Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 887/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 887
Ședința publică din data de 7 octombrie. 2008.
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Rodica Duboșaru
GREFIER - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 188/30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în B, str. - -, -rinul,.31, județul B, domiciliat în B, str. -,. 3..9, județul B și, domiciliat în B, str. -,. 6 A,.6, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 sept. 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, pentru a da posibilitatea tuturor părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 7 octombrie 2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin cererea introdusă la Judecătoria Buzău la data de 2 septembrie 2005 și înregistrată sub nr.8913/2005,reclamantul,cu domiciliul în comuna,satul,județul B,a chemat în judecată pe pârâții,cu domiciliul în municipiul B,cartier -,bloc 3..9,județul B,cu domiciliul în municipiul B,strada -,bloc 6,.6,județul B și,cu domiciliul în municipiul B,bulevardul - --rinul,etaj 7,.31,județul B,solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor rămase de pe urma bunicului lor, Șt. și să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale,reclamantul a arătat că,în fapt,de pe urma bunicului părților, Șt.,au rămas următoarele bunuri: suprafața de 3 ha și 7 469. teren,inclusă în titlul de proprietate nr.23256/12 din 1 iulie 1994 și suprafața de 1 ha și 9 200. teren pădure situată pe raza comunei,județul Din eroare,Comisia locală a inclus în titlul de proprietate,la categoria intravilan,și suprafața de 759. teren,pe care se află locuința sa Atât casa cât și terenul le-a dobândit însă cu actul de vânzare-cumpărare nr.707 din 14 martie 1966,act în care apare ca vânzătoare bunica părților,iar cumpărătoare mama reclamantului,.
Imobilul casă de locuit și terenul aferent au fost transmise reclamantului de la părinții săi, și,așa cum rezultă din certificatele de moștenitor nr.367 din 7 mai 1981 și nr.185 din 24 februarie 1988.
În mod inexplicabil însă,Comisia locală nu l-a inclus în titlul de proprietate emis pentru terenul categoria pădure,deși a formulat cerere în acest sens și este trecut în fișa de proprietate - anexa 15 poziția 145.
Ca moștenitori de pe urma defunctului au rămas reclamantul,în calitate de nepot de fiică și pârâții,în calitate de nepoți de fiu.
Pârâții, și - au formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,dar și cerere reconvențională.
În cuprinsul întâmpinării,pârâții au arătat că, prin cererea introductivă, reclamantul a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 37 469. teren intravilan și extravilan,cu diverse categorii de folosință,inclusă în titlul de proprietate nr.23256/13 din 1 iulie 1994,dar de fapt suprafața totală cuprinsă în titlul de proprietate este de 40 100.
Reclamantul încearcă să excludă de la partaj diferența de 2 631,fapt inadmisibil atâta vreme cât atât acesta,cât și pârâții dețin cote părți egale de ,pe tulpini.
Suprafața de 37 469. teren solicitată a fi împărțită a fost vândută de părțile în proces,care de fapt erau și coindivizari în titlul de proprietate,prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1271 din 23 octombrie 1998.Prin urmare,acest teren nu poate face obiectul partajului. Obiect al partajului îl poate constitui doar suprafața de 2 631. teren,rămasă nevândută și în indiviziune,a cărei partajare nu s-a cerut prin acțiunea introductivă.
În ceea ce privește suprafața de pădure,pârâții au arătat că nu se poate partaja o suprafața de teren pentru care reclamantul nu deține nici o cotă indiviză și atâta timp cât pe titlul de proprietate nu se specifică numele acestuia.
Prin cerere reconvențională,pârâții au solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 2 631. teren intravilan,dar și cu privire la imobilul casă de locuit,situat în comuna,satul,județul B,proprietatea bunicului lor.
Indiferent de actele de proprietate prezentate de reclamantul-pârât,acesta nu a deținut niciodată întregul imobil. Din chitanța prezentată ca dovadă a proprietății nu rezultă că transmiterea proprietății asupra cotei indivize pe care o deținea tatăl pârâților, G,s-ar fi efectuat vreodată,întrucât prin înscrisul intitulat "chitanță",autentificat sub nr.683 din 13 martie 1967,tatăl reclamantului,nu dobândea nici un drept asupra imobilului până la perfectarea actelor de vânzare-cumpărare în formă ad validitatem,chitanța încheiată fiind doar un antecontract de vânzare-cumpărare.
Atâta timp cât transferul de proprietate nu s-a realizat,cota ce-i revenea tatălui pârâților a rămas în proprietatea acestuia,iar cealaltă cotă revenea mamei reclamantului-pârât și,ca atare,imobilul face obiectul partajului.
Faptul că acest imobil apare în certificatele de moștenitor eliberate în urma dezbaterii succesiunii de pe urma defuncților și nu prezintă importanță,deoarece certificatul de moștenitor nu valorează titlu de proprietate.
Prin Încheierea interlocutorie din 1 februarie 2006,pronunțată în dosarul nr.8913 /2005, Judecătoria Buzăua admis în principiu,în parte,acțiunea formulată de reclamantul,dar a admis în principiu și cererea reconvențională formulată de pârâții, și -. S-a declarat deschisă succesiunea defunctului Șt. și s-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din cota de din imobilul casă de locuit,situat în comuna,satul,județul B,cealaltă cotă revenind soției supraviețuitoare,;suprafața de teren intravilan de 759.aferentă construcției,din totalul suprafeței de teren intravilan de 2 631.conform titlului de proprietate nr.23256/13 din 1 iulie 1994;suprafața de 1 ha pădure,conform titlului de proprietate nr.48815/76 din 5 mai 1995;suprafața de 9 200. teren,conform titlului de proprietate nr.01175 din 29 aprilie 2004; suprafața de 39 341. teren,din suprafața totală de 40 100.conform titlului de proprietate nr.23256/13 din 1 iulie 1994,din care 1 872. teren intravilan și 37 469. teren extravilan.
S-a constatat că,la data deschiderii succesiunii,moștenitorii acceptanți ai acesteia au fost:,în calitate de soție supraviețuitoare,cu o cotă de 10/16 din imobilul casă de locuit și cu o cotă de din suprafața de teren aferentă imobilului casă de locuit,de 759;,în calitate de fiică,cu o cotă de 3/16 din imobilul casă de locuit și cu o cotă de 3/8 din terenul aferent casei și G,în calitate de fiu,cu o cotă de 3/16 din imobilul casă de locuit și cu o cotă de 3/8 din terenul aferent casei.
S-a constatat că prin contractul de vânzare-cumpărare,autentificat sub nr.707 din 14 martie 1966, a cedat cota de 10/16 din imobilul casă de locuit și cota de din terenul aferent,în suprafață de 759,fiicei sale,astfel că aceasta a cumulat o cotă de 13/16 din imobilul casă de locuit și o cotă de 5/8 din terenul aferent,în suprafață de 759.
S-a constatat că aceste cote,de 13/16 din imobilul casă de locuit și de 5/8 din terenul aferent construcției,în suprafață de 759,au revenit moștenitorului direct al lui,reclamantul,iar cota de 3/16 din imobilul casă de locuit și cota de 3/8 din terenul aferent construcției,în suprafață de 759,au revenit moștenitorilor direcți ai lui G,pârâții, și -.
S-a constatat că suprafața de 31 751 teren,inclusă în titlul de proprietate nr. 23256 /13 din 1 iulie 1994,din care 1 872 teren intravilan și 29 879 teren extravilan,revine în mod egal,cu o cotă de reclamantului,în calitate de moștenitor al defunctei și cu o cotă ded pârâților, și -,în indiviziune,în calitate de moștenitori ai defunctului
S-a constatat că suprafața de 1,00 ha pădure,reconstituită conform titlului de proprietate nr.48913/26 din 9 mai 1995 trebuie împărțită în mod egal între moștenitorul defunctei, și moștenitorii defunctului G,respectiv, și -,aceștia urmând să primească cota cuvenită în indiviziune.
S-a constatat,de asemenea,că suprafața de 9 200 teren,reconstituită conform titlului de proprietate nr.81175 din 29 aprilie 2004 revine exclusiv moștenitorilor defunctului G,în temeiul art.13 alin.(2) din Legea nr.18/1991.
Pentru a pronunța această încheiere,instanța de fond a reținut,în esență, următoarea situație de fapt:
În anul 1961 decedat Șt.,bunicul reclamantului și al pârâților. De pe urma acestuia au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală,în calitate de soție supraviețuitoare și și G,în calitate de fii.
La data deschiderii succesiunii,masa succesorală se compunea din cota de din imobilul casă de locuit și terenul aferent,situate în comuna,satul,județul B,terenul aferent fiind în suprafață de 759.
Cealaltă cotă de din imobilul casă de locuit revenea soției supraviețuitoare,în calitate de bun comun,dobândit în timpul căsătoriei. Terenul intravilan,în suprafață de 759.aferent construcției,revenea tuturor moștenitorilor,deoarece a aparținut defunctului dinainte de căsătoria acestuia.
Cotele cuvenite moștenitorilor din terenul intravilan în suprafață de 759 au fost de pentru soția supraviețuitoare și de câte 3/8 pentru și
În ceea ce privește imobilul casă de locuit,soției supraviețuitoare îi revenea cota de din ,adică 1/8,alături de cota de din întregul imobil în calitate de bun comun,în total 10/16,iar restul de 6/16 se împarte în cote egale de fiecăruia dintre cei doi copii ai defunctului revenind fiecăruia o cotă de 3/16 din imobilul casă de locuit.
a vândut cota sa de 5/8 (10/16) din imobilul casă de locuit și cota de din terenul aferent fiicei sale,.
Din analiza Certificatului de moștenitor nr.185 din 24 februarie 1988 rezultă că a moștenit 5/8+3/16 din imobilul casă de locuit și cota de +3/8 din terenul intravilan,în suprafață de 759.
În ceea ce privește înscrisul denumit "chitanță",autentificat sub nr.2504 din 13 martie 1967,instanța de fond a reținut că acest înscris este în fapt un antecontract de vânzare cumpărare și nu un act de vânzare-cumpărare,astfel că dreptul de proprietate nu s-a transmis de la promitentul-vânzător G la promitentul-cumpărător,la dosarul cauzei nefiind depusă o hotărâre judecătorească care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare,autentificat sub nr.1271 din 23 octombrie 1998,rezultă că toate părțile în proces au înțeles să vândă suprafața de 7 590. teren astfel că această suprafață de teren urmează să fie scoasă din masa de partajat,urmând a se partaja numai suprafața de 31 751. teren. Această suprafață de teren urmează să fie împărțită în cote de pentru reclamant și de ,în indiviziune,pentru pârâți.
Suprafața de 9 200 teren,cuprinsă în titlul de proprietate nr.81175 din 29 aprilie 2004,nu face parte din masa de partajat,întrucât reclamantul nu face parte din titlul de proprietate și nu s-a făcut dovada anulării parțiale a acestui titlu.
În ceea ce privește suprafața de 1,00 ha teren,inclusă în titlul de proprietate nr. 48813/76 din 9 mai 1995,deși nici în acest titlu de proprietate reclamantul nu figurează,instanța de fond a reținut că prin notele de ședință depuse la dosar,precum și la termenul de judecată din 26 ianuarie 2006,pârâții și-au exprimat dorința ca această suprafață de teren să fie adusă la masa de partajat.În baza principiului disponibilității,această suprafață de teren urmează să fie împărțită în cote de pentru reclamant și de ,în indiviziune,pentru pârâți.
Ulterior,prin Sentința civilă nr.3188 din 31 mai 2007,pronunțată în dosarul nr.8913/2005, Judecătoria Buzăua admis,în parte,acțiunea principală,formulată de reclamantul,în contradictoriu cui pârâții, și -,dar a admis și cererea reconvențională formulată de pârâți,dispunând ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului Șt.conform propunerilor experților tehnici și.
A fost atribuit reclamantului lotul nr.1,acesta urmând să primească,în natură:imobilul construcție,situat în comuna,satul,județul B,în valoare de 21 175 lei;suprafața de 1 318. teren intravilan,situat în comuna,satul,județul B,cvartalul 4,în valoare de 30 314 lei;suprafața de 1 35895 ha teren arabil,situat în tarlaua 1;suprafața de 0,7590 ha teren arabil,situată în tarlaua 38;suprafața de 0,1350 ha teren arabil și vie,în tarlaua 4 (total teren extravilan:2,25295 ha); 0,90 ha pădure,pe raza comunei,tarlaua 8,parcela 12,în valoare de 3 250 lei. Total lot atribuit în valoare de 58 569 lei urmând să plătească sultă pârâților, și - suma de 3 970 lei,în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
A fost atribuit pârâților, și - lotul nr.2,aceștia urmând să primească,în natură,în indiviziune,următoarele suprafețe de teren:1 127. teren intravilan,situat în comuna,satul,județul B,cvartal 4,cu o valoare de 25 921 lei; 1,35895 ha teren arabil,situat în tarlaua 1; 0,7590 ha teren arabil,în tarlaua 38; 0,1350 ha teren arabil și vie,situat în tarlaua 4;total teren atribuit 2,25295 ha,în valoare de 2 850 lei; 0.50 ha pădure,pe raza comunei,tarlaua 8,parcela 12 și 0,92 ha teren pădure,pe raza comunei tarlaua 17,UP VIII. Total lot atribuit 38 911 lei,urmând ca aceștia să primească în compensare sultă de la reclamantul suma de 3 970 lei,în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată,pârâții fiind obligați să plătească reclamantului,cu acest titlu,suma de 150 lei.
Pentru a pronunța această sentință,instanța de fond a reținut că,după pronunțarea încheierii prevăzute de art.673 indice 6,raportat la art.673 indice 5 din Codul d e procedură civilă prin Sentința civilă nr.6493 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. 6089/2006,s-a dispus anularea titlului de proprietate nr.48813/76 din 9 mai 1995 și emiterea unui nou titlu de proprietate în care să fie menționat și reclamantul.
În raport de această hotărâre,deși nu s-a făcut dovada emiterii unui nou titlu de proprietate și deși nu s-a solicitat scoaterea de la masa de partajat a terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 1 ha,instanța de fond a apreciat că nu se impune modificarea încheierii pronunțate la data de 1 februarie 2006,deoarece prin această încheiere s-a constatat și dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului pădure,situat în comuna,județul B,iar prin hotărâre,chiar dacă s-a anulat titlul de proprietate emis,s-a dispus emiterea unui nou titlu,în care să fie inclus și reclamantul.
Cum nu s-au făcut alte modificări cu privire la dreptul reconstituit,la suprafața de 1,00 ha sau la amplasament,instanța de fond a apreciat că poate dispune ieșirea din indiviziune a părților și pentru acest teren,conform cotelor reținute în încheierea de admitere în principiu.
După pronunțarea Sentinței civile nr.6493 din 21 decembrie 2006 pârâții au solicitat și scoaterea de la masa de partajat reținută prin încheierea din 1 februarie 2006 a terenului în suprafață de 9 200,asupra căreia reclamantul nu are nici un drept,față de soluția de respingere a acțiunii sale cu privire la anularea titlului de proprietate.
Instanța de fond a apreciat însă că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.673 indice 7 din Codul d e procedură civilă,iar pe de altă parte,referitor la terenul în suprafață de 9 200.instanța care a pronunțat încheierea din 1 februarie 2006 nu a constatat că acest bun face parte din masa succesorală,ci a constatat că terenul a fost reconstituit de pe urma autorului părților, G,motivând soluția de neincludere în masa succesorală pe faptul că reclamantul nu este menționat în titlul de proprietate nr.81175 din 29 aprilie 2004.
Ținând cont de criteriile legale prevăzute de art.673 indice 9 din Codul d e procedură civilă,coroborate cu art.741,instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune a părților,conform propunerilor de lotizare făcute de cei doi experți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât pârâții, și -,dar și reclamantul.
În cererea scrisă,apelanții, și - nu au precizat însă motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac.arătând doar că motivele de apel le vor depune ulterior.
Într-un memoriu separat,depus la dosar la data de 5 septembrie 2007,apelanții au arătat că atât încheierea de admitere în principiu,dar și sentința apelată,sunt nelegale și netemeinice,pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de fond a reținut prin încheierea de admitere în principiu la masa <de partajat,atât un teren forestier în suprafață de un hectar,înscris în titlul de proprietate nr.48813/76 din 9 mai 1995 și suprafața de 9 200 teren forestier,înscris în titlul de proprietate nr.81175 din 29 aprilie 2004,fără ca reclamantul să fie coindivizar.
Mai mult decât atât,și după pronunțarea Sentinței civile nr.6493 din 21 decembrie 2006,instanța de fond le-a respins cererea și a partajat suprafețele de teren,atribuind reclamantului 5 000 teren forestier și lor 5 000 teren forestier și 9 200 teren forestier. Prin includerea în lotul lor și a suprafeței de 0,92 ha teren forestier a fost ridicată nejustificat valoarea lotului atribuit,în condițiile în care bunurile ce făceau parte din masa de partajat însumează numai 29 591 lei.
Prin sentința pronunțată se reține,se partajează și se atribuie și suprafața de 7 590 teren,pe care părțile nu îl mai dețin,fiind vândut anterior.
În mod greșit se atribuie suprafața de 0,1350 ha teren arabil și vie în tarlaua 4 deși în titlul de proprietate se reține că aceasta este situată în tarlaua 11.
Nici apelantul nu a precizat în cererea scrisă motivele de nelegalitate ori de netemeinicie avute în vedere la exercitarea căii de atac. Nici ulterior,însă,el nu a depus la dosarul cauzei un memoriu separat,care să cuprindă motivele de apel,iar la termenul de judecată în ședința publică din 30 mai 2008 nici nu s-a mai prezentat,deși a semnat personal dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Apelul nefiind motivat,instanța se va pronunța asupra acestuia,în fond,în temeiul art.292 alin.(2) din Codul d e procedură civilă,numai pe baza celor invocate la prima instanță,întrucât nemotivarea apelului atrage după sine decăderea apelantului din dreptul de a invoca alte motive. Sancțiunea decăderii,decurgând din nemotivarea căii de atac,reglementată de art.287 alin.(2) din Codul d e procedură civilă,operează chiar în condițiile existenței art.292 alin.(2) din același cod,și ea constă în aceea că apelantul nu va mai putea invoca în apel motive noi,care nu au fost avute în vedere la prima instanță.
Prin decizia civilă nr. 188/30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-au respins ca nefondate apelurile declaratecde reclamantul și de pârâții, -, împotriva sentinței civile nr. 3188/31 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că:
Probele administrate în cauză au fost judicios analizate și corect interpretate de către instanța de fond,atunci când aceasta a reținut că de pe urma defunctului Șt., decedat în anul 1961,au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală:,în calitate de soție supraviețuitoare,cu o cotă de 10/16 din imobilul casă de locuit și cu o cotă de din suprafața de teren,de 759.aferentă imobilului;,în calitate de fiică,cu o cotă de 3/16 din imobilul casă de locuit și cu o cotă de 3/8 din suprafața de teren,de 759.aferentă imobilului și G,în calitate de fiu,cu o cotă de 3/16 din imobilul casă de locuit și cu o cotă de 3/8 din suprafața de teren,de 759.aferentă imobilului,dar și suprafața de 0,92 ha pădure,conform titlului de proprietate nr.81175 din 29 aprilie 2004;suprafața de 1,00 ha pădure,conform titlului de proprietate nr.48813/76 din 9 mai 1995 și suprafața de 39 431. teren,din care 1 872. teren intravilan și 37 469. teren extravilan,conform titlului de proprietate nr.23256/13 din 1 iulie 1994.
Așa cum corect a reținut instanța de fond,cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.707 din 14 martie 1966, a cedat cota sa de 10/16 din imobilul casă de locuit și cota sa de din terenul aferent construcției,în suprafață de 759.fiicei sale,astfel că aceasta a cumulat o cotă de 13/16 din imobilul casă de locuit și o cotă de 5/8 din terenul în suprafață de 759.aferentă imobilului.
Ulterior decesului acesteia,survenit la data de 15 septembrie 1987,cota de 13/16 din imobilul casă de locuit și cota de 5/8 din terenul aferent,în suprafață de 759,a revenit unicului său moștenitor,reclamantul,cota de 3/16 din imobilul casă de locuit și cota de 3/8 din terenul aferent construcției revenind moștenitorilor lui G,decedat și el la data de 11 iulie 1980.
Corect s-a reținut de către instanța de fond că atât suprafața de 39 341 teren din care 1 872 teren intravilan și 37 469 teren extravilan,ca și suprafața de 1,00 ha pădure,trebuie să fie împărțită în cote de pentru reclamantul și de împreună,în indiviziune,pentru pârâții, și -,chiar și în condițiile în care s-a vândut de către părți,de comun acord,suprafața de 7 590 teren,iar prin Sentința civilă nr.6493 din 21 decembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.6089/2006 s-a dispus anularea titlului de proprietate nr.48813/76 din 9 mai 1995.Aceasta deoarece,prin aceeași sentință s-a dispus emiterea unui nou titlu de proprietate,în care să fie menționat și reclamantul.
De altfel,și în notele de ședință depuse la dosar la data de 25 ianuarie 2006,dar și în ședința publică din 26 ianuarie 2006,pârâții și-au exprimat acordul ca aceste suprafețe de teren să fie incluse în masa de partajat.
Este adevărat că prin Încheierea de admitere în principiu din 1 februarie 2006 instanța de fond a constatat că terenul în suprafață de 9 200. pădure nu face parte din masa succesorală. Această soluție a fost motivată de faptul că reclamantul nu este menționat în titlul de proprietate nr.81175 din 29 aprilie 2004,iar nu de împrejurarea că acest teren nu ar proveni de la defunctul Șt.,terenul fiind atribuit în exclusivitate pârâților.
Din completarea la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic,a rezultat că,după efectuarea lotizării terenurilor nu există sulte de plătit între părți,suma de 3 970 lei stabilită cu titlu de sultă pe care reclamantul o are de plătit pârâților rezultând exclusiv în urma evaluării construcțiilor și ținând seama de faptul că reclamantul are o cotă de 13/16 din aceasta,iar pârâții o cotă de numai 3/16,împreună.
Celelalte motive de apel,invocate oral de către apelanții, și -,referitoare la localizarea suprafeței de 0,1350 ha teren arabil și vie în tarlaua 4 și nu în tarlaua 11,așa cum figurează în titlul de proprietate,ca și redactarea greșită a numelui apelantului -, s-a constatat că pot constitui temei pentru îndreptarea erorii materiale,în condițiile art.281 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică față de prevederile art.304 Cod pr.civilă, deoarece apelul s-a soluționat cu încălcarea dreptului său la apărare, în sensul că nici recurentul personal și nici apărătorul său nu au fost prezenți și deci nu au avut posibilitatea să pună concluzii orale și nici concluzii scrise, pronunțarea făcându-se în aceeași zi, că tribunalul nu a examinat apelul său sau l-a examinat formal, nesesizând că se impunea completarea probatoriului cu o expertiză topografică,menținând soluția instanței de fond care a inclus în masa de partaj și terenul intravilan în suprafață de 759 mp. care era proprietatea sa exclusivă.
A mai susținut reclamantul că în mod greșit nu s-a partajat suprafața de 9200 mp. teren pădure situat în comuna, pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea apreciază că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au declarat apel atât reclamantul recurent cât și pârâții, aceștia din urmă fiind singurii care au depus motivele de apel,
Recurentul reclamant deși a declarat apel în termen legal,nu a arătat motivele de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii instanței de fond, însă instanța de apel s-a pronunțat asupra acestuia în temeiul disp.art.292 alin.2 Cod pr.civilă, numai pe baza celor invocate în fața primei instanțe, reținând că nemotivarea apelului nu atrage decăderea părții din dreptul de a invoca alte motive, sancțiunea decăderii decurgând din nemotivarea căii de atac reglementată de art.287 alin.2 Cod pr.civilă, împrejurări în care s-a reținut corect că apelantul, respectiv recurentul reclamant nu poate invoca în apel motive noi care nu au fost avute în vedere la prima instanță.
În acest context tribunalul a analizat apelul reclamantului fără a-i încălca dreptul la apărare așa cum susține în mod greșit, deoarece tribunalul a pășit la soluționarea cauzei chiar și în lipsa recurentului și a apărătorului acestuia, care nu depusese la dosar nici o cerere de amânare care eventual să fie analizată de instanță.
În împrejurările arătate recurentul formulează critici împotriva hotărârii instanței de fond pentru prima dată în instanța de recurs ceea ce nu este permis câtă vreme aceste critici nu au fost cenzurate și de instanța de apel (omisso medio), și la examinarea hotărârii nu s-au constatat nulități de ordine publică care să-i afecteze legalitatea.
Pentru considerentele arătate, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.304 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva deciziei civile nr. 188/30 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în B, str. - -, -rinul,.31, județul B, domiciliat în B, str. -,. 3..9, județul B și, domiciliat în B, str. -,. 6 A,.6, județul B, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 oct. 2008.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./ 8 oct. 2008.
8913/2005- Judecătoria Buzău
a-- Tribunalul Buzău
;
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Rodica Duboșaru
