Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 755/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2663/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.755
Ședința publică de la 4.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
JUDECĂTOR 3: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant-pârât, precum și de către recurenta pârâtă-reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1218 din 09.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
are ca obiect - acțiune în pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant-pârât, personal și asistat de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 172.539/19.11.2008, eliberate de Baroul București (fila 9 dosar) și recurenta pârâtă-reclamantă, personal și asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 65435/16.11.2008, eliberate de Baroul București (fila 8 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentului depune la dosar chitanța CEC nr. -/1 privind achitarea sumei de 350 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 6 lei, pe care instanța le anulează.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat în cuantum de 800 lei, potrivit chitanțelor nr.166/19.11.2008 și nr. 174/18.12.2008, pe care le depune la dosar, având în vedere următoarele considerente:
Arată că părții pe care o reprezintă i-a fost încălcat dreptul la apărare atunci când i-a fost respinsă cererea de acordare a unui termen în vederea angajării unui apărător ales, deși a motivat că nu are cunoștințe juridice. Termenul de două săptămâni acordat de instanță în vederea depunerii de concluzii scrise a fost insuficient pentru ca recurentul să ia legătura cu un avocat în vederea depunerii de concluzii scrise, față și de complexitatea cauzei.
Un alt motiv de recurs se referă la cererea de aderare la apel formulată de partea adversă. Deși a invocat tardivitatea formulării acestei cereri, întrucât a fost formulată într-o fază procedurală de rejudecarea unui apel după casare și nu într-un apel propriu-zis, așa cum face referire legiuitorul în art. 108 din Codul d e procedură civilă, instanța a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare. Fondul acestei cereri de aderare la apel a constat tocmai în solicitarea de a se efectua o nouă expertiză imobiliară privind valoarea de circulație a imobilului în litigiu. Expertiza a fost efectuată de expertul, care a dat o apreciere extrem de mare valorii acestui imobil, mult peste valoarea sa reală. Consideră că valoarea de circulație stabilită de acest expert nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, întrucât în prezent prețurile pe piața imobiliară au scăzut foarte mult, iar pe de altă parte, trebuie să se aibă în vedere gradul de uzură al imobilului, precum și zona unde este situat.
Având în vedere aceste aspecte, consideră că instanța de apel și-a depășit atribuțiile ce îi avea în urma rejudecării și a permis depunerea acestei cereri de aderare la apel, încuviințând-o, iar ulterior realizând că este tardivă.
Un alt aspect pe care instanțele de fond și de apel l-au reținut în mod greșit și pe care înțelege să îl critice îl reprezintă faptul că deși reclamantul-pârât nu a solicitat atribuirea în natură a anumitor bunuri, cele două instanțe au procedat în acest sens și l-au obligat la plata unei sulte.
Solicită a se avea în vedere concluziile scrise depuse în dosarul nr-.
Cu privire la recursul declarat de partea adversă, pune concluzii de respingere ca nefondat.
Avocatul recurentei solicită admiterea recursului propriu astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în parte a deciziei recurate, pentru următoarele considerente:
În speță, este vorba de raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de domnul expert și de răspunsul la obiecțiunile formulate de părți la acest raport de expertiză. Valoarea de circulație a apartamentului în litigiu în raportul de expertiză a fost stabilită la suma de 75.142 euro, respectiv 247.941 RON, iar în răspunsul la obiecțiuni, expertul a concluzionat că prețul de piață cel mai apropriat de realitate este prețul calculat prin metoda comparației directe și anume de 80.749 euro. Însă, instanța de apel a interpretat greșit aceste acte, omițând să-l ia în considerare pe cel din urmă.
În ceea ce privește bunurile mobile, deși pârâtei-reclamante i se atribuie bunuri în valoare de 36.520.000 însumând toate valorile enumerate la bunurile mobile respective, i se acordă doar suma de 23.680.000 lei.
Concluzionând, solicită să se constate că valoarea apartamentului supus partajului este de 80.749 euro și să i se atribuie părții pe care i reprezintă din această sumă; egalizarea corespunzătoare a loturilor ce revine recurentei pârâte referitor la bunurile mobile.
Solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. În acest sens depune la dosar chitanța nr. 112/16.11.2008, în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu privire la recurentul declarat de recurentul, solicită respingerea acestuia ca nefondat, având în vedere că instanța de apel nu i-a încălcat dreptul la apărare. Referitor la tardivitatea cererii de aderare la apel, arată că acest aspect a fost rezolvat prin decizie irevocabilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 mai 2003 pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr. 4021/2003 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei și partajarea apartamentului ce a constituit domiciliul conjugal al părților și a autoturismului marca Super.
La data de 21 mai 2003 pârâta reclamantă a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului pârât, revenirea la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, partajul bunurilor mobile și imobile dobândite în timpul căsătoriei.
Prin sentința civilă nr. 4001 din 18 iunie 2003 pronunțată de Judecătoria sector 2 B în dosarul nr. 4021/2003 - definitivă prin decizia civilă nr. 2102 din 14 noiembrie 2003 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 4012/2003 și irevocabilă prin decizia civilă nr. 972 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr. 3313/2004 - s-a desfăcut căsătoria încheiată între părți și s-a dispus disjungerea capătului de cerere privind partajarea bunurilor comune, cauza fiind înregistrată sub nr. 8031/2003.
Prin sentința civilă nr. 8661 din 02 noiembrie 2005 pronunțată în dosarul nr. 8031/2003, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis cererea principală formulată de reclamantul - pârât în contradictoriu cu pârâta - reclamantă; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă; a dispus sistarea stării de codevălmășie a părților asupra bunurilor comune mobile și imobile; a omologat raportul de expertiză imobiliară întocmit de expert; a omologat raportul de expertiză mobiliară întocmit de expert; a omologat raportul de expertiză tehnică specialitatea autovehicule întocmit de expert; a atribuit în lotul reclamantului - pârât în deplină proprietate următoarele bunuri imobile și mobile: apartamentul nr. 30 din B,-,. 111 B,. 7, sector 2, în valoare de 1.627.132.086 rol (echivalentul a 45.002 Euro), autoturismul Confort în valoare de 105.000.000 rol, autoturismul Trabant 601 în valoare de 5.400.000 rol și următoarele bunuri mobile în valoare de 36.970.000 rol: frigider în valoare de 1.500.000 rol, frigider în valoare de 200.000 rol, mașină de spălat în valoare de 7.000.000 rol, mașină de spălat din plastic în valoare de 100.000 rol, aragaz marca în valoare de 500.000 rol, aspirator rusesc în valoare de 200.000 rol, aspirator rusesc în valoare de 800.000 rol, TV color marca în valoare de 1.000.000 rol, șifonier cu trei uși în valoare de 3.000.000 rol, pat de mijloc în valoare de 3.500.000 rol, birou vechi de 70 ani în valoare de 800.000 rol, recamier vechi de 30 ani în valoare de 800.000 rol, fotolii două în valoare de 1.600.000 rol, dulap alb placat cu melamină două bucăți în valoare de 1.400.000 rol, dulap vase în valoare de 400.000 rol, masă de bucătărie veche de 29 ani în valoare de 150.000 rol, două scaune bucătărie vechi de 29 ani în valoare de 150.000 rol, două dulapuri metalice în valoare de 600.000 rol, masă balcon cu două scaune în valoare de 400.000 rol, masă mică semi-ovală în valoare de 200.000 rol, masă TV veche de 30 ani în valoare de 400.000 rol, masă pliantă cu șase scaune în valoare de 1.000.000 rol, dulap cu ușă în valoare de 1.000.000 rol, cuier de hol din fier forjat în valoare de 400.000 rol, covor mecanic tip persan trei bucăți în valoare de 2.800.000 rol, oglindă ovală montată pe ramă din fier forjat în valoare de 300.000 rol, oglindă dreptunghiulară montată pe ramă din fier forjat în valoare de 450.000 rol, oglindă ovală fără ramă - fără valoare, lustre cu trei brațe - două bucăți în valoare de 450.000 lei/lei/lei/rol, lustră cu șase brațe în valoare de 700.000 rol, lampadare cu picior înalt - două bucăți în valoare de 800.000 rol, veioză pat - două bucăți în valoare de 210.000 rol, ventilator cu picior înalt model în valoare de 600.000 rol, ventilator de birou în valoare de 450.000 rol, galerii din lemn în valoare de 660.000 rol, perdele în valoare de 950.000 rol, serviciu de cafea 150.000 rol, serviciu de cafea compus din cinci cești cu farfurioare, cafetieră și zaharniță în valoare de 150.000 rol, râșniță cafea în valoare de 70.000 rol, plapumă lână în valoare de 200.000 rol, perne - trei bucăți în valoare de 200.000 rol, saci dormit - două bucăți în valoare de 300.000 rol, cu pentru toaletă în valoare de 150.000 rol, precum și suma de 500 USD depozit la Banca de Dezvoltare - Sucursala 1 Mai; a atribuit în lotul pârâtei - reclamante următoarele bunuri mobile în valoare totală de 15.210.000 rol: șifonier cu două uși (dimensiuni 180 x 120 x 60 cm) în valoare de 2.500.000 rol, vitrina bibliotecă formată din trei corpuri în valoare de 7.100.000 rol, carpete mecanice tip persan - trei bucăți, în valoare de 650.000 rol, farfurii din porțelan (diferite modele) în valoare de 950.000 rol, bibelouri porțelan în valoare de 610.000 rol, cinci bucăți tablouri carton în ulei în valoare de 2.600.000 rol, magnetofon în valoare de 600.000 rol, două bucăți pături lână folosite (150 x 190 cm) în valoare de 200.000 rol, precum și suma de 500 USD depozit la Banca de Dezvoltare - Sucursala 1 Mai; a obligat reclamantul - pârât să plătească pârâtei - reclamante suma de 879.646.042 rol cu titlu de sultă; a obligat reclamantul - pârât să plătească pârâtei - reclamante suma de 5.000.000 rol cheltuieli de judecată reprezentând onorariu experți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță de fond a reținut că potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea construcții civile, întocmit de expert, s-a reținut că valoarea de circulație a apartamentului nr. 30 situat în B,-,. 111 B,. 7, sector 2, în suprafață totală de 61,62. compus din trei camere și dependințe, este de 45.002 Euro (1.627.132.086 rol). S-a concluzionat că apartamentul este partajabil în natură în sensul că uneia dintre părți i se poate atribui sufrageria de 17,56. și balconul de 4,55. iar celeilalte părți încăperile cu destinația de dormitoare în suprafață de 9,67. și de 11,57. urmând ca dependințele, vestibul, B și bucătăria să rămână în folosință comună.
Potrivit dispozițiilor art. 728 cod civil nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, astfel încât, față de aceste dispoziții, instanța a admis cererea principală formulată de reclamantul - pârât și cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă și, pe cale de consecință, a dispus sistarea stării de codevălmășie a părților asupra bunurilor comune mobile și imobile.
În ceea ce privește modalitatea de atribuire a bunului imobil, față de criteriile prevăzute de dispozițiile art. 6739Cod de procedură civilă, instanța l-a atribuit în deplină proprietate reclamantului - pârât având în vedere acordul exprimat de pârâta - reclamantă atât prin cererea reconvențională cât și ulterior, dar și în considerarea faptului că în prezent reclamantul - pârât locuiește în imobilul în litigiu, iar pârâta - reclamantă are stabilit în fapt domiciliul la fiica sa.
În privința atribuirii bunurilor mobile, autoturismul Trabant 601 și Super Confort le-a atribuit în lotul reclamantului - pârât, având în vedere că acesta posedă permis de conducere și se poate folosi de aceste bunuri, aspect necontestat de către pârâta - reclamantă.
În ceea ce privește suma de 1.000 USD depozit la Banca Română de Dezvoltare - Sucursala 1 Mai pe numele pârâtei - reclamante, față de recunoașterea existenței acesteia și a caracterului de bun comun prin cererea reconvențională și necontestată de către reclamantul - pârât, instanța a atribuit-o în părți egale de câte 500 USD fiecărei părți.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 12 ianuarie 2006 declarat apel reclamantul pârât, iar la data de 19 ianuarie 2006 declarat apel pârâta reclamantă, cererile fiind înregistrate la 20 ianuarie 2006 pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 1243 din 29 iunie 2006, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamant - pârât împotriva sentinței civile nr. 8661 din 02 noiembrie 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul nr. 8031/2003; a admis apelul formulat de apelanta - pârâtă - reclamantă împotriva aceleiași sentinței; a schimbat în parte încheierea pronunțată la data de 20 aprilie 2005 și sentința civilă nr. 8661 din 02 noiembrie 2005, în sensul că: a constatat că din masa partajabilă nu face parte și suma de 1.000 USD; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate; a respins ca neîntemeiată cererea apelantei la plata cheltuielilor de judecată; a obligat apelantul - reclamant - pârât la plata către apelanta a sumei de 258 rol, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 29 septembrie 2006 declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 05 octombrie 2006.
Prin decizia civilă nr. 43 R din 30 ianuarie 2007, Curtea de Apel București - Secția a IX a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală a admis recursul declarat de recurentul - reclamant împotriva deciziei civile nr. 1243 din 26 iunie 2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă; a casat în tot decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiași instanțe; a obligat intimata la plata în favoarea recurentului a sumei de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că, deși a pronunțat o soluție de respingere a apelului declarat de către apelantul - reclamant, iar în expunerea considerentelor a reținut motivele formulate de către apelant, instanța de apel nu a procedat la analiza niciunuia dintre aceste motive, ci exclusiv la analiza unicului motiv de apel formulat de către pârâtă.
Întrucât recursul nu poate fi judecatomisso medio, respectiv cu încălcarea principiului de drept procesual civil al triplului grad de jurisdicție în privința sentințelor susceptibile de apel, s-a impus casarea în întregime a deciziei recurate, cu trimiterea spre rejudecare a ambelor apeluri aceleiași instanțe.
Rejudecarea ambelor apeluri, deci și a celui analizat prin decizia casată, declarat de către pârâtă, se impune pentru a asigura o judecată unitară a cauzei, dat fiind specificului obiectului acesteia (partaj judiciar) și consecințele reținerii sau excluderii din masa partajabilă a unor bunuri pentru stabilirea loturilor atribuite în proprietate exclusivă și egalizarea loturilor prin suIte.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a V/ Civilă la data de 20 martie 2007 sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 1457 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis excepția tardivității cererii de aderare la apel formulate de apelanta - pârâtă - reclamantă; a respins cererea de aderare la apel ca tardiv formulată; a admis apelurile declarate de apelanta - pârâtă - reclamantă și de către apelantul - reclamant - pârât împotriva sentinței civile nr. 8661 din 02 noiembrie 2005 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 în dosarul 8031/2003; a schimbat în parte încheierea pronunțată la data de 20 aprilie 2005 și sentința apelantă în sensul că: a constatat că din masa partajabilă nu fac parte și suma de 1.000 USD și mașina de spălat; a atribuit în lotul reclamantului - pârât următoarele bunuri imobile și mobile: apartamentul nr. 30 din B,-,. 111 B,. 7, sector 2 - 1.627.132.086 rol (echivalent a 45.000 Euro), autoturism Confort - 105.000.000 rol, autoturism Trabant 601 - 5.400.000 rol și următoarele bunuri mobile în valoare de 18.660.000 rol: frigider cu compresor - 200.000 rol, aragaz marca 500.000 rol, aspirator rusesc - 200.000 rol, aspirator rusesc - 800.000 rol, televizor color marca - 1.000.000 rol, șifonier cu trei uși - 3.000.000 rol, pat de mijloc cu două noptiere - 3.500.000 rol, birou - 800.000 rol, recamier - 800.000 rol, fotolii două bucăți - 1.600.000 rol, dulap vase - 400.000 rol, masă de bucătărie 150.000 rol, două scaune de bucătărie - 150.000 rol, masă balcon cu două scaune - 600.000 rol, masă mică semi-ovală - 200.000 rol, masă pliantă cu șase scaune - 1.000.000 rol, dulap cu uși din lemn furniruit - 1.000.000 rol, cuier hol din fier forjat - 400.000 rol, oglindă dreptunghiulară - 450.000 rol, oglindă ovală fără ramă - 0 lei, lustră cu șase brațe - 700.000 rol, veioză pat două bucăți 210.000 rol, ventilator cu picior înalt - 600.000 rol, serviciu de cafea compus din cinci cești cu farfurioare, cafetieră și zaharniță - 150.000 rol, serviciu de cafea compus din cinci cești cu farfurioare, cafetieră și zaharniță - 150.000 rol; a atribuit pârâtei -reclamante următoarele bunuri mobile, în valoare de 26.520.000 rol: frigider cu compresor - 1.500.000 rol, mașină de spălat din plastic - 100.000 rol, magnetofon - 600.000, șifonier cu două uși - 2.500.000 rol, vitrină bibliotecă formată din trei corpuri - 7.100.000 rol, dulap alb placat cu melamină - 1.400.000 rol, două dulapuri metalice - 600.000 rol, masă TV - 400.000 rol, covor mecanic tip persan trei bucăți - 2.800.000 rol, carpete mecanice tip persan trei bucăți - 650.000 rol, oglindă ovală montată pe ramă 300.000 rol, lustră cu trei brațe, două bucăți - 450.000 rol, lampadare cu picior înalt două bucăți - 800.000 rol, ventilator de birou - 450.000 rol, galerii din lemn 660.000 rol, perdele normale - 950.000 rol, farfurii din porțelan - 950.000 rol, inox de Iena - 80.000 rol, râșniță cafea - 70.000 rol, bibelouri din porțelan - 610.000 rol, plapumă - 200.000 rol, două bucăți pături lână - 200.000 rol, trei bucăți perne - 200.000 rol, două bucăți saci dormit - 300.000 rol, cu pentru toaletă - 150.000 rol, cinci bucăți tablouri - 530.000 rol; a obligat reclamantul - pârât să plătească pârâtei - reclamante suma de 864.836.043 rol, cu titlu de sultă; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat apelanta - pârâtă - reclamantă să plătească apelantului - reclamant - pârât suma de 500 ron, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, referitor la cererea de aderare la apel formulată de, având în vedere dispozițiile art. 293 alin. 1 din Cod de procedură civilă, că această cerere putea fi făcută doar până la prima zi de înfățișare după declararea apelurilor; or, în prezentul dosar ne aflăm în faza rejudecării apelurilor după casare.
Apelul formulat de la data de 19 ianuarie 2006 fost apreciat fondat și instanța a luat act și a constatat că din masa partajabilă nu face parte suma de 1.000 USD și nici mașina de spălat.
În apel s-a efectuat raportul de expertiză de către expert care a stabilit valoarea de piață a apartamentului la data de 18 mai 2007.
Primul motiv de apel formulat de este nefondat și în mod corect prima instanță a luat în calcul valoarea de circulație a imobilului în cuantum de 45.002 Euro, deoarece în apel valoarea imobilului este mult mai mare față de cea stabilită la instanța de fond.
Al doilea motiv de apel a fost considerat întemeiat și tribunalul a avut în vedere la formarea loturilor și de dorințele apelanților cu privire la bunurile mobile atribuite în loturile lor.
Împotriva aceste decizii la data de 14 ianuarie 2008 declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 21 ianuarie 2008.
Prin decizia civilă nr. 472 din 19 martie 2008 Curtea de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursurile declarate de recurenta - pârâtă - reclamantă și de către recurentul - reclamant - pârât împotriva deciziei civile nr. 1457 din 14 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V- Civilă în dosarul nr-, a casat decizia atacă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Referitor la recursul pârâtei - reclamante, Curtea a constat că este nelegală hotărârea instanței de apel prin care s-a admis excepția tardivității cererii de aderare la apel, luând în considerare că a fost depusă cererea de aderare la apel înainte de prima zi de înfățișare ce a urmat casării deciziei anterioare, iar la prima zi de înfățișare, cererea de aderare a fost pusă în discuția părților și în temeiul acesteia pârâtei - reclamante i-a fost aprobată o nouă expertiză imobiliară, apelantul neinvocând tardivitatea acesteia nici la acel termen și nici ulterior. În aceste condiții sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 108 alin. 3 Cod de procedură civilă, potrivit cărora neregularitatea actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii în fond. Astfel, în mod nelegal instanța a repus din oficiu dosarul pe rol pentru a discuta excepția tardivității cererii de aderare la apel.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a III-a Civilă la data de 20 mai 2008 sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 1218 din 09 octombrie 2008, Tribunalul București - Secția a III a Civilă a admis apelurile formulate de apelanta - pârâtă - reclamantă și de către apelantul - reclamant - pârât și cererea de aderare la apel formulată de apelanta - reclamantă - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 8661 din 02 noiembrie 2005 pronunțate de Judecătoria Sector 2 B în dosarul nr-; a schimbat în parte încheierea pronunțată la data de 20 aprilie 2005 și sentința apelată în sensul că: a constatat că din masa partajabilă nu fac parte suma de 1.000 USD și mașina de spălat; a atribuit în lotul reclamantului - pârât următoarele bunuri imobile și mobile: apartamentul nr. 30 din B,-,. 111 B,. 7, sector 2, în valoare de 2.479.410.000 rol, autoturism Confort 105.000.000 rol, autoturism Trabant 601 - 5.400.000 rol și următoarele bunuri mobile în valoare de 18.660.000 rol: frigider cu compresor - 200.000 rol, aragaz marca - 500.000 rol, aspirator rusesc - 200.000 rol, aspirator rusesc - 800.000 rol, televizor color - 1.000.000 rol, șifonier cu trei uși - 3.000.000 rol, pat de mijloc cu două noptiere - 3.500.000 rol, birou - 800.000 rol, recamier - 800.000 rol, fotolii trei bucăți - 1.600.000 rol, dulap vase - 400.000 rol, masă de bucătărie - 150.000 rol, două scaune de bucătărie - 150.000 rol, masă balcon cu două scaune - 600.000 rol, masă mică semi-ovală - 200.000 rol, masă pliantă cu șase scaune - 1.000.000 rol, dulap cu uși, din lemn furniruit - 1.000.000 rol, cuier hol din fier forjat - 400.000 rol, oglindă dreptunghiulară - 450.000 rol, oglindă ovală fără ramă - 0 lei, lustră cu șase brațe, 700.000 rol, veioză pat două bucăți - 210.000 rol, ventilator cu picior înalt 600.000 rol, serviciu de cafea compus din cinci cești cu farfurioară, cafetieră și zaharniță - 150.000 rol, serviciu de cafea compus din cinci cești cu farfurioară, cafetieră și zaharniță - 150.000 rol; a atribuit pârâtei - reclamante următoarele bunuri mobile, în valoare de 36.520.000 rol: frigider cu compresor - 1.500.000 rol, mașină de spălat din plastic - 100.000 rol, magnetofon - 600.000 rol, șifonier cu două uși - 2.500.000 rol, vitrină bibliotecă formată din trei corpuri - 7.100.000 rol, dulap alb placat cu melamină - 1.400.000 rol, două dulapuri metalice - 600.000 rol, masă TV - 400.000 rol, covor metalic tip persan trei bucăți - 2.800.000 rol, carpete mecanice tip persan trei bucăți - 650.000 rol, oglindă ovală montată pe ramă 300.000 rol, lustră cu trei brațe - 450.000 rol, lampadare cu picior înalt două bucăți 800.000 rol, ventilator de birou - 450.000 rol, galerii din lemn - 660.000 rol, perdele normale - 950.000 rol, farfurii din porțelan - 950.000 rol, inox cu Iena - 80.000 rol, râșniță cafea - 70.000 rol, bibelouri din porțelan 610.000 rol, plapumă - 200.000 rol, două bucăți pături lână - 200.000 rol, trei bucăți perne 200.000 lei, două bucăți saci dormit - 300.000 rol, cu pentru toaletă 150.000 rol, cinci bucăți tablouri - 530.000 rol; a obligat reclamantul - pârât să plătească pârâtei - reclamante suma de 129.097,5 ron, cu titlu de sultă; a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat apelanta - pârâtă - reclamantă să plătească apelantului - reclamant - pârât suma de 200 lei cheltuieli de judecată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește apelul declarat de apelantul - reclamant - pârât, că acesta a vizat suma de 1.000 USD, inclusă în opinia acestuia în mod nelegal în masa partajabilă, împrejurarea că prima instanță nu a ținut seama de valoarea apartamentului indicată de expert în suplimentul la raportul de expertiză, faptul că în masa partajabilă au fost incluse bunuri ce aveau calitatea de bunuri proprii și împrejurarea că atribuirea bunurilor nu s-a făcut ținându-se seama de voința părților (de exemplu autoturismul Trabant nu a fost solicitat de apelant, însă instanța i l-a atribuit).
În ceea ce privește critica vizând suma de 1.000 USD, tribunalul a reținut că apelanta - reclamantă - pârâtă a renunțat la cererea precizatoare, în sensul că nu dorește includerea acestei sume în masa partajabilă.
Referitor la împrejurarea că instanța de fond nu a ținut seama la momentul partajului de valoarea indicată de expert în suplimentul la raportul de expertiză, aceasta fiind mai mare decât cea din concluziile raportului, tribunalul a constatat că susținerile apelantului sunt reale, însă nu mai sunt relevante în condițiile în care, astfel cum s-a arătat în continuare, s-a ținut seama la judecarea celor două apeluri de valoarea ce a fost stabilită prin expertiza efectuată în fața Tribunalului București - Secția a V-a Civilă (în stadiul primei rejudecări a apelurilor) de expertul.
Cât privește critica vizând calificarea ca fiind bunuri comune și includerea în masa partajabilă a anumitor bunuri, tribunalul a apreciat că în condițiile în care susținerile apelantului privind caracterul de bunuri proprii nu au fost probate, prima instanță a reținut corect că acestea fac parte din masa partajabilă și a dispus partajarea acestora.
Și critica vizând modalitatea în care bunurile mobile au fost atribuite părților este parțial întemeiată, tribunalul a reanalizat în raport de voința părților, dar și de natura bunurilor supuse partajului, includerea acestora într-un mod sau altul, reținând că atribuirea nu poate să respecte întrutotul voința ambelor părți, acesta fiind și motivul pentru care atribuirea se face în raport și de alte criterii, menționate cu titlu de exemplu de dispozițiile art. 6739Cod de procedură civilă. Sub acest aspect, trebuie menționat că atribuirea autoturismului Trabant nu a fost solicitată de apelantul - reclamant, astfel cum acesta insistă a fi reținut, însă nici apelanta - pârâtă nu a dorit să îi fie atribuit.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta - pârâtă - reclamantă, acesta a vizat exclusiv suma de 1.000 USD, cu privire la care a solicitat să fie exclusă din masa partajabilă, făcând mențiunea în cererea de apel că renunță la partajarea acesteia, împrejurare în raport de care tribunalul a procedat în consecință, în sensul scoaterii din masa partajabilă a acestui bun.
Prin cererea de aderare la apel, formulată în fața Tribunalului București - Secția a IV a Civilă la data de 17 aprilie 2007, apelanta - pârâtă - reclamantă a criticat sentința primei instanțe sub aspectul valorii imobilului, apreciată la momentul formulării cererii drept derizorie, dat fiind că apartamentul a fost evaluat în mai 2005, iar prețurile pieței imobiliare au crescut semnificativ.
Cât privește această cerere, tribunalul a apreciat că susținerile apelantei - pârâte - reclamante sunt întemeiate, fiind evidentă necesitatea luării în considerare a unei valori a bunului imobil care să fie stabilită cât mai aproape de momentul efectuării partajului și cât mai aproape de valoarea de circulație a bunului supus partajului. În aceste condiții, este de remarcat că evaluarea bunului în fața primei instanțe s-a făcut în urmă cu mai mult de trei ani (fiind stabilită suma de 45.002 Euro), iar valoarea stabilită prin ultimul raport de expertiză întocmit în cauză, respectiv cel al expertului de la data de 23 mai 2007, este semnificativ mai mare (75.142 Euro).
Neluarea în seamă a acestei critici, formulate de apelanta - pârâtă pe calea cererii de aderare la apelul apelantului - reclamant - pârât, ar echivala cu încălcarea regulii în conformitate cu care împărțeala trebuie să se facă la valoarea pe care bunurile o au la momentul la care se face partajul.
Împotriva acestei decizii la data de 19 noiembrie 2008 declarat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 24 noiembrie 2008, sub nr-.
În motivare, recurentul a arătat că potrivit art. 304 alin. 9 Cod de procedură civilă: "Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii".
Recurentul a arătat că pentru a se înțelege exact situația existentă în această cauză, dorește să facă anumite referiri la hotărârile judecătorești anterioare, hotărâri care, în opinia sa sunt nelegale și netemeinice.
În opinia recurentului aspectele procedurale esențiale au fost tratate cu superficialitate de către instanțele anterioare și mai mult de atât recurentul a fost chiar lipsit, la judecarea ultimului recurs, de un drept fundamental constituțional (art. 24 Constituție) și procedural (art. 156 Cod de procedură civilă) - dreptul de a avea un apărător în acel moment ce reprezenta un prim termen de judecată (în acel recurs), unde s-a dat decizia civila nr. 472 din 19 martie 2008, în dosarul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă nr- (în format vechi 141/2008).
Toată situația ambiguă nou creată se datorează acestei hotărâri judecătorești, date cu încălcarea dispozițiilor privind dreptul la apărare de care trebuia să beneficieze și nu a beneficiat în acea situație din trecut.
Recurentul s-a prezentat personal, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată, în raport de situația creată - lipsa unui apărător, lipsă datorată imposibilității sale pecuniare de a-și angaja un avocat.
S-a prezentat doamna avocat pentru a lua act de un eventual termen, însă aceasta, deoarece la acea data era avocat stagiar, nu putea și nu avea dreptul să pună concluzii în instanță.
De la această hotărâre nelegală s-a ajuns în prezent la un șir de aprecieri eronate în această cauză.
Aprecierile au ca punct de pornire aderarea la apel făcută de intimată peste termenul prevăzut de lege și într-o fază de rerejudecare, aderare pe care atât recurentul cât și instanța de apel au sesizat-o și ulterior s-a pronunțat că a fost făcută tardiv.
Dispozițiile din art. 108 alin. 3 Cod de procedură civilă prevăd faptul că această neregularitate a unor asemenea acte de procedură (cum este și aderarea la apel) se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat după această neregularitate și înainte de a pune concluzii pe fond.
Atât recurentul prin avocat, cât și instanța de judecată au sesizat că este vorba despre o aderare la apel tardivă.
Hotărârea anterioară nu a fost casată în întregime, ci doar parțial, așa că nu se justifica această aderare la apel ce a urmat.
Respectiva hotărâre a fost casată deoarece instanța de recurs anterioară nu s-a pronunțat asupra a două capete de cerere și nicidecum din alte motive.
Recurentul a mai arătat că expertiza a fost efectuată de către expertul, care a dat o apreciere extrem de mare valorii acestui imobil mult peste valoarea reală a sa.
Expertiza efectuată de d-nul a fost făcuta într-un moment în care prețurile crescuseră destul de mult, însă în prezent piața imobiliară a scăzut foarte mult și nu poate fi reținută o valoare atât de mare a unui imobil cu asemenea referințe și amplasat atât de nepotrivit.
Susținerea instanței la penultimul alineat nu are nicio justificare legală în drept, aceasta neindicând niciun text de lege care să dispună în sensul respectiv.
Instanța de recurs care a casat în trecut hotărârea (instanța de recurs anterioara aceleia care s-a pronunțat pe aderarea la apel) a trimis cauza spre rejudecare deoarece instanța nu s-a nu a recomandat și nici nu a indicat ca în urma rejudecării acelui apel, unde s-a depus această cerere de aderare ulterior, să fie avut în vedere și acest aspect privind o nouă evaluare a imobilului.
Instanța de apel în rejudecare și-a depășit atribuțiile ce le avea în urma rejudecării (recomandările instanței de recurs anterioare) și a permis depunerea acestei cereri de aderare la apel.
A mai permis și efectuarea acestei noi expertize, cu toate că instanța de casare anterioară nu a dispus așa ceva, pentru ca ulterior să respingă această cerere de aderare la apel ca tardiv formulată.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești la data de 19 noiembrie 2008 declarat recurs și, care a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 24 noiembrie 2008.
Recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 alin. 1 pct. 8 Cod de procedură civilă "când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia".
În speță, este vorba de raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară întocmit de dl. expert și de răspunsul la obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză tehnica judiciară întocmit de același expert.
Valoarea de circulație a apartamentului nr. 30 din-,. 111 B sector 1, B în raport a fost stabilită la suma de 75.142 Euro, respectiv 247.941ron, iar în răspunsul la obiecțiuni dl. expert arată "îmi mențin părerea că prețul de piață cel mai aproape de realitate este prețul calculat prin metoda comparației directe și anume este 80.749 Euro, pe care îl propun să fie luat în considerare în hotărârea pe care o va da Instanță".
Instanța de apel a interpretat greșit aceste acte, omițând să-l ia în considerare pe cel din urmă, respectiv răspunsul la obiecțiuni unde valoarea apartamentului este mai mare cu 5.605 Euro decât cea din raportul de expertiză.
Recurenta pârâtă a mai arătat că, deși i s-au atribuit bunuri mobile în valoare de 36.520.000 rol, însumând toate valorile enumerate la bunurile mobile respective, se obține suma de 23.680.000 rol, diferența în minus fiind de 12.840.000 rol.
La data de 06 ianuarie 2009, intima pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul reclamant ca nefundat.
În motivare, a arătat că nu este adevărată susținerea recurentului că a fost lipsit la judecarea ultimului recurs de un drept fundamental, acela de a avea un apărător.
Din lucrările dosarului se poate observa cu ușurință că a avut același apărător pe care l-a avut și la judecarea apelului, respectiv dl..
Așadar, nu se poate invoca necunoașterea dosarului și că dosarul a fost dat să fie studiat "la bară", deoarece dl. avocat redactase și recursul care tocmai se judeca, iar recursul intimatei pârâte fusese depus în termenul procedural, având timp suficient să ia cunoștință de el, lipsind deci elementele surpriză.
Intimata a mai arătat că cererea de aderare la apel a fost făcută în termenul legal, în acord cu dispozițiile art. 293 Cod de procedură civilă.
De asemenea, a arătat că dl. expert construcții a dat o apreciere cât de cât apropriată a valorii apartamentului cu valoarea de circulație a apartamentului similar din zonă la momentul efectuării expertizei, chiar dacă prețurile apartamentelor erau mult mai mari, așa cum rezultă și din presa de specialitate depusă la dosar.
Ca și instanța de apel, consideră că problema tardivității cererii sale de aderare la apel a fost definitiv rezolvată de instanța de recurs prin decizia civilă nr. 472 din 19 mai 2008.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. Sub un prim aspect, se reține că recursul prezintă câteva atribute importante, care sunt de natură să îi confere întreaga sa fizionomie, astfel cum a fost ea concepută de către legiuitor.
În mod incontestabil, primul și cel mai important atribut al recursului este acela de a constituio cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este oferită chiar de Codul d e procedură civilă, prin situarea sa topografică în Capitolul I din Titlul V, consacrat căilor extraordinare de atac, al Cărții II. exigențelor firești ale unei căi extraordinare de atac, recursul a fost pus la dispoziția părțilornumai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304.pr.civ. și care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță. Legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului, atât în fapt, cât și în drept, în apel.
Un alt atribut important al recursului care interesează din perspectiva prezentei cauze este acela de a constituio cale de atac nedevolutivă. Dacă specific etapei apelului este devoluțiunea care, în limitele fixate de apelant prin motivele de apel, înseamnă o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili, pe baza probatoriului administrat, o altă situație de fapt decât cea reținută de prima instanță, și la care să se aplice dispozițiile legale incidente, în recurs se realizează un control asupra hotărârii atacate, fără posibilitatea de a se administra, ca regulă, probe noi și fără a fi antrenată o rejudecare în fond a pricinii, în ansamblul ei.
Având în vedere aceste elemente caracteristice ale căii de atac în discuție, instanța învestită cu soluționarea recursului nu poate analiza legalitatea hotărârii atacate decât exclusiv prin prisma motivelor prevăzute de art. 304.pr.civ. fără a putea verifica alte aspecte în afara celor enumerate de textul de lege respectiv.
De asemenea, simpla nemulțumire a părții de hotărârea pronunțată nu este suficientă, recurentul fiind obligat să își sprijine recursul pe cel puțin unul din motivele prevăzute de lege.
Pe cale de consecință, instanța de recurs trebuie să analizeze în prealabil încadrarea criticilor formulate de parte împotriva hotărârii pronunțate în apel într-unul din cazurile expres și limitativ enunțate de lege, în speță cel prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ.
2. C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ipoteza a doua - încălcarea sau aplicarea greșită a legii - are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată. Întrucât textul de lege nu face nicio distincție, motivul de recurs vizează atât încălcarea legii de drept substanțial, cât și a celei de drept procesual, însă pentru acele situații care nu pot fi încadrate în celelalte motive de recurs.
Prin concept, motivul de recursnu includedeci și cazurile în care greșeala de raționament a instanței ar fi săvârșită în legătură cu premisa minoră a silogismului judiciar, și anumereținerea situației de fapt, ca urmare a aprecierii probelor administrate în cauză. Textul de lege are în vedere numai cea de-a doua etapă a activității jurisdicționale care conduce la pronunțarea soluției, respectiv confruntarea faptelor la condițiile de aplicare a regulii de drept.
Referitor la înțelesul sintagmei "încălcarea sau aplicarea greșită a legii" trebuie să se țină seama și că există texte de lege care conferă judecătorului o putere de apreciere, dându-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumită măsură. În asemenea situații, măsurile nu pot fi însă dispuse în mod discreționar, ci trebuie să fie justificate de motive pertinente și suficiente. Depășirea acestei limite, întrucât nu realizează unbilanț rezonabilal elementelor pertinente ale cauzei în procesul decizional, care este impus întotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o încălcare a legii și, ca atare, este supusă controlului instanței de recurs. Aceasta înseamnă că, în realitate, instanțele de fond beneficiază în aceste cazuri numai de o anumitămarjă de apreciere.
3. Raportând aceste considerații la motivele de recurs invocate în către recurentul reclamant pârât, Curtea nu va analiza acele critici care vizează valoarea apartamentului supus partajului, stabilită de expertul.
De asemenea, Curtea nu are conferită de lege posibilitatea de a analiza susținerile recurentului reclamant pârât privind modul de soluționare de către instanța de recurs care a pronunțat decizia civilă nr. 472 din 19 martie 2008 în dosarul nr- (141/2008) a cererii formulate la data de 5.03.2008 de avocatul recurentului reclamant pârât de acordare a unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul dosarului, precum și a criticii cu care aceasta a fost învestită în legătură cu excepția tardivității cererii de aderare la apel formulate de intimata pârâtă reclamantă. În acest sens, Curtea reține că obiectul prezentei căi de atac îl constituie potrivit art. 299 alin. 1.pr.civ. decizia pronunțată de instanța de apel; or, erorile la care s-a referit recurentul reclamant pârât ar fi fost săvârșite nu de către Tribunal, care a pronunțat decizia civilă nr. 1218 din 9 octombrie 2008 în dosarul nr-, ci de către Curtea de Apel, care a soluționat recursurile declarate de ambele părți împotriva deciziei civile nr. 1457 din 14 noiembrie 2007 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-.
Pe de altă parte, referitor la același aspect privind excepția tardivității cererii de aderare la apel formulate de intimata pârâtă reclamantă, prin decizia atacată instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 315 alin. 1.pr.civ. care prevăd că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Nu poate fi vorba despre o încălcare a aceluiași text de lege, de această dată raportat la decizia civilă nr. 43 din 30 ianuarie 2007 pronunțată într-un prim ciclu procesual de Curtea de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, dat fiind că instanța de recurs a rezolvat la acel moment exclusiv problemele de drept cu care a fost învestită; or, cererea de aderare la apel a fost depusă ulterior, la data de 17 aprilie 2007.
De asemenea, împrejurarea că art. 315.pr.civ. stabilește caracterul obligatoriu al hotărârii instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe nu este de natură să conducă la concluzia că demersul judiciar al instanțelor de fond este și limitat la acest cadru.
Ca atare, chiar în contextul trimiterii cauzei spre rejudecare de către instanța de recurs prin decizia sus menționată pe considerentul nemotivării deciziei atacate, nu exista niciun impediment pentru instanța de apel d e administra o nouă expertiză de evaluare a imobilului.
4. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta pârâtă reclamantă, Curtea are în vedere faptul că cel de-al optulea motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 8.pr.civ. vizează interpretarea greșită aactului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Or, în cauza de față, nu s-a pus problema existenței unui act juridic civil, unilateral sau bilateral, care să fi ridicat probleme de interpretare.
Criticile formulate de aceasta pot fi însă încadrate, conform art. 306 alin. 3.pr.civ. în cel de-al nouălea motiv de recurs, urmând a fi analizate ca atare.
Se constată astfel că prin raportul de expertiză depus la dosar la data de 18 mai 2007, expertul a menționat o valoare a apartamentului de 75.142 euro, respectiv 247.941 lei. Prin răspunsul la obiecțiuni din 31 iulie 2007, expertul a indicat însă o altă valoare, respectiv 80.749 euro, arătând că a săvârșit o eroare de calcul.
Potrivit art. 201 alin. 1.pr.civ.: "Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau trei experți, stabilind prin încheiere punctele asupra cărora ei urmează să se pronunțe -".
Este adevărat că instanța nu este legată de concluziile expertizei, acestea constituind numai elemente de convingere, lăsate la libera apreciere a judecătorului, ca toate celelalte mijloace de probă.
Cu toate acestea, de vreme ce a reținut concluziile expertizei inițiale, instanța de apel a depășit limitele sale de apreciere în aplicarea legii neținând seama de rectificarea ulterioară a calculului efectuată de către expert.
De asemenea, subsecvent reținerii ca elemente ale situației de fapt a valorilor bunurilor mobile care au format obiectul apelului, se impunea și stabilirea corectă a valorii lotului atribuit recurentei pârâte reclamante, care este de 2.455 lei, precum și a valorii sultei la care este îndreptățită pârâta reclamantă, care este în aceste condiții de 138.461,35 lei.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat de recurentul - reclamant - pârât, să admită recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă și să modifice în parte decizia recurată, în sensul că valoarea apartamentului este de 266.471,7 lei, valoarea bunurilor mobile atribuite acestei părți este de 2.455 lei, iar sulta la care este îndreptățită recurenta - pârâtă - reclamantă este de 138.461,35 lei, menținând totodată celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant - pârât împotriva deciziei civile nr. 1218 din 09 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, ca nefondat.
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă împotriva aceleiași decizii civile.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că valoarea apartamentului este de 266.471,7 lei, valoarea bunurilor mobile atribuite acestei părți este de 2.455 lei, iar sulta la care este îndreptățită recurenta - pârâtă - reclamantă este de 138.461,35 lei.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./. /
2ex./30.06.2009
3.-;
Jud.2.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena, Cristina Nica
