Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 716/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 716
Ședința publică din data de 14 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în B, sector 2,-.C, cod poștal -, cu domiciliul ales la Cabinetul Av., cu sediul în T, C, nr.49, cod poștal -, județul D și pârâții G, domiciliat în comuna, sat. cod poștal -, județul D și, domiciliată în comuna, sat. cod poștal -, județul D,împotriva deciziei civile nr.250 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de AVOCAT din cadrul baroului D, recurenții pârâți G și reprezentat și respectiv asistată de avocat G din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederat instanței că recursurile sunt netimbrate, iar recurenta reclamantă a depus întâmpinare la recursul formulat de pârâți.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, depune la dosar chitanța nr.-/14.10.2009, privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar și arată că motivele formulate sunt numai cu privire la varianta de lotizare.
Avocat G, pentru recurenții pârâți, depune la dosar chitanța nr.-/13.10.2009, privind plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 10,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar, arătând de asemenea, că motivele de recurs privește numai varianta de lotizare.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă, susține oral motivele de recurs, arătând că decizia atacată este nelegală, fiind afectată de nulitatea prevăzută de dispozițiile art.304 pct.9 cod pr.civilă în sensul încălcării dispozițiilor art.741 cod civil și art.6739,10cod pr.civilă.
Astfel, arată că în mod greșit instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la anularea certificatului de moștenitor nr.172/22.11.2006 emis cu încălcarea legii, de asemenea atribuit părților bunurile în varianta Car aportului de expertiză final întocmit de expert cu încălcarea dispozițiilor art.6739,10cod pr.civilă și art.741 cod civil și totodată, în mod greșit instanța a stabilit un drept de habitație în favoarea pârâtului G în imobilele atribuite pârâtei, întrucât niciunul dintre aceștia nu au cerut și nici nu au fost de acord cu stabilirea unui asemenea drept, încălcându-se astfel principiul disponibilității, dar acordându-se și ceea ce nu s-a cerut.
Pentru toate motivele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, iar pe fond omologarea variantei A sau B din raportul inițial de expertiză.
Avocat G, având cuvântul, referitor la recursul formulat de reclamanta -, solicită respingerea ca nefondat, având în vedere și motivele de recurs formulate de recurenții pârâți întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cod pr.civilă.
Astfel, arată că în mod greșit le-a fost respinsă cererea de completare a probelor și administrarea probelor propuse de ei, precum și completarea rapoartelor de expertiză merceolog și constructor așa cum s-a solicitat de către pârâți.
De asemenea, arată că prin încălcarea dispozițiilor art.292 - 298 cod pr.civilă instanța de control judiciar a admis parțial apelurile, apreciind că sunt fondate numai criticile referitoare la neactualizarea sumei de 3000 lei, la care se revine, însă, în următoarele fraze la modalitatea de lotizare a locuinței, prin împărțirea acesteia în două unități locative distincte și atribuirea casei cu două camere lui G, precum și înlăturarea dispozițiilor privind dreptul de habitație al acestuia, deși încuviințarea probelor se face prin încheiere și nu prin decizie.
Mai mult, arată că, deși expertul propune alte trei variante de lotizare, totuși, instanța de control judiciar a respins apelul fără nicio motivare, în condițiile în care, prin înlăturarea dispozițiilor privind instituirea unui drept de habitație, G nu are unde locui.
Solicită, față de primele două motive de recurs admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar pentru motivul trei de recurs, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și omologarea variantei E, G sau H din raportul de expertiză - completare întocmit la instanța de apel.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta reclamantă, cu privire la recursul formulat de pârâții, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții G și, pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defuncților, decedată la data de 13 decembrie 1996 și, decedat la data de 30.10.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost bunica ei maternă, a fost tatăl său, pârâtul G este soțul supraviețuitor al defunctei, bunic al reclamantei, iar pârâta este soția supraviețuitoare a defunctului.
A mai arătat reclamanta că de pe urma bunicii sale paterne, au rămas următoarele bunuri imobile, pe care le-a dobândit în timpul căsătoriei sale cu G: o casă compusă din 4 camere, baie, 2 holuri, o sală și din cărămidă învelită cu tablă ( locuită de cu soția), o construcție formată din 2 camere din cărămidă, învelită cu tablă, locuită de bunicii reclamantei, o bucătărie din cărămidă - toate aceste construcții formând un singur corp, o magazie formată dintr-o cameră și porumbar deasupra, din zid, grajd format din 2 camere, un garaj, cotețe pentru porci și păsări, suprafața de 1 ha și 2700 mp teren, reconstruită pe numele lui G, conform titlului de proprietate nr. 36919/1994.
Despre o parte din acest teren reclamanta pretinde că a fost zestrea bunicii sale.
Se mai arată că de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori, reclamanta în calitate de fiică și pârâta -soție supraviețuitoare, masa bunurilor succesorale compunându-se din cota, respectiv bunurile ce-i revin de pe urma defunctei sale mame, precum și bunuri mobile: autoturism 1300, sume de bani depuse la bănci, 6 mc de stejar și brad, 600 duble, 450 duble porumb, 8 duble ovăz, 40 păsări, 5 porci, 6 covoare plușate, 4 plăpumi, 2 dulapuri pentru haine, 4 pături, 2 biblioteci, 2 vitrine, 3 televizoare color, un frigider, 3 aragazuri, 2 mese, 5 macaturi din lână, 30 gr. Bijuterii din aur, 12 lenjerii de pat,veselă, tacâmuri, unelte agricole.
Reclamanta a modificat cererea formulată (fila 38) arătând că, urmare a cererii de anulare a certificatului de moștenitor nr. 172/2006, masele succesorale ce urmează a fi reținute sunt următoarele: de pe urma defunctei au rămas 1 ha și 2700 mp teren, iar de pe urma lui au rămas cota, respectiv bunurile ce-i vor reveni din masa succesorală de pe urma mamei sale, bunurile mobile din acțiunea principală, casa din 4 camere, baie, 2 holuri, sală și o, construită din cărămidă și acoperită cu tablă galvanizată, construcție din 2 camere din cărămidă, magazie, grajd, șopron, garaj, gard.
Reclamanta învederează că bunurile imobile (cu excepția terenului) au fost proprietatea tatălui său și i-au fost atribuite prin sentința civilă nr. 7486/1979, având ca obiect partaj bunuri comune cu fost soție.
Pârâții G și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care au solicitat ca acțiunea principală să fie admisă în parte, astfel: se precizează că de pe urma defunctei au rămas 1/2 dintr-o casă cu 5 camere, 2 holuri, o sală și o în care este inclusă și construcția cu 2 camere, ce a fost locuită de defunctă împreună cu G, 1/2 dintr-o magazie, grajd, garaj și.
De asemenea, se arată că de pe urma defunctei au mai rămas: 1/2 dintr-o bucătărie și 1/2 din suprafața de 1,27 ha care a aparținut înainte de cooperativizare pârâtului G și pe care acesta a primit-o în proprietate potrivit titlului de proprietate nr. 36919/25.04.1994.
În continuare, pârâții au învederat că bunurile care au aparținut lui sunt: 50 duble de porumb, 10 găini, o vitrină, un frigider, un aragaz, celelalte bunuri menționate în cererea de chemare în judecată nu au fost dobândite de ci au fost dobândite de.
Se mai precizează că autoturismul marca 1310 cu numărul de înmatriculare - a fost vândut la data de 12.03.2006 numitului, obținându-se din vânzare suma de 18.000.000 lei (vechi), astfel cum ar rezulta din actul sub semnătură privată încheiat cu ocazia vânzării.
Prin aceeași cerere reconvențională, pârâții au solicitat obligarea reclamantei, în raport cu cota ce i se cuvine, la plata cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor ocazionate de decesul defunctului, în sumă totală de 30.000.000 lei (vechi).
La termenul din 10.04.2007, instanța a admis excepția de conexare invocată de reclamantă și s-a dispus conexarea dosarului în curs, având ca obiect "partaj succesoral", cu dosarul civil nr-, având ca obiect "anulare certificat de moștenitor".
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr. 838/2007 (dosarul conexat), reclamanta, în contradictoriu cu pârâții G și, a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 172/22. nov. 2006.
Motivând cererea, reclamanta a arătat că, imediat după decesul tatălui său, cei doi pârâți au hotărât să dezbată succesiunea de pe urma defunctei.
Se mai arată că, la data de 22.11.2006, s-a emis certificatul de moștenitor nr. 172 de pe urma defunctei bunici, în care, la rubrica"masa succesorală", punctul "b"- bunuri imobile, au fost trecute următoarele imobile: cota indiviză de 1/2 din construcția C 1- casă cu 5 camere, 2 holuri, sală și construită în 1975, din cărămidă, acoperită cu tablă, cota indiviză de 1/2 din C 2- grajduri cu 2 încăperi construită în anul 1979 din cărămidă, acoperită cu tablă și cota indiviză de l/2 din C 3 anexa (cotețe) cu o încăpere construită din scândură, acoperită cu tablă, situate în intravilanul comunei, sat; T- 1, P-27, în suprafață de 1000 mp proprietatea soțului supraviețuitor
În motivarea acțiunii, se mai arată că toate aceste bunuri au aparținut lui, conform sentinței nr. 7486/1979 pronunțată în dosarul civil nr. 5732/1979, având ca obiect "partaj bunuri comune" dintre părinții reclamantei și.
Se precizează că prin sentința sus-menționată, defunctului i s-a atribuit lotul nr. 2, în care, printre altele, a primit casa de locuit, magazia, grajd, șopron, gard de ulucă pe fundații de beton, garaj, deci bunurile menționate în certificatul de moștenitor.
La termenul din 18.09.2007, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care a admis în principiu și în parte acțiunea astfel cum a fost completată, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții G și.
De asemenea, a admis în principiu și în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți G și și a dispus anularea parțială a certificatului de moștenitor 172/2006 în ceea ce privește compunerea masei de partaj.
S-a constatat deschisă succesiunea, s-a stabilit calitatea de moștenitori a părților, cotele în care acestea vin la succesiune și cuantumul cheltuielilor de înmormântare și persoana care le-a suportat.
După efectuarea expertizelor, Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civila nr.2616 din 28 mai 2008, prin care admis în parte atât acțiunea-completată formulată de reclamanta, cât și cererea reconvențională formulată de pârâți, dispunând partajarea bunurilor conform variantei C din raportul de expertiză întocmit de expert, cu stabilirea unui drept de habitație în favoarea pârâtului G în imobilele atribuite pârâtei, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 728 alin. 1 Cod civil " nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărțeala succesiunii, chiar dacă ar exista convenții sau prohibiții contrarii."
S-a mai reținut că părțile din prezenta se află în indiviziune cu privire la bunurile menționate în încheierea de admitere în principiu, în cotele stabilite în aceasta.
Cu privire la aceste bunuri, s-au întocmit de către experții desemnați în cauză, propuneri de lotizare, iar lotizarea finală a fost efectuată de către expertul constructor.
În ceea ce privește propunerile de lotizare, instanța s-a oprit asupra variantei Car aportului de expertiză finală întocmit de expert, deoarece a apreciat că aceasta răspunde atât cerințelor prevăzute de art. 6739din codul d e procedură civilă, astfel cum a fost modificat de pct. 79 al art. I din Legea 219/6.07.2005 publicată în MO nr. 609 din 14 iulie 2005 (conform căruia " la formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea."), cât și cerințelor prevăzute și de art. 741 Cod civil potrivit căruia "la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare; se va evita însă, pe cât posibil, îmbucătățirea peste măsura a eritajelor și diviziunea exploatațiunilor."
Astfel, instanța a considerat că, potrivit acestei variante, fiecăreia dintre părți, cu excepția pârâtului-reclamant G (căruia i se constituie un drept de habitație în imobilele atribuite pârâtei-reclamante ) i se dă, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile de aceeași natură și valoare, că se ține seama de modul de stăpânire și de o posibilitate reală de exploatare a bunurilor imobile.
Se mai arată că, deși în cauză s-au propus și variante în care construcțiile să fie împărțite între părți, atâta vreme cât acestea sunt situate toate pe același teren și împărțirea nu poate avea loc astfel încât să se țină cont de specificul vieții la țară (respectiv este necesară nu numai folosirea încăperilor de locuit, dar și a anexelor), a omologa o asemenea variantă ar însemna a îngreuna o exploatare a construcțiilor și ar da naștere la litigii viitoare între părți.
Instanța a mai reținut că, deși nu este prevăzut expres de lege, totuși, din economia dispozițiilor referitoare la împărțirea judiciară, se deduce principiul conform căruia împărțirea trebuie să se facă astfel încât să nu se dea naștere la litigii viitoare.
Față de împrejurarea că părțile cărora li s-au atribuit construcțiile au domiciliul în acestea, iar domiciliază în T, instanța a apreciat că primii sunt mai îndreptățiți să li se repartizeze aceste bunuri, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada unor situații care să o îndreptățească pe să i se atribuie construcțiile, mai mult decât sunt îndreptățiți ceilalți doi.
Se mai arată că, deși prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4871/2006 de Biroul Notarului Public -n, s-a făcut dovada că în data de 20.12.2006 a vândut un imobil construcție și teren situat pe raza județului P, pe care 1-a dobândit de la părinții săi, totuși acesta nu poate constitui, prin el însuși, un motiv de neatribuire a construcțiilor, atâta vreme cât aceasta nu avea domiciliul în imobilul vândut, ci în cel în care i se atribuie prin prezenta.
De asemenea, s-a reținut că în varianta C expertul a stabilit loturile și prin luarea în considerare a dreptului de creanță stabilit prin încheierea de admitere în principiu.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel, G și.
În cererea sa de apel, reclamanta, critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la anularea certificatului de moștenitor emis cu încălcarea legii, că instanța a atribuit parților bunurile din varianta Car aportului de expertiză, cu încălcarea dispozițiilor art.6739și 67310Cod proc.civila, dar și a art.741 Cod civil.
De asemenea, apelanta apreciază că în mod greșit s-a stabilit un drept de habitație în favoarea pârâtului G în imobilele atribuite pârâtei, întrucât niciunul dintre aceștia nu a cerut și nici nu a fost de acord cu stabilirea unui asemenea drept, încălcându-se principiul disponibilității părților.
Se mai susține că s-a atribuit pârâtei toate bunurile ce au aparținut defuncților, apreciindu-se că se impune aceasta întrucât pârâta locuiește în imobile și că reclamanta nu a făcut dovada unor situații care sa o îndreptățească a i se atribui construcțiile și ca nu ar fi îndreptățită la atribuirea imobilelor tatălui său întrucât locuiește în
Mai arată reclamanta că, deși i se atribuie cereale de 1000 lei, iar pârâtei imobile în valoare de 68.000 lei, instanța de fond a susținut că în aceasta variantă, fiecărei părți, mai puțin bunicului său, revine aceeași cantitate de mobile, de imobile de aceeași natură și valoare.
Apreciază apelanta că, prin varianta omologată, instanța de fond a încălcat prevederile art.741 Cod civil și cu toate că a invocat prevederile art.6739Cod proc.civilă, instanța de fond nu a observat că bunurile trebuiau împărțite ținându-se seama și de mărimea cotei părți ce se cuvenea fiecăruia, aceasta prevedere fiind tocmai în ideea de a se evita sultele foarte mari.
În apelul lor, pârâții G și, critica sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că, în primul rând, nu au fost reținute la masa de partaj cele 10 găini rămase la decesul defunctului și nu a fost reactualizată suma de 3000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor.
Se mai susține că, la efectuarea expertizei în specialitatea construcții, nu a fost calculată contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilelor, iar expertul constructor trebuia sa propună instanței de fond și o altă variantă de lotizare, în care casa cu 4 camere și holuri să fie împărțită în doua părți, întrucât este comod partajabilă.
Prin decizia civila nr.18 pronunțată la 26 ianuarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelurile și a dispus refacerea raportului de expertiză finală, pentru ca expertul sa întocmească și o variantă în care imobilul casa de locuit să fie împărțit în doua unități locative, imobilul cu 2 camere să fie atribuit apelantului G, iar dreptul de habitație să nu mai fie cuprins.
Referitor la primul motiv de apel, tribunalul a apreciat că instanța de fond în mod corect nu a reținut cele 10 găini. având în vedere că un singur martor a menționat despre existența acestora, iar depoziția acestuia nu se coroborează cu nici o alta probă administrată.
Critica referitoare la suma de 3000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a parastaselor, nu a fost reținută, arătându-se că la instanța de fond nu s-a solicitat reactualizarea acestei sume.
În ceea ce privește critica referitoare la contravaloarea îmbunătățirilor aduse la imobile de către apelantă, instanța de apel a apreciat că aceasta nu poate fi primită, întrucât aceste îmbunătățiri nu au fost solicitate la fond, iar în apel nu se poate modifica cadrul procesual.
De asemenea, nu a fost reținută nici critica referitoare la nepronunțarea asupra unui capăt de cerere, arătându-se că, prin încheierea de admitere în principiu din 18.09.2007, certificatul de moștenitor a fost anulat de către instanța de fond.
Se mai arată de către instanța de apel că expertul constructor ar fi trebuit să efectueze mai multe variante de lotizare, prin care casa să fie împărțită în două unități locative, iar imobilul cu două camere să fie atribuit apelantului
Totodată, se reține că instanța de fond a depășit cadrul procesual stabilit de părți, dând mai mult decât s-a cerut, întrucât, deși nu a fost investită cu o cerere de instituire a unui drept de habitație, aceasta s-a pronunțat în sensul instituirii acestui drept.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 296 pr.civilă, a admis apelul și a dispus refacerea raportului de expertiză finală, pentru ca expertul sa întocmească și o variantă în care imobilul casa de locuit să fie împărțit în doua unități locative, imobilul cu 2 camere să fie atribuit apelantului G, iar dreptul de habitație să nu mai fie cuprins.
După efectuarea expertizei, prin decizia nr.250 pronunțată la 15 iunie 2009, Tribunalul Dâmbovița a respins, ca nefondat, apelul formulat de G și și a admis apelul declarat de, schimbând în parte sentința nr.2616 din 28 mai 2008 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în sensul înlăturării dispozițiilor cu privire la dreptul de habitație. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că la instanța de fond nu s-a formulat o cerere prin care să se solicite stabilirea unui drept de habitație în favoarea pârâtului G, iar atribuirea de bunuri pe acest considerent, este nelegală.
Referitor la restul criticilor formulate de G, și, s-a arătat că acestea au fost analizate cu ocazia pronunțării deciziei civile nr.18/26.01.2009, instanța considerând că sunt nefondate.
Împotriva deciziei au formulat recurs, G și.
și G au criticat decizia tribunalului, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă.
O primă critică este că în mod greșit le-a fost respinsă prin încheiere cererea de completare a probelor și administrarea probelor propuse de ei, precum și completarea raportului de expertiză merceolog pentru evaluarea celor 10 găini rămase la decesul defunctului și a raportului de expertiză constructor pentru calcularea c/val îmbunătățirilor aduse imobilului de către.
O altă critică este că prin încălcarea dispozițiilor art. 292-298 pr.civilă, instanța de control judiciar a admis parțial apelurile, apreciind că sunt fondate numai criticile referitoare la neactualizarea sumei de 3000 lei, la care se revine în următoarele fraze, la modalitatea de lotizare a locuinței, prin împărțirea acesteia în două unități locative distincte, lui și înlăturarea dispozițiilor privind dreptul de abitație al acestuia.
O ultimă critică este că expertul, deși a propus alte trei variante de lotizare, totuși, instanța de control judiciar a respins apelul fără nicio motivare, în condițiile în care, prin înlăturarea dispozițiilor privind instituirea unui drept de abitație, nu are unde locui.
Se solicită înaintarea dosarului la Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Recurenta a formulat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 pr.civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, se arată că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la anularea certificatului de moștenitor nr. 172/2006 emis cu încălcarea legii, numai pe baza declarației pârâtei, nefiind menționați moștenitorii fiului defunctei, dar și pentru că au fost trecute ca bunuri rămase de pe urma defunctei, bunuri care au aparținut fiului acesteia.
Se critică hotărârea instanței de fond pentru că a atribuit părților bunuri în varianta Car aportului de expertiză întocmit de, cu încălcarea dispozițiilor art. 6739și art. 67310pr.civilă și ale art. 741 Cod civil.
O altă critică este că instanța de fond în mod greșit a stabilit un drept de abitație în favoarea lui în imobilul atribuit pârâtei, întrucât niciunul dintre aceștia nu a cerut și nici nu au fost de acord cu stabilirea unui asemenea drept încălcându-se principiul disponibilității, dar acordându-se și ceea ce nu s-a cerut.
Recurenta critică și varianta de lotizare aleasă de instanța de fond, considerând că prin această variantă de lotizare au fost încălcate dispozițiile art. 741 Cod civil, dar și art. 6739pr.civilă.
Dezvoltând motivul de recurs, recurenta arată că instanța de fond a exagerat, în ideea de a-și motiva hotărârea, atunci când spune că nu se pot atribui bunurile în varianta în care se dă părților câte o parte din imobile, întrucât s-ar îngreuna o exploatare a construcțiilor și ar da naștere la litigii viitoare între părți.
Arată recurenta că nu s-a ținut seama de mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia dintre moștenitori, mai ales că ea are o cotă de din succesiune, iar pârâta numai 1/4.
Susține recurenta că au fost încălcate și dispozițiile art. 67310alin. 4 pr.civilă, pentru că în situația în care bunurile se atribuie numai unuia dintre copartajanți, urmează să se stabilească sume ce se cuvin celorlalți coproprietari și termenul în care sunt obligați să le plătească, iar instanța a atribuit bunurile toate pârâtei, a stabilit sultele ce urmează a le plăti, dar a omis să stabilească termenul în care să se plătească.
Se critică decizia Tribunalului Dâmbovița că deși i se admite apelul și se modifică sentința, în sensul că este înlăturat dreptul de abitație al bunicului său G, se menține restul dispozițiilor sentinței de fond, arată că nimeni nu a solicitat înlăturarea acestui drept, ci numai s-a afirmat că a fost acordat în defavoarea pârâtei.
Se solicită admiterea recursului, desființarea deciziei tribunalului și modificarea sentinței în sensul de a se atribui bunurile în varianta A din raportul de expertiză lotizare finală întocmit de exp. la instanța de fond.
La data de 6.10.2009, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de și, arătând că primul motiv de recurs, care se referă la faptul că instanța de fond nu le-a admis cererea de completare a probelor, nu este un motiv de nelegalitate a hotărârii.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, nici acesta nu este fondat, pentru că recurenții nu au solicitat aceste bunuri la partaj, în fața instanței de fond.
Și al treilea motiv de recurs nu poate fi primit pentru că nu este un motiv de nelegalitate.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Referitor la recursul formulat de și, Curtea va reține următoarele:
Analizând decizia Tribunalului Dâmbovița se poate constata că instanța de apel nu a motivat în niciun fel care sunt motivele pentru care a respins apelul formulat de pârâții și G, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civilă, întrucât lipsește motivarea apelului.
Nemotivarea apelului formulat de recurenții mai sus arătați, echivalează cu necercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 pr.civilă, care presupune casarea hotărârii pronunțate.
Cu ocazia rejudecării apelului, instanța va aprecia dacă este necesară completarea probelor pentru a se dovedi dacă în masa de partaj se impune a fi reținute cele 10 găini rămase la decesul def., iar în situația în care acestea au existat, se va stabili necesitatea efectuării expertizei zootehnice.
De asemenea, instanța de apel va aprecia dacă este necesară reactualizarea sumei de 3000 lei, reprezentând c/val cheltuielilor de înmormântare și parastasele aceluiași defunct.
Cu privire la critica recurenților că nu a fost calculată c/val îmbunătățirilor aduse de prin expertiza constructor, Curtea va reține că recurenții nu au formulat o asemenea cerere la instanța de fond.
Recurenții nu au solicitat la instanța de fond nici crearea unui drept de abitație pentru G, motiv pentru care, această cerere nu va fi analizată.
În ceea ce privește critica recurenților că în apel, deși expertul a mai propus alte trei variante de lotizare, instanța de apel a respins fără nicio motivare apelul, Curtea va reține că este fondată această critică pentru că nu a motivat de ce a dispus completarea raportului de expertiză, iar, în final, nu a avut în vedere completarea la raportul de expertiză.
Referitor la recursul formulat de, Curtea va reține că este fondat, așa cum se va arăta în continuare:
Analizând decizia 250/2009 a Tribunalului Dâmbovița se poate constata că instanța de apel nu a motivat în niciun fel care sunt motivele pentru care a admis apelul formulat de, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civilă, întrucât lipsește motivarea apelului.
Nemotivarea apelului formulat de recurenta-reclamantă, echivalează cu necercetarea fondului, fiind incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 pr.civilă, care presupune casarea hotărârii pronunțate.
Cu privire la critica recurentei că instanța de fond a omis să se pronunțe la anularea certificatului de moștenitor nr. 172/2006, Curtea va reține că, deși în încheierea interlocutorie din 18.09.2007 s-a dispus anularea parțială a acestui certificat de moștenitor, în sentința civilă nr. 2616/28.05.2008 nu a mai fost reluată această mențiune cu privire la anularea parțială a certificatului de moștenitor, motiv pentru care, critica recurentei este parțial fondată.
Cu ocazia rejudecării apelurilor se va analiza care variantă de lotizare este cea mai potrivită și care respectă atât dispozițiile art. 6739pr.civilă, cât și dispozițiile art. 741 Cod civil, avându-se în vedere faptul că, criteriile de lotizare prev. de art. 6739pr.civilă nu sunt limitative, ceea ce permite ca instanța, în afara criteriilor menționate în textul de lege, să țină cont și de alte criterii, de ordin familial, social sau moral.
În ceea ce privește critica recurentei că au fost încălcate dispozițiile art. 67310pr.civilă, Curtea va reține că nu sunt incidente dispozițiile acestui text de lege, întrucât acest text de lege se referă la situația în care împărțeala unui bun în natură nu este posibilă, or, în cauza de față, împărțeala în natură este posibilă, mai ales că expertul, în expertiza efectuată, nu a menționat această situație.
Deși pe prima filă a recursului recurenta arată că instanța de fond greșit a stabilit un drept de abitație în favoarea lui G, în finalul cererii de recurs se arată că nimeni nu a solicitat înlăturarea acestui drept de abitație, astfel că, nu se poate stabili dacă recurenta este de acord cu acest drept de abitație, sau nu, deși, este adevărat, această cerere nu a fost formulată de pârâtul G la instanța de fond.
În baza dispozițiilor art. 312 alin.3 pr.civilă, coroborat cu art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă și întrucât nemotivarea apelurilor echivalează cu o nepronunțare asupra fondului, Curtea va admite recursurile, va casa decizia Tribunalului Dâmbovița și va trimite caza spre rejudecare la aceleași tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâții G și, domiciliată în comuna, sat, cod poștal -, județul D și de reclamanta, domiciliată în B,-.C, cod poștal -, sector 2 și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în T, C, nr.49, cod poștal -, județul D-la Cabinetul de Avocatură, împotriva deciziei civile nr.250 pronunțată la 15 iunie 2009 de Tribunalul Dâmbovița.
Casează decizia și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Dâmbovița
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
7 ex/15.10.2009
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Mioara Iolanda
