Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 817/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.817/2008-R
Ședința publică din 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Trif Doina
- - - - JUDECĂTOR 3: Moșincat
- - -judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul în O,-,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți, ambii cu domiciliul în O,-,. 2, județul B, împotriva deciziei civile nr. 922/A din 12.11.2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 7214/2003, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr.210 din 3.07.2003, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.6261/2001, având ca obiect: partaj judiciar.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 8 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra recursului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 mai 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.210/2003 Judecătoria Oradeaa admis în parte acțiunea precizată și completată de reclamanții și în contradictoriu cu pîrîții și, a admis cererea reconvențională formulată de și.
A sistat starea de indiviziune asupra imobilului înscris în colectiv 30093 cu nr.top 3009/1, în natură casă colectivă compusă din două apartamente din care reclamanților li s-a atribuit apartamentul 1, iar pîrîților apartamentul 2 și asupra suprafeței de 369. teren conform variantei 1 din raportul de expertiză din 22.01.2002, cu completările din 05.05.2002.
A atribuit reclamanților nr.top 3009/3 nou format rezultat din dezmembrarea nr.top 3009/1, iar pîrîților nr.top 3009/4 rezultat din dezmembrarea nr.top 3009/1.
A dispus obligarea pîrîților să demoleze mansarda edificată asupra pivniței comune.
A dispus constituirea unei servituți de trecere cu piciorul și cu vehiculul în favoarea pîrîților pe terenul cu nr.top 3009/3 pentru accesul din stradă. A dispus intabularea în
A respins capătul de cerere privind obligarea pîrîților să le permită reclamanților accesul în podul casei prin intrarea comună și i-a obligat pe reclamanți să renunțe la folosirea urcărilor în pod prin intrarea comună.
A respins capătul de cerere privind obligarea reclamanților reconvenționali să-și deschidă intrare separată în imobil.
A luat act de renunțarea la cererea cu privire la impozit.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, din probele administrate, varianta Iae xpertizei completate este cea mai bună,m economicoasă și avantajoasă pentru ambele părți în sensul că: nu se creează loc înfundat pentru proprietarii de nr. top 3009/2, nu se modifică construcțiile existente, nu se aduce nici un prejudiciu material părților.
Cu privire la mansarda edificată de pîrîți s-a reținut că nu există probe din care să rezulte acordul reclamanților la construcție, ea aduce știrbire dreptului de proprietate al reclamanților.
Cu privire la accesul la pod s-a reținut că reclamanții au avut acces la pod din camera proprie, golul care a existat pentru urcarea la pod avînd o suprafață de 0,8. deci nu se poate reține că reclamanții se află în situația de imposibilitate de a accesa podul.
Împotriva sentinței, în termen, au declarat apel reclamanții și pîrîții.
Reclamanții și au solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a hotărîrii ca nelegală și netemeinică, iar apelanții și au solicitat modificarea în parte a sentinței, cu privire la obligarea lor la demolarea construcțiilor edificate deasupra pivniței comune, criticată fiind și modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecată, ei fiind cei care au achitat onorariile pentru expert.
Prin decizia civilă nr.922/A din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil introdus de pîrîții și, în contradictoriu cu și, împotriva sentinței civile nr.210/03.07.2003 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins cererea de demolare a mansardei edificată deasupra pivniței comune.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Au fost obligați intimații și să le plătească apelanților și, suma de 200 RON cheltuieli de judecată.
A fost respins apelul declarat de reclamanții și.
Pentru a pronunța astfel, pe de o parte instanța de apel a reținut că, ca urmare a sistării indiviziunii pârâților li s-a atribuit nr.top 3009/4, pe acesta aflându-se și intrarea de la pivniță, intimații având doar un drept de servitute de trecere în vederea accesului la pivniță, situație în care reclamanții nu sunt afectați de existența acelei construcții, ea nefiind edificată deasupra pivniței, ci doar deasupra intrării la pivniță.
Pe de altă parte, tribunal a reținut că, fiecare parte susține varianta sa: respectiv că reclamanții că nu au dat acordul pentru construcție, iar pârâții că la data respectivă erau în relații bune cu reclamanții și au obținut acordul pentru construcție.
S-a reținut totodată că, nu s-a administrat nici un fel de probă pentru a se dovedi: data construcție, dispozițiile legale de la acea dată cu privire la necesitatea unei autorizații de construcție, împlinirea termenului de prescripție pentru constatarea unei eventuale construcții.
Referitor la apelul reclamanților, acesta a fost respins ca nefondat, instanța de apel reținând că, reclamanții și-au precizat acțiunea în mai multe rânduri și au obiecționat numeroasele lucrări de expertiză ce s-au efectuat astfel că s-a ajuns ca în cauză să existe mai multe expertize, mai multe completări la expertiză și o contraexpertiză, toate lucrările au două variante, chiar și ultima contraexpertiză, efectuată în această instanță, propune varianta prin care să se acorde o servitute de trecere pentru pârâți, pentru accesul la apartamentul lor și o servitute de trecere pentru reclamanți pentru accesul la intrarea în pivniță, astfel că soluția instanței de fond este cea corectă în acest sens.
Referitor la cererea reclamanților de a fi obligați pârâții să-și deschisă o ușă spre str. - -, din apartamentul lor, instanța de apel a apreciat că soluția apare irealizabilă, în opinia expertului ales de pârâți, chiar aberantă, ea prezentând mai multe inconveniente: afectarea structurii de rezistență a clădirii, pierderea din spațiul apartamentului, sens în care, soluția instanței de fond apare temeinică și legală.
S-a mai reținut totodată de instanța de apel că, reclamanții au formulat nenumărate critici ale sentinței fără să aibă în vedere însăși cererea de chemare în judecată prin care chiar ei au solicitat partajarea în natură a imobilului în integralitatea sa, motivele de apel fiind mai degrabă întemeiate pe apărarea pârâților care au arătat că doar terenul se impune a fi partajat, deoarece construcțiile au fost deja partajare și părțile sunt intabulate în diferite.
Instanța de fond însă, a pronunțat sentința având în vedere sistarea de indiviziune, părțile de la acea dată, intabularea separată dar și faptul că au rămas în indiviziune unele părți din imobil: podul, pivnița, precum și terenul.
Instanța de apel a opinat că, neîntemeiată este și obiecțiunea reclamanților cu privire la folosirea accesului la pod din cămara apartamentului lor întrucât, expertizele efectuate dovedesc existența unei astfel de posibilitate.
Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul a reținut că, soluția instanței de fond este temeinică și legală, în acord cu dispozițiile art.274 din Cod procedură civilă, în baza aceluiași text de lege, reclamanții fiind obligați să achite 200 RON cheltuieli de judecată în apel pârâților.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrat cu 10.03 RON prin chitanță fiscală și timbru judiciar, au declarat recurs, intimații: și, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul admiterii în totalitate a acțiunii precizate și completate, respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, sunt două familii ce conviețuiesc în 2 apartamente ce au constituit odată o singură unitate locativă, pe lângă aceasta a existat un teren aferent cu 513. curte, pe care părțile au construit anexe, nr.top.2009/1 este proprietatea intimaților, iar celălalt nr.top.3009/2 este proprietatea lor.
De-a lungul timpului, intimații s-au extins construind anexe și pe terenul lor, inițial au fost de acord să le lase cei 40. prin crearea de loturi distincte, cu intrări separate, fără servituți de trecere, putând renunța la intrarea și folosința pivniței, intrarea comună în pod, iar intimații să deschidă o ușă din stradă, sens în care s-a întocmit și expertiza.
Cu privire la deschiderea unei uși de acces din stradă, cu care intimații au fost inițial de acord, a motivat instanța de apel că soluția ar fi irealizabilă, în opinia expertului. Ori, acesta a fost doar asistent, topograf, nu în construcții. Expertul a avut o părere rezervată privind structura de rezistență a clădirii. De-a lungul anilor de litigiu, s-a pierdut din vedere intenția inițială a părților care prin concesii reciproce au dorit crearea a două loturi distincte, cu intrări separate, conform Variantei I întocmită de inginer, fără servituți de trecere.
Este imposibil de realizat servitutea de trecere cu autovehiculul, nu s-au stabilit eventualele despăgubiri pentru pagubele ce s-ar cauza, nu se pot face manevre ale autovehiculului fiind construite garduri și anexe.
La data construirii mansardei, terenul era în coproprietate, instanța de fond corect stabilind că li s-a adus o știrbire dreptului prin executarea lucrării, fără acordul unanim. Au o pivniță intimații, pe un teren proprietate comună, nelegal în apel instanța a admis apelul intimaților. Este hilară pretenția intimaților și a instanței, conform căreia ar avea asigurat acces la pot printr-o gaură de aerisire de 40/40 cm. iar adaptarea ei ar presupune modificări și cheltuieli.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299 și următoarele, art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.616-619 Cod civil.
Prin întâmpinarea depus la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, arătând că varianta de partajare aleasă este cea corectă, unica acceptabilă, variantă efectuată anterior dobândirii dreptului de proprietate al construcției.
Varianta solicitată de recurenți, prin deschiderea unei intrări prin apartamentul lor, nu este acceptabilă și oricum nu asigură intrarea cu autovehiculul.
Referitor la accesul la pod, recurenții au asigurat acest acces din propriul apartament.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Din probele administrate în cauză, se reține faptul că, litigiul se poartă asupra unei case colective compusă din 2 apartament, nr.top. 3009/1, înscrisă în CF colectiv nr.30093 cu o suprafață de teren aferent de 369. fiecare parte deținând câte un apartament și din teren -183/369. Pe lângă acest imobil, recurenții mai dețin în proprietate 144. teren cu nr.top.3009/2 înscris în CF nr.6161
Analizând raportul de expertiză, întocmit de inginer -filele 70-71 dosar fond-, se reține faptul că, între anii 1987-1997 au mai existat încercări pentru delimitarea și folosirea terenurilor, nefinalizate, iar, ieșirea din indiviziune ar fi posibilă conform folosinței faptice urmând ca recurenții să renunțe la intrarea și folosința beciului, la intrarea în pod prin deschiderea unei uși de acces din propriul apartament, iar, pârâții intimați să-și deschidă o ușă din stradă, fără a mai folosi actuala intrare.
Expertul asistent, dl. -filele 79-80 dosar fond- a opinat că afirmația referitor la deschiderea unei alte uși de acces direct din stradă, ar fi o aberație, fiind firesc ca accesul să rămână cel actual, comun.
Potrivit expertului -filele 85-94 dosar fond-, apartamentul nr.2 este compus din 2 camere, antreu, bucătărie, baie, verandă, urcare la pod și pivniță. a fost comună cu celălalt apartament, la fel podul, compartimentat cu un grilaj. Urcarea la pod se face prin apartamentul 2, dar în trecut și apartamentul 1 avea urcare prin, lucru posibil și în prezent prin mărirea golului de aerisire din.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr.34973/1995 prin care intimații au dobândit proprietatea lor, podul, reține același expert că, podul era proprietate destinată aferentă apartamentelor, cu urcare separată, iar poarta era comună, la fel pivnița ce în prezent o folosește familia. Recurentul și-a construit o bucătărie din cărămidă în curte, sub care și-a creat și o pivniță, acesta ar fi fost motivul renunțării la pivnița de sub apartamentul nr.2. Peste intrarea în pivnița comună, intimații au turnat un planșeu pentru amenajare terasă. A concluzionat însă, același expert, faptul că, pentru a se crea o intrare în apartament, separată de cea actuală, pentru apartamentul 2 -familia - ar fi nevoie de o sumă de 130.000.000 ROL, dar, ar pierde din 2 camere existente una, respectiv 12,37. spațiu locuibil, iar, lucrările fiind posibil a influența rezistența clădirii din punct de vedere tehnic.
Potrivit, procesului verbal întocmit de instanța de fond la 21.10.2002 -fila 117 dosar fond- cu ocazia cercetării la fața locului, deasupra pivniței, deasupra căreia expertul a menționat că a fost turnat un planșeu de către intimați, s-a ridicat o construcție de mici dimensiuni care să protejeze, iar apoi s-a ridicat o mansardă (balcon) din scânduri, invocând acordul recurenților (contestat de aceștia).
Expertul -fila 158 dosar fond- a opinat că cea mai economică, avantajoasă variantă de partaj, este cea cu nr.1 din raportul depus la 23.01.2003, întrucât nu creează loc înfundat pentru nr.top.3009/2, nu modifică construcțiile existente, nu aduce prejudicii materiale, nu impune cheltuieli, nu fărâmițează terenul, aduce avantaje tuturor, respectiv sistarea se face pe gardul despărțitor existent, fără a distruge construcțiile edificate de intimați.
Varianta nr.I însă, necesită instituirea unei servituți de trecere cu piciorul în favoarea recurenților pentru acces la pod și pivniță în sarcina apartamentului nr.2, iar pentru intimați se necesită instituirea unei servituți în sarcina imobilului recurenților pentru accesul din stradă cu piciorul și vehiculul.
Așadar, conform acestei variante, terenul pe care se află pivnița s-a atribuit în lotul intimaților, recurenții având doar un drept de servitute de trecere pentru aof olosi, ori, în acest mod, nu se mai impune a se ridica acea construcție mică numită balcon, amplasată deasupra pivniței, dreptul de proprietate al acestora nefiind afectat și nici cel de folosință. Nu mai are relevanță modul în care s-a făcut această construcție, cu sau fără acordul recurenților, astfel că, raportat la cele expuse, orice discuție apare ca inutilă, lipsită de interes în sens procesual, criticile fiind neavenite.
Este cert faptul că, Varianta aleasă de partaj este cea mai avantajoasă pentru ambele părți, în varianta propusă de recurenți, intimații ar fi puși în situația de ași diminua spațiul locativ și așa destul de mic, prin crearea unei uși de acces din stradă, cu cheltuieli excesive și să riște chiar agravarea structurii de rezistență a clădirii, situație ce într-adevăr este de neacceptat, criticile fiind nefondate, instanțele au obligația de-a alege varianta cea mai optimă, avantajoasă ambelor părți, ori, expertul tocmai această Variantă Iao pinat că ar corespunde criteriilor expuse.
Aceleași rapoarte de expertiză tehnică au concluzionat că recurenții au posibilitatea tehnică de-ași deschide din propriul apartament o intrare la pod, intrare ce de altfel a mai fost folosită de-a lungul timpului, acest aspect nu necesită cheltuieli mari și de altfel ar elimina unul din motivele de dispută permanentă dintre părți. Locul de aerisire există și doar trebuie mărit pentru a se reveni practic la o situație anterioară.
Cât privește costurile folosirii terenului proprietatea recurenților, pentru trecerea cu autovehiculul de către intimați, acestea s-au calculat de către expertul la 224.338.125 lei, fără evaluarea grădinii, pomilor, dar, din analiza raportului reiese că s-a evaluat terenul la valoarea de circulație și nu despăgubirile necesare folosinței. Ori, acesta nu iese din patrimoniul recurenților, ci doar este grevat de sarcini, neexistând un calcul în acest sens, urmează ca într-un viitor litigiu, în caz de dezacord, să fie evaluate.
Sigur că, servitutea de trecere nu are titlu gratuit, iar în lipsă de consens, recurenții pot oricând să solicite despăgubirile ce i se cuvin, conform art.616 Cod civil.
Față de considerentele expuse, nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, urmând a menține în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a recurenților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs îi va obliga să le plătească intimaților 595 RON cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de și, împotriva deciziei civile nr. 922/A din 12 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă și să plătească părții intimate și suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008 .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:16.05.2008
Jud.fond
Jud.apel /
dact.
data:22.05.2008
2 ex.
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
