Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 783/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(753/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.783
Ședința publică de la 7 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.315 A din 2.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat G, în calitate de reprezentant al recurentei - reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/23.03.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, aflată la fila 7 dosar și intimatul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.22/46913/29.04.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că recursul a fost timbrat cu suma de 10 lei, cosemnată în chitanța nr.-/23.03.2009, aflată la fila 8 dosar și a fost aplicat timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul recurentei-reclamante, susținând oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în temeiul art.312 pct.3 și pct.5 din Codul d e procedură civilă, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Arată că la instanța de apel nu a fost prezentă și nici avocatul angajat, așa cum reiese și din practicaua deciziei atacate. Instanța de apel a reținut în mod greșit faptul că la înregistrarea cererii de apel s-a stabilit în sarcina apelantei-reclamante obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și a depunerii timbrului judiciar de 0,15 lei. La înregistrarea apelului la Judecătoria Sector 2 nu i s-a atras atenția și nu s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Precizează că apelul a fost depus personal de reclamanta în cauză la Judecătoria Sector 2 așa cum rezultă din copia apelului pe care a depus-o în original și nu i s-a atras atenția și nici nu s-a menționat pe cererea de apel obligația de plată a taxei judiciare de timbru.
Arată că nu a avut cunoștință de termenul din 02.03.2009 întrucât citația prin care pretinde că s-a îndeplinit procedura nu a fost primită de apelanta-reclamantă, nici afișată la ușa locuinței sau la ușa intrării în bloc și nici depusă la cutia de scrisori, astfel că i s- încălcat dreptul la apărare și imposibilitatea de a achita chiar și în ziua judecății taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei, o sumă simbolică în raport de valoarea litigiului.
De asemenea, consideră că instanța trebuia să aplice dispozițiile art.307 din Codul d e procedură civilă și să dispună amânarea judecării cauzei și aceasta cu atât mai mult cu cât exista din partea avocatului ales o cerere de amânare a cauzei, susținută de către contractul de asistență juridică în original, avocat care i-a reprezentat interesele și la judecarea cauzei pe fond.
Mai arată că avocatul ales a aflat de termenul de judecată din 02.03.2009 de pe portalul instanței. Deși nu a fost informat despre acest termen a solicitat instanței acordarea unui termen pentru imposibilitatea de prezentare fiind plecat din țară, cererea fiind susținută și de biletul de avion și împuternicirea avocațială în original nr.-/13.01.2009, depuse prin serviciul registratură. Consideră că a depus la instanța de apel toate dovezile necesare pentru a fi încuviințată cererea de amânare a cauzei față de imposibilitatea de prezentare a avocatului ales.
Avocatul intimatului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței nr.23/-/7.05.2009, pe care o depune la dosar.
Arată că ceea ce primează în soluționarea cauzei este achitarea taxei judiciare de timbru stabilită de instanță și consideră că instanța nu era obligată să amâne cauza fără să respecte actele de procedură. Consideră că nu se poate susține nici împrejurarea că procedura de citare nu a fost îndeplinită, întrucât agentul procedural la momentul când nu găsește persoana respectivă acasă întocmește un proces-verbal în acest sens. Partea avea posibilitatea să ia cunoștință de termen în urma accesării portalului instanței.
Mai arată că decizia tribunalului se referă la data înregistrării cererii și nu la data depunerii apelului declarat. Mai mult, citația aflată la dosar fila 7 confirmă faptul că apelanta-reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a aplicării timbrului judiciar. În cele 9 luni de zile până la primul termen de judecată în apel, partea avea posibilitatea să se informeze în ceea ce privește situația dosarului, mai ales sub aspectul timbrării.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs care este subsidiar primului motiv, indiferent de delegația avocatului dacă era sau nu depusă la dosar, instanța nu era obligată să admită cererea de amânare. S-a făcut referire la reaua credință a intimatului-pârât deși acțiunea este formulată de reclamantă și consideră ca aceasta trebuia să solicite efectuarea unei expertize pentru a se stabili valoarea de circulație apartamentului în litigiu. Nu se poate reține culpa pârâtului întrucât reclamanta a uzat de toate căile de atac și a avut la dispoziție o perioadă de 12 luni pentru a calcula sulta; minorul nu locuiește cu recurenta, acesta având un apartament propriu.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2770/300/24 februarie 2006 la Judecătoria Sectorului 2 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea pe ce va pronunța să dispună împărțirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei și anume imobilul situat în B, șos. - - nr. 16,. 6,. A,. 5, sector 2, în cote egale de 50% fiecare, atribuirea imobilului către reclamantă și plata unei sulte corespunzătoare către pârât.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul până în anul 2003 când, prin sentința civilă nr. 1855/2003 pronunțată de către Judecătoria sector 2 B, s-a dispus desfacerea căsătoriei. În timpul conviețuirii cu pârâtul a fost achiziționat imobilul a cărui partajare se solicită.
Prin sentința civilă nr. 5533 din 29 iunie 2006, Judecătoria sector 2 Baa dmis acțiunea de partaj, a constatat că valoarea totală a masei partajabile constând în bunul imobil sus-indicat este de 100.000 RON, iar dreptul valoric al fiecărei părți este de 50.000RON, reprezentând din valoarea bunului imobil. Prin aceeași sentință, instanța de fond a atribuit reclamantei bunul imobil și a obligat-o pe aceasta la plata unei sulte către pârât în valoare de 50.000 lei.
Urmare recursului promovat de pârât, hotărârea instanței de fond fost desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare, cu motivarea că judecata s-a făcut atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, în lipsa părții care nu a fost regulat citată. Totodată, instanța de recurs a apreciat necesară administrarea probei cu expertiză, inadmisibilă în faza recursului, potrivit art. 305 Cod procedură civilă.
Cauza a fost din nou înregistrată la Judecătoria sector 2 B sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 6299 din 26 iunie 2008, Judecătoria sector 2 Baa dmis acțiunea și a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale, imobilul situat în B,-,. 6,. 1,. 1,. 5, sector 2. Prin aceeași sentință, instanța a dispus ieșirea din indiviziune și a atribuit imobilul sus menționat în deplină proprietate reclamantei și obligarea acesteia la plata sultei în cuantum de 59.550 euro către pârât. Totodată, a stabilit termen de plată de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, a compensat parțial cheltuielile de judecată, constând în plata onorariilor de avocați în faza judecății de fond și a obligat pe reclamantă la plata sumei de 1.000 lei reprezentând onorariu de avocat către pârât achitat în recurs și 300 lei reprezentând 1/2 din onorariul de expert.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, apel care a fost înregistrat, la data de 14 februarie 209, pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă, sub nr-.
La înregistrarea apelului la instanța de control judiciar, s-a stabilit în sarcina apelantei - reclamante obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și a depunerii timbrului judiciar de 0,15 lei.
Prin decizia civilă nr. 315 din 02 martie 2009, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a admis excepția netimbrării și a anulat apelul formulat de apelanta - reclamantă ca netimbrat.
S-a reținut de către instanța de apel că, la înregistrarea apelului, s-a stabilit în sarcina apelantei-reclamante obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
Deși legal citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și depunerii timbrului judiciar pentru termenul de judecată din 02 martie 2009, aplanata - reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții.
Față de această situație și în raport de dispozițiile art. 20 alin. 1 - 3 din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 din OG nr. 32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit de instanță sancționându-se cu anularea cererii, tribunalul a anulat cererea de apel ca netimbrată.
Împotriva deciziei civile nr. 315 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, la data de 26 martie 2009, formulat recurs reclamanta.
În motivarea recursului recurenta a arătat că afirmația instanței de apel în sensul că la înregistrarea apelului s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 9,5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei nu este reală întrucât la înregistrarea apelului la Judecătoria Sectorului 2 B nu i s-a atras atenția și nu i s-a stabilit în sarcina sa obligația de plată a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Aceasta a precizat că apelul a fost depus personal la Judecătoria Sectorului 2 B și nu i s-a atras atenția și nu s-a menționat pe apel obligația de plată a taxei de timbru.
A mai arătat aceasta că nu a avut cunoștință de termenul din data de 02 martie 2009 întrucât citația prin care se pretinde că s-a îndeplinit procedura nu fost primită de către ea, nici afișată la ușa locuinței sau la ușa intrării în bloc și nici depusă la cutia de scrisori. În aceste condiții, recurenta a apreciat că i s-a încălcat dreptul la apărare și posibilitatea de a achita chiar și în ziua judecății taxa judiciară de timbru în cuantum de 9,5 lei, o sumă simbolică în raport de valoarea litigiului.
Instanța trebuia să facă aplicarea art. 307 Cod de procedură civilă și să amâne judecarea cauzei, cu atât mai mult cu cât exista din partea avocatului ales o cerere de amânare a cauzei.
Recurenta a mai arătat că apărătorul care i-a reprezentat interesele la fond a solicitat amânarea cauzei pentru imposibilitate de reprezentare fiind plecat din țară. Odată cu depunerea cererii de acordare a termenului a depus copie de biletul de avion și împuternicirea avocațială.
S-a mai susținut de către recurentă că anularea apelului apare în aceste împrejurări ca o măsură excesivă care îi creează un prejudiciu imens, nemaiavând nici o cale de atac. Față de scăderea drastică a prețurilor apartamentelor, sulta pe care trebuie să o plătească reprezintă o sumă mai mare decât cea care se poate obține pentru întreg apartamentul.
Recurenta și-a întemeiat recursul pe art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă.
Față de cele de arătate mai sus, recurenta a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, iar temeiul art. 312 pct. 3 și 5 Cod de procedură civilă a solicitat casarea deciziei civile nr. 315 din 02 martie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Curtea, analizând recursul, constată următoarele:
Potrivit art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanța de judecată, iar potrivit art. 20 din același act normativ, eîndeplinirea obligației de plată de către parte până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că instanța de apel, deși avea suficiente elemente pentru determinarea cuantumului taxei de timbru, nu a procedat în acest sens, stabilind doar o sumă provizorie ce urma a fi achitată de către parte până la primul termen de judecată.
Astfel, instanța de apel a stabilit în sarcina apelantei-reclamante obligația de plată, în cuantum provizoriu, a taxei judiciare de timbru în sumă de 9,5 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, apelanta - reclamantă fiind citată cu mențiunea de a timbra provizoriu cu aceste sume de bani, lăsând posibilitatea părții să înțeleagă că va putea să se achite de întreaga obligație, la o dată ulterioară.
Curtea urmează să aibă în vedere, totodată, cauza Iorga contra României în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "în ciuda marjei de apreciere de care dispune statul în materie, Curtea subliniază că o limitare a accesului la un tribunal nu este în concordanță cu articolul 6 1 decât dacă vizează un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat". În acest sens Curtea a considerat că restricțiile, care sunt pur financiare, trebuie să facă obiectul unei examinări mai riguroase, pentru a promova interesele justiției.
În cauza de față, în condițiile în care însăși instanța de apel nu a respectat dispozițiile legii mai sus citate referitoare la determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru, având în vedere că taxa judiciară de timbru stabilită în mod provizoriu este o sumă modică în raport cu valoarea litigiului, ținând cont că avocatul ales al acestei părți a solicitat un nou termen pentru imposibilitate de prezentare, anexând acestei cereri un bilet electronic de avion, față de faptul că obiectul cauzei privește un imobil care servește drept locuință a apelantei și copilului minor ce i-a fost încredințat, Curtea apreciază că sancțiunea aplicată cererii formulate de apelantă, este una excesivă și care nu răspunde exigentelor consacrate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cu aplicație directă în ordinea juridică a statelor contractante.
Față de toate considerentele anterior prezentate, apreciind că apelantei reclamante i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei recurate, Curtea, în baza art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă cu referire la art. 304 pct. 5 Cod procedură, va admite recursul, va casa decizia civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 315 din 02 martie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Casează decizia civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
Red.
.
2ex./22.05.2009
-4.-;-
Jud.2.-
Președinte:Rodica SusanuJudecători:Rodica Susanu, Ilie, Ionelia Drăgan
