Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 890/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.890
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- -
Grefier - escu
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în P, Bulevardul B, nr.122,.16.B2,.2, cod poștal -, județulîmpotriva deciziei civile nr.239 din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în comuna, sat. nr.9, cod poștal -, județul P și, domiciliată în comuna, sat. nr.9, cod poștal -, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant G asistat de avocat din cadrul Baroului P în baza împuternicirii nr.111/13.10.2009 și din cadrul aceluiași barou, în baza împuternicirii avocațiale nr.155/11.11.2009, intimații pârâți și reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, în baza împuternicirii avocațiale nr.72/24.09.2009.
Procedura legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 60,00 lei, potrivit chitanțelor nr.- și nr.-/29.09.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,3 lei, ce au fost anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință de ședință, după care:
Avocat, pentru recurentul reclamant, depune la dosar o cerere prin care a dezvoltat motivele de recurs, cu caracter de concluzii scrise.
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul reclamant, susține oral motivele de recurs, arătând în esență că decizia atacată este nelegală, fiind afectată de nulitățile prevăzute de dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 cod pr.civilă.
În acest sens, arată că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății, hotărârea atacată fiind dată cu încălcarea dispozițiilor 480 cod civil, deoarece prin compararea titlurilor de proprietate ale părților implicate în proces, nu s-a avut în vedere practica judiciară în materie care a statuat că va avea câștig de cauză cel al cărui titlu este cel mai bine caracterizat și al cărui drept este preferabil, în speță recurentul reclamant.
Astfel, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond, ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul tot pentru recurentul reclamant, declară că se raliază concluziilor avocatului și precizează că, cumpărătorii au avut cunoștință de suprafața totală a terenului încă din anul 1998 și puteau să ceară vânzătoarei să le vândă întreaga suprafață de 1092 mp cât se pretinde că a avut vânzătoarea.
Cu privire la sentința pronunțată în acțiunea în constatare formulată de pârâtul în anul 2003, arată că nu poate fi opozabilă recurentului pentru că acesta nu a fost parte în acel dosar.
Solicită admiterea recursului, în temeiul disp.art.312 alin.1 cod pr.civilă raportat la disp.art.304 pct.8 și 9 cod pr.civilă, modificarea deciziei și pe fond menținerea sentinței ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații pârâți, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei pronunțate de Tribunalul Prahova, ca legală și temeinică.
Astfel, consideră că instanța de fond a dat dovadă de exces de zel, depășindu-și chiar atribuțiile puterii judecătorești și că practic aceasta s-a transformat într-un apărător al reclamantului și a dispus, din oficiu, efectuarea unei expertize topografice, expertiză la care intimații pârâți au făcut obiecțiuni, iar mai mult decât atât arată că, deși recurentul reclamant nu a motivat, prin cererea introductivă, chestiuni legate de preferința titlului său și nici nu a produs probe în acest sens, instanța de fond a procedat la compararea titlurilor părților, în mod nelegal.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și, solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune părților pentru suprafața de teren de 400 mp, cotă indiviză din suprafața de 1.092 mp, situată în P,-, precum și obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în P,-, în suprafață de 400 mp.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, potrivit deciziei civile nr. 399/22.03.2005, definitivă și irevocabilă, precum și a încheierii din Camera de Consiliu din data de 16.12.2005 a aceleiași instanțe, s-a constatat că este proprietarul terenului situat în P,--18, iar prin raportul de expertiză tehnică topometrică extrajudiciară întocmit de ing., s-a stabilit că la adresa din--20, suprafața de teren în proprietatea sa este de 400 mp, indiviză din 1.092 mp.
Reclamantul a mai precizat că diferența de la 400 mp, la 1092 mp, aparține pârâților care, însă, ocupă întreaga suprafață de teren, sens în care se impune ieșirea din indiviziune prin delimitarea terenului în suprafață de 400 mp-proprietatea sa, de proprietatea pârâților, precum și obligarea acestora să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul respectiv.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a lor, arătând că, în cauzele având ca obiect ieșirea din indiviziune, subiectul pasiv trebuie să îndeplinească condiția calității de coproprietar aflat în indiviziune cu subiectul activ, iar în cauza de față sentința civilă nr. 3190/17.04.2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, pe care își întemeiază cererea reclamantul, nu le este opozabilă.
De asemenea, pârâții au mai invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a făcut dovada vreunui titlu care să probeze starea de indiviziune.
Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că au achiziționat terenul situat în P,--20, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr. 9653/23.12.1998 și 1852/19.12.2000.
Au mai susținut aceștia că terenul cumpărat de ei avea suprafața de 1092 mp, motiv pentru care, la cererea lor, Judecătoria Ploieștia pronunțat sentința civilă nr. 3891/21.05.2003 în dosarul nr. 4893/2003 prin care a constatat dreptul său de proprietate pentru întreaga suprafață, care a fost intabulată pe numele lor în cartea funciară.
Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr.10047/9.11.2007, a respins excepțiile invocate de pârâți ca neîntemeiate, precum și capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune a părților și a admis capătul de cerere în revendicare, obligând pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie, reclamantului, terenul proprietatea sa în suprafață de 400 mp, situat în P,--20, delimitat în perimetrul A-29-32-32-1-C-B-A pe schița de plan anexă la raportul de expertiză întocmit de expert -.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr. 399/22.03.2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIa fost admisă acțiunea formulată de G în contradictoriu cu numitul și s-a constatat că primul este proprietarul unui imobil în suprafață de 800 mp situat în P,--18, jud.P, motivându-se că între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu privire la acest teren, însă, ulterior, pârâtul a refuzat să se mai prezinte la notarul public pentru a perfecta actele în formă autentică.
Prima instanță a mai reținut că în considerentele deciziei s-a menționat faptul că s-a făcut dovada că numitul este proprietarul acestui teren, în calitate de moștenitor legal al părinților săi, care au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8566/1936.
S-a mai arătat că prin sentința civilă nr. 3190/17.04.2006 a Judecătoriei Ploieștis -a luat act de tranzacția încheiată între G și, prin care fiecare a primit, în deplină și exclusivă proprietate, un teren de 400 mp, situat în P,-, jud.P, iar în ceea ce privește diferența de teren de 400 mp, care aparține reclamantului potrivit deciziei nr. 399/22.03.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI -Secția Civilă, că este în prezent ocupată abuziv de pârâții și.
Referitor la cei doi pârâți, prima instanță a reținut că, potrivit actelor prezentate, aceștia dețin în proprietate o suprafață de teren de 1092 mp, situată în P,-, jud.P, care ar conține în perimetrul său și suprafața de teren de 400 mp revendicată de reclamant, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză întocmit de expert -, dobândit astfel:
Terenul în suprafață de 700 mp situat în P,--20, jud P, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9653/23.12.1998 de Biroul Notarului Public, în indiviziune cu numiții și, în cote de pentru fiecare familie, de la numita.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1852/19.12.2000 de Biroul Notarului Public -, pârâții au dobândit de la numiții și, cu care se aflau în indiviziune, cota de, ce le aparținea acestora din terenul în suprafață de 700 mp, situat în P,--20, astfel că, în final, au devenit unici proprietari ai acestui teren.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că prin sentința civilă nr. 3891/21.05.2003 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a admis acțiunea formulată de și, în contradictoriu cu numita și s-a constatat că terenul proprietatea reclamanților, situat în P,--20, are suprafața de 1092 mp, în loc de 700 mp, apreciindu-se că această suprafață ar rezulta din calcularea corectă a suprafeței de teren menționată pe schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9653/23.12.1998.
În acest context, Judecătoria Ploieștia constatat că ambele părți prezintă titluri de proprietate cu privire la terenul în litigiu, în suprafață de 400 mp, situat în P,--20, delimitată pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert - în perimetrul A-29-32-32-1-C-B-A, însă aceste titluri provin de la autori diferiți, apreciind astfel că nu pot fi primite susținerile reclamantului, conform cărora părțile s-ar afla în indiviziune cu privire la terenul în suprafață de 1092 mp, situat în P,--20, în sensul că el ar deține suprafața indiviză de 400 mp, iar pârâții o suprafață de 692 mp, atâta timp cât pârâții au prezentat un titlu de proprietate pentru o suprafață de teren de 1092 mp, și nu 692 mp.
Procedând la compararea titlurilor, instanța de fond a constatat că reclamantul deține un titlu preferabil pentru suprafața de teren de 400 mp, reprezentat de decizia nr. 399/22.03.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI - Secția Civilă, definitivă și irevocabilă, care a consfințit transferul dreptului de proprietate de la numitul, fiul lui și, la reclamantul G, cu privire la o suprafață de teren de 800 mp, situată în P,--18, jud.P, în considerentele deciziei menționându-se că acest imobil a aparținut părinților lui, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 8566/1936, vânzătorul fiind moștenitorul lor conform actelor de stare civilă și al certificatului de moștenitor, ceea ce înseamnă că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, în suprafață de 400 mp, de la un proprietar ( ), care l-a rândul său îl primise moștenire de la autorul său,.
În privința pârâților, prima instanță a reținut că, prin două acte succesive de proprietate nr. 9653/1998 și nr.1852/19.12.2000, aceștia au dobândit, inițial, dreptul de proprietate de la numita, pentru suprafața de teren de 700 mp, situată în P,--20, iar ulterior, în cadrul dosarului nr. 4893/2003 al Judecătoriei Ploiești, a fost admisă acțiunea formulată de cumpărători în contradictoriu cu vânzătoarea și s-a constatat că, în realitate, terenul ce a făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare menționate anterior este în suprafață de 1092 mp, în loc de 700 mp.
În aceste condiții, deși titlul de proprietate prezentat de pârâți în combaterea acțiunii, format din cele două contracte de vânzare și din sentința civilă nr. 3891/21.05.2003 este valabil, instanța de fond a apreciat că nu îndeplinește condițiile pentru a îl face "mai preferabil" față de titlul reclamantului, câtă vreme, din examinarea celor două contracte de vânzare-cumpărare, s-a reținut că în cuprinsul lor se face vorbire despre faptul că numita -vânzătoarea- își dovedește dreptul său de proprietate în baza certificatelor de moștenitor nr. 1124/21.08.1987 și nr. 939/14.05.1986, certificate potrivit cărora autorii vânzătoarei dețineau doar o suprafață de teren de 700 mp, situat în P,--20, și nu de circa 1100 mp (mai precis 1092 mp), cât au dobândit în final pârâții-cumpărători, astfel încât, s-a apreciat că pârâții nu au putut face dovada unei continuități a dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de teren de 1092 mp, de la autorii lor și până la ei.
Așa fiind, s-a concluzionat că între suprafață de teren pentru care autoarea (vânzătoarea) pârâților deținea titlu de proprietate (700 mp) și suprafața de teren pentru care au dobândit de la aceasta un drept de proprietate, este o diferență de aproximativ 400 mp, diferență care, în realitate, constituie proprietatea reclamantului, titlul de proprietate al acestuia fiind mai preferat față de titlul de proprietate prezentat de pârâți, întrucât a făcut dovada că i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu de la cei care au deținut în proprietate acest teren, spre deosebire de pârâți, pentru care autoarea lor deținea în proprietate doar 700 mp, și nu 1092 mp.
În ceea ce privește excepțiile invocate de pârâți, prima instanță a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că pârâții ocupă o suprafață de teren care se cuvine reclamantului, astfel că, aceștia au calitate procesuală pasivă, iar o asemenea cerere, prin care solicită revendicarea terenului, este admisibilă, reclamantul prezentând un titlu de proprietate valabil.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat apel în termen legal pârâții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că deși s-a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnice topometrice, fapt ce a condus la depășirea atribuțiilor conferite de puterea judecătorească, nu s-a observat că lucrarea nu conține concluzii cu privire la valoarea terenului, astfel încât au fost eludate aspectele procedurale ce țin de timbrarea cererii de chemare în judecată, în principal, de capătul de cerere în revendicare.
Dezvoltând motivele de apel, pârâții au susținut că vânzătorul din presupusa chitanță pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea în constatare nu putea dispune decât de restul cotei de din suprafața de 800 mp, respectiv de 400 mp, iar nu de întreaga suprafață, decizia nr.399/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI care reprezintă singurul titlu al reclamantului menționând că suprafața de teren de 800 mp aparținut autorilor vânzătorului-pârât al căror moștenitor este.
Ca atare, pârâții au precizat că reclamantul nu putea proceda la o sistare a stării de indiviziune decât pentru cota de din totalul suprafeței de 800 mp, respectiv pentru suprafața de 400 mp, în afara acestei suprafețe nemaiputând dobândi, prin înscrisul arătat, vreun alt teren.
Referitor la compararea titlurilor părților, pârâții au învederat că terenul proprietate a acestora este situat în--20, că a avut dintotdeauna aceeași configurație, chiar martorii audiați la solicitarea reclamantului arătând că pârâții nu puteau acapara suprafața de teren de 392 mp.
O altă critică a vizat completarea de către instanța de fond a erorilor de formulare cuprinse în cererea de chemare în judecată, dispunând, din oficiu, efectuarea unei expertize topometrice în cadrul acțiunii în revendicare, compararea titlurilor realizându-se în condițiile în care reclamantul nu a motivat chestiuni legate de preferința titlului și nu s-au administrat probe cu privire la acest aspect.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.239 din 30 martie 2009, a respins cererea de completare a probatoriilor, ca neîntemeiată, a admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 10047/9.11.2007 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu reclamantul G și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie terenul în suprafață de 400 mp situat în P,--20, jud.P delimitat de conturul punctelor A-29-32-31-1-C-B-A, conform raportului de expertiză topo ing., ca neîntemeiat, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul Prahovaa reținut că, potrivit certificatului de moștenitor nr.509/1965, de pe urma defunctei, decedată la data de 6.12.1965, au rămas ca moștenitori acceptanți și - în calitate de descendenți de gradul I, fiecare având o cotă de din masa succesorală compusă dintr-un drept de 5/8 din teren în suprafață de 556 mp-loc de casă situat în P, str.- Doamna, împreună cu un drept de 5/8 dintr-o casă din cărămidă având 4 camere și dependințe, precum și un drept de 5/8 din teren-loc de casă în suprafață de 785 mp situat în P,-, raion Câmpina, regiunea P având ca vecini: la răsărit-, la apus-, la miazănoapte- și, iar la miazăzi-str.-.
S-a mai reținut că, potrivit certificatului de moștenitor menționat, terenul în suprafață de 785 mp, situat în P,-, a fost "deținut de către defunctă în baza actului autentificat sub nr.8566/1936 și transcris la nr.10263/1936 la Tribunalul Prahova, prin cumpărare în timpul căsătoriei, cu contribuție egală a soților și ca moștenire de la soțul său - decedat în anul 1963, conform certificatului de moștenitor nr.61/1963".
De asemenea, instanța a mai reținut că prin decizia nr.399/22.03.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, definitivă și irevocabilă, s-a constatat că reclamantul G este proprietarul imobilului compus din construcție și terenul aferent în suprafață de 800 mp situat în P,-, cauză soluționată în contradictoriu cu pârâtul -moștenitor al defunctei.
S-a mai arătat că în considerentele deciziei sus-menționate s-a reținut că între reclamantul-cumpărător G și pârâtul-vânzător s-a încheiat la data de 12.01.2004 un înscris sub semnătură privată intitulat "antecontract de vânzare-cumpărare" având ca obiect terenul în suprafață de 800 mp, situat în P,-, susținându-se că imobilul ar fi fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8566/1936 și care a aparținut părinților vânzătorului.
La data 16.12.2005 s-a pronunțat de către Curtea de APEL PLOIEȘTI încheierea prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul dec.nr.399/22.03.2005 a aceleiași instanțe, constatându-se că reclamantul G este proprietarul imobilului compus din construcție și terenul aferent acesteia în suprafață de 800 mp situat în Municipiul P nr.16-18, iar nu la nr.16 (6-dos.fond).
Dată fiind situația de fapt prezentată mai sus, instanța a apreciat că este evident că -moștenitorul defunctei nu putea dispune de întreaga suprafață de teren de 785 mp situată în P,-, câtă vreme, în calitate de succesor, se bucura doar de o cotă de din acest imobil, respectiv 392,5 mp (400 mp), restul cotei de din teren revenind fratelui său -.
Tribunalul a mai reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1500/16.08.1996, -scu a înstrăinat numitului dreptul său indiviz de proprietate de din imobilul situat în P,-, jud.P, imobil care, în totalitatea sa, constă din teren în suprafață de 800 mp, precum și construcțiile aflate pe acesta.
Având în vedere, pe de o parte, decizia nr.399/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI prin care s-a constatat că reclamantul G este proprietarul terenului în suprafață de 800 mp, situat în P, str.- -, inițial, la nr.16, iar ulterior, în urma încheierii de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamant, situat la nr.16-18, iar pe de altă parte, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1500/1996 prin care a dobândit terenul în suprafață de 400 mp situat în P,-, instanța a constatat că între acesta din urmă și reclamant s-a născut o stare de indiviziune asupra terenului situat în P,-, jud.P, adresă la care ambii dețineau teren.
S-a mai reținut că pentru sistarea acestei stări, reclamantul Gap romovat acțiune având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în P,-, jud.P, iar în motivarea cererii a arătat că prin decizia nr.399/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a constatat că este proprietarul imobilului compus din construcție și terenul aferent în suprafață de 800 mp, fără însă a specifica adresa la care este situat și fără a aminti de încheierea de îndreptare a erorii materiale care a statornicit că imobilul s-ar afla la nr.16-18, iar nu la nr.16 unde a cumpărat terenul în suprafață de 400 mp numitul.
Prin sentința civilă nr.3190/17.04.2006, Judecătoria Ploieștia luat act de tranzacția intervenită între părți în sensul ca reclamantul G să primească terenul în suprafață de 401 mp, situat în P,-, precum și construcțiile aflate pe acest teren, conform raportului de expertiză extrajudiciară topo ing., iar pârâtului să îi revină terenul în suprafață de 400 mp situat la aceeași adresă împreună cu construcțiile aflate pe acesta.
Tribunalul a apreciat că, în acest context, este evident că, în realitate, reclamantul a dobândit prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu doar suprafața de teren de 400 mp, la care acesta din urmă, în calitate de moștenitor, era îndreptățit conform cotei sale succesorale, iar nu 800 mp de vreme ce, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1500/1996, la adresa din- terenul avea suprafața totală de 800 mp din care 400 mp au fost dobândiți de.
Împrejurarea că potrivit deciziei nr.399/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTIs -a constatat dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de teren de 800 mp, a fost apreciată de instanță ca fiind lipsită de relevanță, câtă vreme această hotărâre nu este opozabilă pârâților, reclamantul judecându-se în contradictoriu cu vânzătorul, iar pe de altă parte nu se coroborează cu probele administrate în cauză, probe din care rezultă, fără putință de tăgadă, că avea dreptul doar la suprafața de teren de 400 mp, situată în P,-, ceea ce conduce la concluzia că nu putea vinde reclamantului, la această adresă, o suprafață de 800 mp.
Instanța a apreciat că era imposibil ca să dobândească, în urma decesului autorilor săi, întreg terenul în suprafață de circa 800 mp, în condițiile în care de pe urma celor doi defuncți au rămas doi moștenitori, respectiv și, alături de, caz în care terenul a fost împărțit în două loturi, revenindu-i fiecărui moștenitor câte .
S-a mai reținut că terenul în suprafață de 400 mp, proprietate a reclamantului, se află situat în P,-, iar nu la nr.16-18, situație ce rezultă și din planul de amplasament și delimitare-anexă la raportul de expertiză tehnică extrajudiciară, unde se arată că suprafața de teren de 400 mp, indiviză din 800 mp, este situată la nr.16.
Referitor la titlul de proprietate al pârâților, instanța a reținut că, potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9653/23.12.1998, aceștia au dobândit, în indiviziune și părți egale cu și, prin cumpărare de la numita, terenul în suprafață de 700 mp, situat în P,--20, județ P, teren pe care vânzătoarea l-a dobândit prin moștenire de la mama sa care, la rândul său, l-a dobândit, prin moștenire, parte de la părinții săi și, parte de la sora sa-.
De asemenea, s-a reținut că, ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1852/19.12.2000, numiții și au înstrăinat pârâților și cota lor indiviză de din terenul curți-construcții, fără construcții pe el, în suprafață de 700 mp situat în P,--20, județul P, restul cotei de aparținând cumpărătorilor conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.9653/1998.
S-a apreciat că invocarea deciziei nr. 399/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI și a sentinței civile nr. 3190/17.04.2006 a Judecătoriei Ploiești, de către reclamant, nu înseamnă, în mod automat, că reclamantul este proprietarul terenului în litigiu, în suprafață de 400 mp, deoarece aceste hotărâri judecătorești trebuie analizate și interpretate nu în mod singular, ci în strânsă legătură cu certificatul de moștenitor nr. 509/1965, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1500/1996 și cu toate celelalte contracte de vânzare cumpărare depuse la dosar, acte ce atestă, cu certitudine, că, vânzătorul de la care reclamantul a dobândit terenul situat în P,-, nu a avut niciodată teren la nr. 18 - 20, dobândind doar o parcelă de 400 mp la nr. 16, în timp ce terenul situat la nr. 18-20 aparținut defunctelor, care l-a rândul său, l-a dobândit prin moștenire parte de la părinții săi și, parte de la -autoarele vânzătoarei.
S-a mai arătat că printre condițiile cerute de lege pentru exercitarea acțiunii în revendicare, se numără și aceea că o asemenea cerere poate fi promovată de titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, practica judecătorească statuând că reclamantul într-o atare acțiune trebuie să fie proprietar exclusiv al bunului.
Față de cele reținute mai sus, instanța a apreciat că reclamantul nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 480 Cod civil, câtă vreme are în proprietate doar suprafața de teren de 400 mp, situată în P,-, iar nu suprafața de 800 mp, situată la nr.18-20, unde se află terenul proprietatea pârâților.
În ceea ce privește cererea formulată de apelanții-pârâți privind completarea probatoriilor, instanța a respins-o ca neîntemeiată, motivat de faptul că, în cauză, a fost administrat un vast material probatoriu de natură să permită stabilirea corectă a situației de fapt și, pe baza acesteia, să se dea o corectă dezlegare a pricinii, nefiind necesară nici refacerea raportului de expertiză topo.
Împotriva deciziei Tribunalului Prahovaa formulat recurs reclamantul G, criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:
Susține recurentul că instanța de apel nu a motivat diferența de teren de 392 p, pe care pârâții ar fi dobândit-o în proprietate de la vânzătoarea, în calitate de proprietară a suprafeței de 700 p, pentru că aceasta nu putea să le vândă mai mult decât avea.
S-a stabilit cu certitudine că vânzătorul a fost unicul moștenitor al fratelui său, astfel cum rezultă din dosarul nr. 1434/2005 al Curții de APEL PLOIEȘTI.
Precizează în continuare recurentul că, prin compararea titlurilor de proprietate ale părților din proces, rezultă că suprafața reală moștenită de este de 350 p, în--20.
Se menționează că vânzătoarea a înstrăinat apelanților și, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.9653/1998, în indiviziune, terenul în suprafață de 700 mp.
Se arată că apelanții-pârâți au formulat acțiune în constatare pentru un teren în suprafață de 400 p, învecinat cu cel cumpărat, pretinzând că întreaga suprafață cumpărată este de 1092 mp, și nu 700 mp, de unde rezultă reaua-credință a acestora, deși vânzătoarea nu putea vinde decât 700 mp.
De asemenea, recurentul precizează că cele două certificare de moștenitor nu constituie titlu de proprietate, mai ales că nu se face referire la vreun act de proprietate asupra terenului, iar actul de proprietate al autorilor vânzătorului este mai vechi și transcris.
Se solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și menținerea sentinței civile.
Intimați nu au formulat întâmpinare, deși au fost citați cu această mențiune.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este fondată susținerea recurentului că pârâții nu au dovedit dreptul lor de proprietate pentru suprafața pe care o dețin în plus față de suprafața de 700 mp, pe care au dobândit-o prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 9653/23.12.1998 de Biroul Notarului Public, teren deținut, inițial, în indiviziune de pârâți împreună cu numiții și, iar ulterior, dobândind dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 700 mp, ca urmare a vânzării de către numiții a dreptului lor indiviz, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1852/2000 de Biroul Notarului Public.
Deși prin sentința civilă nr. 3891/2003 pronunțată de Judecătoria Ploieștis -a admis acțiunea formulată de intimații-pârâți și și s-a constatat că aceștia sunt proprietarii unui teren în suprafață de 1.092 mp, în loc de 700 mp, teren situat în P,--20, prin decizia civilă nr. 399/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, s-a admis recursul formulat de recurentul din prezenta cauză, s-a schimbat în tot sentința și s-a constatat că acesta este proprietarul unui teren în suprafață de 800 mp, situat în P,--18.
Din considerentele deciziei nr. 399/2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, reiese că terenul cumpărat de reclamantul-recurent a aparținut autorilor numitului, care, la rândul lor, au dobândit terenul prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8566/1936.
Mai mult, numita nu putea să vândă o suprafață mai mare, întrucât aceasta, în calitate de moștenitoare a mamei sale, a moștenit un teren în suprafață de 700 mp, conform certificatului de moștenitor nr. 1124/1987 eliberat de fostul notariat de Stat la sectorului 2
Din același certificat de moștenitor, rezultă că terenul mai sus menționat a fost dobândit de autoarea numitei, astfel: prin moștenire de la părinții săi, și, iar J de la sora sa, conform certificatului de moștenitor nr. 939/1986, eliberat de Notariatul de Stat
În consecință, în mod corect instanța de fond a reținut că titlul de proprietate al recurentului-reclamant este mai preferabil față de titlul de proprietate prezentat de pârâții-intimați, mai ales că, intimații-pârâți nu puteau dobândi de la vânzătoarea mai mult de 700 mp, întrucât aceasta este suprafața moștenită de vânzătoare de la autoarea sa.
Față de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 combinat cu art. 304 pct. 8 pr.civilă, va admite recursul, va modifica în tot decizia și, pe fond, va menține sentința.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, va obliga intimații, către recurent, la 1.760,30 lei, reprezentând onorariu de avocat și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în P, Bulevardul B, nr.122,.16.B2,.2, cod poștal -, județul Pîmpotriva deciziei civile nr.239 pronunțată la 30 martie 2009 de Tribunalul Prahova,în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în comuna, sat, nr.9, cod poștal -, județul P și, domiciliată în comuna, sat, nr.9, cod poștal -, județul
Modifică în tot decizia nr.239 pronunțată la 30 martie 2009 de Tribunalul Prahova și pe fond, menține sentința civilă nr. 10047/9.11.2007 a Judecătoriei Ploiești.
Obligă intimații, către recurent, la 1.760,30 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
escu
Red. ES
Tehnored.PJ
6 ex/20.11.2009
f- Judecătoria Ploiești
a- Tribunalul Prahova
,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu Aurelia
