Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 64/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 64.
Ședința publică de la 02.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER - -
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulată de recurenții-reclamanți și și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.936.A din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-intervenientă.
Dezbaterile pe fondul cererilor de recurs au avut loc în ședința publică din data de 26.01.2010, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 02.02.2010 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 08.06.2007, reclamanții și în contradictoriu cu pârâta, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate calitatea părților de moștenitori ai defunctului, decedat la data de 20.12.2006, să se dispună sistarea stării de indiviziune asupra bunurilor ce formează masa succesorală, să fie atribuit reclamanților imobilul situat în,-, Jud. I, cu obligarea la plata unei sulte către pârâtă, și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt descendenți de gradul 1 ai defunctului, iar pârâta este soția supraviețuitoare. Masa partajabilă este compusă din imobilul mai sus indicat situat în orașul,. - nr. 172. Acest imobil a fost proprietatea personală a defunctului fiind dobândit prin moștenire de la mama sa; așa cum rezultă și din sentința judecătorească definitivă și irevocabilă nr. 3988/2006 pronunțată de Judecătoria Buftea. Prin această sentință, imobilul i-a fost atribuit tatălui nostru în urma unui partaj succesoral.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 728. civ. 673 și urm proc. civ.
Cererea a fost legal timbrată și însoțită de acte de stare civilă, sentința civilă nr. 3988/19 septembrie 2006.
a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând completarea masei succesorale rămasă de pe urma defunctului cu pasivul succesoral în cuantum de 32.000 lei, reprezentat de cheltuielile pentru ultimii 3 ani de viață ai defunctului (18.000 lei), precum și cheltuielile de înmormântare (9000 lei) și de pomenire ale acestuia (5000 lei), să se constate că are un drept de creanță, reprezentat de cheltuielile suportate de mine exclusiv, pentru edificarea unor încăperi noi și renovarea sau îmbunătățirile aduse imobilului succesoral, în cuantum de 5000 lei.
În fapt pârâta reclamantă a arătat că s-a căsătorit cu tatăl reclamanților la 06.09. 2002 dar am trăit în concubinaj notoriu din anul 1984. În anul 2003, defunctul s-a îmbolnăvit grav, moment în care a abandonat serviciul iar din acest moment și până la sfârșitul vieții, acesta nu a mai avut nici un fel de venituri, fiind efectiv întreținut de pârâtă, ajutată de fiica sa. Aceste sume de bani datorate de defunct în urma pronunțării sentinței civile nr. 3988 au fost achitate conform declarației autentificate sub nr.2001/15.05.2006 și declarației olografe din 21.09.2006, în parte din bani săi, iar în parte a împrumutat împreună cu defunctul 10.000 RON de la fiica pârâtei, bani pe care nu i-a restituit. Imobilul succesoral reprezentat de casa de locuit era format din două camere, un antreu și un hol, În timpul căsătoriei s-a mai adăugat un 2 holuri, o bucătărie, iar magazia a fost renovată, consolidată și transformată inițial în bucătărie și ulterior în baie, fiind dotată cu toate instalațiile aferente. După adăugarea acestor încăperi s-a făcut un acoperiș unitar sub care sau înglobat și încăperile noi și s-a înlocuit vechiul acoperiș din carton cu tablă nouă. S-a pus gresie în cele două holuri aferente holului și antreului, în baie a pus gresie, faianță, cabină duș, chiuvetă și WC după deces, respectiv în luna mai 2007 s-a tras gaze, s-a edificat o fosă de beton de 3/3 m, montat hidrofor, s-a făcut cămin pentru hidrofor, s-a turnat beton în curte și în fața porții. În curtea imobilului se află și un mic magazin alimentar din tablă, cu toate dotările necesare aparținând fiicei pârâtei.
Fiica pârâtei a formulat cerere de intervenție in interes propriu si în interesul pârâtei, solicitând obligarea moștenitorilor defunctului, la restituirea împrumutului de 10.000 lei pe care i-a Împrumutat acestuia, pentru a achita o parte din suita la care a fost obligat către numitele și, să se constate că magazinul alimentar existent în curtea imobilului succesoral este edificat de intervenientă, pe cheltuiala sa, cu acordul defunctului și al mamei sale.
Intervenienta a arătat că permanent a ajutat-o pe mama sa, atât material, cât și financiar, pentru a suporta mai ușor cheltuielile cu îngrijirea defunctului, internări și procurări de medicamente, ajutând-o, de asemenea, la edificarea încăperilor noi și a Îmbunătățirilor efectuate de aceasta la casa de locuit.
La cererea reconvențională reclamanții au depus întâmpinare în care au arătat că pretinsele îmbunătățiri aduse imobilului de către pârâta reclamantă reprezintă de fapt acte normale de întreținere a imobilului pe care pârâta împreună cu familia sa foarte numeroasă l-au folosit de-a lungul timpului Singura intervenție majora asupra imobilului a fost refacerea acoperișului clădirii. Dacă pârâta reclamanta a ridicat construcții după decesul defunctului, a făcut-o fără acordul lor în calitate de comoștenitori. Referitor la cheltuielile de înmormântare și parastasele ce au urmat, pârâții au recunoscut că nu au avut nici o contribuție, dar au apreciat că sumele solicitate de parata reclamanta ca fiind exagerate.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu formulată de reclamanții au arătat că datoria pe care intervenienta pretinde că ar avea-o de recuperat de la moștenitori, nu au cunoștință ca tatăl lor să fi împrumutat de la fiica soției sale această sumă.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Prin sentința civilă nr.3466 din 27.06.2008, Judecătoria Bufteaa admis acțiunea reclamanților, a constat deschisă succesiunea defunctului decedat la data de 20 decembrie 2006; a constatat că moștenitori legali acceptanți ai defunctului sunt: reclamanții și în calitate de descendenți cu o cotă de 3/4, împreună, și pârâta, în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de din moștenire. De asemenea, a constat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din activul format din terenul intravilan în suprafață de 232 mp (248,72 mp din măsurători), în valoare de 15.172 euro, conform sentinței civile nr. 3988/19 septembrie 2006 și situat în, sos. - nr. 172, jud. I, precum și din casa de locuit situată pe acest teren, cu două camere, vestibul, hol, bucătărie, în valoare de 67.045 lei, fără chioșcul-magazin din curte, și din pasivul format din: 9000 lei cheltuieli pentru ultimii 3 ani de viață făcute de soția supraviețuitoare cu boala defunctului, 9000 lei cheltuieli de înmormântare, 8000 lei cheltuieli de pomeniri ulterioare, din îmbunătățirile efectuate de soția supraviețuitoare la imobilul construcție situat în, sos. - nr. 172, jud. I, după decesul defunctului, în valoare de 23.450 lei, constând în: turnat beton în curte și în fața curții, faianță și gresie în bucătărie și baie, fosă septică, cămin hidrofor și hidrofor, precum și cota de din valoarea tâmplăriei PVC montată la acest imobil, acoperiș, branșament gaze și centrală termică, hol, două camere, o baie (transformată ulterior în bucătărie), în valoare de 17.554 lei, a admis cererea de intervenție a lui s-a constat că din pasivul succesoral face parte și creanța de 10.000 lei pe care o are intervenienta asupra moștenirii, s-a constatat că masa succesorală a defunctului se compune dintr-un activ în valoare totală de 140.735 lei și un pasiv în valoare totală de 59.450 lei, s-a dispus ieșirea părților din indiviziune asupra moștenirii lăsate de defunctul, i-a fost atribuit în deplină proprietate și posesie pârâtei imobilul teren și construcție situat în, sos. - nr. 172, jud. I, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților o sultă în cuantum de 60.986 lei noi - RON.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că defunctul are ca moștenitori doi copii dintr-o căsătorie anterioară și o soție supraviețuitoare cu care a trăit mai mulți ani în concubinaj, înainte de căsătorie. De pe urma defunctului au rămas bunul imobilul înscris în sentința civilă nr.3988 care a fost îmbunătățit împreună cu soția supraviețuitoare în timpul concubinajului, în timpul căsătoriei, și a mai fost îmbunătățit după decesul său de către soția supraviețuitoare cu ajutorul fiicei acesteia, dintr-o altă căsătorie.
S-a mai reținut faptul că prin sentința civilă nr.3988 defunctul a fost obligat să plătească o sultă în cuantum de 14.000 lei, pentru achitarea căreia a împrumutat suma de 10.000 lei de la intervenienta și pe care nu a restituit-
La data de 5 februarie 2008 s-a pronunțat o încheiere interlocutorie prin care a fost respinsă excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorală, invocată de pârâta reclamantă prin avocat, motivat de faptul că prezenta acțiune a fost promovată în perioada celor șase luni ale acestui termen de prescripție special.
Prin aceeași încheiere instanța a stabilit masa succesorală care este formată atât din activ cât și din pasiv, moștenitorii care vin la împărțirea acesteia și cotele lor.
În cauză s-a dispus și efectuarea unei expertize topo care să măsoare, să evalueze și, eventual, să lotizeze terenul, expertiză ce a fost efectuată de, și o expertiză construcții care să măsoare, să evalueze și să lotizeze, eventual, construcția situată pe acest teren, expertiză întocmită de.
În urma efectuării acestor expertize se constată că activul moștenirii defunctului este format din terenul intravilan în suprafață de 232 mp (248,72 mp din măsurători) care valorează de 15.172 euro, și casa de locuit situată pe acest teren care are o valoare de 67.045 lei.
Cu privire la îmbunătățirile efectuate de soția supraviețuitoare la imobilul construcție situat în, sos. - nr. 172, jud. I, după decesul defunctului, din concluziile expertizei construcții se reține că acestea sunt în cuantum de 23.450 lei, constând în: turnat beton în curte și în fața curții, faianță și gresie în bucătărie și baie, fosă septică, cămin hidrofor și hidrofor. De asemenea soția supraviețuitoare a contribuit în cotă de 1/2 la tâmplăria PVC montată la acest imobil, la acoperiș, la executarea branșamentului gaze și montarea centralei termice, la edificarea unui hol, a două camere, a unei bai (transformată ulterior în bucătărie), în timpul conviețuirii cu defunctul, în perioada de concubinaj sau în timpul căsătoriei lor, valoarea acestei contribuții fiind de 17.554 lei.
Instanța a reținut ca făcând parte din pasiv și suma de 10.000 lei împrumutată de defunct de la.
Prin urmare, însumând activul rezultă că aceste este în cuantum de 140.735 lei, iar dacă se însumează pasivul se constată că acesta este în valoare de 59.450 lei. Dacă scădem pasivul din activ iar la suma rezultantă aplicăm cotele legale ale moștenitorilor reiese că soției supraviețuitoare îi revine 23.328 lei, iar descendenților defunctului le revin 60.986 lei din masa succesorală.
În cauza de față, cu privire la atribuirea moștenirii defunctului, dificultate generată atât de aspectele imorale ale speței cât și de cele materiale, de aspectele de ordin tehnic cauzate de imposibilitatea împărțirii în natură a imobilului, dar și de aspectele de ordin legal impuse de art. 673 din Codul d e procedură civilă, instanța a avut de ales în a atribui descendenților defunctului, reclamanților adică, întreaga masă succesorală, motivat de cota majoritară a acestora dar și de aspectele de ordin moral, de faptul că moștenirea vine de la bunica paternă, și în a atribui soției supraviețuitoare masa succesorală, care are o cotă inferioară, de 1/4 din masa succesorală, soție cu care a trăit în concubinaj mai bine de 20 de ani 1 care a adus un aport deloc de neglijat la sporirea valorii imobilului în care cei doi soți au trăit, care a fost solidară cu defunctul în momentele de boală ale acestuia și care în semn de prețuire i-a ridicat un monument funerar pe măsura acestei prețuiri.
Analizând aceste aspecte instanța a optat pentru a atribui soției supraviețuitoare întreaga masă succesorală motivat de faptul aceasta este cea care în ultimii 20 ani a locuit în imobilul respectiv și și-a investit resursele personale în renovarea și sporirea confortului acestuia, i-a adus numeroase îmbunătățiri, împreună cu defunctul, fără ca reclamanții să se opună, aici ea își are domiciliul și se ocupă împreună cu fiica ei de un mic magazin deschis în această curte, care îi aduce veniturile necesare traiului, de faptul că soția supraviețuitoare nu are unde să locuiască în eventualitatea unei evacuări. Nu se poate trece ușor peste perioada de 20 de ani și mai bine, în care aceasta a conviețuit cu defunctul, aspect moral care ar afecta-o profund dacă ar fi evacuată, fără a mai pune la socoteală investițiile făcute aici. Pe de altă parte, reclamanții nu au locuit în acest imobil de când mama lor a divorțat de defunct, deci mai bine de 20 ani, nu au adus îmbunătățiri la construcția respectivă, au unde să locuiască.
Împotriva acestei sentințe la data de 07.07.2008 reclamanții au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând instanței de apel efectuarea unei noi expertize tehnice construcții care sa aibă in vedere corecți a de calcul semnalata de apelanți in cadrul judecării fondului, precum si toate obiecțiile înaintate instanței prin răspunsul la obiecțiunile la aceeași expertiza, pentru următoarele motive:
Hotărârea pronunțata nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Astfel, deși in cauza s-au administrat probe cu acte, martori, interogatorii si expertize, instanța de fond nu și-a motivat hotărârea prin prisma tuturor probelor administrate, în considerentele sentinței nefăcându-se trimitere decât la proba cu expertiza, neexistând nici un cuvânt cu privire la declarațiile martorilor, actele depuse sau răspunsurile pârtilor la interogator. Privind din acest punct de vedere, sentința fiind practic nemotivata. Astfel, de pilda privitor la cererea de intervenție instanța doar a admis-o, fără sa arate care au fost motivele care au determinat luarea acestei decizii, in baza căror probatorii etc.
2. Instanța, în mod greșit a reținut situația de fapt, luând în mod inadmisibil drept adevăr afirmații ale pârâtei reclamante care sunt contrazise de acte și depoziții ale martorilor audiați în cauză.
Astfel, s-a reținut ca defunctul n-a mai lucrat din anul 2003, întrucât așa a afirmat pârâta reclamantă solicitând contravaloarea întreținerii acestuia pe ultimii trei ani din viață. În realitate, așa cum au dovedit cu acte, acesta a lucrat până în anul 2005, la o unitate de panificație, ca șofer (a se vedea adeverința eliberată de unitatea în cauză și anexată la dosarul de fond) mai mult decât atât, a continuat să lucreze pentru aprovizionarea magazinului din curte până la sfârșitul vieții sale. Aceasta situație de fapt a fost confirmata și de declarațiile martorilor audiați la cerere reclamanților pârâți dar chiar și martorii pârâtei reclamante au recunoscut acest aspect. În condițiile în care pentru instanța de fond nu au contat actele și declarațiile martorilor ci doar afirmațiile pârâtei reclamante, pretențiile acesteia din urma au fost acceptate, reținându-se obligarea reclamanților la plata contravalorii cheltuielilor făcute de pârâtă cu defunctul său soț în ultimii trei ani de viață.
3. Instanța de fond reține greșit pasivul succesoral.
Sunt acceptate fără rezerve susținerile paratei reclamante, fără să se analizeze actele de la dosar. Pârâta reclamantă nu a probat nici pe departe sumele de bani pretinse a fi fost cheltuite cu înmormântarea defunctului, sau cu parastasele, însă instanța de fond a admis complet cererea acesteia. Aceeași a fost și situația intervenientei care și-a probat o pretenție bănească doar cu declarații indirecte ale martorilor audiați. Însă despre apărările reclamanților, instanța de fond nu a reținut contribuția acestora la pasivul succesoral, în sensul că nici măcar un amintește faptul că reclamanții pârâți au achitat o parte din sulta la care defunctul a fost obligat prin sentința judecătorească către una dintre surori,. Așa cum au dovedit cu un înscris, respectiv declarația autentificată sub nr. 5860/8 nov 2007 la BNP și din B, reclamanții au achitat restul de sultă cuvenit acesteia în sumă de 2000 situație a fost recunoscută și de partea adversă însă complet ignorată de către instanța de fond.
4. Instanța a greșit totodată cu privire la modul de calcul al creanței pe care reclamanta o are asupra succesiunii, respectiv cu privire la îmbunătățirile aduse împreuna cu defunctul înainte de căsătorie, în timpul căsătoriei sau după decesul acestuia.
Astfel, deși au fost admise toate obiecțiunile formulate la raportul de expertiză construcții, instanța și-a întemeiat hotărârea tot pe concluziile primei expertize, necorectând nici măcar calculele rectificate de expert cu privire la cuantumul acelor îmbunătățiri. Mai mult, referitor la lipsa răspunsului la obiecțiuni al expertului (obiecțiuni încuviințate) deși au formulat în continuare obiecții punctuale și convingătoare, instanța de fond nici măcar nu amintește acest aspect, de parcă nici nu ar fi existat, situație în care, întreg eșafodul de calcul al datoriilor reciproce dintre părți este greșit, diferențele de calcul fiind substanțiale.
În drept au fost invocate dispozițiile. art. 282 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 936 din data de 24.06.2009 Tribunalul București Sectia a Va Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că valoarea activului succesoral este de 112.505 lei, valoarea pasivului succesoral este de 29.0000 lei, a obligat reclamanții la 10000 lei contravaloarea dreptului de creanță către intervenientă, a obligat reclamanții la 9750 lei către pârâtă, câte 4875 lei fiecare, c/val cotă pasiv succesoral, a obligat pârâta la plata sumelor de 42.189,375 lei cu titlu de suită către fiecare reclamant, a compensat în parte creanțele reciproce ale reclamanților și pârâtei și în final obligă pârâta la plata sumelor de 37.314,375 lei către fiecare reclamant, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În motivarea deciziei s-a reținut, în ceea ce privește primul motiv de apel, că este fondat având în vedere că soluția pronunțată de prima instanță are în vedere numai concluziile expertizei fără a ține cont de declarațiile martorilor audiați în cauză (63-70) de răspunsul la interogatoriu (52-62) și de înscrisurile depuse la dosar, aceasta rezultând atât din motivarea sentinței apelate cât și din motivarea încheierii de ședință din data de 5.02.2008.
Și cel de-al doilea motiv de apel a fost considerat fondat, având în vedere că în mod greșit prima instanță a reținut în pasivul succesoral suma de 9.000 lei reprezentând cheltuielile cu întreținerea defunctului în ultimii trei ani din viață. Astfel din adeverința depusă la dosar emisă de SC SRL rezultă că defunctul a fost angajat cu contract de muncă la această societate în perioada 1.09.2002-31.12.2004, iar din declarația martorului rezultă că defunctul a decedat la trei luni după ce a plecat de la SC panita SRL, martorul fiind chiar cel carel-a angajat pe defunct la această societate. Prin urmare nu se poate reține că intimata-pârâtă l-a întreținut pe defunct in ultimii trei ani de viață, astfel că se impune înlăturarea din pasivul succesoral a sumei de 9.000 lei.
Referitor la cheltuielile de înmormântare tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reținut cuantumul și persoana care le-a suportat, aceste aspecte rezultând din declarațiile martorilor și, precum și din facturile, bonurile fiscale și chitanțele depuse la dosarul de fond (71-73, 85, 86, 87) privind bunurile cumpărate pentru înmormântare și pentru pomenirile ulterioare.
Pe de altă parte tribunalul a reținut că în mod greșit prima instanță nu a reținut faptul reclamanții au contribuit și ei la pasiv cu suma de 2.000 lei reprezentând sulta pe care trebuia să o plătească defunctul numitei, conform sentinței civile nr.398/8/19.09.2006, astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr.5860/8.11.2007 (66 dosar fond).
În ceea ce privește critica referitoare la reținerea de către prima instanță a îmbunătățirilor efectuate de imobil tribunalul a apreciat că este fondată, având în vedere că numai o parte din acestea intră în pasivul succesoral.
Astfel în ceea ce privește îmbunătățirile efectuate după decesul defunctului de către pârâtă acestea nu intră în pasivul succesoral deoarece pasivul se calculează prin raportare la momentul decesului, iar din cele efectuate înainte de decesul defunctului au aparținut defunctului, iar cealaltă J îi profită pârâtei deoarece acesteia i se atribuie in natură imobilul.
Prin urmare față de cele reținute mai sus tribunalul a constatat că activul succesoral este format din contravaloarea terenului astfel cum a fost stabilit prin expertiză respectiv 15.171,92 Euro care se înmulțește cu 4,2284 lei acesta fiind valoarea unui euro la data pronunțării astfel cum rezultă din înscrisul privind cursul valutar depus la dosar, rezultând o valoare de 64.153,2848 lei și contravaloarea casei și a Jd in îmbunătățirile efectuate în timpul căsătoriei și concubinajului pârâtei cu defunctul în valoare de 48.352, lei astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în apel (valoare casă fără îmbunătățiri: 37.938 lei și valoarea îmbunătățiri efectuate în timpul concubinajului și căsătoriei: 10.424 lei), rezultând un activ succesoral de 112.505 lei.
În ceea ce privește pasivul succesoral tribunalul a reținut că acesta se comune din cheltuielile de înmormântare in cuantum de 17.000 lei (9.000 lei +8.000 lei) suportate de intimata pârâtă, pasivul plătit de reclamanți de 2000 lei conform declarației autentificate dată de și pasivul suportat de interveneinta în cuantum de 10.000 lei astfel cum rezultă din declarație martorilor (69 dosar fond) și (70), rezultând un pasiv succesoral de 29.000 lei.
Având în vedere cotele succesorale, reclamanții având din moștenire trebuie să suporte din pasivul succesoral, respectiv 21.750 lei din 29.000 lei, și întrucât au suportat deja 2000 lei le mai rămâne diferența de 19.750 lei de suportat. In ceea ce o privește pe pârâtă aceasta are de suportat o cotă de din pasivul succesoral, respectiv 7.250, lei, insă in realitate a suportat 17.000 lei (cheltuielile de înmormântare și parastase), astfel încât trebuie să primească diferența de 9.750 lei (17.000 lei-7250 lei).
În ceea ce privește sultele, tribunalul a constatat că masa partajabile are o valoarea de 112.505 lei și i se atribuie în natură în întregime pârâtei având în vedere că în mod corect au fost stabilite criteriile de către prima instanță.
Din această masă succesorală, pârâta are dreptul la, respectiv 28.126,25 lei, datorând suită de 84.378,75 lei câte 42.189,375 lei către fiecare reclamant.
În final tribunalul a obligat reclamanții la 10.000 lei pasiv succesoral pe care îl au de suportat către intervenientă reprezentând drept de creanță, și la 9750 lei reprezentând pasiv succesoral către pârâtă (9750+ 10.000+2000=21.750 lei cotă parte de suportat din pasivul succesoral).
în parte creanțele reciproce ale reclamanților și pârâtei rezultă că pârâta trebuie să plătească fiecărui reclamant suma de 37.314,375 lei sultă.
Împotriva deciziei menționate anterior au declarat recurs reclamanții și și pârâta..
În motivarea recursului reclamanții și, au arătat că soluția a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât instanța de fond ca și instanța de apel, au reținut în pasivul succesoral suma de 10 000 lei reprezentând o datorie neachitată de defunct către fiica pârâtei, suma solicitată prin cererea de intervenție în interes propriu. Dar, deși toți moștenitorii trebuie să suporte pasivul succesoral, în proporția cotei succesorale legale, prin ambele hotărâri această sumă a fost "imputată" numai reclamanților. Corect ar fi fost ca și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare să fie obligată la plata unei cote de din această datorie contractată de defunct.
Pornind de la o premisă corectă, instanța de apel reține faptul că îmbunătățirile efectuate de pârâtă la imobilul succesoral după decesul soțului nu intra în pasivul succesoral întrucât acesta se calculează în raport de data decesului cu atât mai mult ca prin atribuire în natura a imobilului către pârâta acestea îi profita în întregime, însă cu toate acestea, atunci când calculează pasivul succesoral din eroare, Tribunalul ia în calcul tot valoarea integrală a acestor îmbunătățiri, scăzând numai din valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă în timpul concubinajului și căsătoriei cu pârâtul (potrivit raportului de expertiză suma acestor îmbunătățiri este de 29783 lei).
Admițând apelul și făcând respectivele corecții ale sentinței atacate, instanța de apel ar fi trebuit să acorde reclamanților și o parte din cheltuielile de judecată suportate de aceștia la instanța de fond respectiv taxe timbru, onorarii expert și avocat
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 proc. civ.
În motivarea recursului pârâta, a arătat că instanța de apel a admis primul motiv de apel reținând că soluția pronunțată de prima instanță are în vedere numai concluziile expertizei fără a ține cont de declarațiile martorilor audiați în cauză (63-70) de răspunsul la interogatoriu (52-62) și de înscrisurile depuse la dosar, fără a ține cont că în hotărârea primei instanțe de fond se face mențiunea că "în cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori", și se face trimitere la încheierea interlocutorie din data de 5 februarie 2008, în cadrul căreia aceste probe au fost analizate cu ocazia pronunțării acesteia din urmă. Cu ocazia pronunțării hotărârii finale, instanța fondului face analiza doar a expertizei topo (efectuată de ) și construcții (efectuată de ), fiind inutilă reiterarea motivării din încheierea interlocutorie de partaj. Chiar și în ipoteza puțin probabilă în care s-ar putea aprecia că nici hotărârea, nici încheierea interlocutorie de partaj nu cuprind suficiente considerente relative la analiza și cenzura probatoriului solicitat, admis și administrat în cauză, instanța de apel avea încă posibilitatea să mențină soluția instanței de fond, substituind sau completând motivarea din considerentele celor două hotărâri apelate. Apelul se admite doar în ipoteza în care în urma unei analize temeinice, se impunea adoptarea altei soluții decât cea la care s-a oprit instanța de fond, ceea ce în cauza de față, considerăm că nu era cazul. Instanța de apel, deși apreciază ca insuficientă analiza materialului probatoriu, nu face ea însăși această analiză, pe care o reproșează instanței de fond, expediind această motivare prin trimiteri la filele din dosar unde se regăsesc declarațiile de martori și răspunsurile la interogatorii, fără să redea ceva din conținutul acestora, conținut care a avut menirea să ducă la schimbarea soluției.
Greșit a fost admis și cel de-al doilea motiv de apel și s-a înlăturat din hotărârea instanței de fond suma de 9000 lei, reprezentând cheltuielile cu întreținerea defunctului pe ultimii 3 ani de viață, componentă a pasivului succesoral rămas de pe urma autorului, din interpretarea probelor administrate rezultând efectuarea acestora.
Greșit s-a reținut suma de 2000 lei contribuția reclamanților la plata sultei către, rezultând din Sentința civilă nr. 3988/2006 a Judecătoriei Buftea, ea nefăcând obiectul vreunui capăt de cerere adresat de reclamanți instanței de judecată, astfel că instanța s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a existat, fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 6.proc.civ.
Este greșită aprecierea instanței de apel și de altfel fără utilitate practică, de a nu include în pasiv îmbunătățirile aduse imobilului după decesul autorului, pe considerentul că "pasivul se calculează prin raportare la momentul decesului", fiind evident că există cheltuieli care intră în pasiv, chiar dacă ele s-au făcut ulterior decesului, cum e cazul cheltuielilor de înmormântare și parastase, care pot ajunge și la 7 ani după deces. Instanța de apel face și remarca gratuită și fără temei că din îmbunătățirile făcute "înainte de decesul defunctului, au aparținut defunctului, iar cealaltă J îi profită pârâtei deoarece acesteia i se atribuie în natură imobilul", lăsând să se înțeleagă, că instanța de fond ar fi procedat altfel, ceea ce nu e cazul.
Instanța de apel, transformă prețul terenului din euro în lei, făcând trimitere la un înscris privind cursul valutar, necomunicat părții și fără a se face alte mențiuni asupra acestuia precum data emiterii înscrisului. Verificând cursul valutar, rezultă că la data pronunțării Sentinței civile a instanței de fond 26.06.2008, cursul era de 3,6639 lei/euro, iar la data pronunțării instanței de apel 24.06.2009 cursul era de 4,2329/euro. În condițiile în care nu s-a formulat un motiv de apel legat de o eventuală greșeală a instanței de fond care n-a transformat moneda euro în lei, instanța de apel trebuia să lase prețul în euro sau în cel mai rău caz - dat fiind efectul devolutiv al apelului - să transforme prețul terenului din 15.171,92 euro în 55.588,39 lei, conform cursului valutar de la data judecății fondului din moment ce nici măcar nu s-a formulat apel legat de acest aspect. Instanța de apel a ajuns la un preț al terenului de 64.153,2848 lei, ceea ce duce la un plus de aproape 10.000 lei.
Instanța de apel nu omologhează raportul de expertiză construcții, intervine în aceasta preluând doar anumite părți, care avantajează părțile adverse, fără să arate expres ce a preluat și ce nu, făcând aproape imposibilă operațiunea de cenzură și control pe care părțile și instanța de recurs urmează aof ace hotărârii pronunțate. De altfel, instanța de apel nu amintește nimic despre faptul că în apel s-a efectuat o nouă expertiză construcții, dacă o omologhează sau nu și dacă calculele pe care le face cu ocazia stabilirii emolumentului activului succesoral au în vedere această expertiză sau pe cea efectuată la fond. Doar din verificări a putut deduce că expertiza efectuată în apel a stat la baza calculelor instanței de apel.
Instanța de apel a greșit grav și în ceea ce privește calculul pasivului succesoral, prin modul în care a repartizat suportarea acestuia în raport de cotele succesorale ce se cuvin moștenitorilor defunctului.
Așa de exemplu, pe lângă includerea sumei de 2000 lei arătată supra la pct. III, deși reține că întregul pasiv totalizează suma de 29000 lei, atunci când calculează repartizarea în funcție de cote, reclamanții și pârâta, deși stabilește corect că întrucât reclamanții au suportat deja 2000 lei le mai rămâne de suportat diferența de 19.750 lei, trebuind să suporte în total 21.750 lei, îi obligă pe aceștia doar la 9750 lei în total, respectiv câte 4875 lei de fiecare, rezultând o diferență de 10.000 lei în favoarea reclamanților și în defavoarea sa.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele recursurilor, Curtea a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanți, Curtea a constatat nefondat primul motiv prin care se susține că suma de 10 000 lei reprezentând o datorie neachitată de defunct către fiica pârâtei, ar fi fost stabilită doar în sarcina reclamanților, având în vedere că instanța de apel a motivat foarte clar modul cum a stabilit suportarea pasivului succesoral. Aceasta a calculat mai întâi suma totală a pasivului, după care a menționat că "reclamanții având din moștenire trebuie să suporte din pasivul succesoral, respectiv 21.750 lei din 29.000 lei, șiîntrucât au suportat deja 2000 lei le mai rămâne diferența de 19.750 lei de suportat. In ceea ce o privește pe pârâtă aceasta are de suportat o cotă de din pasivul succesoral, respectiv 7.250 lei, insă in realitate a suportat 17.000 lei (cheltuielile de înmormântare și parastase), astfel încât trebuie să primească diferența de 9.750 lei (17.000 lei-7250 lei)".
Instanța i-a obligat pe reclamanți la plata către intervenientă a sumei datorate de 10000 de lei întrucât a suportat în avans mai mult decât se cuvenea raportat la cota sa succesorală, acesta fiind și motivul pentru care tot reclamanții care suportaseră mult mai puțin din pasivul succesoral decât le revenea potrivit cotei lor au fost obligați să-i plătească și pârâtei, diferența. Or, 10000 lei +9.750 lei reprezintă tocmai diferența de 19.750 lei de suportat, care este menționată în considerente.
Este nefondat și motivul de recurs prin care se susține că Tribunalul a luat în calcul valoarea integrală a îmbunătățirilor, inclusiv cele efectuate de pârâtă la imobilul succesoral după decesul soțului, scăzând numai din valoarea îmbunătățirilor efectuate de pârâtă în timpul concubinajului și căsătoriei cu pârâtul, având în vedere că, așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, care se coroborează cu concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, pentru a determina activul succesoral instanța de apel a adunat contravaloarea terenului astfel cum a fost stabilit prin expertiză și contravaloarea casei fără îmbunătățiri (37.938 lei) și a Jd in îmbunătățirile efectuate în timpul căsătoriei și concubinajului pârâtei cu defunctul (10.424 lei). Astfel, este evident că nu au fost reținute îmbunătățirile, efectuate de pârâtă la imobilul succesoral după decesul soțului.
Curtea a constatat nefondate și motivele de recurs referitoare la cheltuielile de judecată suportate de reclamanți în fața primei instanțe de fond, având în vedere că în apel nu a fost criticat faptul că prima instanță nu ar fi soluționat cererea de cheltuieli de judecată, cu privire la care de altfel reclamanții puteau formula și cererea de completare prevăzută de art.281/2 proc.civ. în același termen în care se putea declara apel. Astfel, sunt aplicabile dispozițiile art.295 alin.1 proc.civ. și principiul potrivit căruia în recurs nu se pot formula criticiomisso medio. De altfel, în fața primei instanțe onorariile pentru efectuarea expertizelor au fost suportate în mod egal de pârâtă, pe de o parte, și de către reclamanți pe de alta.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâta, Curtea a constatat nefondat motivul de recurs prin care susține că motivarea instanței pentru admiterea primului motiv de apel, referitor la neluarea în considerare de către prima instanță a tuturor probelor administrate în cauză, nu este nici convingătoare și nici completă iar pe de altă parte nu reflectă întrutotul realitatea din dosarul cauzei, având în vedere că instanța de apel a reținut corect că prima instanță nu și-a motivat hotărârea decât prin trimitere la proba cu expertiză, fapt care rezultă în mod evident din considerentele sentinței. Contrar susținerilor recurentului prima instanță nu a analizat coroborat probele cu interogatorii, martori, înscrisuri nici în încheierea de admitere în principiu.
În ceea ce privește instanța de apel aceasta în considerentele prin care a răspuns celorlalte motive de apel care vizau fondul cererilor, s-a referit concret la probele administrate, analizându-le și interpretându-le coroborat. Instanța de apel nu a schimbat hotărârea doar pentru că ar fi fost insuficient motivată ci pentru că au fost găsite netemeinice anumite aspecte reținute de către prima instanță.
Referitor la motivul de recurs prin care se critică înlăturarea din hotărârea primei instanțe de fond suma de 9000 lei, reprezentând cheltuielile cu întreținerea defunctului pe ultimii trei ani de viață, componentă a pasivului succesoral rămas de pe urma autorului, Curtea constatat că acest motiv, prin care se critică modul în care au fost interpretate probele de către instanța de apel, solicitându-se reinterpretarea acestora, nu poate fi încadrat în dispozițiile art.304 alin.1 proc.civ, potrivit cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile prevăzute de pct.1-9, numai pentru motive de nelegalitate, având în vedere că acestea sunt motive de netemeinicie iar nu de nelegalitate.
Pe de altă parte, așa cum se reține și în practica judiciară, chiar dacă ar fi fost dovedită efectuarea acestor cheltuieli, soția supraviețuitoare nu ar fi avut un temei legal pentru a le cere de la ceilalți succesori, având în vedere că aceste cheltuieli îi reveneau ca obligație pârâtului în calitatea sa de soț, potrivit dispozițiilor art. 2 și art. 86.. în temeiul cărora între soți există obligația de întreținere, fiind datori să‑și acorde sprijin material și moral, astfel că acesta nu era îndreptățit să ceară restituirea unei părți din cheltuielile respective, care nu pot fi considerate nici ca o datorie a succesiunii și nici ca o sarcină în sensul celor arătate mai înainte.
Potrivit art. 774. civ. moștenitorii contribuie la plata datoriilor și sarcinilor succesiunii, fiecare în proporție cu ceea ce ia.
Cu privire la datorii, acestea sunt reprezentate de obligațiile de orice fel cu caracter patrimonial ale defunctului, indiferent de izvorul lor, cum sunt, contractul, îmbogățirea fără justă cauză, delictul civil, iar, în ceea ce privește sarcinile succesiunii, acestea sunt cele ce se la deschiderea moștenirii ori după această dată, precum: cheltuielile de înmormântare, cele pentru administrarea și lichidarea succesiunii, legatul particular având ca obiect o sumă de bani
Este nefondat și motivul de recurs prin care se susține că instanța s-a pronunțat asupra unei cereri care nu a existat, fiind aplicabile prevederile art. 304 pct. 6.proc.civ. raportat la reținerea sumei de 2000 lei contribuția reclamanților la plata sultei către, rezultând din Sentința civilă nr. 3988/2006 a Judecătoriei Buftea, având în vedere că prin cererea reconvențională formulată de pârâtă, s-a solicitat completarea masei succesorale cu pasivul succesoral, reprezentat de datoriile defunctului achitate de către pârâtă, iar prin cererea reconvențională formulată la următorul termen de către reclamanți, aceștia au arătat că sunt de acord cu completarea masei succesorale cu pasivul succesoral, în măsura în care pretențiile vor fi dovedite, iar cu privire la sumele de bani achitate cu titlu de sultă au arătat că ei au achitat suma de 2000 de lei către. Astfel, în aceste condiții, era firesc ca la calcularea pasivului succesoral să se țină seama de toate datoriile defunctului.
Este nefondat și motivul de recurs prin care se susține că în mod greșit nu au fost incluse în pasiv îmbunătățirile aduse imobilului după decesul autorului de către pârâtă, având în vedere că așa cum s-a arătat anterior, datoriile sunt reprezentate de obligațiile de orice fel cu caracter patrimonial ale defunctului, iar sarcinile succesiunii sunt cele ce se la deschiderea moștenirii ori după această dată, precum: cheltuielile de înmormântare, cele pentru administrarea și lichidarea succesiunii.
Îmbunătățirile aduse imobilului ce face parte din masa succesorală nu reprezintă o datorie a moștenirii, ci a moștenitorilor cărora li s-a atribuit bunul și care sunt considerați ca efect al partajului proprietari exclusivi chiar de la data deschiderii succesiunii care coincide cu data decesului. În aceste condiții contravaloarea acestor îmbunătățiri nu putea face parte din pasivul succesoral, putând reprezenta o cerere separată în pretenții îndreptată împotriva acestei persoane, ceea ce nu a fost cazul în speță, unde de altfel, cele două calități s-au întrunit în persoana soției supraviețuitoare.
Din dispozitivul hotărârii primei instanțe rezultă că aceasta pentru stabilirea activului a avut în vedere valoarea casei cu toate îmbunătățirile efectuate atât înainte de deces, cât și după acest moment, iar în pasiv a trecut valoarea îmbunătățirilor făcute de către pârâtă în toată această perioadă, adică corespunzător cotei sale de proprietate până la deces, și îmbunătățirilor făcute de către pârâtă după decesul soțului său. Or, procedând în acest fel îi obligă pe ceilalți moștenitori, cărora nu le-a revenit bunul, reclamanții în cauză, să suporte din contravaloarea îmbunătățirilor făcute de către pârâtă corespunzător cotei sale de proprietate, și după decesul defunctului, în condițiile în care aceste îmbunătățiri îi profită doar pârâtei, căreia i s-a atribuit bunul.
Astfel, această schimbare a sentinței în apel nu este deloc inutilă, așa cum susține recurenta.
Este nefondat și motivul de recurs prin care se susține greșita transformare a prețului terenului din euro în lei, având în vedere că pentru a calcula sultele instanța avea nevoie de stabilirea valorii tuturor bunurilor care făceau parte din masa succesorală în funcție de o singură monedă. Cum plățile în România se fac în lei, aceasta era moneda de referință în cauză.
Ținând cont de principiul egalității partajului în practica judiciară s-a decis în mod constant că în ceea ce privește evaluarea bunurilor pentru efectuarea partajului, trebuie ținut cont de expertiza făcută cât mai aproape de data partajului astfel încât să se determine valoarea reală a acestuia întrucât, în măsura existenței unei creșteri a valorii fondului, de aceasta trebuie să profite toți copartajanții. Tot astfel și la determinarea valorii în lei trebuia ținut cont de valoarea euro cea mai apropiată față de data împărțelii. Or, instanța de apel a refăcut împărțeala ținând cont și de o expertiză administrată în apel.
Nu se poate reține vătămarea recurentei pârâte prin determinarea cursului de la data pronunțării hotărârii prin raportare la un înscris necomunicat, atât timp cât acesta reprezintă o pagină de pe internet în care se face referire la cursurile valutare din data de 24.06.2009, iar recurenta nu a probat că aceste informații nu ar fi fost exacte.
Este nefondat și motivul de recurs prin care se impută instanței de apel neomologarea expertizei efectuate în apel, având în vedere că nu există nicio obligație ca în dispozitivul hotărârii să se menționeze expres omologarea raportului de expertiză, care este o probă ca oricare alta, despre concluziile reținute instanța de apel făcând referire în cadrul considerentelor. De altfel chiar recurenta susține că și-a dat seama că expertiza efectuată în apel a stat la baza calculelor instanței de apel, iar pe de altă parte aceasta nu a arătat prin ce a fost vătămată prin neefectuarea acestei mențiuni.
Este nefondat și motivul de recurs prin care se susține că instanța de apel ar fi greșit în ceea ce privește calculul pasivului succesoral, prin modul în care a repartizat suportarea acestuia în raport de cotele succesorale ce se cuvin moștenitorilor defunctului, având în vedere că așa cum rezultă din chiar dispozitivul deciziei atacate, reclamanții au fost obligați la plata sumei de 9750 lei în total, respectiv câte 4875 lei de fiecare, către pârâtă, dar și a sumei de 10000 de lei către intervenientă, deci tocmai suma totală 19.750 lei pe care trebuiau să o mai suporte din pasiv. Recurenta pârâtă ignoră faptul că suma de 10000 de lei constând în contravaloarea dreptului de creanță al intervenientei făcea parte din pasivul succesoral.
Având în vedere că nu au fost constatate fondate criticile recurentei nu se impune nici efectuarea unui nou calcul al împărțelii, conform susținerilor acesteia din finalul motivelor de recurs.
În temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.6,9 proc.civ. Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții-reclamanți și și recurenta-pârâtă împotriva deciziei civile nr.936.A din 24.06.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-intervenientă, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red. MP
Tehnored. AP/MP
2 ex.
Secția a V-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu, Mihaela
