motivare a arătat că, în ce privește contractul de donație, acesta a fost întocmitpro causa, după începerea procesului de partaj a bunurilor comune și că acest înscris intitulat "donație" nu poate fi interpretat ca un act de donație, nefiind respectată condiția prevăzută de art.813 Cod civil, în sensul că pentru a avea caracter translativ trebuie îndeplinită forma autentică, acest înscris fiind nul.
A arătat că susținerile pârâtului nu pot reprezenta dovada pentru un dar manual, întrucât martorii pârâtului nu au declarat că tradițiunea, care este elementul esențial pentru darul manual s-a produs, întrucât aceștia au precizat că banii numărați de aceștia au rămas pe masă la momentul plecării lor din casa foștilor socri ai intimatei reclamante, fără a se menționa vreodată dacă suma de bani a fost înmânată efectiv apelantului pârât, astfel că predarea banilor nu a fost efectivă și reală.
A arătat că achiziționarea tuturor bunurilor comune a fost prin contribuția egală a ambilor soți, că ambele autoturisme sunt În posesia apelantului și, întrucât sunt în număr de două, logic este ca fiecare parte să primească un automobil.
În ce privește contribuția apelantului pârât de 100% la achiziționarea apartamentului, intimata a arătat că ambele părți au contribuit la cumpărare a acestuia, întrucât a economisit și împrumutat bani în acest sens, fiind ajutați și de părinții ambelor părți.
Intimata a concluzionat că ambele părți au contribuit în cote egale la achiziționarea tuturor bunurilor, astfel că acestea au fiecare câte o cotă de contribuție comună de .
Prin decizia civilă nr.1714 din 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de apelantul - pârât - reclamant.
Împotriva deciziei civile de mai sus, a declarat recurs, recurentul, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă arătând următoarele:
- solicită a se constata că a avut o contribuție exclusivă la dobândirea imobilului ce face obiectul partajului, întrucât a dovedit că în ziua dobândirii apartamentului în litigiu, părinții săi au ridicat din bancă suma de 273.806.345 lei și că în aceeași zi în apartamentul acestora s-a încheiat între recurent și părinții săi un înscris care consfințea înțelegerea dintre ei primind donația/predarea acestei sume recurentului în vederea cumpărării apartamentului în cauză.
Intimata, depune la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Astfel, în ceea ce privește critica vizând greșita reținere a caracterului de bun comun al apartamentului situat în B, str.-.-. nr.10, b1.14,.1,.4,.18, sector 1, Curtea apreciază că aceasta este nefondată.
Recurentul-pârât a susținut că imobilul sus menționat a fost dobândit cu banii ce au fost donați de părinții săi în ziua încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 586/23.01.1999, întemeindu-se în acest sens pe înscrisul intitulat "contract de donație" datat 23.01.1999, pe dovezile privind rulajul contului deținut de părinții recurentului la Banca Comercială Română și pe declarațiile martorilor propuși de acesta.
Cu privire la actul de donație menționat, Curtea apreciază că, nefiind respectate dispozițiile imperative prevăzute de art.813 Cod civil, conform cărora contractele de donație trebuie să îmbrace forma autentică, cerută pentru însăși valabilitatea convenției, nu se poate reține că între recurentul-pârât și părinții acestuia ar fi intervenit un contract de donație.
În ce privește înscrisul sub semnătură privată datat 23.01.1999 și intitulat "contract de donație", Curtea reține că acesta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.1182 Cod civil cu privire la modul în care se dobândește data certă, astfel încât data menționată în cuprinsul acestui înscris nu poate fi opusă intimatei reclamante.
În ce privește donația sub forma darului manual, Curtea reține că de esența acestei varietăți de donație este remiterea efectivă a bunului ce formează obiectul convenției, care, fiind un simplu fapt juridic poate fi dovedit cu orice mijloc de probă.
Analizând declarațiile martorilor propuși de pârâtul reclamant, Curtea apreciază că în mod corect au reținut instanțele că martorii nu au fost în măsură a confirma predarea efectivă a banilor.
Prima instanță a reținut că suma de bani despre care se susține că a fost predată recurentului - pârât-reclamant de către părinții acestuia nu a fost ridicată de aceștia din urmă din depozitul constituit la Banca Comercială Română, mișcările contului indicând faptul că a fost deschis un nou depozit.
Având în vedere adresa emisă de Banca Comercială Română Sector 2 B la data de 8.02.2002 precum și cea emisă la data de 18.12.2007, depusă în faza apelului, Curtea reține că din suma inițială de 550 milioane lei vechi, a fost retrasă la data de 23.01.1999 suma de 273.806.345 lei, iar suma de 300.000.000 lei rămasă din depozitul inițial a fost virată într-un alt cont.
Intr-adevăr, suma de 273.806.345 lei nu a fost depusă din nou în contul deschis pe numele părinților pârâtului reclamant, însă acest fapt nu constituie în sine o dovadă că banii au fost remiși pârâtului reclamant și că au servit la plata prețului stabilit în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.586/23.01.1999.
În ceea ce privește prețul apartamentului, Curtea reține că aceasta a fost de 130.000.000 le, fiind plătit de cumpărători la data încheierii contractului. Pe lângă prețul stabilit, cumpărătorii au achitat taxa de timbru în cuantum de 2.300.000 lei și onorariul notarial de 2.225.000 lei.
Recurentul pârât-reclamant a susținut că suma de bani donată de părinții acestuia, de 273.000.000 lei, a servit la cumpărarea apartamentului și la amenajarea acestuia.
Se observă că suma pretinsă a fi donată reprezintă mai mult decât dublul prețului apartamentului.
La interogatoriul administrat în fața primei instanțe, pârâtul reclamant a recunoscut că apartamentul dobândit a intrat în renovare în anul 2002, fapt ce a determinat și mutarea părților în apartamentul părinților reclamantei pârâte și că nici până în prezent nu s-a terminat renovarea.
De asemenea, pârâtul reclamant a recunoscut faptul că soția sa a contractat împrumuturi la.
Din declarațiile martorilor propuși de reclamanta pârâtă a reieșit că părțile economiseau bani în vederea achiziționării unui apartament și că părinții reclamantei erau cei care au plătit întreținerea în perioada în care părțile au locuit în apartamentul acestora.
Martora a declarat că reclamanta a reușit să strângă suma de 90 milioane lei, iar martora Cap recizat că În ziua tranzacției a adus la notariat suma de 95.000.000 lei ce i-a fost dată În păstrare de către reclamanta pârâtă și că i-a împrumutat acesteia suma de 15 milioane lei.
Curtea apreciază că, în măsura în care părțile ar fi dispus de sume atât de mari de bani, în ipoteza înmânării sumei de 270 milioane lei de către părinții pârâtului reclamant, după plata prețului și achitarea cheltuielilor vânzării rămânând o sumă egală cu valoarea apartamentului, la care se adaugă și sumele obținute din împrumuturi, recunoscute de pârâtul reclamant, precum și sume economisite de părți, nu s-ar justifica perioada îndelungată de timp necesară renovării apartamentului, care conform susținerilor pârâtului reclamant nu a fost încă finalizată și nici începerea lucrărilor de renovare după 3 ani de la data dobândirii apartamentului, în condițiile în care părțile nu aveau asigurată o locuință proprie, ci erau găzduite de părinții reclamantei pârâte.
Singura explicație plauzibilă este aceea că părțile nu au fost în posesia unei sume atât de mari de bani, în realitate nefiind încheiată donația pretinsă de pârâtul reclamat, iar sumele care au servit la cumpărarea apartamentului au provenit din economiile făcute de soți în timpul căsătoriei și din sumele împrumutate de aceștia
În consecință, Curtea apreciază că în mod corect instanțele au constatat caracterul de bun comun al apartamentului în litigiu, dobândit de soți cu o contribuție egală.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât - reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât - reclamant, împotriva deciziei civile nr.1714 din 20.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta - pârâtă )..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2009.
PREEȘDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/16.04.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 1. -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Mariana
