Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 827/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2673/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.827
Ședința publică de la 14 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 3: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant și de către recurenta, împotriva deciziei civile nr.717 A din 26.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă și intimata intervenientă.
Obiectul cauzei - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual, avocat, pentru recurenta, în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimata pârâtă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-, emisă de Baroul București - Cabinet Individual, lipsind intimata intervenientă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar adeverință medicală din care rezultă starea de sănătate a intimatei - interveniente.
Apărătorul recurentei depune la dosar declarația autentificată sub nr.653/12.05.2009 de BNP - - din care rezultă că a renunțat la recursul ce făcea obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, pe care o comunică în ședință publică apărătorilor părților prezente.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentului reclamant învederează faptul că, prin acțiunea introductivă a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în contribuție de 50% fiecare, compuse din bunuri mobile și imobile. Totodată, mai arată că, recurenta a introdus acțiunea pentru constatarea calității de constructor de bună credință al imobilului situat în comuna,-, jud. I în contradictoriu cu și, iar acest dosar a fost conexat la dosarul de partaj și a fost soluționat împreună în sensul că prin sentința civilă nr.1487/2006 s-a respins ca neîntemeiată acțiunea conexă formulată.
Apărătorul recurentului reclamant învederează faptul că, în urma greșelilor și a omisiunilor în efectuarea și redactarea expertizelor la instanța de fond recurentul a declarat apel împotriva sentinței civile nr.1487/23.03.2006, pronunțată de Judecătoria Buftea, în dosarul civil nr.7647/2003, considerând-o nelegală și netemeinică. De asemenea, mai arată că instanța de apel a atribuit pârâtei imobilul din-, comuna, jud. I, în valoarea de 17.424 euro și a obligat-o la plata sumei de 8.712 euro, cu titlu de cotă parte din valoarea imobilului. Mai învederează că, i s-a atribuit pârâtei construcția edificată în comuna, șos. B nr.184 în valoarea de 14.436 euro și a obligat-o la plata sumei de 7.218 euro cu titlu de cotă parte din valoarea imobilului.
Apărătorul recurentului reclamant învederează faptul că, instanța de apel ca urmare a unei neatenții nu s-a pronunțat asupra cotei pe care trebuia să o plătească pârâtei din valoarea magazinului de 12.604 euro, cu toate că în dispozitivul hotărârii, magazinul situat în comuna, șos. B nr. 184, jud. I, este menționat ca bun dobândit în timpul căsătoriei. De asemenea, mai arată că, instanța de apel a egalizat loturile și l-a obligat să plătească reclamantei - pârâte suma de 2.891,5 lei cu titlu de sultă, când de fapt, bunurile mobile au rămas în posesia și folosința acesteia; în acest sens solicită înlăturarea obligației sale la sultă.
Apărătorul recurentului reclamant, solicită admiterea recursului, astfel cum fost formulat, modificarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul formulat de către recurenta, solicită admiterea acestuia.
Apărătorul recurentei învederează faptul că, instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică respingând cererea conexă, ignorând total și nelunând în considerare probele pe care le-au administrat în apel, respectiv depozițiile martorilor, precum și interogatoriul intimatei - pârâte, din care rezultă în mod clar și indubitabil temeinicia acțiunii conexe. De asemenea, mai arată că instanța de apel a statuat că nu există la dosar înscrisuri privind imobilele înstrăinate de către recurentă sau că ar fi trebuit ca aceste imobile să fie vândute în perioada edificării construcției din-, comuna, jud. I, pentru a se adeveri proveniența banilor investiți în casă.
Apărătorul recurentei învederează că, instanța de fond cât și instanța de apel nu au luat în considerare ca mijloc de probă mărturisirea calificată a intimatei - pârâte de la fond și de la apel prin care recunoaște că a edificat această construcție și cu bani obținuți din vânzarea imobilelor. De asemenea, învederează că, prin respingerea cererii conexe nu se face absolut nici o referire la probele administrare, respectiv depozițiile martorilor și interogatoriul pârâte, în sensul înlăturării acestora, dar pe fond se respinge cererea. Instanța de apel a pronunțat această decizie fără a examina mijloacele de probă existente la dosar atât la fond, cât și la apel.
Apărătorul recurentei învederează faptul că, în ceea ce privește motivarea în fapt acesta este incompletă, ambiguă și nu se pronunță asupra mijloacelor de apărare și a probelor administrate la cererea recurentei, atât în fond cât și în apel. Totodată, mai arată că, hotărârile pronunțate în fond și în apel au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 3 și 5 din Codul d e procedură civilă, iar în speță decizia pe care au recurat-o nu cuprinde așa cum ar trebui în mod legal și temeinic motivele de fapt și de drept care au format convingerile instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Apărătorul recurentei, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul declarat de recurentul - pârât - reclamant, solicită admiterea acestuia.
Apărătorul intimatei pârâte învederează faptul că, din probele administrate în cauză, inclusiv din declarațiile martorilor și interogatoriile părților, rezultă că toate construcțiile au fost edificate de foștii soți și, pe un teren proprietatea părinților din veniturile proprii. Totodată, mai arată că, ambii soți au crescut animale atât pentru consumul propriu cât și pentru valorificare, au deținut în B două apartamente și o garsonieră pe care le-au vândut, banii fiind investiți în noile construcții.
Apărătorul intimatei pârâte învederează că, susținerile în sensul că imobilul din str. - - s-ar fi construit cu bani din vânzarea a două imobile ale apelantei sunt contrazise de faptul că la dosar nu s-au depus înscrisuri din care rezultă că ar fi avut în proprietate alte imobile în B sau în G, după cum pretinde și nici că le-ar fi vândut în perioada construirii casei. De asemenea, solicită să se aibă în vedere și poziția apelantului care chiar în motivele de apel a solicitat să-i fie atribuit imobilul din str. - -, cu obligarea la sulta către intimata - reclamantă, fără a pretinde o cotă mai mare de construire la dobândirea acestuia.
Apărătorul intimatei pârâte învederează că, în ceea ce privește imobilele situate în comuna, jud. G, recurenta nu a deținut niciodată în proprietate aceste imobile întrucât prin certificatul de moștenitor nr.227 cu partaj voluntar din data de 16.09.1998 recurentul este cel care a renunțat la întreaga masă succesorală a bunicii paterne, urmând a fi îndestulat prin suplimentarea succesiunii pe baza titlului de proprietate. Totodată, mai arată că, prin contractul de donație autentificat sub nr.1150/21.05.1999 recurentul donează cota de din terenul cuprins în titlul de proprietate nr.70134 din data de 07.09.1998 retrocedat în baza Legii nr.18/1991 numitului.
Apărătorul intimatei pârâte învederează că, împrejurarea că intimata a recunoscut că recurenta i-a înmânat o sumă de 5 milioane lei vechi nu îi conferă recurentei calitatea de constructor de bună credință.
Apărătorul intimatei pârâte, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 7674/2003, reclamantul în contradictoriu cu pârâta a solicitat instanței în urma probelor ce le va administra să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei cu numita în contribuție de 50% fiecare.
În motivare a arătat că a fost căsătorit cu pârâta la data de 23 octombrie 1998, iar în timpul căsătoriei au dobândit o serie de bunuri mobile enumerate în cererea introductivă, precum și bunuri imobile: o casă la curte, și un restaurant, situate în comuna, județ
Pârâta reclamantăH. a depus la dosarul cauzei un înscris referitor la provenința și posesia bunurilor mobile.
Reclamantul - pârât a depus precizare de acțiune în sensul evaluării bunurilor din acțiunea principală, cu mențiunea că toate bunurile sunt în posesia pârâtei - reclamante. De asemenea, a făcut precizarea faptului că imobilul, casă de locuit, situat în comuna, str. - -, județ I, nu este bun comun, acesta fiind construit de către mama sa, fiind proprietatea acesteia.
a introdus acțiunea pentru constatarea calității de constructor de bună credință al imobilului situat în comuna,-, județ I în contradictoriu cu și. Acest dosar privind constatarea calității de constructor de bună credința a lui a fost conexat la dosarul de partaj nr. 7647/2003.
Prin serviciul registratură al instanței, la 02 februarie 2005, și au formulat cerere de intervenție în nume propriu.
În motivare au arătat că au formulat această cerere nu numai împotriva reclamantului și pârâtei, ci și împotriva pârâtelor, mama reclamantului și respectiv, concubina reclamantului, întrucât acestea exercita împreună cu pârâtul posesia asupra unor bunuri care le aparțin.
Aceste interveniente au solicitat instanței să constate că sunt proprietarele unui teren în suprafață de 1000 de mp. și a unei construcții amplasate pe acest teren, imobil situat în județul I, comuna, str. - -, în calitate de moștenitoare ale defunctului soț și respectiv tată, precum și asupra construcției adăugate casei părintești, compusă din 2 camere și 2 holuri și îmbunătățirile aduse construcției preexistente situată în comuna șos B nr. 184, județul
Prin sentința civilă nr. 1487 din 29 martie 2006, pentru considerentele expuse în această sentință, Judecătoria Bufteaa admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta și cererea de intervenție formulată de și. Prin aceeași sentință a respins ca neîntemeiată acțiunea conexă formulată de, a constatat că reclamantul a dobândit împreună cu pârâta o serie de bunuri mobile enumerate în dispozitivul sentinței civile și următoarele bunuri imobile: casă de locuit, situată în comuna, str. - - în valoare de 382.706.245 lei, conform raportului de expertiză întocmit de, lucrări de renovare la imobilul părinților pârâtei și o construcție cu destinație de bodegă, bunuri situate în comuna,-, județ I, în valoare de totală de 514.284.388 lei așa cum a fost identificat și evaluat în raportul de expertiză întocmit de.
Totodată, prin aceeași sentință s-a constatat că atât imobilul din str. -, cât și lucrările de renovare și construcții noi la imobilul din- sunt edificate pe terenul proprietatea pârâtei și intervenientelor și, moștenitoarele defunctului G, conform certificatului de moștenitor depus la dosar.
De asemenea, prin aceeași sentință s-a constatat că la dobândirea acestor bunuri reclamantul și pârâta au o contribuție de 50%.
Pârâtei i s-a atribuit casa de locuit din str. - - în valoare de -, aceasta fiind obligată să plătească reclamantului o sultă în valoare de - lei vechi.
Pârâtei i-au fost atribuite și construcțiile edificate în- în valoare totală d - lei și a fost obligată aceasta să plătească reclamantului sulta în valoare de - lei.
Reclamantului i-au fost atribuite toate bunuri mobile aflate în posesia lui. Pârâtei i-au fost atribuite toate bunurile mobile aflate în posesia ei în valoare de 1857 Ron și a fost obligat reclamantul să-i plătească acesteia sulta de 2891 RON.
Prin sentința instanței de fond au fost compensate sultele, în final a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de - lei cu titlu de sultă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul-reclamant, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr- la data de 23 mai 2006.
Prin motivele de apel apelantul a susținut că expertizele efectuate la instanța de fond au grave greșeli și nu s-a răspuns la obiectivele stabilite de către instanță.
Apelantul a mai susținut că instanța de fond greșit a reținut că nu ar avea un drept de creanță asupra imobilelor reținute la masa de împărțit, când de fapt, așa cum se atestă din probele administrate la dosar, inclusiv proba cu martori, rezultă indubitabil că a construit aceste imobile prin vânzarea a două locuințe, una a sa și una a mamei sale situată în-, sector 5.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel și apelanta - reclamantă, susținând că, deși rezultă în mod evident din probele administrate temeinicia acțiunii sale conexe ce a făcut obiectul dosarului cu nr. 437/2005 prin care a solicitat să se constate că este constructor de bună credința a imobilului casă de locuit, situat în comuna,-, județ I, instanța de fond în mod nelegal și neîntemeiat i-a respins acțiunea, fără nici o motivare, nici în fapt și nici în drept.
A mai susținut aceasta că hotărârea instanței de fond este criticabilă prin modul în care instanța a apreciat probele. De asemenea, a mai arătat aceasta că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, neîndeplinindu-și obligațiile ce-i revin conform prevederilor art. 129 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr. 266 din 25 februarie 2008, Tribunalul a admis apelurile declarate în cauză, a dispus anularea sentinței civile nr. 1487 din 29 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Buftea în dosarul nr. 7647/2003, a dispus reținerea cauzei în vederea evocării fondului, reținând că instanța de fond nu a analizat condițiile de admisibilitate a cererii de intervenție, fiind nesocotite dispozițiile imperative ale art. 52 Codul d e procedură civilă.
În rejudecare (evocarea) fondului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă și cererea completatoare ce a format obiectul dosarului nr. 6981/2003 al Judecătoriei Buftea, apelantul a solicitat în contradictoriu cu, partajarea bunurilor comune (mobile și imobile) dobândite în timpul căsătoriei în cote de 50% fiecare.
Din alte probe administrate în cauză, respectiv declarațiile unor martori și interogatoriile părților, Tribunalul a reținut că toate construcțiile au fost edificate de foștii soți și, pe un teren proprietatea părinților din veniturile lor. Ambii soți au fost salariați, au locuit în gospodăria părinților intimatei, au crescut animale atât pentru consumul propriu cât și pentru valorificare, au deținut în B, două apartamente și o garsonieră pe care le-au vândut, banii fiind investiți în noile construcții (magazin și casa din-).
Tribunalul a apreciat că susținerile în sensul că imobilul din str. - - ar fi fost construit cu bani din vânzarea a două imobile ale apelantei sunt contrazise de faptul că la dosar nu s-au depus acte din care să rezulte că ar fi avut în proprietate alte imobile în B și G, după cum pretind, și nici că le-ar fi vândut în perioada construirii casei. Tribunalul a avut în vedere și poziția apelantului care a solicitat chiar prin motivele de apel să-i fie atribuit imobilul din str. - -, cu obligarea sa la sultă către intimata pârâtă, fără a pretinde o cotă mai mare de contribuție la dobândirea acestuia.
Față de aceste considerente, Tribunalul a constatat că imobilele dobândite de părți în timpul căsătoriei, în cote de câte fiecare sunt: îmbunătățiri la imobilul situat în comuna, șos. B - P nr. 184, și construcția cu destinația de magazin situată la aceeași adresă evaluată prin raportul de expertiză administrat în apel - imobilul construcție - casă de locuit - situat în comuna,-, județ I, în valoare de 17.424 Euro.
S-a mai reținut de către Tribunal că ambele construcții sunt edificate pe terenul coproprietatea reclamantei și a intervenientelor și. Pentru aceste considerente, Tribunalul a atribuit ambele imobile intimatei - reclamante.
De asemenea, Tribunalul, pe baza probelor administrate în cauză - interogatorii, înscrisuri, a constatat calitatea de bun comun în aceleași cote de contribuție a bunurilor mobile menționate în considerentele deciziei recurate.
Tribunalul a atribuit apelantului, autoturismul, aflat în posesia acestuia, iar pentru egalizarea loturilor, intimata - reclamantă, a fost obligată la plata unei sulte către apelantul - pârât.
Împotriva aceste deciziei civile nr. 717 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, a declarat recurs, la data de 11 noiembrie 2008, reclamantul.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală față de prevederile art. 304 pct. 6 - 9 Cod de procedură civilă.
În susținerea motivelor de recurs acesta a arătat că instanța de apel în pronunțarea deciziei civile nr. 717 din 26 mai 2008 validat raportul de expertiză întocmit de către care a identificat și a stabilit valoarea de circulație a imobilelor situate în comuna,-, județ I, respectiv în comuna, șos. B nr. 184 precum și a îmbunătățirilor aduse și a stabilit valoarea de circulație a magazinului situat în comuna, șos. B nr. 184, județ În mod greșit instanța de apel nu s-a pronunțat asupra sultei pe care trebuie să o plătească pârâtei din valoarea magazinului de 12.604 Euro, cu toate că în dispozitivul hotărârii, magazinul situat în comuna, șos. B nr. 184, județ I, este menționat ca bun dobândit în timpul căsătoriei.
Instanța de apel a egalizat loturile, obligându-l să plătească pârâtei suma de 2.891,5 lei cu titlu de sulta, fără a ține cont de faptul că bunurile mobile existente la bodega din șos. B nr. 184, au rămas în posesia și folosința acesteia.
Față de cele învederate, recurentul a apreciat că este necesară modificarea hotărârii și pe cale de consecință, obligarea intimatei la plata sumei de 6.302 Euro, reprezentând din magazinul edificat în timpul căsătoriei.
La data de 12 noiembrie 2008 declarat recurs, împotriva aceleiași decizii civile.
În susținerea motivelor de recurs a arătat că, instanța de apel a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică respingând cererea sa conexă, ignorând total și neluând în considerare probele pe care le-a administrat în apel, respectiv depozițiile martorilor precum și interogatoriul intimatei - pârâte, din care rezultă în mod clar și indubitabil temeinicia acțiunii sale conexe. În mod neîntemeiat, instanța de apel a statuat că nu există la dosar înscrisuri privind imobilele înstrăinate de către aceasta sau că ar fi trebuit ca aceste imobile să fie vândute în perioada edificării construcției din-, județ I, pentru a se adeveri proveniența banilor investiți în casă.
S-a mai susținut de către această recurentă că instanța de apel nu a luat în considerare ca mijloace de probă mărturisirea calificată a intimatei - pârâte prin care recunoaște că a edificat această construcție și cu banii obținuți din vânzarea imobilelor.
Hotărârea pronunțată a fost criticată și sub aspectul nemotivării acesteia așa cum impun dispozițiile codului d e procedură civilă. S-a susținut că instanța de apel trebuia să arate atât motivele de fapt și să indice motivele de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-a înlăturat cererea (apelul) său, întrucât fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.
Această recurentă a mai susținut că decizia pronunțată este lipsită de temei legal, nefiind motivată în drept, iar lipsa temeiului constituie un viciu de fond și nu de formă.
În ceea ce privește motivarea în fapt aceasta este incompletă, ambiguă. Instanțele de fond și de apel au încălcat și aplicat greșit legea în ceea ce privește dispozițiile legale imperative prevăzute de Codul d e procedură civilă - art. 261 alin. 1 pct. 5, conform cărora hotărârile pronunțate trebuie să fie în deplină concordanță cu probele admise și administrate în cauză.
Curtea va examina cu prioritate recursul declarat de către recurenta având în vedere că prin acesta sunt susținute critici care conduc la casarea hotărârii deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Criticile dezvoltate de către această recurentă vizează încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă care prevăd că hotărârea se dă în numele legii și aceasta trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În esență, Codul d e procedură civilă prevede că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată. Această dispoziție este prevăzută în interesul bunei administrări a justiției și al încrederii ce trebuie să o aibă justițiabili în hotărârile judecătorești, cât și pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de atac.
Pentru a răspunde acestor exigențe, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază convingerea judecătorilor, să enunțe cele constatate de către aceștia, precum și probele pe care se sprijină.
Sub acest aspect, prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă au caracter imperativ, iar nerespectarea lor de către instanța inferioară nu poate să atragă decât casarea hotărârii.
În cauza de față, Curtea constată că instanța de apel nu a indicat probele care au format convingerea sa în sensul soluției pronunțate, respectiv nu a respins motivat probele pe care le-a apreciat drept nepertinente.
Astfel, instanța de apel a reținut din analiza certificatului de calitate succesorală nr. 10/09.03.2004 eliberat de BNP coroborat cu titlul de proprietate nr. 32210/09.09.1996 eliberat pe numele defunctului G care sunt moștenitorii acestuia, cotele acestora, precum și masa succesorală rămasă după acest defunct. În continuare, instanța de apel reține cădin alte probe administrate în cauză, inclusiv din declarațiile unor martori și interogatoriile părțilorcă toate construcțiile au fost edificate de foștii soți și, pe un teren proprietatea părinților pârâtei din veniturile acestora. Precizarea instanței de apel făcută în mod global în sensul că cele reținute rezultă din alte acte, inclusiv din declarațiile unor martori, fără a indica actele avute în vedere și fără a nominaliza martorii ale căror declarații au fost avute în vedere nu poate echivala cu o analiză corespunzătoare a situației de fapt.
Referitor la imobilul din comuna,-, județul I, instanța de apel reține că susținerile în sensul că acesta s-ar fi construit cu bani din vânzarea a două imobile ale apelanteisunt contrazise de faptul că la dosar nu s-au depus actedin care să rezulte că aceasta ar fi avut în proprietate alte imobile în B și G și nici că le-ar fi vândut în perioada construirii casei. Instanța de apel a luat în considerare poziția apelantului prin care a solicitat atribuirea acestui imobil, fără a pretinde o cotă mai mare.
Curtea constată, în ce privește imobilul din comuna,-, județul I, că instanța de apel nu a făcut o analiză a probelor care au format convingerea sa în sensul că este bun comun al foștilor soți și și nici nu a respins motivat probele administrate de apelanta în sensul că este constructor de bună credință a imobil sus-amintit.
Mai mult, Curtea constată că instanța de apel nu a indicat nici un temei de drept pentru care, evocând fondul, a admis în parte cererea principală și cererea de intervenție și a respins ca nefondată cererea conexă.
În consecință, Curtea, constatând că hotărârea recurată nu a fost motivată în fapt și în drept, urmează să considere că aceasta este lovită de nulitate, conform art. 261 Cod procedură civilă, ceea ce nu poate avea altă consecință decât casarea acesteia.
În acest sens, Curtea a reținut și interpretarea obligatorie dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina împotriva României (hotărârea din 28 aprilie 2005) potrivit cu care: "dreptul la un proces echitabil, garantat de articolul 6.1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980) acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate" adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, articolul 6 implică mai ales în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența".
La pronunțarea soluției, Curtea urmează să aibă în vedere că cererea conexă având ca obiect constatarea calității de constructor de bună credință a recurentei vizează imobilul situat în comuna,-, județul I, faptul că pârâta a solicitat prin cererea reconvențională includerea acestui bun imobil în masa partajabilă, precum și specificul cererilor de partaj determinat de interdependența pretențiilor, de necesitatea lichidării pretențiilor reciproce, de dubla calitate a părților.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, găsind aplicabil art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, va admite cele două recursuri, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul - pârât - reclamant și de către recurenta, împotriva deciziei civile nr. 717 din 26 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - pârâtă și intimata - intervenientă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
Red.
.
2ex./15.06.2009
-4.-;
Jud.B-
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ionelia Drăgan, Rodica Susanu
