Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 883/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2560/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.883.
Ședința publică de la 21 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Stere Learciu
JUDECĂTOR 2: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 3: Gabriela
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenta reclamantă pârâtă -, de către recurentul pârât reclamant și de către recurenta intervenientă, împotriva deciziei civile nr.836 A din 16.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și.
are ca obiect - partaj judiciar.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 14.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 21.05.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4783/16.06.2004, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamanta-pârâtă - și pârâtul reclamant, dispunându-se totodată disjungerea capătului accesoriu al cererii reconvenționale formulate de reclamanta pârâtă și formându-se dosar separat nr.10224/2004. Prin acest capăt accesoriu, reclamanta pârâtă a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei părților, anume cota-parte de din imobilul situat în B, șos.-, nr.19,.106.B,.A,.31, sector 2 (cealaltă cotă-parte de aparținând în proprietatea mamei reclamantei-pârâte, numita, precum și constatarea faptului că bunul imobil situat în Județul P, oraș,-, 28, parcela 1 CC reprezentat de teren și construcție cu destinația de locuință este bun propriu al reclamantei-pârâte fiind dobândit cu banii proveniți din vânzarea unui bun propriu al său.
Pârâtul-reclamant a formulat întâmpinare la această cerere, precum și cerere reconvențională prin care a solicitat partajarea bunurilor comune dobândite cu contribuție egală în timpul căsătoriei, anume cota-parte de 1/2 din apartamentul situat în imobilul din-, b 1. 106 B,.A, sector 2, cât și imobilul-teren și construcție din. În motivarea întâmpinării și cererii reconvenționale pârâtul-reclamant în prezenta cauză a arătat că ambii soți au contribuit financiar la achiziționarea celor două imobile, pârâtul-reclamant fiind principalul susținător al familiei, acesta participând consistent și la reparațiile, amenajările și finisajele celor două imobile.
De asemenea, pe parcursul desfășurării procesului părțile (foști soți) au făcut numeroase precizări ale cererilor privind partajarea bunurilor comune atât sub aspectul componenței masei bunurilor comune solicitându-se includerea în masa partajabilă și a unor bunuri mobile, în final, instanța a fost sesizată cu cererile părților de constatare a compunerii comunității de bunuri din: cota-parte de 1/2 din apartamentul din Șos. -, B, drepturile de creanță asupra sumelor de 1.031.866.000 lei ROL și 9500 USD (reclamanta-pârâtă), respectiv cota-parte de 1/2 din apartamentul din Șos. -, B și imobilul din, județul P (pârâtul-reclamant), precum și constatarea calității de bun propriu a imobilului-teren și construcție - din localitatea, județul P, pe cererea principală a reclamantei-pârâte, respectiv constatarea calității de bunuri proprii a celor enumerate în fila 21 dosar, pe cererea reconvențională formulată de către pârâtul - reclamant.
Cererile au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 31, 36. fam. și 673.proc,civ. și au fost legal timbrate, mai puțin capătul cererii reconvenționale cu privire la constatarea calității de bunuri proprii ale pârâtului-reclamant cu privire la bunurile mobile.
În cauză pârâtul-reclamant a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, în conformitate cu dispozițiile art. 57.proc.civ. chemata în judecată dobândind calitatea de intervenient. Cererea a fost formulată în condițiile în care intervenienta (mama reclamantei-pârâte) este coproprietară asupra imobilului situat în B,-, b1. 106B, se. A,. 31, sector 2 cu o cotă-parte indiviză de 1/2 alături de părțile din cauză.
În cauză s-au formulat cereri de intervenție accesorie (în ședința publică din 13.04.2005 de către intervenienții și în interesul reclamantei-pârâte și în ședința publică din 11.05.2005 de către intervenientul accesoriu în interesul pârâtului-reclamant ). În motivare a cererilor de intervenție accesorie fiecare intervenient a arătat că au contribuit financiar la achiziționarea și, mai ales, finisarea construcției aferente terenului din pentru sprijinirea părții în interesul căreia a formulat fiecare cererea de intervenție.
La termenul din 11.05.2005 au fost discutate admisibilitatea în principiu a cererilor de intervenție accesorie și au fost admise în principiu.
Prin sentința civilă nr.1589/22.02.2006, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis în parte cererea principală privind pe reclamanta-pârâtă și pe pârâtul-reclamant, a admis în parte cererea reconvențională, a admis cererea de chemare în judecată a altei persoane formulată de pârâtul-reclamant privind pe intervenient, a admis în parte cererile de intervenție accesorii formulate de intervenienții, a admis excepția netimbrării capătului cererii reconvenționale având ca obiect revendicare bunuri proprii mobile, a anulat ca netimbrat acest capăt, a constatat că reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au dobândit în timpul căsătoriei, cu contribuție egală fiecare următoare bunuri comune: cota parte indiviză de 1/2 din imobilul situat în B,-,. 106 B,. A,. 7,. 31, sectorul 2 și din cota indiviză din părțile comune ale blocului și din teren corespunzător apartamentului, bun în valoare de 93.555 lei (cota de 1/2 din imobil), a constatat că asupra cotei părți indivize există o stare de coproprietate în devălmășie intre reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant și sistează această stare, a atribuit în deplină proprietate și posesie bunul indiviz comun (cota parte de 1/2 din bunul imobil) către reclamanta-pârâtă și obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant a sultei corespunzătoare de 46.777,8 lei, a constatat că nu s-a solicitat ieșirea din indiviziune și între coproprietarele și, a compensat cheltuielile de judecată între reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant și obligă reclamanta-pârâtă la diferența de 1130 lei RON.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fost a avut în vedere solicitarea părților sub aspectul atribuirii bunului comun (anume cota-parte indiviză de 1/2 din imobil) și solicitarea reclamantei-pârâte, cât și a intervenientei forțate (pe cererea de chemare în garanție ) de a nu sista starea de indiviziune între acestea, conform art. 67310 alin.ultim proc.civ. asistat starea de coproprietate în devălmășie a reclamantei - pârâte cu pârâtul - reclamant și va atribui în deplină proprietate și posesie bunul indiviz comun (cota parte de 1/2 din bunul imobil) către reclamanta pârâtă și obligă reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul reclamanta a sultei corespunzătoare de 46.777,8 lei, observându-se faptul că părțile nu au solicitat și stabilirea unui termen concret, astfel că obligația va deveni scadentă în momentul rămânerii definitive a hotărârii. De asemenea, va constata că nu s-a solicitat ieșirea din indiviziune și între coproprietarele și.
Instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării capătului cererii reconvenționale privind constatarea calității de bunuri proprii și obligarea reclamantei-pârâte la restituirea acestora (revendicare), întrucât pârâtul reclamant nu și-a îndeplinit obligația de a timbra acest capăt, față de dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 modificată.
Instanța a apreciat ca neîntemeiată susținerea pârâtului - reclamant prin avocat în sensul că, atâta timp cât partea adversă recunoaște existența bunurilor și calitatea de bun propriu al părții, acest capăt nu se supune timbrajului, întrucât taxele de timbru se plătesc anticipat, iar natura acestui capăt este una în revendicare mobiliară.
Împotriva acestei sentinței au declarat apel reclamanta-pârâtă -, pârâtul-reclamant și intervenientul, cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 18.04.2006.
De asemenea, apelantul-pârât-reclamant, a declarat apel și împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 16.11.2005 prin care instanța a stabilit masa partajabilă și cotele de contribuție ale părților asupra bunurilor.
În motivarea apelului său, apelantul-pârât-reclamant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și a încheierii de admitere în principiu din data de 16.11.2005 și trimiterea spre rejudecare la instanța de fond în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1.proc.civ. iar, în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul de a se dispune constatarea existenței dreptului de proprietate in devălmășie in cote egale de 1/2 al apelantului-pârât-reclamant si al intimatei-reclamante-pârâte - asupra bunurilor imobile comune dobândite de părți in timpul căsătoriei, care se află situate in B, sos. - nr.19,.l06B,. A,. 7,. 31, sectorul 2, compus din vestibul, bucătărie, camera de zi, balcon, baie, oficiu, debara, doua dormitoare, logie și cu aceeași cotă-parte de 1/2 din cota-indiviză aferenta din părțile comune ale blocului si din cota indiviza de teren corespunzătoare suprafeței de 9,77. atribuit in folosința prin decizia nr. 309/1978 a Consiliului Popular al Sectorului 3 B;,-, tarIa 28, parcela, județul P, compus din teren in suprafață de 1.054. situate in intravilanul orașului si construcție. Să se dispună atribuirea către intimata-reclamantă-pârâtă -, în deplina proprietate si posesie cele doua bunuri imobile,cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare circulației actuale a acestor imobile către pârâtul-reclamant, la data rămânerii definitive a hotărârii, astfel cum se va stabili prin expertizarea tehnica-evaluatoare; să se dispună respingerea cererilor de intervenție accesorie formulate in cauza de intimatii-intervenienti si, ca fiind, în principal inadmisibile, iar, în subsidiar, neîntemeiate; să se dispună admiterea cererii accesorie de intervenție formulata in cauza de către intimatul-intervenient; să se dispună compensarea cheltuielilor de judecata intre apelantul-parat-reclamant reclamanta-parata, in conformitate cu dispozițiile art.274 si 277.proc.civ.
Totodată, apelantul-pârât-reclamant a invocat excepții de ordine publică și anume: - excepția insuficientei timbrării a cererii având ca obiect revendicarea unui bun imobil propriu situat in orașul, județul P; - excepția inadmisibilității capătului al doilea de cerere din cererea de chemare in judecata formulata de către reclamanta-parata, potrivit căruia aceasta a solicitat instanței de judecată "sa constate un fapt" deși nu exista un temei de drept pentru o asemenea cerere, întrucât instanțele de judecata nu pot constata "fapte" când sunt puse în discuție drepturi reale.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererilor de intervenție formulate in cauza de către si in numele reclamantei-pârâte, ca urmare a inadmisibilității cererii principale de chemare in judecată.
De asemenea, sentința apelată a fost pronunțata de către instanța de fond, reținând in mod vădit neîntemeiat si nelegal numele unor persoane care nu au fost parte in acest dosar si anume, deoarece, așa cum rezultă din cererile formulate in cauză si înscrisurile depuse la dosarul cauzei, părțile reale din dosarul de fond sunt si. Întrucât, nici una dintre părțile din acest dosar nu a formulat pana in prezent vreo cerere de îndreptare erori materiale, solicită instanței de apel să constate că existența unor nume de persoane care nu au fost părți in acest dosar constituie o împrejurare care poate duce la nulitatea sentinței prin prisma încălcării dispozițiilor art. 105.proc.civ.
S-a arătat că sentința apelată conține motive contradictorii, întrucât, deși prin încheierea de admitere in principiu a cereri de chemare in judecată si de stabilire a bunurilor comune care alcătuiesc masa partajabila, instanța de fond reține in drept faptul ca are in vedere prezumția de comunitate prevăzută de art. 30. fam. cu privire la bunurile dobândite de soți in timpul căsătoriei si că această prezumție nu a fost răsturnata in cauza, ulterior, la pronunțarea sentinței finale, să susțină contrariul.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a acordat mai mult decât au cerut părțile prin cererile formulate in cauză, adică s-a pronunțat si asupra a ceea ce nu s-a cerut.
In acest sens, s-a solicitat a se constata că, deși, niciuna dintre părți nu a solicitat printr-o cerere scrisă ca instanța de fond să constate că "nu s-a solicitat ieșirea din indiviziune si intre coproprietarele si ", in mod vădit neîntemeiat si nelegal, instanța de fond s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere inexistent.
De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere si anume cu privire constatarea dreptului de proprietate in devălmășie asupra imobilul din Orașul, județul P si la partajarea acestuia.
Astfel, cu privire la bunul imobil - teren si construcție - situat in, județul P instanța de fond, a apreciat in mod vădit neîntemeiat si nelegal ca reclamanta-parata a dovedit cu probele administrate in cauza (înscrisuri, interogatoriu, declarații martori) ca bunul imobil, chiar dobândit in timpul căsătoriei si cu privire la care a fost trecut in actul de vânzare cumpărare si pârâtul-reclamant, a fost cumpărat cu sumele de bani rezultate din vânzarea unui alt bun imobil proprietatea sa, in conformitate cu art. 31 lit.f din Codul familiei, reținând in final fără niciun temei legal că respectivul imobil constituind astfel bun propriu al acesteia si ca acesta nu poate fi introdus la masa bunurilor comune supuse împărțelii judiciare.
Eronată si neîntemeiata este si aprecierea instanței de fond potrivit căreia aceasta a reținut ca prețul imobilului de la este C din contractul de vânzare-cumpărare.
Cu privire la dreptul de creanță asupra sumelor de bani de 1.031.866.000 lei ROL si 9500 USD, din probele administrate si in mod temeinic si legal instanța de fond a reținut conform art. 31 lit.f fam. ca fiind răsturnata prezumția de comunitate a acestor bunuri (dreptul de creanță asupra sumelor de bani) apreciind că sumele de bani susmenționate sunt bunuri proprii ale paratului-reclamant provenind fie din sumele primite de-a lungul anilor de la rudele din Germania, fie din sumele dobândite din înstrăinarea bunului sau imobil in anul 2001.
In consecință, este firesc si legal ca instanța, să aprecieze, in drept încheierea de admitere in principiu din 16.11.2005 că in cauză sunt aplicabile dispozițiile privind prezumția de comunitate prev. de art.30 fam. cu privire la bunurile dobândite de soți in timpul căsătoriei, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de procedura civila.
Apelul declarat de intervenientul nu a fost motivat, acesta declarând că achiesează la motivele invocate de pârâtul-reclamant.
Prin apelul său, reclamanta-pârâtă, a arătat că hotărârea instanței de fond este parțial nelegală, numai în ceea ce privește caracterul de bun propriu al sumelor de bani cu care fostul soț a împrumutat societatea comercială
Așa cum rezultă din contractul de împrumut încheiat la data de 20.03.2002, fostul soț, in timpul căsătoriei a dispus fără să o informeze de suma totală 1.344.832.376 lei, astfel: la data de 27.06.2001 a împrumutat firma la care era acționar și este si tatăl său, cu suma de 174.000.000 lei; la data de 30.11.2001 cu suma de 197.000.000 lei; la data de 12.12.2001 cu suma de 333.580.000 lei; la data de 20.12.2001 cu suma de 245.500.000 lei; la data de 3.01.2002 a mai dat suma de 63.786.000 lei.
La suma împrumutata, respectiv 1.013.866.000 lei se adaugă si depozitul bancar in suma de 9.500 USD reprezentând echivalentul sumei de 320.966.376 lei, sumă cu care fostul soț a garantat un împrumut al societății, aspecte consemnate in declarația de creanță a paratului prin care solicita înscrierea sa in tabelul creditorilor debitoarei
Paratul reclamant nu a contestat caracterul de bun comun al acestor sume, astfel cum rezultă și din cererea precizatoare.
Având in vedere aceste precizări ale paratului, in mod greșit instanța a apreciat ca sumele de bani nu sunt bunuri comune.
In ceea ce privește împărțirea pasivului ar fi trebuit avute in vedere dispozițiile articolului 673 indice 5.pr.civ. potrivit cărora numai in situația in care se împarte o moștenire, instanța va stabili si datoriile transmise.
In cauză, nu poate fi vorba de o datorie comună a celor două părți care sa fie împărțită, ci de un drept de creanță.
Sumele de bani la care pârâtul face referire, astfel cum rezultă din înscrisul depus de parat ca probă, emis de Posta Direcția servicii financiare, cu numărul 330/87175/25.10.2004, au fost primite anterior încheierii căsătoriei, astfel: in anul 1994-1000 DM; in anul - DM: in anul 1996-4000 DM si in anul 1997-7000 DM si este greu de presupus ca acesta le-ar fi capitalizat ca, in anul 2001.
Același aspect si aceleași concluzii sunt generate si de informația ce se desprinde din aceeași adresa cu privire la sumele primite de tatăl paratului.
Este de asemenea greu de presupus ca (tatăl paratului), primind in anul 2001 (an in care a fost împrumutată firma) suma de 8.692 euro de la rudele sale din Germania, a remis-o fiului său ca apoi, acesta să o împrumute societății comerciale din moment ce, in calitate de asociat putea sa împrumute direct si nu prin intermediul paratului.
Apelantul-pârât a formulat întâmpinare la motivele de apel invocate in cauza de către reclamanta-parata, prin care a solicitat instanței să dispună respingerea apelului formulat de către reclamantă ca fiind nefondat si admiterea apelului formulat de apelantul-parat, cu motivarea că apelantul-pârât a dovedit fără dubii ca suma împrumutata in valoare de 1.013.866.000 lei la care se adaugă depozitul bancar in suma de 320.966.376 lei, constituie bun propriu, deoarece sursa acestor sume de bani este fratele mamei sale, din Germania care i-a trimis personal acești bani cu titlul de cadou personal, astfel cum rezultă din probele administrate.
Cu privire la sursele financiare din care provin banii cu care s-a cumpărat de către soți imobilul din, s-a solicitat a se constata si să se retină diferența de preț rezultat din acte, dintre prețul de achiziție al apartamentului de 3 camere din B, sos. - nr.l9, bloc 106 B,. 31, sector 2 in anul 1999 - 197.000.000 lei si prețul de achiziție, in anul 2000, al unui imobil format din 1054. teren si construcție.
Exista un număr de 7 facturi cu care au făcut transportul materialelor de construcție in perioada in care partea adversă susține fără niciun temei că nu ar fi participat la finanțarea acestor cheltuieli.
Totodată, s-a solicitat a se observa că in actul de vânzare - cumpărare nr.2387/27 septembrie 2000 nu este trecuta nicio clauză prin care să se specifice că acest imobil se cumpără cu banii proveniți din vânzarea unui bun propriu al reclamantei-apelante, mai cu seamă că aceasta susține in toate precizările si declarațiile făcute că era despărțită in fapt de soțul său de la acea vreme, si anume de apelantul-parat.
Totodată, apelantul-pârât-reclamant a invocat următoarele excepții de ordine publică:
- excepția timbrajului insuficient achitat de către intimata-reclamantăpârâtă la instanța de fond fata de obiectul cererii de chemare in judecată, reclamanta a solicitat instanței să constate ca imobilul din este bun propriu;
- excepția inadmisibilității capătului al doilea de cerere din cererea de chemare in judecată potrivit căruia aceasta a solicitat instanței de judecată "să constate un fapt" și a cererilor de intervenție formulate in cauza de către si in numele reclamantei-parate ca urmare a inadmisibilității cererii principale de chemare in judecată.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 si următoarele Cod de procedura civila.
La data de 05.03.2007, apelanta-reclamantă, a solicitat respingerea excepțiilor invocate de întrucât nu sunt fondate.
În prezenta cauză suntem într-un proces de partaj al bunurilor dobândite de părți in timpul căsătoriei, in conformitate cu dispozițiile art. 31 lit.f din fam. text de lege potrivit căruia valoarea care reprezintă si înlocuiește un bun propriu sau bunul in care a trecut această valoare este bun propriu in temeiul subrogației reale cu titlu universal.
De asemenea se invoca excepția inadmisibilității capătului 2 din cerere prin care apelanta ar fi solicitat instanței "sa constate un fapt" deși nu exista un temei de drept pentru o asemenea cerere.
O ultimă excepție este cea a inadmisibilității cererii de intervenție formulate de mama reclamantei, și de defunctul.
La data de 12.03.2007, apelantul-pârât, a solicitat în temeiul art. 281 si următoarele din codul d e procedura civila să se dispună îndreptarea, lămurirea si completarea încheierii de ședință din data de 05.02.2007 care cuprinde o eroare materiala, cu privire la declarația dată in fața instanței de judecată de către intimații - intervenienți si.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.281 si următoarele din codul d e procedura civila.
La data de 14.05.2007, apelantul-pârât a solicitat în conformitate cu dispozițiile art.281 si următoarele din codul d e procedura civila să se dispună îndreptarea, lămurirea si completarea încheierii de ședință din data de 02.04.2007 care cuprinde erori materiale.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.281 si următoarele din codul d e procedura civila.
Prin decizia civilă nr.836/16.06.2008 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelurile declarate de părți, a schimbat în parte sentința civilă și încheierea apelată, în sensul că a respins cererile de intervenție formulate de intervenienții și, prin moștenitori și -. A constatat că reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant au dobândit în cote egale în timpul căsătoriei și următoarele bunuri:
- imobil situat în orașul,-, 23, parcela 1 CC, județul P, compus din teren în suprafață de 1054. și construcție (locuință și anexe), prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2387/27.09.2000, având valoarea actuală de circulație de 657,756 lei (RON);
- dreptul de creanță asupra societății SC în sumă de 1.031.866.000 ROL și 9.500 USD.
A atribuit reclamantei pârâte în deplină proprietate și posesie imobilul situat în orașul,-, parcela 23, județul P și cota de din dreptul de creanță asupra SC, în sumă de 515.933.000 lei ROL și 4750 USD. A atribuit pârâtului reclamant cota de din dreptul de creanță asupra SC, în sumă de 515.933.000 lei ROL și 4750 USD. A obligat reclamanta pârâtă către pârâtul reclamant la plata sultei totale în cuantum de 375.655,8 RON, în termen de 3 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii apelate. A menținut restul dispozițiilor sentinței și încheierii apelate. A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel.
Împotriva deciziei civile nr.836/16.06.2005 au declarat recurs, recurenții -, și.
1. Recurenta învederează instanței în baza art.304 pct.7 și 9 Cod de procedură civilă, următoarele:
- instanța a dat o interpretare eronată textului de lege, ce reglementează comunitatea de bunuri a soților, în sensul că în mod greșit a apreciat că textul de lege prevede o prezumție absolută care nu poate fi răsturnată.
Pe acest raționament, deloc legal, instanța a concluzionat că, din moment ce ambii soți au fost trecuți în contractul de vânzare-cumpărare, natura juridică de bun comun este incontestabilă, deci nu ar mai fi admisibilă nici o probă din care să rezulte contrariul.
- nu există nicio probă din care să rezulte că intervenienta a înțeles să gratifice ambii soți, dimpotrivă sunt probe din care rezultă că intervenienta a contribuit la terminarea imobilului din.
2. Recurentul învederează instanței în temeiul art.301 și art.304 pct.7 Cod de procedură civilă următoarele:
- să se constate calitatea de bun propriu al sumelor de bani cu care acesta a creditat societatea;
- să se dispună atribuirea către intimata apelantă reclamantă-pârâtă, în deplină proprietate și posesie a celor două bunuri imobile situate în și în B, șos.- și să fie obligată la o sultă către recurent.
3. Recurenta, în baza art.304 pct.9 Cod de procedură civilă învederează instanței următoarele:
- instanța a dat o interpretare eronată a textului de lege ce reglementează comunitatea de bunuri a soților, în sensul că în mod greșit a apreciat că textul de lege prevede o prezumție absolută care nu poate fi răsturnată.
- în mod greșit s-a respins cererea de intervenție a părinților săi; nu se poate nega contribuția acestora la dobândirea bunurilor comune; în mod greșit s-a reținut ca fiind un ajutor financiar acordat soților pe durata căsătoriei.
Recurentul depune o întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor formulate de și.
Recursurile sunt nefondate.
În primul rând, Curtea reține, așa cum au reținut și instanțele că în cauză nu se poate nega contribuția intervenienților la achiziționarea bunurilor comune aflate în patrimoniul foștilor soți, însă această contribuție este reținută ca fiind un ajutor financiar acordat soților pe durata căsătoriei.
Susținerile și apărările privind lipsa consimțământului pârâtului reclamant la achiziționarea bunului, contrazisă de prezența acestuia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare și lipsa de interes în amenajarea ulterioară, nu prezintă interes decât sub aspectul măsurii atribuirii acestui bun în lotul reclamantei pârâte, văzând pe acest aspect și dispozițiile art.6739Cod de procedură civilă.
Imobilul în discuție a fost dobândit de foștii soți în anul 2000, iar căsătoria a fost încheiată în anul 1997, ceea ce face ca natura juridică de bun comun a acestui imobil să fie incontestabilă.
În ceea ce privește sumele cu care recurentul a garantat un împrumut al societății, se reține că acesta nu a contestat caracterul de bun comun al acestor sume, așa cum rezultă din cererea precizatoare.
Cu privire la atribuirea celor două imobile în lotul recurentei, instanțele s-au pronunțat în acest sens, bineînțeles cu obligarea acesteia la plata unei sulte corespunzătoare.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta reclamantă pârâtă -, recurentul pârât reclamant și de recurenta intervenientă, împotriva deciziei civile nr.836/A/16.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații intervenienți, și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex/3.06.2009
------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 2 -
Președinte:Stere LearciuJudecători:Stere Learciu, Claudiu Marius Toma, Gabriela
