Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.74 R
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 3: Carmen
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta pârâtă - SRL împotriva sentinței civile 1459/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât.
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă - SRL și intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea, constată că la termenul anterior intimatul pârât a formulat cerere de asistență juridică gratuită, iar pentru termenul de judecată de astăzi, față de dispozițiile Ordonanței nr.51/2008 intimatul pârât trebuia să depună la dosar dovezi privind veniturile sale personale precum și veniturile familiei sale. Acordă cuvântul reprezentantului intimatei reclamante pe această cerere.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că lasă la aprecierea Curții cererea formulată.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar ca nefiind dovedită sub aspectul netemeiniciei ei. Totodată constată că prin întâmpinare s-a invocat excepția nulității recursului pentru motivarea lui peste termenul legal, astfel că pune în discuția intimatei reclamante prin reprezentant această excepție și în subsidiar și pe fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită admiterea excepției nulității recursului motivat de faptul că recursul este formulat la data de 05.02.2009 în condițiile în care hotărârea din apel s-a comunicat la data de 17.01.2009, astfel că a se constata că termenul de declarare a căii de atac este depășit și recursul formulat este nul. Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare se prezintă apărătorul recurentei pârâte - SRL care depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 5286/94/30.10.2006 pe rolul Judecătoriei Buftea, reclamanta a chemat în judecată pârâți - SRL și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la apartamentul nr. 15 situat în B,-,. 10,. B,. 3, județul I, compus din trei camere și dependințe cu cota parte indiviză din terenul aferent în suprafață de 39,75 mp, imobil aflat în proprietatea pârâților în cote egale de câte 50 %, cu cheltuieli de judecată:
Prin sentința civilă nr. 2206/25.04.2007, a fost admisă acțiunea, s-a constatat că pârâții sunt coindivizari (în cote egale de ) asupra imobilului apartament nr. 15 situat în B,-,. 10,. B,. 3, jud. I, compus din trei camere și dependințe împreună cu cota parte indiviză de folosință din părțile comune ale imobilului și cota indiviză din terenul aferent în suprafață de 39,75 mp; a dispus ieșirea pârâților din indiviziunea existentă asupra imobilului, a atribuit pârâtului în deplină proprietate și exclusivă posesie imobilul apartament nr. 15 compus din trei camere și dependințe împreună cu cota parte indiviză de folosință din părțile comune ale imobilului și cota indiviză din terenul aferent în suprafață de 39,75 mp; a obligat pârâtul să plătească pârâtei - L & A SRL suma de 59.446,6 lei cu titlu de sultă și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 2620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitatea sa de creditor chirografar al debitoarei - SRL, având o creanță certă, lichidă și exigibilă, confirmată prin sentința civilă nr. 2683/30.05.2006, în virtutea dreptului de gaj general asupra patrimoniului debitoarei sale, are dreptul și interesul de a introduce cerere în justiție în vederea asigurării executării obligației de către debitoare, inclusiv acțiunea oblică, indirectă sau subrogatorie reglementată de art. 974. civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta cât și pârâtul.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, în calitate de creditoare a - SRL, a solicitat instanței în temeiul art. 493.civ. ieșirea din indiviziunea existentă între - SRL și numitul cu consecința atribuirii imobilului situat în B,-,. 10, se. B, el. 3, jud. I către debitor, însă instanța a atribuit imobilul celuilalt coproprietar, soluție nelegală și netemeinică întrucât scopul dispozițiilor art. 493 Cpc este acela de a da eficiență procedurii de executare silită, nu de aos topa; prin soluția dată de instanță apelanta este în situația de a nu mai putea urmări nici măcar cota parte de din apartamentul ce revine debitoarei, găsindu-se în situația de a nu-și putea recupera creanța.
Prin apelul declarat, apelantul-pârât a solicitat atribuirea imobilului în litigiu fără plata sultei în sumă de 59.446,6 RON, precum și înlăturarea obligației de a plăti reclamantei suma de 2620 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a arătat în motivarea apelului că atât cota de din imobil, cât și îmbunătățirile aduse acestuia sunt efectuate cu contribuția pecuniară exclusivă a apelantului, în calitate de persoană fizică și fără aportul - SRL; că societatea sus-menționată este debitoarea apelantului, iar nu invers, date fiind finanțările repetate, făcute de către apelant pentru această firmă.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că aceste cheltuieli au fost avansate de către reclamantă pentru recuperarea unei datorii de la - SRL, apelantul neavând calitate procesuală. Pe de altă parte, reclamanta ar fi putut evita efectuarea cheltuielilor dacă ar fi acceptat oferta de recuperare a creanței prin vânzarea altor bunuri ale firmei.
Prin decizia civilă nr. 1459/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul București secția a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de către apelanta, dispunându-se schimbarea în parte a sentinței apelate. Astfel, s-a dispus atribuirea către pârâta SRL a imobilului apartament, cu obligarea acestei pârâte la plata către pârâtul a unei sulte în cuantum de 59.446,6 lei.
A fost respins, ca nefundat, apelul declarat de pârâtul-apelant.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
În ce privește solicitarea apelantului de a-i fi atribuit imobilul fără plata sumei - solicitare motivată prin împrejurarea că sumele reprezentând echivalentul cotei de dobândită de - SRL de la și cele reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor au fost plătite de apelantul, iar nu de - SRL, astfel încât această societate este debitoarea apelantului - s-a reținut că înlăturarea obligației de plată a sultei avea ca temei constatarea dreptului de creanță al apelantului față de - SRL și compensarea legală între această datorie și cea de plată a sultei. În condițiile în care, în fața primei instanțe, pârâtul nu a solicitat constatarea dreptului său de creanță față de celălalt copărtaș și nici măcar nu a invocat împrejurarea că sumele reprezentând echivalentul cotei de din imobil ar fi fost achitate vânzătorului de către personal, iar nu în calitate de asociat al - SRL, o asemenea solicitare făcută în apel reprezintă în sensul art. 294 alin. 1 Cpc o cerere nouă, ce nu este admisibilă.
În ce privește obligația de plată a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată avansate de reclamantă, a apreciat instanța că a fost făcută corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 și 277 Cpc, întrucât pârâții au căzut în pretenții în condițiile în care cererea reclamantei a fost admisă în totalitate.
Susținerile apelantului în sensul că reclamanta ar fi putut evita efectuarea cheltuielilor de judecată prin acceptarea ofertei debitoarei de a-i recupera creanța prin vânzarea altor bunuri ale firmei au fost apreciate ca vădit nefondate, reținându-se că debitoarea avea obligația de a achita voluntar datoria încă de la data rămânerii definitive a hotărârii ce constituie titlu executoriu, 30.05.2006 și nu poate pretinde creditorului să valorifice anumite bunuri, acesta având dreptul de a urmări orice bun aflat în patrimoniul debitorului a cărui valorificare ar satisface cel mai bine interesele acestuia.
În privința apelului declarat de apelanta reclamantă, s-a reținut că procedura de împărțire a bunurilor proprietate comună declanșată de creditor în temeiul art. 493 Cpc reprezintă un demers ce are ca scop înlăturarea impedimentului la executare constând în deținerea unui bun în coproprietate de debitor împreună cu terță persoană.
Deși în cadrul acestei proceduri este posibilă atribuirea imobilului proprietate comună atât debitorului cât și terțului coproprietar, creditorul putând urmări după împărțeală fie bunul imobil, fie sulta, a apreciat instanța de apel că în cauză soluția atribuirii imobilului către pârâtul pe considerentul vizând necesitarea asigurării nevoilor locative ale pârâtului și familiei sale este netemeinică în condițiile în care pârâtul a consimțit la stabilirea sediului firmei - SRL în apartamentul în litigiu, care a dobândit astfel și destinația de sediu social al societății comerciale (al cărui unic asociat este).
In această calitate de unic asociat, pârâtul decide asupra tuturor problemelor esențiale ale activității societății, deci putea hotărî ca societatea să-și plătească voluntar obligațiile stabilite prin titlul executoriu. Această posibilitate a achitării sumei datorate debitoarei există și în prezent și ar duce la încetarea urmăririi silite și, deci, înlăturarea pericolului de a fi afectate nevoile locative ale pârâtului și familiei sale.
Dată fiind natura relațiilor dintre pârâtul și societatea debitoare, este evident că în ipoteza atribuirii imobilului în lotul apelantului-pârât, apelanta-creditoare se va afla în imposibilitatea de a urmări atât imobilul, cât și sulta, practic demersul său necesar pentru realizarea creanței rămânând fără efect.
Împotriva acestei decizii, la data de 05.02.2008 a declarat recurs intimata-pârâtă - SRL.
În motivarea recursului se susține în esență că reclamanta-intimată a dat dovadă de rea credință prin promovarea și susținerea căii de atac a apelului, scopul urmărit de aceasta fiind - în susținerea recurentei - obținerea imobilului supus partajului, cu ignorarea faptului că respectivul apartament constituie singura locuință aflată la dispoziția familiei pârâtului-intimat.
Mai susține recurenta că poate fi recuperată creanța debitoarei reclamante prin vânzarea magazinului deținut în proprietate exclusivă de către societatea recurentă (conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 779/2002.
Recurs legal timbrat.
Prin notele de ședință depuse de către intimata-reclamantă la data de 21.10.2008 se arată că hotărârea instanței de apel a devenit irevocabilă prin nerecurare înăuntrul termenului de recurs, totodată susținându-se temeinicia respectivei hotărâri. Procedura de executare silită a imobilului s-a finalizat, prin vânzarea lui la licitație, fără ca recurenta să fi făcut contestație la executare.
Față de cele expuse, intimata a solicitat instanței să constate nulitatea recursului, ca nefiind declarat și motivat în termen legal.
Corespunzător apărărilor astfel formulate de către intimată, la termenul de judecată din data de 12.02.2009 Curtea a pus în discuția părților aspectele legate de tardivitatea declarării recursului reținând că - potrivit prevederilor art. 103 alin. 1.pr.civ. - în ipoteza depășirii termenului reglementat pentru exercitarea unei căi de atac operează sancțiunea decăderii din drept a titularului, iar nu sancțiunea nulității actului de procedură astfel îndeplinit.
Analizând cu precădere această apărare care are natura unei excepții procesuale dirimante, corespunzător prevederilor art. 137 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurentei i-a fost comunicată decizia instanței de apel la data de 17.01.2008, astfel cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 78 din dosarul instanței de apel, această dată marcând momentul din care a început să curgă termenul pentru exercitarea căii de atac corespunzător prevederilor art. 102 alin. 1.pr.civ.
Prin raportare la această dată și la exigențele art. 301 coroborat cu art. 101 alin. 1.pr.civ. termenul de 15 zile înăuntrul căruia această parte era îndreptățită să exercite calea de atac a recursului s-a împlinit la data de 04.02.2008.
Constatând că cererea de recurs a fost depusă de către recurentă la 05.02.2008 - corespunzător datei care se regăsește pe plicul prin care aceasta a fost expediată prin poștă și prevederilor art. 104.pr.civ. - Curtea reține că recurenta a promovat această cale de atac după momentul la care s-a împlinit termenul în cadrul căruia era îndreptățită să îndeplinească un asemenea act de procedură.
Conform art. 103 alin. 1.pr.civ. " neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea".
Față de situația de fapt reținută și de exigențele normei enunțate, Curtea constată că recursul promovat de către recurenta - SRL a fost declarat tardiv, urmând a se dispune respingerea lui ca atare.
Se va lua act de împrejurarea că intimata-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată pentru această etapă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv declarat, recursul formulat de recurenta pârâtă - SRL împotriva sentinței civile 1459/14.11.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Tehred.
2 ex/13.03.2009
Jud. fond TB 5 ,
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu, Carmen
