Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 831/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 831
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Costinela Sălan
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 23 iunie 2009 privind judecarea recursului de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 74 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5493 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 23 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 25 iunie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Slatina, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, solicitând instanței să dispună împărțirea bunurilor succesorale rămase la decesul autorului.
În motivarea cererii, s-a arătat că de pe urma autorului au rămas ca bunuri succesorale un imobil situat în S,-, O cu terenul aferent și suprafața de 2040 mp. teren situat în S, str. P,
S-a precizat că reclamanta este descendentă de gradul Iaa utorului, iar pârâții sunt moștenitorii surorii sale, decedată în anul 2006.
Reclamanta a mai arătat că imobilul situat în S,-, a fost restituit prin Hot. Nr. 40/1996 a Consiliului Județean O, ca urmare a cererii depuse de sora sa, iar terenul a fost reconstituit prin nr. 46676/45.
În drept, au fost invocate disp. art. 659.CIV. și art. 673 ind. 1 - 673 ind. 14.CIV.
Reclamanta a depus la data de 22.10.2007 cerere de complinire solicitând partajarea și asupra suprafeței de 6760 mp. teren situat în extravilanul municipiului S, județul
La data de 27.11.2007, pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei de competență teritorială a Judecătoriei Slatina, în baza art. 14 al. 2.CIV.
În ședința publică din 29.11.2007, instanța a pus în discuția părților excepția de necompetență teritorială a instanței și a reținut cauza spre soluționare pe această excepție.
Prin nr. 6606/29.11.2007 Judecătoria Slatinaa admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 04.01.2008.
În ședința publică din 08.02.2008, pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea acțiunii de partaj succesoral.
Prin sentința civilă nr.5493/11 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții,.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Întrucât la data apariției Legii 18/1991, autorul comun, era decedat încă din anul 1975, acesta nu putea formula cerere de reconstituire și, în consecință cererea de reconstituire a fost formulată de moștenitoarea sa, potrivit art. 11 al.3 L 18/1991 R, titlul de proprietate fiind emis pe numele acesteia din urmă, și nu pe numele autorului comun.
De asemenea, prin hotărârea nr. 40/1996 a Consiliului Județean O, s-a restituit imobilul situat în municipiul S,-, O pe numele autoarei pârâților, care a formulat cerere în calitate de moștenitoare a lui, iar hotărârea emisă în condițiile Legii nr. 112/1995 reprezintă un titlu de proprietate valabil emis ce a intrat în circuitul juridic.
Având în vedere că imobilele a căror partajare se solicită de către reclamant sunt, potrivit actelor de proprietate arătate mai sus - acte necontestate în instanță, în proprietatea exclusivă a autoarei pârâților, și reclamanta nu are un drept de coproprietate asupra acestora, instanța a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale, nu a ținut seama de disp. art 15 alin 3 din legea nr. 112/1995 și nici de faptul că la momentul aparației Legii nr. 18/1991 nu avea cetățenie română și potrivit art 42 alin 2 teza a II-a din Constituția României nu putea dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
Intimații au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
La termenul de judecată din 03.02.2009 s-a precizat valoarea imobilelor ca fiind peste 1 miliard lei, motiv pentru care instanța, având în vedere valoarea imobilelor ce fac obiectul litigiului, a calificat drept apel calea de atac formulată în cauză, în raport de dispozițiile art. 2821Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.74 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de reclamanta formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 5493 din data de 11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul -, în contradictoriu cu intimații-pârâți, și.
Pentru a decide astfel, Tribunalul a reținut că întrucât reclamanta nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar și nici cerere de acordare a măsurilor reparatorii potrivit Legii 112/1995, nu are calitate procesuală activă să solicite partajarea bunurile imobile restituite pe numele autoarei pârâților, în temeiul acestor legi speciale de reparație.
Instanța de apel a mai reținut că dispozițiile art. 15 alin.3 din legea 112/1995, invocate de reclamantă, nu pot fi interpretate decât în sensul că se soluționează potrivit dreptului comun litigiul generat de apariția altor persoane cu vocație succesorală, doar dacă acestea au formulat cerere de restituire pentru imobilul restituit prin hotărârea comisiei județene, în termenul de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, în caz contrar rămânând fără finalitate dispozițiile art. 5 și 14 din acest act normativ.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 15 alin.3 din legea 112/1995, întrucât aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 112/1995 nu reprezintă o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate de către beneficiarii acestora, ci o redobândire a unui drept pe care titularul l-a avut anterior în patrimoniul său. Reclamanta nu a putut uza de procedura prevăzută de acest act normativ, întrucât în intervalul prevăzut pentru depunerea cererii de restituire a fost în imposibilitate de a face dovada cetățeniei române, documentele sale naționale de legitimare fiind depuse la Oficiul federal de poliție al Departamentului federal de poliție și justiție al Elveției, în vederea obținerii cetățeniei elvețiene. Din aceste motive, a convenit cu sora sa, autoarea pârâților, ca cererile de restituire a bunurilor imobile preluate abuziv de stat, care au aparținut autorului, să fie formulate de aceasta.
O altă critică a vizat greșita aplicarea a dispozițiilor art. 11 alin.3 și art. 8 alin.3 din Legea 18/1991. S-a arătat că reclamanta nu a putut formula cerere de reconstituire, deoarece art. 44 alin.2 teza a II-a din Constituția din 1991, în vigoare la data apariției Legii 18/1991, nu permitea străinilor și apatrizilor să dobândească dreptul de proprietate asupra terenurilor din România, această posibilitate fiind conferită acestor subiecte de drept abia prin modificarea din 2003 adusă legii fundamentale.
Recurenta reclamantă a mai arătat că hotărârile judecătorești recurate sunt în dezacord cu dispozițiile art. 6 din CEDO și ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenție.
La dosarul cauzei s-au depus: înscrisuri privind atestarea depunerii unei cereri de azil din 28.08.1981, decizia de azil din 28.08.1981, dovada privind cetățenia genoveză
Intimații pârâți au formulat întâmpinare la data de 12.05.2009, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Au arătat că dispozițiile art. 15 alin.3 din legea 12/1995 trebuie interpretate în corelație cu art. 5 și 14, în sensul că orice succesibil poate formula cerere de partajare a imobilelor restituite în baza acestui act normativ, numai cu condiția de a fi depus cerere de restituire în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, aceasta fiind interpretarea care decurge prin analogie cu considerentele deciziei în interesul legii nr. 33/9.06.2008 a ÎCCJ, care a statuat că legile speciale instituie proceduri prealabile, termene și sancțiuni menite să limiteze incertitudinea raporturilor juridice născute în legătură cu imobilele preluate abuziv de stat, și în consecință, în concursul dintre legea generală și cea specială, trebuie acordată prioritate acesteia din urmă.
S-a mai arătat că nu reiese din niciunul din actele depuse la dosar că reclamanta ar fi pierdut cetățenia română, și că astfel că s-ar fi aflat în imposibilitatea de a uza de prevederile legii speciale, în ceea ce privește termenele de formulare a cererii de restituire, termene care sunt de decădere și nu sunt susceptibile de suspendare, întrerupere sau repunere în termen.
S-a mai susținut că s-au aplicat corect dispozițiile art. 11 alin.3 și art. 8 alin.3 din legea fondului funciar și că nu au fost încălcate dispozițiile art. 6 din CEDO și art. 1 din Protocolul nr. 1, deoarece reclamanta a beneficiat de acces la justiție și de un proces echitabil.
Recursul este fondat.
Soluția adoptată de instanțele de fond este doar parțial corectă, sub aspectul respingerii cererii de partajare a terenului în suprafață de 8800mp, reconstituit prin titlul de proprietate nr. 46670/45/29.07.1997, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Acest act final de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost emis doar pe numele autoarei pârâților, în calitate de moștenitoare a defunctului, deoarece numai aceasta a formulat cerere de reconstituire în temeiul Legii 18/1991, așa cum a menționat însăși reclamanta în cererea introductivă.
Potrivit art. 13 din Legea 18/1991 republicată, moștenitorii neacceptanți pentru imobilele ce fac obiectul acestei legi speciale de reparație au fost repuși în termenul de acceptare, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind considerată un act de acceptare a succesiunii.
Dispozițiile Legii 18/1991 sunt speciale și derogatorii de la dreptul comun, acceptarea succesiunii asupra terenurilor ce fac obiectul acesteia neputându-se realiza decât prin cererea adresată comisiei locale, în condițiile art. 8 alin.3 și art.11 alin.3 din legea 18/1991 republicată.
Titularul dreptului de proprietate pentru terenurile ce fac obiectul legii 18/1991 este numai persoana pe al cărei nume s-a emis titlul de proprietate, câtă vreme nicio dispoziție din legea generală - Codul civil, sau din legea specială - legea 18/1991, nu extind efectele emiterii titlului și asupra altor persoane, chiar cu vocație succesorală față de averea defunctului, iar opțiunea acceptării succesiunii nu îmbracă forma specială cerută de Legea 18/1991, și anume cererea de stabilire a dreptului de proprietate, urmată de emiterea titlului de proprietate.
În aceste condiții, în mod corect și cu respectarea dispozițiilor legale, ambele instanțe de fond au apreciat că reclamanta, care nu a urmat procedura specială prevăzută de legea fondului funciar, nu a făcut dovada acceptării succesiunii autorului cu privire la terenurile din titlul de proprietate, și în consecință nu are calitate procesuală activă să solicite partajarea lor.
Susținerea reclamantei vizând interdicția impusă de Constituția din 1991 prin art. 42 alin.2 teza a II-a, de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor din România este nefondată, aceasta nefăcând dovada calității de apatrid sau a cetățeniei străine exclusive, prin pierderea cetățeniei române, la data intrării în vigoare a legii 18/1991.
Cu privire la imobilul restituit prin nr. 40/14.08.1996, în temeiul Legii 112/1995, există însă prevederi speciale conținute în dispozițiile art. 15 alin.3, potrivit cărora, în cazul în care, după adoptarea acestui act, apar alte persoane cu vocație succesorală, litigiul se soluționează potrivit dreptului comun.
Este adevărat că potrivit art. 14 din legea 112/1195, persoanele îndreptățite la restituirea în natură a apartamentelor, sau, după caz, la acordarea de despăgubiri, vor depune cerere în acest sens, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii.
Noțiunea de " persoană îndreptățită" este explicitată de art.1din acest act normativ, în sensul că în această categorie intră foștii proprietari, persoane fizice sau juridice, ai imobilelor cu destinație de locuințe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după data de 6 martie 1945, cu titlu, precum și moștenitorii acestor.
Stipularea în art. 15 alin.3 a posibilității recurgerii la dreptul comun în situația în care ulterior emiterii hotărârii Comisiei județene apar alte persoane cu vocație succesorală nu poate fi interpretată în sensul arătat de pârâți, respectiv cu condiția subînțeleasă ca aceștia să formuleze, la rândul lor, cerere, în termenul prevăzut de art. 14 din lege, deoarece într-o atare situație litigiul ar urma să fie soluționat nu potrivit dreptului comun, ci în condițiile impuse de legea specială, respectiv cu verificarea condiției parcurgerii procedurii speciale instituită de aceasta de către toți succesibilii.
Este de remarcat că în Legea 112/1995 nu există nici o dispoziție similară cu cea înscrisă în art.4 alin.4 din Legea 10/2001, potrivit căreia de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire, ci dimpotrivă este reglementată prevederea specială din art. 15 alin.3 care permite și altor persoane cu vocație succesorală față de autor să ceară partajarea bunurilor ce au făcut obiectul restituirii pe numele unui alt succesor care a uzat de procedura Legii 112/1995, chiar dacă nu au formulat cerere în termenul prevăzut de art. 14 din Legea 112/1995.
Nu există, sub acest aspect, dispoziții contrare între legea generală și cea specială, pentru a se aplica principiul de drept potrivit căruia legea specială derogă de la cea generală și se aplică cu prioritate, ci dimpotrivă, în Legea specială nr. 112/1995 sunt cuprinse prevederi îndreptățesc un succesibil care nu a formulat cerere de restituire în termen de 6 luni să solicite ulterior, pe calea dreptului comun, partajarea bunului restituit pe calea acestei proceduri.
Prin urmare, cererea de partajare a imobilului restituit prin este admisibilă, însă admiterea ei este condiționată de dovedirea calității procesuale active a reclamantei, aceea de succesor acceptant al succesiunii autorului, în intervalul de exercitare a termenului de opțiune succesorală reglementat de art. 700 Cod civil, de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
Reclamanta nu este beneficiară a prevederilor art. 5 alin.4 din Legea 112/1995, ci este ținută să probeze faptul acceptării succesiunii defunctului, în condițiile prevăzute de art.689 Cod civil.
Acest aspect nu a fost analizat de Judecătorie și Tribunal, care au concluzionat greșit că titulara acțiunii nu are calitate procesuală activă întrucât nu figurează în calitate de beneficiară a restituirii în de aplicare a legii 112/1995, iar în virtutea respectării principiului dublului grad de jurisdicție, nu poate fi examinat direct în recurs, necesitând, totodată, probatorii incompatibile cu structura acestei căi de atac.
Față de considerentele care preced, Curtea apreciază că decizia recurată a fost pronunțată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 15 alin.3 din legea 112/1995, astfel că este incident motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr. civ. care impune modificarea deciziei, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă.
Față de faptul că soluționarea acțiunii în primă instanță s-a făcut parțial greșit, în ceea ce privește cererea de partajare a imobilului situat în S,-, în temeiul excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, fără a se verifica dacă aceasta a acceptat succesiunea autorului într-una din formele prescrise de lege, se va face aplicare prevederilor art. 297 alin.1 Cod pr. civ, potrivit cu care se va admite apelul, se va desființa sentința civilă, și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Soluția desființării totale a sentinței se impune față de faptul că art. 297 alin.1 cod pr. civ. nu permite o desființare parțială a hotărârii primei instanțe, și în vederea asigurării unei judecări unitare a cauzei.
În rejudecare, în măsura în care reclamanta va dovedi calitatea de moștenitor acceptant, se va analiza în fond cererea de partajare a imobilului restituit prin nr. 40/1996.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 74 din 3 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 5493 din 11 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect partaj judiciar.
Modifică decizia civilă în sensul că admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.5493 din 11.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță - Judecătoria Craiova.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn. 4 ex
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Costinela Sălan
