Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIIVLĂ Nr.78/
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminita Solea
JUDECĂTOR 3: Simona Bacsin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul -prin procurator,cu domiciliul în P,-,împotriva deciziei civile nr.155 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 23 ianuarie 2009 și apoi pentru 30 ianuarie 2009,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra recursului declarat de pârâtul - împotriva deciziei civile nr.155/22.05.2008 a Tribunalului Vrancea,constată următoarele:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Focșani reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul -, au solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune a părților în ceea ce privește imobilul teren curți-construcții situat în comuna Vîrteșcoiu, sat Olteni, jud. V, în suprafață de 520,6 mp. T1, și împărțirea în natură a imobilului conform cotelor-părți deținute de fiecare.
Prin cererea reconvențională, pârâtul - a solicitat introducerea în cauză a pârâtei și constatarea nulității absolute a actului de vânzare-cumpărare nr. 3895/24.11.2005 în baza căruia reclamanții au dobândit cota de din terenul în litigiu.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul a invocat prețul nesincer și neserios.
Prin sentința civilă nr. 2067/18.05.2007 a fost admisă în parte cererea reconvențională, și respinsă acțiunea de ieșire din indiviziune.
A fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii de ieșire din in diviziune ca neîntemeiată.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a pârâtului de a solicita prin cererea reconvențională constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 3985/24 noiembrie 2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții.
In motivarea apelului, se arată că prima instanță, fără a intra în cercetarea fondului, stabilește culpa lor în respectarea stării de indiviziune, ignorând disp.art.728 cod civil potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Tribunalul Vrancea, după ce a calificat calea de atac ca fiind recursul, prin decizia civilă nr. 960/18.10.2007 a admis recursul, a modificat în parte sentința și în rejudecare a admis acțiunea.
A dispus ieșirea părților din indiviziune prin formarea a două loturi, atribuind reclamanților lotul nr. 2 în suprafață de 260,3 mp. și pârâtului lotul nr. 1 compus din suprafața de 260,3 mp.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul - invocând nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct-9 cod proc.civilă raportat la art. 282/1 coroborat cu art. 2 al.2 cod proc.civilă, art. 129 pct.4 și 5, coroborat cu art. 673/5 pct.1 și 2, art. 673/6, art. 673/8, arz. 617 - 619 cod proc.civilă.
Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 99/R/05.02.2008 a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 980/18.10.2007 și a trimis cauza în rejudecare la aceeași instanță, ca instanță de apel.
S-a reținut greșeala Tribunalului Vrancea de a soluționa cauza ca instanță de recurs și nu ca instanță a de apel așa cum se impunea în lumina dispozițiilor art. 282 cod proc.civilă.
Pe rolul Tribunalului Vrancea cauza a fost înregistrată sub nr-.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și disp.art. 294 și urm. Cod proc. civilă, s-a reținut:
Pentru a respinge cererea de ieșire din indiviziune, prima instanță a reținut culpa reclamanților în nerespectarea stării de indiviziune cât și faptul că terenul nu este comod partajabil.
Au fost ignorate de instanța de fond dispozițiile art. 728 cod civil, care nu condiționează ieșirea din indiviziune de culpa vreunuia din coindivizari.
Susținerea pârâtului -, în sensul că existența partajului voluntar face inadmisibilă acțiunea de față, nu poate fi primită în condițiile în care suprafața de 520,60 mp. teren nu a fost niciodată partajată,m pârâtul și, coproprietari în anul 2006, prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 3984/24.11.2004, hotărând să-l stăpânească în indiviziune.
De altfel, în accepțiunea disp.art. 728 al.2 Cod civil, orice convenție de menținere a stării de indiviziune pe o durată mai mare de 5 ani va fi nulă absolut, imprescriptibilitatea reglementată de alin.1 al articolului 728 fiind de ordine publică.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat că în mod greșit prima instanță a respins cererea de ieșire din indiviziune.
Cum însă, cu privire la această cerere, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, prin decizia civilă nr.155/22.05.2008 Tribunalul Vranceaa admis apelul, a desființat sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul reiterând susținerile din fazele procesuale anterioare,invocând nelegalitatea deciziei de apel prin prisma motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
In esență recurentul a susținut că in mod greșit s-a interpretat art. 728 alin.1 și 2 Cod civil, care se referă la împărțirea succesorală între coerezi,calitate pe care nu o au părțile de față, că acțiunea de ieșire din indiviziune este inadmisibilă deoarece există un partaj voluntar în care pârâtul și vânzătoarea reclamanților au convenit de bună voie asupra încetării stării de indiviziune conform art. 730 Cod civil, și că acest partaj voluntar nu a fost anulat fiind valabil și constituind un impediment legal în cererea de ieșire din indiviziune conform art.729 Cod civil.
In ceea ce privește fondul cauzei, recurentul a criticat decizia de apel pentru că în mod greșit a apreciat că nu s-a judecat fondul și s-a trimis spre rejudecare la prima instanță deși erau administrate atât proba cu martori și cu expertiză și Tribunalul nu și-a exercitat rolul activ și nu a pus în discuția părților dispoz. art. 673/5 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Instanța trebuia să constate că orice formă de împărțeală contravine cerinței legale de a se asigura o unitate locativă funcțională,unui corp de casă pentru care curtea aferentă construcțiilor cu anexe gospodărești nu poate fi supusă îmbucătățirii prin lotizare,care în orice variante ar implica limitarea accesului la unele din acele anexe,indispensabile unei utilizări funcționale.
Pentru aceste motive recurentul pârât a solicitat admiterea recursului și menținerea sentinței de fond.
Recursul de față nu poate fi primit.
În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii,în mod corect ambele instanțe au raportat cererea de față la prevederile art. 728 alin. 1 și 2 Cod civil, chiar dacă textul respectiv se referă la împărțirea succesorală între coerezi.
Partajul judiciar, ca procedură specială derogatorie de la dreptul comun este tratat de către codul d e procedură civilă în capitolul VII intitulat "procedura împărțelii judiciare" ce cuprinde art. 673/1-673/14 Cod procedură civilă; dispoziții de ordin procedural în materie de partaj se găsesc și in codul civil in capitolul VI al Cărții III,intitulat " Despre împărțire și despre raporturi" art. 728-799 Cod civil.
Această procedură scrisă pentru succesiuni se aplică,așa cum este recunoscut în mod unanim, sistării oricărei indiviziuni,indiferent de natura ei.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii de ieșire din indiviziune, Curtea constată că în mod corect a fost soluționată.
Potrivit art.729 Cod civil,diviziunea poate fi cerută chiar când unul sau mai mulți din erezi au posedat părți separate din succesiune,dacă nu a fost act de împărțeală sau dacă nu se poate opune prescripția.
Pârâtul s-a apărat tot timpul invocând existența unui partaj voluntar,în conformitate cu art.730 Cod civil.
Potrivit acestui text,dacă toți erezii sunt prezenți și majori,se pot împărți între dânșii,oricum ar voi,fără îndeplinirea vreunei formalități.
În speță,deși există un partaj voluntar,din conținutul acestuia rezultă că suprafața de 520,60 mp a rămas în indiviziune,iar pârâtul nu a făcut dovada că părțile partajului voluntar au voit ca această suprafață să rămână în indiviziune forțată.
În lipsa unei astfel de dovezi,acțiunea de ieșire din indiviziune a suprafeței respective este admisibilă.
Pe fondul cauzei, Curtea consideră că în mod justificat Tribunalul a apreciat că judecătoria nu a judecat fondul chiar dacă la prima instanță s-au administrat probe așa cum susține recurentul.
Respingerea cererii de ieșire din indiviziune pentru că a fost întemeiată pe culpa reclamanților și că imobilul nu este comod partajabil reprezintă o nejudecare a fondului în raport de dispoz. art,673 /10 Cod procedură civilă.
La stabilirea modalității de ieșire din indiviziune asupra suprafeței de 520,60 mp,se impunea stabilirea valorii terenului și verificarea apărărilor pârâtului privind existența pe teren a unor anexe (beci,gard,pomi).
Totodată trebuia pus în discuția părților și faptul că pârâtul,la unul dintre termene la fond (filele 38-39, 112),în subsidiar a fost de acord cu eventuala cumpărare a construcției imobilului.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul -prin procurator,cu domiciliul în P,-,împotriva deciziei civile nr.155 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimații, având ca obiect partaj judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
:- -/05.02.2009
:/09.02.2009
2 ex.
FOND:
APEL: -
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminita Solea, Simona Bacsin
