Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.754
Ședința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Daniela Calai
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcărița
GREFIER: - -
Pentru azi s-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 194/A/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și cu pârâtele intimate și, având ca obiect partaj judiciar
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii de ședință din data de 18 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și dată la care s-a amânat pronunțarea la data de 26.iunie 2009, iar apoi s-a amânat pronunțarea la 2 iulie 2009 dată la care instanța a rămas în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12064/29.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis excepția lipsei calității procesuale a paratei și in consecința, a respins cererea formulata de reclamantul, împotriva paratei, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A fost respinsă cererea formulata de reclamantul împotriva paratelor si, ca fiind formulata împotriva unor persoane fără calitate procesuala pasiva.
A fost obligat reclamantul sa plătească paratei suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit certificatului de moștenitor nr.55/26.11.2006 intocmit de notarul public din S, jud. O, la data de 27.11.2006 a decedat, iar mostenitoarea acestuia este parata, in calitate de soție supravietuitoare, fiind straine de mostenire prin renunțare paratele - și -, fiice.
prezenta actiune, reclamantul a invocat faptul ca l-a cunoscut pe numitul din anul 1994, ca intre cei doi a existat o relatie de prietenie deosebita bazata pe respect reciproc, incredere si stima si ca, in baza acestei relatii, la data de 08.06.2005 a dat acestuia, cu titlu de imprumut, suma de 34.000 USD si 25.000 Euro, din care, in luna decembrie 2005, i-a restituit suma de 18.500 Euro, ramanand nerestituita suma de 34.000 USD si 6.500 Euro.
Imprejurarile acordarii acestui imprumut, relevate de reclamant, au fost acelea ca, intr-o discutie pe care a purtat-o in casa sa cu numitul, intr-una din zilele sfarsitului lunii mai 2005, acesta, cunoscand faptul ca reclamantul detine intr-un cont bancar o anumita suma de bani cu scopul achizitionarii unui apartament in B, i-a solicitat acordarea unui imprumut numitului, o cunostinta comuna si ca reclamantul a acceptat, astfel ca, la data de 30.05.2005 a retras de la BCR S, jud. O, unde detinea cu contract o casuta de valori, suma de 25.000 Euro si 34.000 USD pe care a remis-o numitului pentru ca acesta sa o dea cu titlu de imprumut numitului, ceea ce acesta a si facut.
Pentru a dovedi cele afirmate, reclamantul a administrat in probatiune adresa nr.SJ O-109.768/29.12.2006 emisa de Banca Comerciala Sucursala Judeteana O, in care este mentionat faptul ca in data de 30.05.2005 a avut acces la caseta de valori inchiriata de la respectiva banca si probele testimoniale cu martorii - si. Natura relatiilor dintre reclamant si numitul a fost dovedita de primul prin probele testimoniale administrate in cauza cu martorii - si - si prin inscrisuri (plansele fotografice ), din care instanta de fond a retinut elemente de natura a contura existenta unei relatii de prietenie care sa constituie o imposibilitate morala pentru intocmirea unui inscris constatator al imprumutului in litigiu.
Astfel, martorul - a declarat ca, in numele si pentru societatea pe care o detinea, a solicitat in data de 31 mai 2005 numitului, cu titlu de imprumut, aproximativ 2.000.000.000 ROL, ca acesta i-a comunicat ca nu detine o atare suma, dar ca va verifica daca reclamantul are posibilitatea sa ii acorde acest imprumut, astfel ca prin, intermediul numitului, a primit cu titlu de imprumut de la reclamant suma de 25.000 Euro și 34.000 USD, pentru care nu s-a incheiat un act scris intrucat nu au existat alte pretentii financiare in afara sumei imprumutate, iar termenul de acordare a imprumutului a fost scurt, respectiv pana la 08.06.2005, cand a restituit suma intermediarului. De asemenea, martorul a declarat ca, in anul 2003, reclamantul si au acordat societatii al carei asociat este, o suma mai mare de bani, cu titlu de imprumut, pentru care, initial nu a fost incheiat un act scris, ci ulterior, la solicitarea martorului, intre imprumutatori si societate a fost incheiat un inscris, pentru a justifica plata dobanzii.
In declaratia data in fata instantei de fond, martorul a declarat ca s-a aflat in biroul numitului, unde se afla si reclamantul, cand a cerut reclamantului suma de aproximativ 2.000.000.000 ROL pentru numitul si l-a auzit pe reclamant exprimandu-si acordul pentru acest imprumut si spunand ca va merge la banca pentru a retrage suma de bani in discutie. Ca, stie ca reclamantul a predat numitului suma de 25.000 Euro si 34.000 USD deoarece, dupa aproximativ o saptamana, in prezenta sa, - a remis numitului, in biroul acestuia, suma de 25.000 Euro și 34.000 USD. Referitor la relatiile financiare dintre reclamant si, martorul a aratat ca are cunostinta de existenta unui singur imprumut acordat de reclamant societatii SA in luna februarie 2005, cand a fost intocmit un inscris constatator al conventiei.
Acest din urma contract cu nr.5 a fost inregistrat la SC SA Sucursala S, in data de 07.03.2005 sub nr.625 si a fost administrat in probatiune de catre parata.
In ceea ce priveste imprumutul in litigiu, reclamantul a aratat ca, la data de 08.06.2005 a fost anuntat telefonic de catre ca numitul - i-a restituit integral suma de bani imprumutata si ca, invocand o stringenta nevoie de bani motivata prin aceea ca, in aceeasi, zi intentiona sa crediteze SC SA Sucursala S cu suma de 1.894.259.750 ROL si ca nu detine respectiva suma de bani, i-a solicitat acordarea cu titlu de imprumut a acestei sume, pentru o perioada de cateva luni de la momentul imprumutului- 08.06.2005, cerere cu care reclamantul a fost de acord, imprumutandu-l pe acesta cu suma de 25.000 Euro si 34.000 USD. De asemenea, reclamantul a aratat ca aceasta suma a fost imprumutata de societatii SA Sucursala S, dovada fiind contractul de imprumut nr.8/2005 inregistrat la aceasta societate sub nr. 1026/08.06.2005.
Examinand acest din urma act juridic, instanta de fond a reținut ca numitul a dat cu imprumut societatii reprezentata de acesta insusi, in calitate de director si, in calitate de director economic, suma de 1.894.259.750 ROL, fiind mentionat faptul ca este compusa din 12.450 Euro (la cursul 36.159 ROL/Euro), 12.550 Euro (la cursul 35.964 ROL/Euro) si 34.000 dolari (la cursul 29.198 ROL/dolar), pe o perioada de 206 zile si cu o dobanda in functie de dobanda bancii societatii, dar cu un procent mai, rambursarea imprumutului urmand a se efectua in contul deschis la BCR S, pe numele, la solicitarea acestuia.
Conform OP nr.1 din 8.06.2005 numitul a transferat din contul bancar indicat in contractul de imprumut de mai sus in contul societatii imprumutate deschis la aceeasi BCR Sucursala S suma de 1.894.259.750 ROL, cu titlu de ajutor financiar, aceasta operatiune fiind relevata si de extrasul de cont nr.107 din 09.06.2005 emis de BCR SA Sucursala pentru data de 8.06.2005.
Despre contractul de imprumut nr.8/2005 se face vorbire si in inscrisul sub semantura privata incheiat la data de 05.12.2006 intre SC. SA Sucursala S, in calitate de debitoare, reprezentata de director - și parata in calitate de creditoare, intitulat "Protocol", prin care debitoarea a aratat ca, in urma operatiunilor de creditare si rambursare partiala a imprumuturilor acordate de defunctul și a dobanzilor calculate conform legii si intelegerilor materializate in contractele de credit incheiate intre cu debitoarea, aceasta din urma datoreaza paratei suma de 218.877 lei, la care se vor adauga dobanzile datorate pe perioada 01.01.2006 pana la data rambursarii integrale si ca intreaga suma reprezinta credit nerambursat la termen rezultand din contractele de credit nr. 1, 2, 3, 4, 6, 7, 8 și 9 incheiate in anul 2005.
Audiat in legatura cu imprumutul litigios, martorul a declarat ca incepand cu anul 2002 SC SA are o situatie financiara mai grea in sensul ca a inregistrat pierderi care trebuiau acoperite financiar si care aveau loc, in special, cu ocazia platii salariilor si obligatiilor bugetare catre stat, ca exista o limita de creditare bancara ce nu putea fi depasita, peste aceasta limita banca nemaiacordand credite si nemaiexistand astfel garantia materiala pentru acoperirea acestora, astfel ca a imprumutat societatea in cateva randuri cu diverse sume de bani. Referitor la imprumutul propriu-zis, martorul a declarat ca s-a aflat in biroul numitului si a asistat la discutia telefonica dintre acesta si reclamant, auzindu-l pe primul rugandu-l pe reclamant sa accepte sa pastreze el suma restituita de numitul -, pentru aoa corda cu titlu de imprumut SC. SA si ca a concluzionat ca raspunsul reclamantului a fost pozitiv intrucat i-a cerut sa depuna suma in valuta, mai sus mentionata, in contul bancar al societatii, cerere pe care insa a refuzat-o intrucat societatea nu avea deschise conturi bancare in valuta, astfel ca a schimbat valuta in moneda lei si a depus suma in lei in contul personal, iar apoi a transferat-o in contul SC SA prin ordin de plata. Că, la 2-3 zile de la transfer, in numele societatii, a incheiat cu contractul de imprumut mai sus mentionat, iar ulterior, in lunile iunie-iulie 2006, aflandu-se in prezenta reclamantului si a numitului, le-a solicitat amandurora sa-si reglementeze raporturile financiare pentru a putea reflecta realitatea in evidentele contabile ale societatii unde ca si creditor al sumei de aproximativ 1.890.000.000 ROL figura, dar ca raspunsul celor doi a fost ca intre ei nu vor exista niciodata neintelegeri, iar imprumutul sa ramana reflectat asa cum este.
De asemenea, martorul a aratat ca dupa decesul lui, cu ocazia predarii catre familia acestuia a documentelor privind situatia imprumuturilor acordate de defunct, a adus la cunostinta acestora ca unul din imprumuturi a fost acordat de catre reclamant si ca, ulterior acestui moment si reclamantul i-a solicitat situatia imprumutului, comunicand totodata martorului ca o parte din suma in valuta euro, respectiv 16 -18.000 euro i-a fost restituita.
In declaratia data in fata instantei de fond, martorul - a declarat ca dupa 8 zile de la acordarea imprumutului la care a facut referire mai sus, a restituit suma imprumutata in aceleasi monede numitului, in biroul acestuia unde nu se mai aflau alte persoane si unde pana la momentul plecarii sale din birou nu au intrat alte persoane care sa fi fost martore la restituirea sumei, eventual secretara acestuia, ocazional si ca din discutiile purtate cu la momentul restituirii a aflat ca acesta intentiona sa pastreze suma de mai sus pentru aoa corda cu titlu de imprumut societatii SA. Referitor la data solicitarii imprumutului catre numitul, martorul a declarat ca in mod cert a fost 31 mai 2005 intrucat emisese o serie de CEC-uri catre furnizori si nu existau incasari pentru a le restitui si ca, cu ocazia intocmirii in scris a declaratiei solicitate de reclamant cu privire la acest imprumut, a verificat evidentele contabile referitoare la data la care a depus respectiva suma. Referindu-se la imprumutul in litigiu, martorul a declarat ca in cursul lunii august 2005 solicitat din nou numitului acordarea unui imprumut pe termen scurt, iar acesta i-a raspuns ca nu are posibilitatea acordarii imprumutului intrucat nu detine suma respectiva si ca suma acordata la sfarsitul lunii mai 2005 pastrat-o pentru aod at cu titlu de imprumut societatii SA.
interogatoriului luat de reclamant, parata a aratat ca nu recunoaste imprumutul pretins a fi restituit, ca nu a avut cunostinta de existenta acestuia si ca nici sotul sau, pe patul de suferinta, nu i-a adus facut cunoscuta existenta acestuia, desi a fost constient pana la survenirea decesului, iar daca a intentionat sa o menajeze putea sa comunice acest aspect fiicei lor, care este avocat. De asemenea, parata a aratat ca la data contractarii pretinsului imprumut sotul sau detinea foarte multi bani intr-un cont bancar, iar in contul SC SA detinea de asemenea foarte multi bani provenind din dividendele neridicate.
Coroborand probele administrate in cauza de reclamant, s-a constatat ca acestea nu au forta probanta pentru a forma in mod neechivoc convingerea instantei in sensul existentei unei conventii de imprumut incheiata de reclamant, in calitate de imprumutator si numitul, in calitate de imprumutat, pentru suma de 34.000 USD si 25.000 Euro.
Aceasta intrucat, reclamantul nu a dovedit predarea acestei sume catre numitul, adresa nr.SJ O-109.768/29.12.2006 emisa de BCR Sucursala S necuprinzand nicio mentiune cu privire la operatiunea bancara efectuata de reclamant in data de 30.05.2005 si nici cu privire la suma de 34.000 USD si 25.000 Euro, concluzia instantei fiind ca reclamantul nu a dovedit nici existenta in patrimoniul sau a acestei sume, nici predarea ei catre numitul, cu titlu de imprumut. Astfel, martorul - a aratat ca are cunostinta de la numitul de faptul ca reclamantul va fi acela care ii va imprumuta suma de bani, dar aceasta suma a fost remisa martorului de si tot acestuia a fost restituita, iar martorul - a declarat ca cererea de acordare a imprumutului catre - a fost facuta de numitul reclamantului, in biroul numitului, de fata fiind si martorul, in vreme ce reclamantul a afirmat ca discutia in legatura cu acordarea imprumutului catre - a avut loc in casa sa, fara sa mentioneze ca au fost si alte persoane de fata, care sa ii sustina afirmatia.
De asemenea, se constata ca exista neconcordante si in privinta declaratiilor martorilor - si -, intrucat primul a declarat ca a restituit imprumutul numitului, in biroul acestuia unde nu se mai afla nicio persoana, iar din declaratia martorului rezulta ca fost de fata la inmanarea sumei in discutie numitului, in biroul acestuia.
Apoi, desi a aratat ca numitul i-a restituit suma de 18.500 Euro, reclamantul nu a dovedit afirmatia facuta.
Vazand considerentele mai sus expuse, instanta de fond a constatat ca exceptia ridicata de parata referitoare la lipsa calitatii sale procesuale este intemeiata prin prisma celui de-al doilea motiv invocat si a admis-o ca atare, retinand ca reclamantul nu a facut dovada existentei in patrimoniul defunctului a datoriei in suma de 34.000 USD si 6.500 Euro care sa se fi transmis mortis causa paratei, in calitate de unica succesorare legala si pe care aceasta sa fie obligata aor estitui, conform prev. art.1584 cod civil coroborat cu art.774 Cod civil. Pe cale de consecinta, instanta de fond a respins cererea constand in obligarea paratei, in calitate de succesoare legala a defunctului, la plata sumei de mai sus ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in ceea ce priveste primele trei petite avand ca obiect constatarea deschiderii succesiunii autorului, decedat la 27.10.2006, a faptului ca a avut loc o dezbatere succesorala notariala privind pe autorul, la., cu sediul in S, jud. O, in dosarul nr. 68/2006 si ca mostenitoare legale, cu vocatie succesorala, ale autorului, sunt paratele, instanta de fond a constatat ca sunt lipsite de interes cata vreme aceste imprejurari au fost constatate prin certificatul de mostenitor nr.55 din 26.11.2006 emis de Notarul public din, jud.O, respectiv certificatul suplimentar de mostenitor nr.56/12.12.2006 emis de acelasi notar public.
In temeiul art.274 proc.civ. retinand culpa procesuala a reclamantului, instanta de fond l-a obligat sa plateasca paratei suma de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata ocazionate cu purtarea prezentului proces, reprezentand onorariu avocatial conform chitantei seria - - nr.-/12.06.2007.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș la data de 27.02.2008, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare, a arătat că instanța nu s-a pronunțat pe fond, cu privire la primul capăt al acțiunii introductive, respectiv constatarea deschiderii succesiunii autorului, decedat la 27.10.2006, și nici cu privire la capătul doi privind dezbaterea succesorală notarială de către moștenitoarele autorului, deși la dosar se afla atașat dosarul notarial nr. 68/66. Certificatul de moștenitor eliberat cu nr. 55/26.11.2006 din cuprinsul căruia au fost omise cu vădită rea credință bunuri sau întregul pasiv este lovit de nulitate potrivit dispozițiilor legale în materie, astfel încât în ipoteza unei casări cu trimitere spre rejudecare se va impune cu necesitate anularea certificatului de moștenitor. La fel, pentru al treilea petit al acțiunii se reține lipsa de interes ca și condiție esențială, dar fără ca instanța să invoce excepția și să o pună în discuția părților.
Pe fond, apelantul reclamant a arătat că excepția lipsei calității procesuale pasive a fost ridicată inițial de către apărătorul intimatei pârâte, la termenul din 25.10.2007, dar cu o motivare diferită, în sensul că ar fi vorba de un împrumut acordat în mod direct și constatat prin înscris SC SA, astfel că această societate ar avea calitate de a sta ca pârât în cauză. Apărările reclamantului cum că intimata pârâtă se referă la un alt împrumut care nu face obiectul cauzei nu au fost reținute de instanța de fond, care a admis excepția, dar cu o motivare proprie, aceea potrivit cu care reclamantul nu a dovedit existența în patrimoniul defunctului a datoriei în sumă de 34.000 USD și 6500 euro care să se fi transmis mortis causa intimatei pârâte. Acest motiv ar fi trebuit să ducă la respingerea acțiunii ca neîntemeiată, soluție vădit eronată și în contradicție cu materialul probator administrat în cauză.
Cei doi martori implicați efectiv în derularea împrumuturilor, și descriu cu lux de amănunte operațiunile respective, iar înscrisurile ce emană de la acești martori și sunt depuse la dosarul cauzei sunt mai presus de orice dubiu prin claritatea celor înfățișate. Analizând adresa nr. SJ.768/29.12.2006 emisă de BCR S instanța concluzionează că aceasta nu cuprinde nici o mențiune cu privire la operațiunea bancară efectuată de reclamantul apelant la data de 30.05.2005 și nici cu privire la sumele de 34.000 USD și 25.000 Euro. Rezultă o necunoaștere a modului de operare privind casetele de valori închiriate de persoanele fizice de la o anumită bancă, accesul fiind strict individual, operațiunile clientului sunt strict confidențiale și nu pot fi ilustrate printr-o asemenea adresă.
În drept, apelantul reclamant a invocat dispozițiile art. 296, 297, 274.proc.civ.
Prin întâmpinare, intimata pârâtă a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că Judecătoria Timișoaras -a pronunțat asupra primelor trei capete din acțiune, la pagina 10 hotărârii apelate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.1 proc.civ. Excepția lipsei de interes a fost pusă în prealabil în discuția părților, așa cum rezultă din încheierile de ședință, iar prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive lipsa de interes a rămas fără obiect și ca atare, nu trebuia evidențiată în dispozitivul hotărârii.
În drept, intimata pârâtă a invocat dispozițiile art. 115, 137, 282.proc.civ.
La termenul din 28.05.2008 instanța a respins excepția nulității apelului invocată de intimata pârâtă, în temeiul art. 105 alin.2 proc.civ.
Instanța a pus părților în vedere să precizeze data acordării împrumutului în litigiu, data restituirii în parte, sursa de proveniență a sumei restituite, destinația acesteia, răspunsul reclamantului apelant fiind depus la fila 62.
Probatoriul a fost completat în faza de apel cu adresa nr. 672/10.06.2008 emisă de SA, extrase de cont, ordine de plată, contract de vânzare cumpărare nr. 405/30.01.2006.
Prin decizia civilă nr. 194/A dion 3 martie 2009, pronunțată de Tribunbalul T în dosaurl nr-, a fost admis apelul declarat de reclamantul apelant împotriva sentinței civile nr. 12064/29.11.2007 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați, și.
fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca neîntemeiată.
fost admisă acțiunea formulată împotriva pârâtei în parte.
fost obligată pârâta să restituie reclamantului sumele de 34.000 dolari (USD) și 6.500 euro, reprezentând împrumut acordat defunctului.
fost respinsă în rest acțiunea.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 9.954,72 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
A fost înlăturată obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina reclamantului.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
fost obligată intimata pârâtă la plata sumei de 13.181,72 lei către apelantul reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Natura relațiilor de prietenie strânsă dintre apelantul reclamant și defunctul a fost corectă reținută de judecătorie, ea rezultând cu prisosință din faptul că aceștia au petrecut multe evenimente importante din viață împreună cu familiile celor doi, fapt atestat de fotografiile depuse în număr mare la dosarul de fond. De asemenea, încrederea rezultă din împrumuturile acordate până la acela în litigiu, din 08.06.2005, dar mai ales din faptul că reclamantul a fost de acord să îl împrumute pe numitul prin intermediul defunctului, fără a solicita întocmirea unui act în acest sens. Astfel, existența acestui împrumut care precede pe acela de 34.000 USD și 25.000 Euro nu este contestată de intimata pârâtă, fiind suficient pentru a înlătura susținerile acesteia în sensul că dacă în trecut părțile au încheiat acte scrise pentru împrumutul unor sume mari de bani, nu exista nici o rațiune pentru o excepție în ceea ce privește sumele din cauza de față. Se poate însă spune că neîncheierea actului se datorează în primul rând unei împrejurări speciale, aceea constând în faptul că sumele în valută au fost restituite defunctului de către, iar a cerut prin telefon ca banii să rămână la acesta cu titlu de împrumut pentru firma la care lucra, tranzacție acceptată de reclamant datorită încrederii și prieteniei existente, în raport de care ultimul a contribuit în mare măsură și la organizarea înmormântării colegului și prietenului său.
Tot corect instanța a reținut că intimatele pârâte și nu au calitate procesuală pasivă întrucât au renunțat la moștenirea tatălui lor, conform certificatului de moștenitor nr. 55/26.11.2006, iar capetele de cerere cu numerele 1-3 sunt lipsite de interes, aspectele fiind constatate în dosarul succesoral, iar reclamantul nu ar obține nici un folos dacă aceste operațiuni ar fi reluate. De altfel, în lipsa unui petit de anulare a certificatului de moștenitor nu se poate ca instanța să constate aspectele privind succesiunea autorului, dar în orice caz, nu există motive de nulitate, așa cum a cerut apelantul prin motivele de apel, date fiind dispozițiile art. 673 indice 7.proc.civ. aplicabil prin analogie și în cazul pasivului succesoral.
La ultimul termen de judecată din apel reprezentantul intimatei pârâte a făcut trimiteri și la competența instanței comerciale în raport de faptul că împrumutul acordat lui a fost dat pentru firma acestuia, aspect netemeinic întrucât acest act juridic nu face obiectul litigiului, referirile la el fiind făcute doar pentru a dovedi existența sumei în patrimoniul reclamantului, seriozitatea declarațiilor martorilor propuși de acesta. De asemenea, toate declarațiile părților și martorilor au în vedere faptul că împrumtul a fost luat de persoana fizică, neavând relevanță că aceasta l-a folosit pentru firma sa sau în alte scopuri.
Pentru a înlătura soluția de respingere a petitului vizând plata sumelor împrumutate și nerestituite trebuie reținut că instanța de fond și-a bazat această concluzie pe două neconcordanțe dintre declarațiile reclamantului și martorilor propuși de aceștia.
Astfel, reclamantul a arătat în cererea introductivă că discuțiile privind împrumutul solicitat de defunct pentru numitul au avut loc în casa sa, în timp ce martorul a declarat ca cererea de acordare a imprumutului catre - a fost facuta de numitul reclamantului, in biroul numitului, de fata fiind si martorul. Martorul - a aratat ca are cunostinta de la numitul de faptul ca reclamantul va fi acela care ii va imprumuta suma de bani, dar aceasta suma a fost remisa martorului de si tot acestuia a fost restituita.
Tribunalul a apreciat că nu există neconcordanță între aceste declarații, întrucât având în vedere relațiile de afaceri dintre părți și martori, specificul acestora, este posibil să existe mai multe discuții în acest sens, în locații diferite, cu participarea unor persoane diferite în ceea ce privește acordarea împrumutului către -.
Se mai menționează de instanța de fond că exista neconcordante si in privinta declaratiilor martorilor - si -, intrucat primul a declarat ca a restituit imprumutul numitului, in biroul acestuia unde nu se mai afla nicio persoana, iar din declaratia martorului rezulta ca fost de fata la inmanarea sumei in discutie numitului, in biroul acestuia.
Dacă se citește cu atenție declarația martorului, se observă că acesta nu a declarat că a fost de față la restituirea împrumutului, ci la efectuarea apelului către reclamant de către defunct pentru a putea utiliza suma de bani acesta din urmă pentru SA.
De asemenea, contrar celor reținute de judecătorie, în apel, reclamantul a dovedit că suma s-a aflat în patrimoniul său, a fost remisă defunctului cu titlu de împrumut, fiind restituită în parte, 18.500 euro, din suma primită de acesta din urmă în data de 15.12.2005 cu ordinul de plată 720 în sumă de 69.000 lei, care se regăsește și în extrasul de cont depus la cererea instanței de către BCR Ulterior, reclamantul achiziționează un imobil prin contractul de vânzare cumpărare nr. 405/30.01.2006. Accesul reclamantului la căsuța de valori se constituie într-o prezumție simplă cu privire la operațiunile desfășurate în data de 30.05.2005, ce se completează cu împrumutul acordat martorului -, dar mai ales cu declarațiile celor doi martori audiați la propunerea apelantului reclamant. Deși este posibil ca cei doi să fie și subiectivi, totuși informațiile prezentate sunt extrem de concise, la obiect, dar mai ales se coroborează cu datele relevate de extrasele de cont explicitate de apelant la filele 148- 152 dosar de apel.
convorbirilor telefonice depus la fila 153 atestă derularea discuțiilor dintre părțile implicate, după cum orele din extrasele de cont justifică operațiunile bancare și de schimb valutar întreprinse de defunctul. de schimb valutar înscris în contractul de împrumut nr. 8/ 2005 prin care defunctul a folosit suma acordată de reclamant și a împrumutat la rândul său firma, este identic cu cel care figurează în extrasul de cont din data de 08.06.2005, la fel suma totală rezultată, de 1.894.259.750 lei.
A rezultat că în data de 8 iunie 2005 defunctul a împrumutat de la reclamant sumele de 34.000 USD și 25.000 Euro, din care la 15 decembrie 2005 restituit 18.500 euro, astfel că diferența trebuie achitată de intimata pârâtă, moștenitor acceptant al succesiunii căruia i s-a transmis și pasivul succesoral din patrimoniul autorului.
Prin prisma considerentelor expuse, în baza art. 296.proc.civ. tribunalul a admis apelul, a schimbat în parte sentința în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ca neîntemeiată;
În baza art. 651, 685, 774.civ. a admis acțiunea formulată împotriva pârâtei în parte și a obligat-o să restituie reclamantului sumele de 34.000 dolari (USD) și 6.500 euro, reprezentând împrumut acordat defunctului; respins în rest acțiunea.
În baza art. 274.proc.civ. a obligat pârâta la plata sumei de 9.954,72 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, constând în onorariu avocat 5000 lei, 3289,42+5+0,3+20 -taxe de timbru, 1640 lei cheltuieli de cazare.
A înlăturat obligația de plată a cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina reclamantului.
A menținut în rest dispozițiile sentinței.
În baza art. 274.proc.civ. a bligat intimata pârâtă la plata sumei de 13.181,72 lei către apelantul reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocat-10.000 lei -fila 16, 1647 lei taxe de timbru, diferența reprezentând cheltuieli cazare, transport.
Împotriva deciziei civile nr.194/A din 3.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea acesteia în parte în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la restituirea diferenței de împrumut pretins și a sumelor reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de partea adversă în primă instanță și în apel.
În motivarea recursului au fost invocate motivele prev. la art. 304 pct. 6 - 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, realizată la filele 6 - 13 dosar, s-a arătat că reclamantul nu a dovedit existența, în patrimoniul său, a sumelor pe care pretinde că le-a împrumutat în timpul vieții, numitului, și nu s-a dovedit că moștenitoarea lui, recurenta ar avea vreo obligație de restituire a acestui pretins împrumut.
În continuare, dincolo de problema de fond a speței, arătată mai sus s-au susținut, în esență, următoarele:
- depășirea de către instanța de apel a limitelor efectului devolutiv al apelului, deoarece s-a solicitat desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare și nu judecarea pe fond a cauzei;
- au fost interpretate probele administrate, din perspectiva unor ipoteze și deducții ale instanței de apel fără a se ține seama că echivocul profită părții în favoarea căreia există, respectiv recurentei;
- aspectele reținute de instanța de apel nu pot fi susținute de probele administrate, care sunt contradictorii și cu un grad mare de generalitate și nici de cererea de chemare în judecată sau conținutul apelului formulat.
În finalul recursului se arată că, înscrisul privind presupusele operațiuni la caseta de valori, aparținând S, nu are nici un fel de relevanță și ilustrează împrejurarea că reclamantul nu a putut face dovada că a avut în patrimoniu sumele de bani pe care pretinde că le-a împrumutat fostului soț al recurentei.
În preambulul recursului s-a solicitat suspendarea executării deciziei instanței de apel, cerere care nu a mai fost susținută, fiind rămasă fără obiect, urmare a judecării recursului.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304, rap. la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă, se reține că acesta este nefondat.
În primul rând este de subliniat împrejurarea că recurenta invocă la fila 4 dosar instanță de recurs, în drept, motivele de recurs, respectiv cele prev. la art. 304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă, însă, în continuare la secțiunea privind dezvoltarea motivelor de recurs(de altfel destul de laborioasă filele 6 - 13 dosar), evită să încadreze aspectele relatate, în dispozițiile legale invocate și prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, cu excepția aspectelor privind pretinsa limitare efectului devolutiv a apelului, dezvoltările recurentei vizează chestiuni de fapt legate de modul de administrare a probatoriului de către primele instanțe și de concluziile la care instanța de apel a ajuns, în urma interpretării probelor.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă instanța care a pronunțat-o a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, aceeași hotărâre poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Cele două motive de recurs enunțate mai sus, nu se regăsesc în speță:
Instanța de apel investită cu cererea de apel formulată de reclamantul, motivată la fila 7,13 - 14 dosar instanță de apel, este ținută a se pronunța, potrivit art. 295 Cod procedură civilă, în legătură cu conținutul motivelor de apel, nefiind obligată, în caz de admitere a apelului, în sensul de a pronunța soluția în mod identic cu cele solicitate de apelant.
Cu alte cuvinte în cadrul limitelor efectului devolutiv instanța de apel, este ținută de conținutul motivelor de apel, iar aceste motive, au făcut trimitere la fondul litigiului, respectiv la existența sau inexistența pretinsului împrumut și a raporturilor juridice obligaționale care derivă, în urma existenței actului juridic respectiv.
Din această perspectivă, soluționând în fond speța, instanța de apel nu a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, dimpotrivă a dat satisfacție deplină caracterului devolutiv al apelului, procedând astfel inclusiv la scurtarea duratei de soluționare a prezentului litigiu.
De aceea, în speță, motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, nu este incident.
Hotărârea atacată cu recurs a fost amplu motivată, ea conținând un număr de peste 7 pagini, considerentele deciziei instanței de apel fiind structurate după regulile logicii juridice și fiind în sensul soluției adoptate în dispozitivul deciziei, neexistând nici un fel de contradicție între considerentele deciziei și dispozitivul acesteia, aspect ce face inaplicabilitatea motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată când instanța care a pronunțat-o a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Actul juridic dedus judecății îl reprezintă un contract de împrumut, care s-a realizat, în condițiile ce rezultă din actele dosarului, între reclamant și numitul, persoană ce desfășura activități de conducere în cadrul unor societăți comerciale.
Instanța de apel nu a făcut decât să dea eficiență probelor administrate, în special depozițiile martorilor, persoane din anturajul reclamantului și defunctului, probatoriul administrat, ilustrând raporturile interumane existente întra părți și împrumutul acordat de către reclamant defunctului, în timpul vieții acestuia.
Aceste probe nu sunt cu un grad mare de generalitate cum afirmă recurenta și nu creează un echivoc sau un dubiu în favoarea acesteia ci, cum în mod corect a interpretat instanța de apel, arată raporturile juridice existente între persoane care desfășurau activități de afaceri, fiind știut că în domeniul raporturilor juridice de afaceri, probatoriul este mult mai larg și mai puțin riguros decât în materia raporturilor juridice civile clasice.
Aceasta nu înseamnă câtuși de puțin că prezenta speță nu are caracter civil, dimpotrivă ea se circumscrie raporturilor juridice obligaționale specifice devoluțiunii succesorale deschise în urma decesului numitului.
În concluzie, instanța de apel a făcut o corectă interpretare a actului juridic care declanșat prezentul litigiu, respectiv a contractului de împrumut, stabilind în mod corect părțile acestui act juridic și raporturile juridice obligaționale care derivă din încheierea acestuia, raporturi juridice care se transmit asupra pasivului succesoral în legătură cu care și-au manifestat vocația directă recurenta pârâtă, în calitate de moștenitor.
Ca atare motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, nu este incident în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În speță, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile, deoarece instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 651 - 654 Cod civil, 685 și 774 Cod civil, reținând că la data de 8 iunie 2005 defunctul a împrumutat de la reclamat sumele de 34.000 USD și 25.000 EURO, din care la 15 decembrie 2005, restituit 18.500 EURO, rămânând o diferență care trebuie achitată de pârâta, moștenitor acceptant al succesiunii, căruia i s-a transmis și pasivul succesoral din patrimoniul autorului.
Probele administrate în cauză, inclusiv depozițiile martorilor au fost interpretate, așa cum s-a arătat mai sus, în mod corect de către instanța de apel, concluzia finală a instanței de apel fiind fundamentată, atât pe probatoriu cât și pe interpretarea corectă a dispozițiilor legale în materie de împrumut, devoluțiune succesorală și pasiv succesorală.
Față de cele arătate recursul declarat de către pârâta va fi respins.
După cum rezultă din practicaua hotărârii, reprezentantul pârâtei recurente, avocat a solicitat, în preambulul recursului suspendarea executării deciziei instanței de apel, sens în care a consemnat la dispoziția instanței, din proprie inițiativă suma de 13.892,20 lei.
Cum recursul a fost soluționat chiar la data la care s- susținut această cerere în mod corect avocat a precizat că nu mai susține cererea de suspendare și a solicitat restituirea sumei consemnate, ceea ce Curtea va dispune prin aliniatul 2 al dispozitivului prezentei decizii, respectiv restituirea către recurenta a sumei de 13.892,20 lei, consemnată la CEC - Bank - Sucursala S cu recipisa nr-.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite numai în parte cererea de cheltuieli de judecată solicitată de către intimatul reclamant prin avocat, în ceea ce privește onorariu de avocat, care va fi redus de la suma de 10.000 lei la suma de 4.000 lei.
Reducerea onorariului de avocat s-a realizat deoarece s-a apreciat că acesta este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat, respectiv prezenta acestuia în fața instanței de judecată, depunerea unui înscris care conține două file, intitulat întâmpinare, dar care are valoare juridică a unor concluzii scrise și susținerea concluziilor orale în fața instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta, împotriva deciziei civile nr.194/A din 3.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Dispune restituirea către recurenta a sumei de 13.892, 20 lei, consemnată de aceasta prin recipisa nr. 482.376/1 emisă de CEC - Bank, sucursala
Admite în parte cererea de cheltuieli de judecată formulată de reprezentantul reclamantului intimat și obligă recurenta să plătească intimatului reclamant suma de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și 240 lei cheltuieli de cazare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică din 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR, - - - - - -
în concediu de
odihnă semnează
VICEPREȘEDINTE
Pentru GREFIER,
- -
ă în concediu de odihnă
Semnează
Prim grefier
Red. LL/14.07.2009
Dact. /14.07.2009
Ex.2
Tribunalul Timiș Președinte,
Judecător
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Daniela Calai, Trandafir Purcărița
