Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 776/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 776
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Ionela Vîlculescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 09 iunie 2009 privind judecarea recursurilor declarate de recurenta reclamantă și recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 643 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. în format vechi 43/civ/2003), având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 09 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pentru deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 16 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față;
La data de 16 septembrie 1996, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 1,50 ha, situată în extravilanul orașului Băilești și la contravaloarea recoltei obținută de pe acest teren însușită de pârâtă, precum și partajarea a două locuri de veci și a pasivului succesoral, constând în cheltuieli de înmormântare și costul parastaselor ulterioare suportate în exclusivitate de reclamantă, evaluate la suma de 2.000.000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părțile au ieșit din indiviziune cu privire la marea parte a bunurilor rămase la decesul autorilor, acțiunea făcând obiectul dosarului nr. 18222/1995 al Judecătoriei Craiova, însă în momentul soluționării acestuia nu se eliberase titlul de proprietate pentru teren, astfel încât, nu a putut fi partajat și acest bun succesoral.
La data de 11 martie 1997 reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că valoarea cheltuielilor de înmormântare suportate la decesul părinților săi se ridică la sumele de 500.000 lei în anul 1989, la decesul tatălui și respectiv 1.500.000 lei la nivelul anului 1994, la decesul mamei.
La data de 11 noiembrie 1999 fost admisă în parte și în principiu acțiunea reclamantei precizată la 12 martie 1997 și s-a constatat că reclamanta și pârâta, se află în indiviziune cu privire la următoarele bunuri succesorale rămase la decesul autorilor G, decedat la data de 6 aprilie 1989 și, decedată la data de 21 noiembrie 1994: teren în suprafață de 1 ha. și 2800 mp. situat în extravilanul orașului Băilești, conform titlului de proprietate nr. 3256-4614 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor la data de 22 octombrie 1996 și acțiuni pentru suprafața de 2,52 ha. echivalent arabil aflat în administrarea AGRICOLA Băilești, conform deciziei de acționar nr. 397/23 septembrie 1996.
S-au constatat drepturile bănești cuvenite părților, reprezentând contravaloarea recoltei obținută de pe terenul în suprafață de 1 ha. și 2800 mp, pentru perioada 1993 - 1999, conform adresei nr. 154/18 noiembrie 1999, emisă de către pârâtă și a fost obligată aceasta să aducă la masa partajabilă aceste bunuri în valoare reactualizată.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/2, urmând ca în privința celor două locuri de veci compuse din gropi boltite cu placă de beton și mozaic, situate în Cimitirul, parcela N, părțile să rămână în coproprietate forțată și perpetuă.
A fost respins capătul de cerere privind partajarea pasivului succesoral constând în cheltuieli de înmormântare efectuate la decesul autorului G, de către reclamantă în anul 1990, ca fiind prescris.
S-a constatat că pasivul succesoral, constând în cheltuieli de înmormântare efectuate la decesul autoarei, decedată la data de 21 noiembrie 1994, au fost suportate în mod egal de reclamantă și pârâtă.
A fost numit expert pentru evaluare și lotizare cu un onorariu de 1.000.000 lei, ce a fost suportat în mod egal de părți.
S-a mai stabilit ca expertul să evalueze terenul în funcție de amplasament și categoria de folosință și să reactualizeze suma de bani reprezentând drepturi bănești pentru perioada în 1993 - 1999, reținută în masa partajabilă.
Prin sentința civilă nr. 13235/6 iulie 2000 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 17767/1996, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâtei, fiind confirmat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic ing. și au fost atribuite bunurile, în varianta I propusă de expert.
A fost respins capătul de cerere privind partajarea suprafeței de 0,19 ha pădure, formulat de reclamantă la data de 29 mai 2000.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta și reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivele de apel formulate de pârâta, a fost criticată sentința pentru faptul că s-a făcut o interpretare eronată a probelor administrate în cauză, cu privire la despăgubirile acordate reclamantei până în anul 1997, inclusiv.
Apelanta reclamantă a criticat sentința instanței de fond pentru faptul că, deși a formulat obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză efectuat la fond, solicitând și efectuarea unei expertize topografice, aceste cereri au fost ignorate în cursul judecății.
S-a mai invocat faptul că nu s-a dispus partajarea suprafeței de 0,19 ha. pădure și nu i s-au acordat despăgubiri pentru faptul că pârâta și-a însușit masa lemnoasă de pe această suprafață.
Referitor la sumele ce i se cuveneau cu titlul de despăgubiri, reclamanta a susținut că reactualizarea acestor sume nu s-a făcut la momentul judecății, respectiv 6 iulie 2000.
Prin decizia civilă nr. 798/19 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 1334/2002, s-a respins apelul declarat de pârâta, în contradictoriu cu reclamanta.
S-a admis apelul declarat de reclamanta și a fost omologat raportul de expertiză întocmit de ing..
S-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că sulta pe care urmează să o primească reclamanta de la pârâta este de 37.138.388 lei, reprezentând drepturi bănești pentru 1,26 ha de la Băilești și drepturi bănești pentru 0,64 ha de la Băilești, actualizate la data plății efective.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligată apelanta pârâtă la 2.076.500 lei cheltuieli de judecată, către apelanta reclamanta.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 4311/30 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 3938/CIV/2002, au fost admise recursurile declarate de reclamanta și pârâta.
Au fost casate ambele hotărâri și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
S-a reținut că numai pârâta și defuncta au urmat procedura prevăzută de Legea nr.18/1991, iar titlul de proprietate emis în temeiul acestei legi a fost eliberat numai pe numele acestora, în baza acelorași considerente, pârâtei și mamei sale stabilindu-li-se dreptul la acțiuni pentru suprafața de 2,52 ha. prin decizia de acționar nr. 397/23 septembrie 1996.
Că, deși pârâta a invocat atât în fața instanței de fond cât și prin motivele de apel că sora sa nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 18/1991, neformulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, instanța de fond nu a analizat aceste susțineri, iar instanța de apel a omis a se pronunța asupra acestei critici.
S-a mai reținut că în cererile și întâmpinările formulate de, aceasta a arătat că reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după autorul lor G și că a intrat în posesia bunurilor mobile, executarea privind numai partea din imobil cuvenită.
În cererile sale reclamanta a arătat bunurile rămase în masa partajabilă și a dat explicații cu privire la acestea.
Instanța a mai reținut că a fost stabilit cadrul procesual prin acțiunea inițială, în raport de bunurile supuse împărțelii și că potrivit principiului disponibilității părțile sunt cele care, conform voinței lor manifestate, își fixează cadrul procesual sub aspectul obiectului și al celor cu care înțeleg să se judece.
Prin încheierea din 6 iulie 2004 pronunțată în dosarul nr. 43/CIV/2003 de Tribunalul Dolj, s-a admis în parte și în principiu acțiunea formulată de reclamanta, așa cum a fost precizată la 12 martie 1997.
S-a constatat că reclamanta și pârâta sunt în indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1,28 ha. situat în extravilanul Municipiului Băilești, înscris în titlul de proprietate nr. 3256-44614/22 octombrie 1996.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 3/8 pentru reclamantă și 5/8 pentru pârâtă.
S-a mai constatat că drepturile bănești cuvenite părților, reprezentând contravaloarea recoltei obținute de pe terenul extravilan în suprafață de 1,28 ha. pentru anii 1994, 1995 și 1996, în sumă de 1.379.280 lei, potrivit adresei nr. 154/18.11.1999 emisă de Băilești, au fost încasate în mod exclusiv de către pârâtă, urmând a fi aduse la masa partajabilă la valoarea actualizată.
S-a respins capătul de cerere privind pasivul succesoral și capătul de cerere privind partajarea a două locuri de veci și a monumentului funerar.
Instanța a avut în vedere cererile formulate de părțile în litigiu, arătându-se că potrivit acestora, s- reținut în masa partajabilă terenul înscris în titlul de proprietate nr. 3256-44614/1996, emis pe numele autorului G, pe care figurează moștenitoarele si, în prezent decedată, decesul survenind în anul 1994, aceasta din urmă având ca moștenitori pe reclamantă și pârâtă.
Prin urmare, reclamanta vine la moștenirea mamei sale decedate, care figurează în titlul de proprietate cu o cotă de % cuvenită nu nominal în baza titlului de proprietate - nefigurând pe acesta -, ci ca urmare a moștenirii de pe urma autoarei căreia i s-a reconstituit la rândul ei teren de pe urma actului soțului.
Concluzionând, instanța a reținut că ceea ce revine de pe urma autorilor pentru cele două moștenitoare sunt cotele de 1/3 pentru reclamantă și 5/8 pentru pârâtă.
Că, avându-se în vedere că pe celălalt titlu de proprietate figurează doar pârâta, suprafața de teren cuprinsă în acesta nu a fost supusă împărțelii, deoarece reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
S-a mai reținut că, deoarece autoarea părților a decedat în anul 1994, de la această dată, ca succesoare, reclamantei i se cuveneau recoltele de pe terenul de 1,28 ha. pe perioada 1994 - 1996, însă aceste recolte au fost însușite în mod exclusiv de către pârâtă, urmând a fi adusă la masa partajabilă suma de 1.379.280 lei, în valoare actualizată.
Cu privire la terenul în suprafață de 2,52 ha, pentru care există acțiuni în echivalent în administrarea Agricola Băilești, s-a constatat că nu există nici o cerere prin care să se solicite partajarea acestora.
Referitor la pasivul succesoral după autorul G, s-a reținut că părțile s-au mai judecat pentru ieșire din indiviziune cu privire la succesiunea acestui autor (decizia civilă nr. 2492/1992) însă, în acel moment nu s-au formulat cereri privind pasivul succesoral sau cu privire la locurile de veci care, oricum sunt în coproprietate forțată prin natura lor.
Cheltuielile de înmormântare efectuate la decesul autorului G, decedat la 6 aprilie 1989 și cheltuielile efectuate cu realizarea unei cruci de marmură suportate în exclusivitate de reclamantă în anul 1990, s-au reținut a fi prescrise, potrivit art. 3 al. 1 din Decretul 167/1958.
Cu privire la pasivul succesoral de pe urma autoarei, instanța a reținut că acesta a fost suportat de către ambele părți.
Împotriva acestei încheieri de admitere în principiu a formulat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr.255/1.02.2005, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul, a modificat în parte încheierea de admitere in principiu și a dispus ieșirea din indiviziune în cote de 1/8 pentru reclamantă si 7/8 pentru pârâtă, constatând că suma de bani însușită de pârâtă pentru anii 1994-1996 de la SC este de 1.270.000 lei, sumă ce urmează a fi reactualizată și inclusă în masa partajabilă.
Pronunțându-se astfel, Curtea a reținut că doar pârâta și defuncta, au urmat procedura imperativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, în titlul de proprietate nr. 3256-44614/1996 emis pe numele autorului G, fiind trecute numai autoarea și pârâta .
S-a mai reținut că instanța de apel a stabilit în mod greșit cotele succesorale, încălcând dispozițiile art. 659 cod civil și cele ale Legii nr. 319/1944 și că, potrivit acestor dispoziții legale, cotele cuvenite părților din terenul reconstituit pe numele autorului sunt de 3/4 pentru pârâtă, care a făcut cerere în temeiul Legii nr.18/1991 și 1/4 pentru autoarea, soție supraviețuitoare.
Că, reclamanta este îndreptățită numai la cota de 1/2 din cota cuvenită soției supraviețuitoare, respectiv 1/8 din întregul teren înscris în titlu, cota de 7/8 din același teren revenind pârâtei, aceasta deoarece la stabilirea cotelor succesorale pentru terenul reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 trebuie avute în vedere și dispozițiile acestei legi speciale care creează o diviziune a bunurilor din patrimoniul succesoral, astfel că, moștenitorul care nu a respectat procedura prevăzută de Legea nr. 18/1991 nu mai este îndreptățit la cota sa succesorală din terenul reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 în nume propriu, ci doar prin retransmisie, așa cum este situația în speță.
In rejudecare pe fond, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 12.06.2007.
Prin decizia civilă nr.643 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și s-a atribuit terenul conform propunerii făcute prin raportul de expertiză, întocmit de expertul (fila 138).
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 378,0197 lei RON, reprezentând cota de 1/8 din suma de 1.270.000 lei vechi, actualizată.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă și s-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin încheierea de admitere în principiu, astfel cum a fost modificată parțial prin decizia civilă nr. 255/1.02.2005 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a reținut masa partajabilă și cotele parților.
Că, expertiza tehnică a fost realizată în conformitate cu obiectivele stabilite prin IAP, a respectat componența masei succesorale și cotele stabilite de instanțe și a realizat o împărțire în natură, în funcție de criteriile prevăzute de art. 673/9 Cod pr. civilă, la alegerea variantei de lotizare tribunalul a avut în vedere mărimea cotelor parților, împărțirea economică în natură a bunurilor imobile, pentru a evita fărâmițarea excesivă care ar duce la îngreunarea folosinței acestora și scăderea productivității, posesia și folosința acestor bunuri imobile.
Referitor la suma de bani încasată exclusiv de pârâtă de la SC, instanța a avut în vedere modificarea pe acest aspect adusă de Curtea de APEL CRAIOVA și a luat în considerare suma stabilită prin decizia acestei instanțe, respectiv 1.270.000 lei, reactualizată.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta și pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul formulat, reclamanta a criticat decizia nr.643/12 decembrie 2007 Tribunalului Dolj, susținând că este nelegală, deoarece a fost partajată numai suprafața de 1,28 ha. teren, cotele avute în vedere de către expert, respectiv 1/8 pentru reclamantă și 7/8 pentru pârâtă, fiind greșit reținute.
A susținut de asemenea că, prin hotărârea pronunțată instanța de apel a încălcat prevederile art. 129 pct. 5 Cod pr. civilă și respectiv, art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă, deoarece, din considerentele hotărârii nu rezultă motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, în sensul că pentru calculul actualei expertize nu trebuie luate în considerație actele noi depuse în apel, cu ocazia rejudecării.
A făcut trimitere la titlurile de proprietate nr.6553/28 februarie 2002 și respectiv 8075/4 martie 2003, dar și la decizia civilă nr.6205/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că în raport de aceste acte, cota ideală în cauza dedusă judecății nu poate fi decât de 4/8 pentru fiecare dintre părți.
A mai susținut că în cauză, trebuia să se dispună ca la efectuarea expertizei să se aibă în vedere coeficientul de devalorizare aferent lunii octombrie 2007, având în vedere faptul că expertiza a fost întocmită pentru termenul de judecată din 12 decembrie 2007.
De asemenea, recurenta a arătat că în mod greșit instanța a trecut la soluționarea cauzei fără a respecta certificatul emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care l-a prezentat la data de 12 decembrie 2007, prin care a solicitat strămutarea cauzei.
Că, au fost încălcate dispozițiile art. 16 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că nu a avut parte din un proces echitabil.
Printr-o ultimă critică, recurenta reclamantă a arătat că există deosebire între decizia civilă nr.798/2002 a Tribunalului Dolj și decizia civilă nr.643/2007 pronunțată de aceeași instanță, cele două hotărâri judecătorești fiind diametral opuse din punct de vedere legal.
Pârâta, a criticat decizia Tribunalului Dolj, numai în ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind cheltuielile de judecată suportate de aceasta, susținând că în mod greșit cererea sa a fost respinsă.
A arătat că a suportat cheltuieli de judecată încă din anul 1997 și că în raport de dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, cererea sa trebuia admisă, reclamanta urmând să suporte cheltuielile de judecată potrivit cotei succesorale.
A concluzionat în sensul că, în condițiile în care pretențiile părților au fost admise numai în parte, în raport de dispozițiile art. 276 Cod pr. civilă, instanța putea face compensarea cheltuielilor de judecată.
Recursurile sunt nefondate.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente nici unul dintre motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 Cod pr. civilă, hotărârea recurată nefiind afectată de nelegalitate.
masei partajabile și cotele succesorale cuvenite reclamantei și pârâtei, în calitate de moștenitoare ale autorilor comuni, au fost stabilite în mod irevocabil prin încheierea de admitere în principiu din 6 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.43/2003, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia civilă nr.255 din 1 februarie 2005, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.6537/CIV/2004.
Astfel, prin cele două hotărâri judecătorești s-a stabilit că reclamanta și pârâta sunt în indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1,28 ha. situat în extravilanul Municipiului Băilești, înscris în titlul de proprietate nr.3256 - 44614/22 octombrie 1996, cotele cuvenite acestora fiind de 1/8 pentru reclamanta și 7/8 pentru pârâta, urmând ca ieșirea din indiviziune să se facă potrivit acestor cote.
Aspectele referitoare la întinderea suprafeței de teren pentru care părțile au rămas în indiviziune, cât și cele referitoare la cotele succesorale cuvenite acestora, au fost tranșate cu putere de lucru judecat prin decizia nr.255/1 februarie 2005 Curții de APEL CRAIOVA, astfel încât, aceasta trebuia pusă în aplicare întocmai de Tribunalul Dolj, cu ocazia judecării pe fond acțiunii.
Tribunalul Dolj s-a conformat deciziei civile nr.255/2005 a Curții de APEL CRAIOVA și cu ocazia efectuării expertizei de specialitate, a dispus ca expertul să evalueze bunurile ce fac parte din masa partajabilă stabilită în conformitate cu decizia menționată și totodată, să formeze loturile cuvenite părților în raport de cotele legale stabilite de Curtea de APEL CRAIOVA prin aceeași decizie.
Expertiza tehnică întocmită de expert, a respectat întru totul dispozițiile încheierii de admitere în principiu din 6 iulie 2004 Tribunalului Dolj, astfel cum aceasta a fost modificată prin decizia civilă nr.255/2005 a Curții de APEL CRAIOVA, fiind evaluate bunurile reținute în masa partajabilă, cu constituirea de loturi pentru părțile implicate în proces, potrivit cotelor succesorale stabilite prin decizia Curții de APEL CRAIOVA.
În atare situație, susținerea recurentei reclamante, cu privire la întinderea suprafeței de teren ce a format obiectul expertizei, cât și cu privire la câtimea cotelor legale pe baza cărora s-a dispus ieșirea din indiviziune, este nefondată.
Tribunalul Dolja încuviințat și administrat toate probele considerate utile și pertinente pentru stabilirea adevărului și pentru aplicarea în mod corect a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, astfel încât a respectat întocmai dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod pr. civilă.
În considerentele hotărârii pronunțate au fost arătate pe larg argumentele de fapt și de drept pe care instanța și-a fundamentat soluția, fiind astfel respectate dispozițiile imperative înscrise în art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă.
În atare situație, criticile formulate de recurenta reclamantă sub acest aspect, sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Cât privește critica recurentei reclamante cu privire la nelegalitatea deciziei recurate, întrucât instanța a trecut la judecată deși s-a depus certificat de la Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a demonstrat că a formulat cerere de strămutare a cauzei, se constată de asemenea, că este nefondată.
Din certificatul emis de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- ( fila 160 dosar Tribunalul Dolj ), nu rezultă faptul că s-a dispus suspendarea judecării cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin.2 Cod pr. civilă, astfel încât în mod legal tribunalul a trecut la soluționarea litigiului.
Susținerea bazată pe faptul că există deosebire între decizia recurată și decizia civilă nr.798/19 aprilie 2002 Tribunalului Dolj, nu are nici un fel de relevanță juridică în prezentul recurs, întrucât decizia civilă nr.798/2002 a Tribunalului Dolja fost pronunțată în cauza de față într-un alt ciclu procesual, fiind casată de Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia civilă nr.4311/30 septembrie 2002.
Ca efect al casării, decizia civilă nr.798/2002 a Tribunalului Dolja fost desființată în totalitate și nu mai produce nici un fel de efecte juridice, neputând fi luată în calcul în scopul comparării cu decizia civilă nr.643/12 decembrie 2007 Tribunalului Dolj, ce formează obiectul prezentului recurs.
În ceea ce privește modalitatea de calcul a expertului, respectiv valoarea coeficientului de devalorizare pe baza căruia s-a efectuat lucrarea, Curtea constată că aceasta constituie o critică ce ține de netemeinicia hotărârii recurate, critică ce nu poate fi cenzurată în recurs, în condițiile abrogării dispozițiilor art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă.
Pe parcursul derulării procesului la instanțele de judecată, părțile au beneficiat de un tratament egal, respectându-li-se toate drepturile procesuale, astfel încât susținerea recurentei reclamante în sensul că au fost încălcate dispozițiile art. 16 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se confirmă.
Criticile recurentei pârâte vizează modalitatea de soluționare a cererii formulată de aceasta, cu privire la cheltuielile de judecată.
Din modalitatea de formulare a acestor critici, rezultă că recurenta pârâtă consideră că în mod nelegal i s-a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată câtă vreme a făcut dovada acestor cheltuieli și că în condițiile în care cererea s-a admis în parte, trebuia făcută aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod pr. civilă, procedându-se la compensarea cheltuielilor de judecată.
Criticile recurentei pârâte sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Acțiunea promovată de reclamanta este o acțiune prin care s-a urmărit sistarea stării de indiviziune existentă între această parte și pârâta, operațiune ce profită ambelor părți, astfel încât cheltuielile de judecată trebuie suportate de acestea.
Suportarea cheltuielilor de judecată se face potrivit legii, corespunzător cotelor succesorale.
În speță, cota legală cuvenită reclamantei este de 1/8, în timp ce cota legală cuvenită pârâtei este de 7/8, astfel că toate cheltuielile de judecată ocazionate de procesul de partaj trebuiau suportate
de părți corespunzător acestor cote.
Din lucrările dosarului rezultă că la instanța de apel ambele părți au avut angajați apărători pentru care au achitat onorariul de avocat stabilit cu aceștia și că, onorariul de expert a fost suportat atât de reclamantă, cât și de pârâtă.
Cu ocazia dezbaterilor pe fond, apărătorul reclamantei a învederat că nu solicită cheltuieli de judecată, în timp ce apărătorul pârâtei a pus concluzii în sensul acordării cheltuielilor de judecată, fără nici un fel de precizări suplimentare, motiv pentru care în mod corect tribunalul a reținut că cheltuielile solicitate au fost numai cele ocazionate de ultimul ciclu procesual.
În aceste condiții, în mod corect Tribunalul Dolja reținut că în raport cu cota succesorală de 7/8, cheltuielile de judecată ce trebuiau suportate de către recurenta pârâtă ar fi fost cu mult mai mari și-n atare situație, nu putea solicita obligarea reclamantei la plata în plus a altor sume cu titlul de cheltuieli de judecată.
Aplicarea dispozițiilor art. 276 Cod pr. civilă este condiționată nu numai de admiterea în parte a pretențiilor formulate de părțile implicate în proces, dar și de faptul ca fiecare din acestea să solicite acordarea cheltuielilor de judecată.
Câtă vreme reclamanta nu a solicitat în fața Tribunalului Dolj obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, instanța în mod corect nu a făcut compensarea acestor cheltuieli în conformitate cu dispozițiile art. 276 Cod pr. civilă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursurile declarate de reclamanta și pârâta, sunt nefondate și urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenta reclamantă și recurenta pârâtă, împotriva deciziei civile nr. 643 din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- (nr. în format vechi 43/CIV/2003).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
25.06.2009
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Ionela Vîlculescu
