Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 847/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 847/
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,-, - bis,.A,.6, județul A, împotriva deciziei civile nr.204 din 4 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Curtea constată că dezbaterile asupra recursul s-au desfășurat în ședința publică din data de 24 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată astăzi, 29 aprilie 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la data de 17.12.2007 reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Obștea să dispună ieșirea din indiviziune cu ceilalți membri prin atribuirea în lotul său a suprafețelor de 12,1617 ha. teren pădure și de 9,7682 ha. pășune conform cotei părți ce o deține în cadrul acestei obști.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că modul în care în prezent conducerea obștii administrează patrimoniul membrilor săi este păgubitor pentru interesele sale și că dorește să se înscrie cu suprafața de teren ce-i va reveni în urma partajului într-un ocol silvic privat.
Prin sentința civilă nr.217 din 27.02.2008 a Judecătoriei Curtea d Argeșa fost respinsă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit art.5 și art.28 din Legea nr.1/2000 suprafețele forestiere aflate în proprietatea comună a membrilor obștilor conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenței lor.
Rezultă că indiviziunea ca formă a proprietății comune, rezultă din însăși natura bunurilor redate acestor entități asociative.
Ca atare, nu pot forma obiectul unui partaj între membrii săi.
Împotriva sentinței civile nr.217 din 27.02.2008 a Judecătoriei Curtea d Argeșa formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive.
- instanța încalcă art.728 Cod procedură civilă și art.28 din Legea nr.1/2000 atunci când din cauza naturii proprietății membrii obștilor trebuie să rămână în proprietatea indiviză pe toată durata existenței lor.
Recurenta critică sentința și întrucât a recuzat președintele completului de judecată pe motiv că se auto pronunțase asupra soluției, motiv pentru care solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr.204 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș, Secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă (calificat astfel de către instanță, în baza dispozițiilor art.2821Cod pr.civilă, raportat la valoarea terenului în litigiu de 120.00 lei), reținând următoarele:
Potrivit art.28 alin.5 din Legea nr.1/2000, pe care-l invocă recurenta suprafețele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietatea indiviză pe toată durata existenței lor.
Din totalul suprafeței de 1.147,72 ha. teren cu vegetație forestieră a obștii face parte și terenul de 12,1617 ha teren pădure, 9,7682 ha. pășune ce au aparținut autorilor reclamantei G și.
Având în vedere nemulțumirea reclamantei cu privire la administrarea terenului său de către conducerea obștii a solicitat ieșirea din indiviziune cu ceilalți membri și atribuirea în natură a celor două suprafețe de teren.
Având în vedere statutul obștii și în temeiul art.27 alin.5, 6 și 7 din Legea nr.1/2000, această formă de coproprietate nu poate forma obiectul unui partaj, coproprietarii neputând transmite cota parte decât prin moștenire legală.
Întrucât interesul promovării unei astfel de acțiuni este contrar dispozițiilor legale, cererea de ieșire din indiviziune a reclamanților a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva deciziei pronunțate de tribunal, în termen legal a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, însă criticile sale pot fi încadrate în dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, după cum urmează:
- în mod greșit s-a pronunțat tribunalul, iar decizia este dată cu încălcarea și aplicarea legii în sensul că, potrivit dispozițiilor art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, iar un coerede poate să ceară oricând împărțeala succesorală, chiar și atunci când ceilalți moștenitori se opun;
- este adevărat că art.28 din Legea nr.1/2000 face mențiunea că suprafețele forestiere rămân în proprietatea indiviză pe toată durata existenței lor, însă instanțele nu trebuie să interpreteze în sensul că este inadmisibilă ieșirea din indiviziune, textul de lege referindu-se la modul de restituire a dreptului de proprietate;
- instanțele nu au luat în considerare nici dispozițiile art.728 alin.2 Cod civil, potrivit cu care se menționează că este posibilă o convenție pentru suspendarea ieșirii din indiviziune, dar numai pe timp de 5 ani, după care nu se mai poate invoca, fiind necesară o altă înțelegere, iar în speța dedusă judecății, acest termen este expirat. În plus o lege specială nu poate să deroge de la principiile de bază ale Codului civil român.
Intimata-pârâtă, deși a fost citată în mod legal în instanță, nu s-a prezentat și nu a depus nici un act.
Examinând actele și lucrările dosarului și decizia recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-reclamantă, curtea va constata că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Prima și a treia critică vor fi analizate împreună, întrucât fac referire la dispozițiile art.728 cod civil care, se pretinde de către recurentă, că erau aplicabile în speța dedusă judecății.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în stare de indiviziune și că oricând un moștenitor poate să solicite instanței de judecată sistarea acestei stări de indiviziune, indiferent de acordul celorlalți moștenitori.
Însă dispozițiile citate mai sus reprezintă dreptul comun în materie aplicabil numai atunci când litigiul dedus judecății nu este guvernat de o lege specială.
Așa cum, în mod corect, s-a stabilit de către instanțe, în luna martie 2000, s-a constituit Obștea ca formă asociativă de proprietate indiviză asupra fondului forestier ce a aparținut membrilor săi pe raza comunei, județul A, iar ulterior a fost emis un titlu de proprietate pentru suprafața totală de 1147,72 ha teren cu vegetație forestieră, în care este inclus și terenul ce a aparținut autorilor recurentei.
Potrivit dispozițiilor art.28 alin.5 din Legea nr.1/2000, suprafețele forestiere aflate în proprietatea comună a membrilor obștilor, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenței lor.
Cu alte cuvinte, instanța este ținută de reglementările din legea specială și nu poate să uzeze de prevederile dreptului comun potrivit principiului de dreptspecialia generalibus derogant.
Așadar, indiviziunea, ca formă a proprietății comune, rezultă din însăși natura bunurilor redate acestor entități asociative și, ca atare, acestea nu pot forma obiectul unui partaj între membrii săi.
Aceeași este situația și privind dispozițiile art.728 alin.2 din Codul civil, inaplicabil în speța dedusă judecății.
De altfel, recurenta-reclamantă recunoaște în cea de-a doua critică aplicabilitatea textului de lege special, însă invocă faptul că instanțele au interpretat eronat acest text care, în opinia sa, nu se referă la imposibilitatea ieșirii din indiviziune, ci la alte situații, însă, așa cum s-a precizat mai sus, interpretarea făcută de instanță este legală și nu poate avea un alt înțeles decât cel prevăzut de legea specială.
Față de cele arătate mai sus, curtea, în baza dispozițiilor art.312 și 316 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.217 din 27 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Curtea de A în dosarul nr-, intimată fiind pârâta OBȘTEA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./4.05.2009
GM/EM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
