Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 629/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 2565,-
DECIZIA NR.629
Ședința publică din data de 26 AUGUST 2009
PREȘEDINTE: Niculae Gherghina
JUDECĂTORI: Niculae Gherghina, Eliza Marin Marilena Panait
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în B, sector 6,-,.4, împotriva deciziei civile nr.476 din 25 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în Târgoviște, B-dul -,.81,.B,.58, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatoarea personal și intimatul asistat de avocat din cadrul Baroului
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că s-a atașat dosarul de fond nr- al Curții de Apel Ploiești.
Contestatoarea depune la dosar chitanța de plată a taxei judiciare de timbru nr.-/24.08.2009 în cuantum de 10,00 lei și timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
Avocat, pentru intimat, depune la dosar procesul verbal din 21.08.2009 prin care s-a încheiat executarea sentinței civile nr.3776/2008 a Judecătoriei Târgoviște, în care este menționat faptul că părțile au fost de acord cu înființarea unei popriri pentru sumele de bani datorate.
Contestatoarea, având cuvântul declară că nu mai stăruie în cererea de suspendare a executării cheltuielilor de judecată, având în vedere procesul verbal de executare.
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea cererii.
Contestatoarea, având cuvântul, susține oral cererea formulată, arătând că instanța a făcut o greșeală materială în sensul că a reținut greșit distanțele din varianta D de lotizare și în acest fel a motivat recursul pe principiul echității, iar datorită acestei greșeli materiale, accesul său în curte este imposibil.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecându-se recursul să se omologheze o altă variantă de lotizare, respectiv varianta
Avocat, având cuvântul pentru intimatul, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată, având în vedere că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile art.318 cod pr.civilă, contestatoarea încercând o rejudecare pe fond a cauzei, ceea ce nu mai este posibil.
De asemenea, arată că, așa cum rezultă din procesul verbal de executare, intimatul a fost de acord să cedeze în favoarea contestatoarei 0,80 cm.
Intimatul având personal cuvântul, declară că nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 20.04.2007 sub nr- reclamanta a chemat în judecata pe pârâtul solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, sa dispună ieșirea din indiviziune cu privire la o casa din paianta compusa din 4 camere si o anexa, compusa dintr-o cămara si hol, precum si cu privire la suprafața de 1900 mp teren intravilan, din care 800 mp teren curți construcții.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fapt, în anul 1998 ea și pârâtul au cumpărat de la părinți bunurile arătate mai sus, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.599/21.02.1998, că de aproximativ 1 an pârâtul, fratele său, a început a-i interzice să pătrundă în imobil și dependințe, astfel că nu mai are acces la spațiul în care locuiește mama sa, care are nevoie de îngrijire, având o vârsta înaintată.
În temeiul art. 115-119 Cod pr. civ. pârâtul a formulat întâmpinare - cerere reconvențională.
Pe cale de întâmpinare pârâtul a învederat că propune reclamantei o împărțeală prin bună învoială a bunurilor comune.
Pe cale de cerere reconvențională pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata lucrărilor efectuate de acesta la imobil.
În motivarea cererii reconvenționale pârâtul a învederat că în perioada 1992-1998 efectuat mai multe lucrări expres menționate.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri și probe testimoniale.
La data de 25.01.2008 Judecătoria Târgoviștea pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a admis în principiu cererea principală precizată, a admis în principiu și în parte cererea reconvențională, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește o parte din îmbunătățiri și a respins ca prescris dreptul material la acțiune corespunzător, a constatat componența masei partajabile, că părțile au o cota de fiecare din aceasta și că pârâtul reclamant are un drept de creanță constând în anumite îmbunătățiri aduse imobilului teren.
Prin aceiași încheiere s-a dispus efectuarea în cauză a unor rapoarte de expertiză specialitate constructor și agricol.
În cauză au fost efectuate expertizele rapoartele fiind depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.3776/12.09.2008 Judecătoria Târgoviștea admis cererea principală astfel cum a fost precizată, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ce privește dreptul pârâtului-reclamant de a solicita contravaloarea îmbunătățirilor constând în: refacerea gardului metalic și a porților de la stradă, construcție garduri împrejmuitoare și interioare executate în anul 2002, reamenajarea bolții pentru vița-de-vie din fața casei, lucrări de întreținere vița-de-vie efectuate în anii 1995-2003 constând în replantare butaci tineri de vița-de-vie, întreținerea pomilor fructiferi prin lucrări anuale de curățire, stropire, altoire și plantare de noi pomi fructiferi, a respins ca prescris dreptul material la acțiune al paratului-reclamant de a solicita contravaloarea îmbunătățirilor constând in: refacerea gardului metalic si a porților de la strada, construcție garduri împrejmuitoare si interioare executate in anul 2002, reamenajarea boltii pentru vița-de-vie din fața casei, lucrări de întreținere vița-de-vie efectuate in anii 1995-2003 constând in replantare butaci tineri de vița-de-vie, întreținerea pomilor fructiferi prin lucrări anuale de curățire, stropire, altoire si plantare de noi pomi fructiferi, a admis in parte cererea reconvențională astfel cum a fost precizata, formulata de paratul-reclamant, în contradictoriu cu pârâta, a constatat că pârâtul-reclamant are un drept de creanță constând în următoarele îmbunătățiri aduse imobilului-teren: înlocuire gard despărțitor din fața casei - contravaloare și manoperă și a dispus partajarea bunurilor conform variantei D din completarea la raportul de expertiza întocmit de ing. G și a variantei unice din completarea la raportul de expertiză în construcții întocmit de ing..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, potrivit art.728 civ. nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, oricare dintre moștenitori putând sa ceara oricând împărțeala succesiunii, iar potrivit art.6739pr.civ. "la formarea si atribuirea loturilor instanța va tine seama, după caz, si de acordul parților, mărimea cotei-parți ce se cuvine fiecăruia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul si ocupația parților, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".
A mai reținut instanța că, nu va tine seama de solicitarea reclamantei privind omologarea variantei A din raportul de expertiza in specialitatea agricultura, întrucât prin această modalitate de împărțeală se creează un drept de servitute în favoarea pârâtului-reclamant pe o suprafață de 24 mp teren intravilan, ceea ce ar fi de natură să genereze conflicte ulterioare între părți, având în vedere și poziția acestora în cursul procesului, nu va omologa nici varianta B propusă de în subsidiar, deoarece s-ar ajunge, de asemenea, la constituirea unei servituți de trecere pe suprafața de 132 mp teren intravilan, de data aceasta în favoarea reclamantei-pârâte și nu va ține seama nici de solicitarea pârâtului-reclamant de a i se atribui întreaga gospodărie supusă partajării, cu obligarea sa la plata unei sulte corespunzătoare, întrucât s-ar neglija interesele reclamantei care și-a exprimat în cursul judecății dorința de a primi în lot bunuri în natură, pe de o parte, iar pe de altă parte s-ar încălca dispozițiile art.6735alin.2 Cod pr.civ. care prevede că "instanța va face împărțeala în natură", atribuirea unui bun doar către unul din coproprietari fiind prevăzută ca o situație de excepție - de ex. atunci când acesta nu este comod partajabil în natură, conform art.67310Cod pr.civ. - ceea ce nu e cazul în speță.
Cea mai eficientă modalitate de împărțeală este reprezentată de varianta D din completarea la raportul de expertiză întocmit de ing. G (fila 200) și, implicit, a variantei unice din completarea la raportul de expertiză în construcții întocmit de inginer (fila 204), întrucât în primul rând, se respectă principiul conform căruia instanța, în cadrul acțiunii în partaj va urmări ca la formarea loturilor să atribuie, pe cât posibil, bunuri în natură moștenitorilor /coproprietarilor.
Astfel, fiecare din părți va primi în proprietate exclusivă atât o parte din casa bătrânească - reclamanta-pârâta camerele de la drum și veranda deschisă, iar pârâtul-reclamant camerele din spate, hol, veranda deschisa și camara, dar și o parte din terenurile supuse partajării, în al doilea rând, este respectata posesia asupra construcțiilor - respectiv paratul-reclamant urmează a primi suprafața de teren pe care este amplasată construcția nouă si anexele acesteia - identificate în schița (fila 202) prin A, B, C pe care le deține în proprietate aspect necontestat de reclamanta-parata si camerele din casa bătrâneasca pe care urmează a le primi în proprietate exclusivă.
Totodată, reclamanta va primi o suprafața de teren aferentă parții din casa ce urmează a-i fi atribuită, necesară dar totodată suficientă pentru exploatarea imobilului conform destinației.
Pe de altă parte, în aceasta varianta nu se creează un drept de servitute în favoarea vreunei părți, iar atât terenul intravilan cât și cel extravilan sunt în mod judicios scindate, asigurându-se posibilitatea exploatării eficiente a fondurilor. Astfel, fiecare dintre părți va avea ieșire la calea publica (DE 452), iar fântâna va putea fi folosită de ambii frați, fiind situată la limita proprietăților astfel cum le vor fi atribuite.
Întrucât în varianta D reclamanta-pârâtă a beneficiat de gardul împrejmuitor pe latura cu, care a fost edificat de pârâtul-reclamant - așa cum s-a reținut prin încheierea de admitere în principiu, instanța a modificat sultele corespunzător, astfel încât să fie despăgubit cu contravaloarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie,
În motivarea cererii de apel apelanta a arătat că așa cum statuează și dispozițiile art.6739Cod proc.civilă la îmbunătățirile aduse bunurilor de unul din coproprietari, este nevoie și de acordul celuilalt coproprietar, ori din cuprinsul probelor nu rezultă că a fost vorba de un acord între părți, dimpotrivă, însăși intimatul recunoaște că pretențiile reclamantei de din gospodăria părintească a apărut după moartea tatălui lor-10.01.2006, iar gardul s-a edificat în primăvara anului 2007, deși din cuprinsul probelor rezultă că gardul ce a fost înlocuit era în bună stare și nu exista nicio necesitate de înlocuire a acestuia.
A mai precizat apelanta că, alegerea de către instanță a împărțirii bunului imobil-teren, a variantei D, este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat schimbarea în parte a încheierii de admitere în principiu și pe cale de consecință schimbarea în parte a sentinței privind obligarea la plata contravalorii gardului și cu privire la varianta de împărțire.
Intimatul a formulat întâmpinare învederând că, reclamanta a avut căi și termene să conteste respectiva încheiere, dar nu a făcut-o, întrucât nu a dispus de elemente probatorii, iar instanța a admis-o în funcție de probele prezentate, mai mult nu și-a manifestat dorința să demonteze gardul, sperând să rămână cu el, solicitând a se constata că încheierea a fost temeinică și legală, iar valoarea gardului a fost stabilită prin expertiza solicitată de însăși reclamantă.
De asemenea hotărârea instanței de fond a împărțirii bunului imobil-teren, conform variantei Daf ost motivată de probele depuse de ambele părți și de expertiza solicitată de reclamantă, acordând posibilitatea de a proceda la o ieșire din indiviziune pe cale amiabilă.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin hotărârea nr. 54/16.02.2009 a admis apelul, a schimbat în parte sentința atacată în sensul respingerii cererii reconvenționale și înlăturării îmbunătățirilor la gard și a dispus partajarea conform variantei din raportul de expertiză, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește cererea reconvenționala, în mod greșit aceasta a fost admisa de instanța de fond in condițiile în care depozițiile martorilor audiați în cauza se contrazic, iar intimatul a construit gardul fără a avea consimțământul apelantei, fiind vorba de un bun în indiviziune, neputându-se reține dacă a fost vorba doar de un act de conservare.
Relativ la alegerea variantei de lotizare, instanța de fond nu a avut în vedere că potrivit art. 741 cod civil, la formarea si compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, cu evitarea însă, cât va sta prin putință, a îmbucătățirii peste măsura a imobilelor și a diviziunii exploatațiunilor, suprafața primită în intravilan nesocotind cotele egale ale părților, intimatul primind 560 mp, iar apelanta 240 mp.
Mai mult așa cum se arată și în apel, pe porțiunea de teren de 3.5 metrii nu se poate face accesul în mod normal, la restul proprietății apelantei.
Astfel fiind, tribunalul a apreciat că varianta optimă de împărțire este cea formată de varianta A, a expertului G împreuna cu varianta unica a expertului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, considerând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurentul a arătat că motivarea instanței de apel referitoare la cererea reconvențională este lipsită de fundament și greșită prin raportare la probele la care instanța face trimitere, respectiv declarațiile martorilor, atât cei propuși de pârât, cât și de reclamantă, care evidențiază justețea și temeinicia pretențiilor recurentului privitoare la edificarea gardului prin contribuție exclusivă.
A mai precizat recurentul că față de cele rezultate din declarațiile martorilor, soluția instanței de apel în privința modificării încheierii de admitere în principiu și nereținerii contribuției exclusive a sa la edificarea gardului, este lipsită de temei legal, astfel că se impune admiterea recursului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, care a interpretat și aplicat corect legea.
Pe de altă parte, în ceea ce privește varianta de lotizare, varianta D este cea care îndeplinește cerințele prevăzute de art. 741 Cod civil, motivat de faptul că aceasta nu conține o servitute de trecere, evitând astfel posibile litigii viitoare, realizează o justă și echilibrată împărțire în natură a bunurilor supuse partajului și reflectă modul de stăpânire în timpul indiviziunii, cu posibilitatea unei exploatări raționale a construcțiilor existente pe teren.
Motivarea soluției privind alegerea variantei A, potrivit căreia pe porțiunea de teren de 3,5 nu se poate realiza accesul în mod normal, nu are nici o acoperire, pe de o parte fiind evident că lățimea de 3,5 permite accesul în gospodărie inclusiv cu utilaje agricole de mari dimensiuni, iar pe de altă parte, pentru că, în cazul său, s-a considerat suficientă o lățime de 3 și această cale de acces realizându-se în modalitatea unei servituți, situație neagreată de instanțele de judecată în materia partajelor succesorale.
Totodată, arată recurentul că lățimea la stradă a terenului curți-construcții supus partajului, permite, în mod eficient, crearea a două porți de intrare separate, în limita suprafețelor de teren atribuite celor doi moștenitori, respectând hotare naturale bine determinate, astfel că justificat solicită validarea variantei D de lotizare și atribuire a bunurilor.
În temeiul art. 308 al.2 Cod pr.civilă, reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea întâmpinării intimata a arătat că în nici o fază a procesului nu i s-a negat recurentului faptul că a edificat gardul, ci că prin această lucrare s-au încălcat dispozițiile art. 6739Cod pr.civilă, astfel cum a rezultat din toate probele dosarului, susținerea acestuia fiind neconformă cu realitatea.
A mai precizat intimata că, compararea variantelor de lotizare este vădit tendențioasă, deoarece în cazul variantei D este vorba de o trecere de 3. pe o lungime de numai 8, iar în cazul variantei A este vorba de curtea de grădina acesteia, pe o lungime de 50, unde urmează să-și construiască anexele gospodărești, iar pentru aceasta lățimea de 4,5 este imperios necesară.
Astfel, temeinic motivat instanța de apel a ales varianta A de lotizare, deoarece aceasta respectă criteriile ieșirii din indiviziune, toate susținerile recurentului cu privire la faptul că lățimea terenului curți-construcții permite crearea a două porți, precum și că varianta D respectă hotarele naturale, sunt nereale și nu fac decât să inducă instanța în eroare.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr.476/27.05.2009 a admis recursul declarat de pârâtul I, a modificat în tot decizia nr.54/16.02.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pe fond a menținut sentința civilă nr.3776/12.09.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, obligând intimata reclamantă să plătească recurentului pârât 809, 65 lei cheltuieli de judecată.
În pronunțarea deciziei instanța de recurs a reținut că reclamanta, intimată în prezenta fază procesuală a investit inițial Judecătoria Târgoviște cu o cerere de ieșire din indiviziune, formulată în contradictoriu cu pârâtul, recurent în litigiul pendinte.
Așa cum s-a reținut din chiar susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile cauzei cauza indiviziunii părților se regăsește într-un contract de vânzare cumpărare în baza căruia aceștia au dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil compus din teren și construcție.
Pe cale de cerere reconvențională, în fața primei instanțe, pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata mai multor lucrări efectuate la imobil printre care înlocuire gard despărțitor din fața casei - contravaloare și manoperă.
După cum se știe, principiul care guvernează indiviziunea este acela că fiecare copărtaș are o cotă ideală din drept, fără a avea în exclusivitate o porțiune determinată materialmente din lucru sau un anumit bun ce face parte din obiectul indiviziunii.
Din acest principiu decurge ceea ce în doctrină și jurisprudență este cunoscut sub denumirea de regula unanimității.
Numai că în aplicarea acestei reguli este necesar a se distinge între actele materiale și actele juridice.
Ori, edificarea uni gard face parte din prima categorie de acte și anume cele materiale.
Cu privire la acestea, jurisprudența constant a admis că pot fi făcute de un singur copărtaș, cu respectarea drepturilor celorlalți.
În speța dedusă judecății edificarea respectivul gard nu numai că nu a adus nicio atingere dreptului reclamantei intimate, dar a condus la o bună administrare a imobilului și la sporirea valorii acestuia.
Așa fiind, în mod nelegal a apreciat instanța de apel că respectivul gard nu a fost construit cu acordul reclamantei și nu are caracterul uni act de conservare.
Mai mult decât atât, clasificarea în acte de dispoziție, administrare și conservare este specifică actelor juridice, iar nu celor materiale, cum este cel îndeplinit de recurent.
Pe de altă parte, textul invocat de către intimată pe cale de întâmpinare și anume art. 6739Cod pr. civ. cu motivarea că în nici o fază a procesului nu i s-a negat recurentului faptul că a edificat gardul, ci că prin această lucrare s-au încălcat dispozițiile amintite nu este aplicabil soluționării capătului de cerere având ca obiect drept de creanță, reglementând criteriile ce trebuie avute în vedere la formarea și atribuirea loturilor.
Pentru motivele învederate Curtea a apreciat ca fondate criticile recurentului subsumate primului motiv de recurs.
În ceea ce privește criticile vizând varianta de lotizare Curtea a reținut că potrivit art. 6739Cod pr. civilă la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama, după caz și de acordul părților, mărimea cotei ce se cuvine fiecăreia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul sau ocupația părților, faptul că unii din coproprietari, înainte de a cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea.
Pe de altă parte, art. 741 cod civil dispune că la formarea și compunerea loturilor trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate aceiași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceiași natură ș valoare.
Primul din textele de lege menționate enumeră cu caracter exemplificativ criteriile de care instanța va ține cont la atribuire în partajul judiciar.
Această enumerare însă nu are caracter limitativ, instanța putând ține cont în afară de criteriile expres enumerate și de alte criterii de ordin familial, social sau moral în funcție de specificul fiecărei spețe.
Ori, în litigiul de față urmare schimbării în parte a sentinței instanța de apel a dispus partajarea conform variantei A din raportul de expertiză.
Potrivit schiței de plan anexă la raportul de expertiză în această variantă se instituie o servitute de trecere pentru ieșire la calea publică, situație în care între părți, între care așa cum rezultă din actele și lucrărilor dosarului există o stare tensionată pot apărea alte conflicte și eventuale litigii.
Dimpotrivă, prin varianta D omologată de către prima instanță se realizează o ieșire totală din indiviziune, loturile fiecăreia dintre părți având ieșire la calea publică.
Nu poate fi avută în vedere susținerea intimatei din cuprinsul întâmpinării în sensul că varianta D este vădit tendențioasă, deoarece în cazul acesteia este vorba de o trecere de 3. pe o lungime de numai 8, iar în cazul variantei A este vorba de curtea și grădina acesteia, pe o lungime de 50, unde urmează să-și construiască anexele gospodărești, iar pentru aceasta lățimea de 4,5 este imperios necesară.
Aceasta întrucât, pe de o parte este vorba de 3,5 ml, iar nu 3 ml, iar pe de altă parte în varianta solicitată de intimată recurentul ar avea ieșire la calea publică pe un teren constituit cu titlu de servitute de trecere cu o deschidere de 3 ml.
Ori, nu se înțelege de ce ceea ce este în opinia intimatei inechitabil pentru acesta este echitabil pentru partea adversă.
Nici reținerea de către instanța de apel în fundamentarea soluției de admitere a apelului în sensul că suprafața primită în intravilan nu respectă cotele egale ale părților nu poate fi avută în vedere.
Astfel, cotele egale se raportează la întreaga masă de împărțit, o împărțire totală în natură se face numai când aceasta este posibilă, iar intimata în varianta omologată de prima instanță primește mai puțin teren intravilan curți construcții, dar mai mult teren arabil intravilan decât recurentul.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea, invocând disp.art.318 cod pr.civilă, arătând că decizia de întemeiază pe o eroare materială, constând în aceea că se rețin greșit distanțele din varianta D de lotizare și în acest fel se motivează recursul pe principiul echității, deși acesta nu este un motiv de recurs.
Datorită acestei erori materiale, accesul său în curte este imposibil, fiindu-i lăsați ca "alee" 30 cm pe lângă casă, iar în partea dreaptă, cu ieșire pe la stradă 3,50 m lățime. și 38 lungime, spațiu unde nu poți construi nici magazie, WC sau alte dependințe și nici nu se poate intra cu cel mai mic mijloc de transport.
În plus la poartă, la 4 m de vecina, se află un stâlp de curent electric din cauza căruia, drumul fiind oblic și îngust, nu se poate întoarce cu mașina în 3,5
Prin cererea înregistrată la data de 3.08.2009 contestatoarea a solicitat a se dispune suspendarea executării somației nr.312/28.07/2009 trimisă de Biroul Executorului Judecătoresc, până la judecarea cauzei.
În ședința publică de astăzi, intimatul prin apărător depune la dosar procesul verbal din 21.08.2009 încheiat de executorul judecătoresc prin care s-a încheiat executarea sentinței civile nr.3776/12.09.2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în care se menționează că părțile au fost de acord cu înființarea unei popriri pentru sumele de bani datorate, iar contestatoarea a declarat că nu mai stăruie în cererea de suspendare a executării cheltuielilor de judecată, având în vedere acest act de executare.
Curtea, analizând prezenta contestație în anulare, reține că este nefondată și urmează a fi respinsă deoarece:
Potrivit dispozițiilor art.318 cod pr.civilă, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare, în afara motivelor prevăzute în art.317, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau admițându-l numai în parte, s-a omis din greșeală să se cerceteze vreunul din motivele de casare.
În sensul textului de lege, "greșeală materială" înseamnă de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare a dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, contestația în anulare prevăzută de art.318 cod pr.civilă este o contestație specială, care urmărește neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, urmărindu-se repunerea părții în drepturile procedurale care i-au fost nesocotite.
În speță, contestatoarea nu invocă greșeli de ordin procedural care să constituie eroare materială în sensul dispozițiilor art.318 cod pr.civilă, ci eroare de judecată, de apreciere a probelor, considerată ca atare de către contestatoare, care însă nu se poate soluționa pe calea contestației în anulare.
De aceea prezenta contestație în anulare este nefondată și urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.3776/12.09.2008 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în ceea ce privește cheltuielile de judecată, formulată de contestatoarea.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea, domiciliată în B, sector 6,-,.4,împotriva deciziei civile nr.476 din 25 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în Târgoviște, B-dul -,.81,.B,.58, județul
Ia act de declarația intimatului că nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26 august 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Niculae Gherghina, Eliza Marin Marilena Panait
- - - - - -
Grefier,
- -
Operator date cu caracter personal
Notificare Nr.3120
Red.tehnored GN/CC
4.ex.09.09.2009
Președinte:Niculae GherghinaJudecători:Niculae Gherghina, Eliza Marin Marilena Panait
