Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 650/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIE Nr.650
Ședința publică de la 14 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Paula Păun
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 07 mai 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.674 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- prin care s-a respins apelul împotriva sentinței civile nr.721 din 20 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, și, având ca obiect partaj judiciar.
Procedura este legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, ersul dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din 07 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și, când instanța, față de cererea formulată de reprezentantul intimaților pârâți, pentru a da posibilitatea acestora de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de azi, 14 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
1. Prin sentința civilă nr.721 din 20 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr- s-a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea de revizuire a deciziei civile nr.1383/A din 12.09.2006 a Tribunalului București, pârâtul nu și-a manifestat incontestabil voința de a accepta moștenirea defunctei -, iar pârâții nu au acceptat succesiunea defunctei, motiv pentru care nu pot fi obligați la plata pasivului succesoral.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
În motivele de apel s-a arătat că în mod greșit a reținut prima instanță că pârâții nu au acceptat succesiunea în termenul legal, deoarece acest termen de opțiune a expirat la data de 06.10.2006, iar la data de 29.05.2006, moștenitorul a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr.104 A din 19.01.2006, prin care defuncta - era obligată la plata sumei de 40.594,4 lei. Pentru că această obligație se răsfrângea asupra întregii moșteniri, rezultă indubitabil că pârâtul a dorit diminuarea datoriilor succesiunii.
Apelanta a mai arătat că declarațiile de renunțare au fost făcute peste termenul legal și în consecință sunt lipsite de efecte juridice asupra actului inițial de acceptare.
2. Prin decizia civilă nr.617 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 721 din 20.06.2007 pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți G, și.
S-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că s-a admis în parte acțiunea și s-a constatat deschisă succesiunea defunctei -, decedată la data de 06.04.2006, cu ultim domiciliu în com. Crucii -D, având ca unic moștenitor legal pe intimatul pârât, descendent de gradul I, în cotă de 1/1din moștenire.
S-a menținut soluția de respingere a acțiunii față de pârâții G și.
A fost obligat intimatul pârât la plata către apelanta reclamantă a sumei de 610 lei cheltuieli de judecată.
A fost obligată apelanta reclamantă către pârâtul intimat G la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, Tribunalul Dolja reținut că declarațiile exprese de renunțare la moștenire au fost formulate după expirarea termenului de opțiune succesorală, astfel că nu produc efecte juridice, însă, față de faptul că pârâtul a formulat cerere de revizuire împotriva hotărârii judecătorești prin care autoarea a fost obligată către reclamantă la plata unei sume de bani, s-a apreciat că s-a acceptat în acest mod tacit succesiunea defunctei debitoare.
Față de ceilalți doi pârâți, s-a apreciat că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei, în condițiile art. 1169, Cod civil, nu a făcut dovada că ar fi efectuat acte de acceptare a succesiunii, astfel că au rămas străini față de aceasta, neavând calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta reclamantă a susținut că în mod greșit instanța de apel nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod pr. civ. și nu a apreciat refuzul nejustificat al pârâților de a răspunde la interogatoriu ca o recunoaștere deplină a pretențiilor reclamantei, în sensul acceptării tacite a succesiunii autoarei -. De asemenea, s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă acțiunea față de pârâții G și, aceștia efectuând acte de acceptare tacită a succesiunii defunctei debitoare.
A solicitat admiterea recursului, modificarea ambelor hotărâri de fond, în sensul admiterii acțiunii față de toți pârâții, cu cheltuieli de judecată.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304, pct.9, cod pr. civ.
Recurentul pârât a criticat hotărârea instanței de apel în ceea ce privește valoarea juridică conferită formulării cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 104/A/2006, despre care a susținut că nu poartă semnătura sa.
În acest sens, a arătat că înscrisul depus a fost contestat de către apărătorul său, care a solicitat un termen pentru comunica părților și nu s-a procedat la verificarea de scripte, în condițiile în care veridicitatea sa a fost tăgăduită.
La dosarul cauzei s-au depus: dovada achitării taxei de timbru, timbru judiciar, decizia nr.617 din 5 dec.2007 a Tribunalului Dolj, contract de vânzare cumpărare transcris sub nr.248 în registrul de transcripțiuni al notariatului de Stat local Băilești, contract de vânzare cumpărare nr.3496/ 6.11.1003.
Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare față de recursul pârâtului, la data de 18.02.2008, prin care a solicitat respingerea acestuia, cu plata cheltuielilor de judecată.
Recurentul pârât a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de recurenta reclamantă, precum și întâmpinare față de recursul acesteia.
3. Prin decizia civilă nr.256/25 ianuarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr-, au fost admise recursurile declarate de reclamanta și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 617 din 5 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții G,. fost casată decizia civilă și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:
Instanța de apel, deși a apreciat corect că declarațiile notariale existente la filele 52-54 din dosarul primei instanțe sunt ineficace ca acte exprese de renunțare la succesiunea defunctei -, fiind făcute peste termenul legal de opțiune succesorală prevăzut de art. 700, Cod civil, de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, nu s-a preocupat să stabilească dacă succesibilii pârâți în prezenta cauză au săvârșit sau nu acte de acceptare tacită a moștenirii, potrivit art. 689, Cod civil.
Este adevărat că în procesul civil sarcina probei incumbă, potrivit art. 1169, Cod civil, celui care face o propunere în fața judecății, în speță reclamantei, însă aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu principiul aflării adevărului, căruia i se subordonează principiul rolului activ al judecătorului, așa cum este reglementat de art. 129, cod pr. civilă.
Astfel, tribunalul, ca instanță de fond și în baza efectului devolutiv al căii de atac dedusă judecății, față de criticile aduse prin motivele de apel d e către reclamantă, trebuia să lămurească raporturile juridice derivate din deschiderea succesiunii autoarei față de patrimoniul pârâților, sub toate aspectele, inclusiv în modalitatea acceptării tacite, în măsura în care aceasta a avut loc.
Omisiunea analizării acestui aspect echivalează cu o necercetare completă a fondului cauzei și se circumscrie art. 312 alin.5 Cod pr. civ.
Soluția instanței de apel referitoare la acceptarea tacită a succesiunii autoarei de către pârâtul s-a întemeiat exclusiv pe formularea cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 104/A/2006, despre care s-a reținut că a fost promovată de acest pârât, a cărui semnătură se află pe cererea de chemare în judecată.
Înscrisul reprezentat de copia cererii de revizuire ( fila 33 ) a fost depus la dosarul Tribunalului d e către apelanta reclamantă la data la care dosarul a rămas în pronunțare - 5 decembrie 2007, iar apărătorul pârâtului, partea de la care s-a susținut că emană actul, a contestat semnătura clientului său și a solicitat termen pentru comunicarea acestui mijloc de probă pârâților.
În această situație, tribunalul avea obligația, în vederea respectării principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, ca părți componente ale dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21, alin.3 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în conformitate cu art. 177 Cod pr. civ. să ceară pârâtului fie să recunoască, fie să tăgăduiască semnătura sa, scop în care se impunea comunicarea înscrisului și acordarea unui termen pentru lămurirea acestui aspect, cu implicații juridice supra manifestării dreptului de opțiune succesorală.
Neprocedând în acest mod, și considerând fără justificare, că semnătura de pe cererea de revizuire aparține lui, Tribunalul a pronunțat o hotărâre afectată de nelegalitate, prin încălcarea dispozițiilor legale din materia administrării mijloacelor de probă, cu referire expresă la art. 177-184, Cod pr. civ, ceea ce configurează incidența art. 304 pct.9 Cod pr. civ.
Față de cele expuse, s-a apreciat că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea legii, și este incident motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct.9 Cod pr. civ.
Fiind găsit întemeiat și motivul de casare prevăzut de art. 312 alin.5, s- făcut aplicarea dispozițiilor art. 312 alin.3 partea finală, potrivit cărora în situația în care sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a asigura o judecată unitară.
Critica recurentei reclamante privind greșita inaplicare a art. 225 Cod pr.civ. a fost privită ca neîntemeiată.
Deși legal citați la adresele indicate în acțiune în vederea administrării probei cu interogatoriu, pârâții au refuzat în mod nejustificat să se prezinte în instanță în acest scop.
Potrivit art. 225 Cod pr. civ, dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Textul de lege mai sus menționat nu consacră obligativitatea interpretării refuzului de a răspunde la interogatoriu într-unul din modurile arătate, ci conferă doar o posibilitate pentru instanță ca, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei să aprecieze asupra atitudinii procesuale a părții chemate la interogatoriu.
În consecință, față de critica recurentei reclamante s-a apreciat că nu este fondată, neexistând o dispoziție a legii ce a fost încălcată în materia aprecierii forței probante a probei cu interogatoriu.
Cu toate acestea, față de soluția admiterii recursului pârâtului, în vederea asigurării judecății unitare a cauzei, s-a admis și recursul reclamantei, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
În rejudecare, instanța a administrat proba cu verificare de scripte, potrivit art. 177-184, Cod pr. civ. pentru a stabili dacă cererea de revizuire a fost sau nu semnată de Totodată, instanța de apel a administrat toate probele pe care le-a apreciat ca fiind utile, pertinente și concludente sub aspectul lămuririi modului în care pârâții au înțeles să-și manifeste dreptul de opțiune succesorală în termenul de 6 luni de la data deschiderii succesiunii defunctei autoare.
4. Prin decizia civilă nr. 674/17 dec. 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul - s-a respins apelul formulat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr. 721 din data de 20.06.2007 pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul -, în contradictoriu cu intimații pârâți G, și.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Acțiunea de față are ca obiect obligarea pârâților în calitate de moștenitori ai autoarei - să suporte pasivul succesiunii datorat reclamanților, ca urmare a vânzării de către aceasta a unui bun aflat în coproprietate, obligația fiind stabilită în sarcina autoarei pârâților prin decizia civilă nr.104 A/2006 a Tribunalului București.
Pentru ca acțiunea să fie admisibilă, reclamanții trebuiau să facă dovada, potrivit disp. art. 1169 cod civil, că pârâții au acceptat succesiunea autoarei -, în termen de 6 luni de la data decesului, adică în intervalul 6.04. 2006 - 06.10. 2006.
Cum acte de acceptarea expresă a moștenirii nu s-au făcut, reclamanților le revenea sarcina de a dovedi că pârâții au făcut acte sau fapte juridice, în termenul legal de opțiune succesorală, din care să rezulte in mod neîndoielnic intenția de a accepta succesiunea defunctei -.
În ceea ce-l privește pe pârâtul, formularea cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei civile 104 /2006, decizie prin care autoarea sa a fost obligată la plata către reclamantă a unei sume de 4059,4 lei, ar fi putut fi catalogată drept o manifestare de voință în sensul acceptării tacite a succesiunii autoarei sale, numai că acesta a contestat faptul că semnătura de pe cererea de revizuire îi aparține.
Proba cu expertiză grafică dispusă prin încheierea de ședință de la 3 octombrie, nu a putut fi realizată, datorită neachitării de către apelant a onorariului necesar pentru efectuarea lucrării.
Procedând la verificarea de scripte,conform art.178 cpc, tribunalul a constatat că semnătura de pe cererea de revizuire nu-i aparține pârâtului.
făcute de acesta în fața instanței de judecată, ( fila 39 ), semnătura de pe interogatoriul luat la data de 7 noiembrie 2008 ( fila 50 ), semnătura de pe cererea adresată notarului ( fila 55 verso) cu privire la care pârâtul a recunoscut la interogatoriu că-i aparține ca de altfel și semnătura de pe cererea de amânare pentru angajare avocat de la fila 17 din dosarul nr- al Curții de Apel nu au aceleași caractere cu semnăturile de pe cererea de revizuire, această ultimă semnătură fiind evident făcută de o altă persoană, cu un scris mai format.
S- mai reținut că nu are eficienta juridică a unei acceptări a succesiunii nici cererea de repunere pe rol din 26.09.2007 - Judecătoria București, dosarul nr. 4191/2003 ( fila 78) cu atât mai mult cu cât semnătura nu îi aparține pârâtului și nici cererea pentru acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător în dosarul nr- al Curții de Apel ( fila 80).
Nici împrejurarea că soția pârâtului, ar fi întocmit, semnat, expediat, corespondență către dosarele aflate pe rolul instanțelor nu poate avea semnificația juridică a unei acceptări tacite a succesiunii de către pârâtul.
Renunțarea sau acceptarea succesiunii sunt acte juridice de dispoziție și prin urmare, trebuie făcute personal sau prin mandatar cu procură specială.
Prezumția potrivit căreia un soț se presupune că are și consimțământul celuilalt soț, putând exercita singur drepturile de administrare, folosință și dispoziție ( art 35 codul familiei ) se aplică numai in ceea ce privește bunurile comune ale soților nu și bunurile dobândite prin moștenire de către unul din ei, care devin bunuri proprii ale soțului respectiv( art 31 lit b cod familie ).
Pe de altă parte, s-a ocupat de procesele autoarei - încă din timpul vieții acesteia, având procură și din partea autoarei mandatul continuând și după data decesului, astfel încât cererile adresate de instanței de judecată nu pot avea un caracter neechivoc.
În ceea ce privește ridicarea de către pârâtul, la primărie, a certificatului de deces al autoarei, aceasta nu poate avea prin ea însăși semnificație juridică a unei manifestări de voință făcută cu intenție neîndoielnică de a accepta succesiunea
Referitor la ceilalți doi pârâți, G ( soțul supraviețuitor ) și ( fiica autoarei ) s-a constatat că nici în privința acestora nu s-a făcut dovada că ar fi efectuat în termenul legal de șase luni de la decesul autoarei, acte prin care și-au manifestat dorința de a moșteni.
Răspunsul pârâtului la interogatoriu potrivit căruia soțul supraviețuitor, G după moartea soției, a luat toate bunurile, nu are valoarea juridică a unei recunoașteri, pe de o parte, pentru că nu vizează aspectele personale, iar pe de altă parte nu face dovada faptului că soțul și-a însușit bunurile în termenul de 6 luni de la decesul autoarei
Refuzul celor doi pârâți de a se prezenta la interogatoriu poate fi considerat cel mult o recunoaștere a împrejurărilor cuprinse în conținutul interogatoriului depus la dosar.
5. Împotriva acestei decizii apelanta reclamantă a declarat recurs, în termen, motivat și timbrat.
Criticile sunt în esență următoarele: 1.în mod greșit instanța de apel a reținut că obligația de plată a onorariului pentru efectuarea expertizei grafoscopice aparținea reclamantei, în condițiile în care: aceasta are o situație precară din punct de vedere material, a lăsat la aprecierea instanței administrarea probei, iar cel care contesta semnatură era pârâtul, acesta din urmă fiind urma să suporte onorariul, fiind de acord cu efectuarea expertizei; 2. în cadrul verificării de scripte - instanța nu a avut în vedere și alte înscrisuri care emană de la pârâtul sau de la soția acestuia, pe care le enumeră, cum ar fi: cerere de prin care se solicită respingerea acțiunii - fila 113 din Dosar 3199/2005, cerere de respingere a acțiunii - fila 136 Dosar 4191/2003, cerere de repunere pe rol Dosar 4191/2003 - fila 146, cereri formulate de pârât pentru angajare avocat sau semnături ale acestuia de pe împuterniciri avocațiale - fond și apel. Arată că în mod intenționat, pârâtul a semnat diferit în fața instanței, dar totuși, felul semnăturii date este asemănător cu cele date pe înscrisurile enumerate și invocate ca atare, pe care acesta nu le contestă, iar dacă nu le contestă, acestea demonstrează faptul acceptării succesiunii; 3. cu privire la împrejurarea că soția pârâtului, a avut mandatul soțului ei și s-a ocupat astfel de trimiterea la dosar a unor cereri, invocă răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului, probă ce nu a fost valorificată corespunzător de către tribunal; 4. de asemenea, nu s-a făcut aplicarea corespunzătoare a disp. art. 225 Cod procedură civilă, cu privire la pârâtul G - acesta neprezentându-se niciodată la interogatoriu și luând în stăpânire bunuri succesorale în termen, dar și cu privire la pârâta 5. în legătură cu certificatul de deces al autoarei - arată că în mod greșit s-a apreciat că reclamanta a susținut că ridicarea acestuia reprezintă o dovadă a acceptării tacite a succesiunii, fiind un argument în susținerea afirmației că persoana care a trimis cererile (de revizuire, de respingere, de repunere pe rol), la care erau atașate copii de pe certificatul de deces, este una și aceeași cu pârâtul; 6. instanța de apel a omis să se pronunțe asupra precizărilor și cererilor depuse de reclamantă înainte de ultimul termen de judecată.
Invocă în drept - cazurile de recurs de modificare prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat și se va respinge ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
După casarea hotărârii pronunțată în apel în primul ciclu procesual, tribunalul s-a conformat deciziei de casare, administrând probele necesare și utile în cauză, în vederea aflării adevărului cu privire la acceptarea tacită sau a neacceptării succesiunii autoarei, de către pârâții chemați în judecată - fiind respectate din această perspectivă, disp. art. 315 Cod procedură civilă.
De asemenea, tribunalul a ținut seama de modul de dezlegare a problemei de drept ce s-a ridicat în cauză, vizând interpretarea și aplicarea disp. art. 225 Cod procedură civilă.
Dincolo de aceste chestiuni, se ridică problema de a stabili dacă evaluarea de către tribunal probelor administrate în cauză de instanțele de fond: judecătorie și tribunal, respectiv o eventuală evaluare incompletă ori necorespunzătoare a acestora, pot face obiectul controlului judiciar în recurs - cale extraordinară de atac, respectiv dacă vizează nelegalitatea deciziei atacate.
Or, potrivit art. I pct. 106 din OUG 138/2000 privind modificarea codului d e procedură civilă, Capitolul II "Recursul" al Titlului IV - ordinare de atac, din Cartea a II -a, a devenit Capitolul I - Recursul, al Titlului V - extraordinare de atac - Cartea a II -
Cu alte cuvinte, recursul a devenit din cale ordinară de atac, o cale extraordinară de atac.
Totodată, prin OUG 138/2000 art. I pct. 112, s-au abrogat dispozițiile art. 304 pct. 11 cod procedură civilă, potrivit cărora era posibilă reformarea unei hotărâri judecătorești atunci când aceasta se întemeia peo greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
De asemenea, disp. art. 304 pct. 10 cod procedură civilă, potrivit cărora era supusă recursului hotărârea pronunțată în condițiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, au fost abrogate prin art. I pct. 49 din Legea 219/2005 privind aprobarea OUG 138/2000 de modificare a codului d e procedură civilă.
În aceiași ordine de idei, se impune a se sublinia și modificarea legislativă operată prin art. I pct. 7 al Legii 195/2004 de aprobare a OUG 58/2003 de modificare a codului d e procedură civilă, la nivelul aceluiași articol, în partea introductivă. Potrivit noului text de lege, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere în situațiile enumerate (pct. 1 - 9), numai pentru motive de nelegalitate
În concluzie, în calea extraordinară de atac a recursului, nu mai este posibilă analizarea unor motive ce vizează netemeinicia unei hotărâri judecătorești, controlul judiciar urmând a se exercita numai din perspectiva motivelor de nelegalitate, care corespund situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 cod procedură civilă.
În consecință, criticile din recurs ce vizează modul greșit de stabilire a stării de fapt invocate de recurentă, nu vizează nelegalitatea hotărârii, nu pot fi primite și nu pot face obiectul de analiză în această cale extraordinară de atac, respectiv: motivele 2, 4 și 5 de recurs - așa cum au fost sistematizate de C, privind - verificarea de scripte, nevalorificarea corespunzătoare a probei cu interogatoriul luat pârâtului, dar și a celor încuviințate față de pârâții G și, precum și valoarea împrejurării de fapt legate de ridicarea certificatului de deces de către pârâtul.
La critica vizând motivul 4 de recurs, se ridică și o problemă de drept, respectiv aceea a interpretării disp. art. 225 Cod procedură civilă, problemă ce a fost dezlegată de prima instanță de recurs în primul ciclu procesual, considerentele expuse fiind valabile și în recursul de față, astfel:
Potrivit art. 225 Cod pr. civ, dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Într-adevăr, textul de lege menționat nu consacră obligativitatea interpretării refuzului de a răspunde la interogatoriu într-unul din modurile arătate, ci conferă doar o posibilitate pentru instanță ca, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei, să aprecieze asupra atitudinii procesuale a părții chemate la interogatoriu.
În consecință, critica recurentei reclamante a fost apreciată că nu este fondată, dispozițiile legale invocate în materia aprecierii forței probante a probei cu interogatoriul, nefiind încălcate.
Criticile 1, 3 și 6 vizează nelegalitatea hotărârii atacate, dar sunt nefondate, după cum urmează:
- În mod greșit susține recurenta că sarcina probei, respectiv obligația de plata a onorariului de expert pentru efectuarea expertizei grafoscopice, era în sarcina pârâtului.
Potrivit art. 1169 Cod civil, cel care face o propunere înaintea judecății, este ținut să o dovedească. Prin urmare, reclamanta titulară a acțiunii, respectiv a cererii de apel - era ținută să facă dovada acceptării succesiunii de către pârâți indiferent de probele administrate și de etapa procesuală a cauzei, având în vedere soluția pronunțată în primă instanță.
Pârâtul, respectiv pârâții formulează apărări la acțiunea, respectiv apelul reclamantei și potrivit legii, respectiv art. 177 alin. 1 Cod procedură civilă, sunt datori atunci când li se opune un înscris sub semnătură privată, fie să recunoască, fie să tăgăduiască scrisul sau semnătura.
Aceasta nu înseamnă că, în caz de tăgăduire, sarcina probei cu toate consecințele ce decurg de aici, cu privire la plata onorariului de expert în cazul încuviințării grafoscopice, se mută de la reclamant la pârât, întrucât în continuare reclamantul este cel care se folosește de acel înscris pentru ca, alături de alte probe solicitate, să facă dovada celor susținute prin acțiune, respectiv apel, al faptului pozitiv de acceptare tacită a succesiunii mamei sale, de către pârât.
- Nici critica referitoare la faptul că instanța de judecată nu a reținut existența unui mandat tacit al soților, în baza căruia soția pârâtului - ar fi fost mandatată de acesta să întocmească în numele său anumite acte de procedură în cauzele aflate pe rol, împuternicire, respectiv sarcină pe care nu ar fi primit-o dacă pârâtul nu accepta succesiunea mamei sale, nu este fondată.
Astfel, în această privință, tribunalul a pronunțat o soluție legală, interpretând judicios dispozițiile legale aplicabile ce guvernează materia succesiunii în privința actelor de acceptare sau renunțare, precum și a celor care guvernează mandatul tacit reciproc al soților.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut că renunțarea sau acceptarea succesiunii sunt acte juridice de dispoziție și prin urmare, trebuie făcute personal sau prin mandatar cu procură specială. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui mandat special în această privință.
De asemenea, în mod corect s-a enunțat regula potrivit căreia prezumția că un soț se presupune că are și consimțământul celuilalt soț, putând exercita singur drepturile de administrare, folosință și dispoziție - art 35 codul familiei, se aplică numai in ceea ce privește bunurile comune ale soților nu și bunurile dobândite prin moștenire de către unul din ei, care devin bunuri proprii ale soțului respectiv - art 31 lit b cod familie.
- Nici cea de-a șasea critică vizând nepronunțarea de către instanța de apel asupra precizărilor și cererilor formulate înainte de ultimul termen de judecată, nu este întemeiată.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la 5 decembrie 2008.
Apelanta prin avocat, a solicitat amânarea pronunțării, pentru depunerea de concluzii scrise, în condițiile art. 146 teza II Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea în acest sens la 12 dec. 2008 și ulterior la 17 dec. 2008.
Or, precizările și cererile la care se referă recurenta, au fost depuse la instanță, având dată certă - la 8 dec. 2008, iar concluziile scrise - la data de 9 dec. 2008.
Prin concluziile scrise, sunt dezvoltate motivele de apel și aduse argumente de către reclamantă prin procurator, în sprijinul punctului de vedere exprimat, în sensul că pârâții au acceptat tacit succesiunea autoarei și analizate, în raport cu aceste susțineri, probele administrate în cauză, apreciate ca fiind relevante și care vin în sprijinul demersului său judiciar.
Prin înscrisul intitulat Precizări, depus la 8 decembrie 2008, apelanta reclamantă arată că este în vârstă, că s-a preocupat de soarta procesului în ciuda problemelor majore de sănătate și că nu are posibilitatea să achite onorariul de expert întrucât nu are venituri suficiente. Reiterează punctul său de vedere cu privire la acceptarea tacită a succesiunii autoarei de către pârâți, dar solicită generic administrarea de probe utile, concludente si pertinente, potrivit deciziei de casare, sub aspectul în care pârâții au înțeles să-și manifeste dreptul de opțiune succesorală în mod tacit, făcându-se trimitere la conduita pârâtului în derularea proceselor anterioare, dar și la luarea în stăpânire de către pârâtul G, a unor bunuri succesorale, reprezentând parte din bunurile comune ale soților, cum ar fi locul de veci.
Pe de-o parte, din modul de redactare a precizărilor, nu rezultă formularea unei cereri de noi probatorii, clar și fără echivoc.
Pe de altă parte, cererile de probatorii se formulează sub sancțiunea decăderii, conform art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă, în condițiile art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, deci trebuie cuprinse în motivele de apel, care la rândul lor se depun până la prima zi de înfățișare potrivit art. 287 alin. 2 rap. la art. 134 Cod procedură civilă.
În aceeași ordine de idei, în apel, se poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri, potrivit art. 292 alin 1 teza finală Cod procedură civilă, dar în cazul de față dezbaterile s-au închis, fiind amânată doar pronunțarea. De asemenea, orice cerere de probatoriii formulată în apel în condițiile art. 292 alin. 1 Cod procedură civilă, înainte de închiderea dezbaterilor se pune în discuția părților în ședință publică, asigurându-se oralitatea și contradictorialitatea dezbaterilor.
Așadar, după prima zi de înfățișare intervine sancțiunea decăderii, după această dată o cerere de probatorii poate fi formulată dacă necesitatea rezultă din dezbateri, iar instanța este ținută să se pronunțe asupra utilității ei, iar cererea formulată după închiderea dezbaterilor nu investește legal instanța, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra ei.
Acestea sunt considerentele pentru care, nefiind incident niciunul din cazurile de recurs de modificare invocate de recurentă prev. de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă și nici de casare de ordine publică, ce se invoca și din oficiu și se pun în dezbaterea părților potrivit art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 teza II cpc, se va respinge recursul de față ca nefondat.
Având în vedere soluția pronunțată, culpa procesuală a recurentei reclamante și disp. art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenta reclamantă către intimatul pârât, la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, în limita a ceea ce s-a cerut și dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta, împotriva deciziei civile nr.674 din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și sentinței civile nr.721 din 20 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Băilești în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți G, și.
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatul.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red.
2 ex/15.06.09
Tehn.red.
Președinte:Tatiana RădulescuJudecători:Tatiana Rădulescu, Paraschiva Belulescu, Paula Păun
