Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 714/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.714
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta G, domiciliată în comuna, sat. cod poștal -, județul D,împotriva deciziei civile nr.190 din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în B, sector 6,-,.3,.5,.109, cod poștal -, intimații pârâți, domiciliată în comuna,-, cod poștal -, județul I, domiciliat în comuna,-, cod poștal -, județul I, domiciliat în comuna,-, cod poștal -, județul I, domiciliată în comuna,-, cod poștal -, județul I și )., domiciliată în comuna, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă G reprezentată de avocat din cadrul Baroului B, intimatul reclamant și (), lipsind intimații pârâți, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că recursul este netimbrat, intimatul reclamant a depus la dosar întâmpinare, iar intimata depus la dosar concluzii scrise.
Avocat, pentru recurenta pârâtă, depune la dosar chitanța nr.-, privind plata taxei de timbru în cuantum de 10,00 lei, timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, ce s-au anulat la dosar și arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Intimatul, având cuvântul, arată că are angajat apărător, dar acesta nu este prezent.
Curtea constată că la dosar nu există depusă nicio împuternicire avocațială, fiind depusă doar o întâmpinare și aceasta semnată de către intimat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentă, susține oral motivele de recurs, arătând că decizia atacată este nelegală, fiind afectată de nulitățile prevăzute de disp.art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă, în sensul că instanța de apel nu a ținut cont la pronunțarea deciziei de dispozițiile art.6739cod pr.civilă, apreciind că cel mai important principiu pentru partajarea bunurilor aflate în indiviziune este cel al echității, prevăzut de disp.art.741 cod civil.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe disp.art.304 pct.9 cod pr.civilă, arată că tribunalul în mod greșit a reținut că este de notorietate că, în privința terenurilor, în materia partajelor, unele dintre părți urmăresc să beneficieze în exclusivitate de acelea cu valoare economică mai mare, aceasta neavând nicio legătură cu fondul cauzei și nefiind aplicabilă speței, atâta timp cât valoarea terenurilor supuse partajului nu diferă atât de mult, și nu au o valoare economică deosebită, iar sultele stabilite sunt mici.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul, având personal cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei instanței de apel, ca legală și temeinică.
Intimata, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 4.02.2008, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta G -, a solicitat să se dispună partajul averii succesorale rămasă la decesul autorului G, decedat la 29.06.1978, cu motivarea că părțile sunt succesori, în calitate de fii, iar bunurile ce compun masa succesorală sunt reprezentate de terenurile identificate în titlul de proprietate nr. 67594 / 1995.
Reclamantul a depus ulterior o cerere intitulată "cerere completatoare" calificată de către instanță a fi o cerere precizatoare și completatoare, prin care s-a cerut și partajarea pasivului succesoral rămas la decesul ascendentului, reprezentat de cheltuielile cu înmormântarea și parastasele ulterioare.
Față de obiectul cererii dedusă judecății, astfel cum a fost formulată și ulterior precizată și completată, s-a dispus citarea în cauză a tuturor moștenitorilor defunctului.
Pârâta Gaf ormulat întâmpinare la acțiunea principală, prin care a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor, iar prin întâmpinarea suplimentară, nu a achiesat la susținerile reclamantului, privitoare la modalitatea de împărțire pasivului succesoral.
La termenul de judecată din 30.05.2008 reclamantul a renunțat la judecata cererii completatoare.
Prin încheierea interlocutorie din 3.10.2008 s- admis în parte cererea, astfel cum fost formulată precizată și ulterior restrânsă de către reclamant, constatându-se deschisă succesiunea defunctului G, componența masei succesorale, moștenitorii cu vocație succesorala legală, cotele părți cuvenite acestora, luându-se
act de renunțarea reclamantului la judecata cererii completatoare.
Prin aceiași încheiere s-a constatat că pârâții, și sunt străini de succesiune prin neformularea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, numindu-se în cauză expert tehnic de specialitate, stabilindu-se ca obiective ale expertizei identificarea, evaluarea, măsurarea terenului în litigiu, formarea de loturi și întocmirea de propuneri de lotizare cu respectarea criteriilor enumerate în art. 6739Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.3883/28.11.2008, s-a admis în parte cererea reclamantului, potrivit încheierii de admitere în principiu și s-a dispus partajarea bunurilor potrivit variantei a II-a a raportului de expertiză, reținându-se că aceasta răspunde criteriilor prevăzute de art. 728 cod civil și 6739Cod procedură civila.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o cu motivarea că a încălcat principiul împărțirii în natură a imobilului, prin atribuirea în totalitate a suprafeței de 1330 p teren intravilan, pârâtei G -, cu toate că s-a întocmit și o variantă în care această suprafață este împărțită între reclamant și pârâtă.
În dezvoltarea criticii s-a arătat că terenul era comod partajabil în natură, iar din dovezile cu martori și înscrisuri a rezultat că pârâta nu a permis apelantului să folosească J din acest imobil, dar instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că pârâta a folosit bunul respectiv cu acordul tuturor părților.
După examinarea hotărârii atacate prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr.190 din 7 mai 2009, a admis apelul declarat de reclamantul și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul omologării variantei Iar aportului de expertiză.
Prin aceeași decizie s-a păstrat restul dispozițiilor sentinței și s-a respins cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că, deși prin dispozițiile art.6739Cod procedură civilă sunt reglementate exemplificativ criterii orientative pentru partajarea bunurilor aflate în indiviziune, unul dintre acestea fiind faptul că unii dintre coproprietari au folosit anumite bunuri și le-au adus îmbunătățiri, cel mai important principiu în materie este cel al echității, prevăzut de art.741 Cod civil, corespunzător căruia, la formarea loturilor trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, cu evitarea fracționării excesive a bunurilor.
S-a apreciat că instanța de judecată trebuie să aibă în vedere, deopotrivă, interesele tuturor părților, în condițiile în care este de notorietate că în privința terenurilor, în materia partajelor, unele dintre părți urmăresc să beneficieze în exclusivitate de acelea cu valoare economică deosebită.
Pe de altă parte, s-a reținut că și criteriul folosinței, indiferent de faptul că s-a exercitat cu acordul sau fără acordul coindivizarilor, nu trebuie absolutizat în detrimentul intereselor egale ale copărtașilor. Suprafața de 1330 mp teren intravilan are suficientă întindere ca să poată fi supusă împărțelii, fără riscul fărâmițării, așa cum reiese din schița anexă la raportul de expertiză.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta G, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de apel, după calificarea căii de atac de către instanță, a apreciat că, deși prin dispozițiile art.6739cod pr.civilă sunt reglementate exemplificativ criterii orientative pentru partajarea bunurilor aflate în indiviziune, unul dintre acestea fiind faptul că unii dintre coproprietari au folosit anumite bunuri și le-au adus îmbunătățiri, cel mai important principiu în materie este cel al echității, prevăzut de art.741 cod civil, corespunzător căruia, la formarea loturilor, trebuie să se dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare, cu evitarea fracționării excesive a bunurilor și ca urmare a omologat varianta a raportului de expertiză.
Or, tocmai această "fracționare excesivă" a avut loc prin împărțirea terenului intravilan supus partajului.
Arată că terenul în suprafață de 803 mp aflat în continuarea curții cu construcții, așa cum a menționat și în cursul judecății, este amenajat ca grădină, având cultivate legume, sădiți pomi fructiferi, neexistând teren neocupat de către coproprietarul G, care a gospodărit și îngrijit acest teren de peste 30 de ani, astfel că, erau aplicabile dispozițiile art.6739cod pr.civilă, în sensul că unul dintre coproprietari a adus îmbunătățiri imobilului cu acordul coproprietarilor, al reclamantului în special, care a manifestat un dezinteres total față de acest bun.
Apreciază că principiul echității urmează a fi aplicat cu prioritate, dar nu indiferent de îndeplinirea condițiilor înșiruite exemplificativ de textul aceluiași articol art.6739cod pr.civilă, iar dacă acest principiu ar fi prioritar și aplicabil, legiuitorul nu ar fi considerat necesară redactarea articolului arătat, întrucât la orice cerere de partaj, indiferent de relațiile dintre părți, de eventuale îmbunătățiri, de domiciliul și ocupația părților, bunurile de împărțit ce urmează a se divide conform cotelor fiecăruia.
Susține recurentul, pe de o parte, că materialul probator administrat în cauză a fost suficient de bogat pentru ca instanța să înțeleagă atât imposibilitatea de conviețuire a părților din prezenta cauză, cât și lipsa oricărui interes personal al reclamantului de a folosi după dobândire acest teren, iar pe de altă parte, arată că pârâta G este cea care a administrat terenul - grădină, pe acesta sădind cele necesare traiului zilnic, având în vedere ocupația sa de agricultor.
De asemenea, arată că la aprecierea aplicabilității principiului echității, instanța nu a avut în vedere înscrisul depus la dosar intitulat "adeverință" pe care făcut mențiunea că refuză să ia acest pământ, lăsând-o de bună voie pe sora sa să îl lucreze.
Totodată, arată că susținerea instanței în sensul că, criteriul folosinței, indiferent de faptul că s-a exercitat cu acordul sau fără acordul coindivizarilor, nu trebuie absolutizat în detrimentul intereselor egale ale copărtașilor, este una eronată, întrucât prevederile art.6739cod pr.civilă sunt incidente doar în situația în care existat acordul copărtașilor.
Cu privire la considerentul cuprins în hotărârea atacată, în sensul că este de notorietate că, în privința terenurilor, în materia partajelor, unele dintre părți urmăresc să beneficieze în exclusivitate de acelea cu valoare economică deosebită reprezintă o convingere a instanței care nu are nicio legătură cu fondul cauzei, cu atât mai mult cu
cât valoarea terenurilor supuse partajului nu diferă atât de mult pentru a se putea vorbi de valori economice deosebite, fiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.7 cod pr.civilă.
Pentru motivele arătate, recurenta solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică.
La data de 12 octombrie 2009, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Examinând recursul declarat în cauză, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin alegerea variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert, tribunalul a respectat întocmai atât dispozițiile art. 741 Cod civil, cât și dispozițiile art. 6739.pr.civilă.
Astfel, potrivit art. 741 Cod civil, la formarea loturilor, instanța trebuie să dea fiecărei părți, pe cât se poate, aceeași cantitate de bunuri, de aceeași natură și valoare, cu evitarea fracționării excesive a acestora.
Or, din studierea variantei aleasă de instanța de fond și agreată de către recurentă, rezultă faptul că reclamantul primea doar o parcelă de teren arabil extravilan, pe când recurenta-pârâtă primea două parcele de teren intravilan, dintre care unul de categoria curți-construcții, precum și un teren arabil extravilan, fiind nevoită să achite o sultă mai mare decât cea din varianta aleasă de către Tribunalul Dâmbovița, de numai 405 lei.
Varianta I, aleasă de către instanța de apel, respectă principiul atribuirii în natură a bunurilor aflate la masa de partaj, fără a produce îmbucătățire peste măsură a terenurilor supuse partajării și ținând cont și de modalitatea în care a fost folosit terenul din câmp până în prezent, astfel cum menționează expertul în concluziile raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond (fila 171 dosar).
Din schița anexă a acestui raport de expertiză, rezultă o ieșire la stradă a ambelor loturi, în cazul terenului intravilan, suficient de mare pentru a li se păstra destinația, categoria și valoarea, respectiv de 28,60 lungime pentru terenul atribuit lui G - și 15,60 lungime pentru terenul atribuit lui, ambele cu ieșire la - sătesc.
Criteriile enumerate de art. 6739.pr.civilă, sunt, într-adevăr, exemplificative, și nu limitative, astfel încât, nu se poate aprecia că instanța de apel a greșit atunci când a dat prioritate principiului mărimii cotelor-părți, naturii bunurilor, raportat la principiul posesiei, domiciliului, ocupației părților și efectuării eventualelor îmbunătățiri.
În acest sens, nu se poate considera imposibilitatea administrării terenurilor, având în vedere relațiile încordate dintre părți, câtă vreme loturile atribuite părților nu se învecinează decât pe o mică suprafață și au ieșiri diferite, iar faptul că intimatul are domiciliul în B, nu poate îndreptăți instanța a atribui doar recurentei terenuri în intravilanul localității.
Din interpretarea atât a art. 741 Cod civil, cât și a art. 6739.pr.civilă, rezultă că prioritar criteriilor prevăzute de art. 6739.pr.civilă, este criteriul instituit de art.
741 Cod civil, respectiv acela al împărțirii în natură a bunurilor, pe cât posibil în aceeași cantitate și calitate, și numai în măsura în care aceasta nu este posibil, instanța ține cont și de celelalte criterii enunțate cu titlu exemplificativ.
Invocarea adeverinței prin care a arătat că refuză să ia din pământ partea ce i se cuvine, este irelevantă, în condițiile în care tot acesta a arătat, în cuprinsul aceluiași înscris, că a ajuns la această concluzie deoarece "sora mea vrea tot".
Rezultă astfel, că opțiunea sa a fost exprimată în împrejurarea că sora reclamantului-intimat a înțeles să posede, indiferent de acordul coindivizarului, întregul teren.
În aceste condiții, în mod corect instanța de apel nu a dat preeminență criteriului folosinței, iar aserțiunea acesteia în sensul că acest criteriu nu trebuie absolutizat în detrimentul intereselor egale ale copărtașilor, nu este eronată și nici afectată de nelegalitate, astfel că, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civilă.
În aceeași ordine de idei, se apreciază și faptul că nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 304 pct. 7.pr.civilă, pentru a se constata nelegalitatea hotărârii atacate în calea de atac a recursului, câtă vreme, mențiunea cuprinsă în decizia tribunalului, în sensul că "este notorietate că în privința terenurilor, în materia partajelor, unele dintre părți urmăresc să beneficieze, în exclusivitate, de acelea cu valoare economică deosebită", nu poate constitui un motiv contradictoriu sau străin de natura pricinii.
De altfel, această mențiune justifică aplicabilitatea art. 741 Cod civil, raportat la acordarea în fiecare lot, a câte unui teren intravilan, care bineînțeles că are o valoare economică mai mare decât a terenului extravilan, raportat la destinația ce i se poate acorda, aceea de teren pe care se poate edifica o locuință.
Raportat la cele arătate mai sus, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, în baza art. 312 alin. 1 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta G, domiciliată în comuna, sat, cod poștal -, județul D împotriva deciziei civile nr.190 pronunțată la 7 mai 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-,.3,.5,.109, sector 6, cod poștal - și cu pârâții, domiciliată în comuna,-, cod poștal -, județul I, domiciliat în comuna,-, cod poștal -, județul I, domiciliat în comuna,-, cod poștal -, județul I, domiciliată în comuna,-, cod poștal -, județul I și )., domiciliată în comuna, cod poștal -, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.PJ
9 ex/29.10.2009
f- Judecătoria Răcari
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
