Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 891/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 891
Ședința publică de la 29 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Sorin Drăguț
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 20 octombrie 2008, privind judecarea recursului formulat de recurenții pârâți și împotriva deciziei civile nr.148 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant G și intimații intervenienți și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 20 octombrie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 5 decembrie 2005, reclamantul Gaf ormulat cerere de chemare in judecata a pârâților si (fosta ) solicitând instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat in C,- A (fost 23), rămas după defuncta, decedata la data de 24.09.1989.
In fapt, și-a motivat cererea arătând că, soția sa a decedat la data de 24.09.1989, având ultimul domiciliu in C-, jud. D, (actual 35 ), iar parații sunt descendenți de gradul
A menționat că în urma decesului soției sale a rămas un imobil, a cărui partajare o solicita, situat in C,- A (fost 23) imobil compus din teren in suprafața de 455 mp, casa acoperita cu tabla, compusa din 6 camere, baie, bucătărie, hol, pivniță, conform sentinței civile nr. 9058 pronunțata de Judecătoria Craiova in dosarul nr. 8985/2001, prin care le-a fost atribuit lotul nr.2, in urma ieșirii din indiviziune, care include imobilul in litigiu.
A precizat că, în urma atribuirii acestui lot a plătit singur sulta rezultata, și pe cale de consecință îi revene cota de 5/8, iar paraților le revine cota de 3/8 din imobilul in litigiu. A arătat că imobilul este in posesia pârâtului, iar acesta nu-i permite accesul in imobil.
In drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 728 Cod civil.
La data de 06.03.2006 pârâții au depus cerere reconvenționala prin care au solicitat a fi obligat reclamantul sa aducă la masa partajabila si bunuri pe care le-a valorificat singur, respectiv cota de 1/2 din autoturismul Renault-10, fabricat in anul 1968, pentru care au plătit impozitele si taxele, fapt ce rezulta din certificatul de moștenitor nr. 47/22.01.1990 și terenul intravilan pe care se afla un chioșc, pe care reclamantul l-a vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2862/27.12.2000 la BNP G, pentru suma de 85.000.000 lei, teren ce a fost dobândit împreună cu mama lor în timpul căsătoriei..
Au susținut că nu există o justificare în ceea ce privește cota de 5/8 solicitată de reclamant, care nici nu a făcut dovada achitării sultei din venituri proprii.
Reclamantul Gad epus întimpinare la cererea reconvenționala formulată de pârâți solicitând respingerea cererii reconvenționale ca fiind neîntemeiată întrucât autoturismul Renault, fabricat în anul 1968, a fost vândut ca piese de schimb de către paratul cu suma de 3.000.000 lei, iar în privința terenului în suprafață de 666 mp că părțile au tranzacționat.
A precizat, în acest sens, că în anul 2000, prin nr. 15042/28.02.2000, pronunțată de Judecătoria Craiova in dosarul nr. 10761/2000, instanța a constatat că reclamantul și pârâții au calitatea de moștenitori ai defunctei si dețin următoarele cote pentru terenul in suprafața de 666 mp: G - soț supraviețuitor 5/8, si in calitate de descendenți ai defunctei au câte 3/16 fiecare.
La data de 27.12.2000 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2862 încheiat de BNP - G reclamantul a vândut numiților, si, cota sa de de 5/8 (416 mp).
A arătat că, in anul 2001 prin nr. 2852/27.02.2001, pronunțata in dosarul nr. 25.225/2000, a chemat in judecata pe tatăl sau, G pe sora sa, și pe intervenienți, pentru ieșire din indiviziune in ceea ce privește același teren de 666 mp. litigiul fiind încheiat printr-o tranzacție prin care au stabilit următoarele: împreuna cu sora sa rămân in indiviziune pe suprafața de teren de 230 mp (cota de 3/8 care le revine), iar intervenienți (cumpărători ai cotei de 5/8 aparținând lui G) rămân in deplina proprietate si liniștită asupra suprafeței corespunzătoare cotei cumpărate.
Au mai arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1397/13.07.2001, împreună cu sora sa au vândut o parte din terenul de 230 mp (cota de 3/8 care li se cuvine) intervenienților, si.
- încheierea de admitere in principiu din data de 17.04.2006, s- admis in principiu acțiunea si s-a constatat deschisă succesiunea autoarei la data de 24.09.1989, cu ultimul domiciliu in C, jud.
S-a constatat ca moștenitori cu vocație succesorala reclamantul G, in calitate de soț supraviețuitor cu cota de 5/8 din masa succesorala si pârâții si cu cota de 3/8 din masa succesorala pe care o vor împărți in mod egal.
S-a constatat că masa succesorala cuprinde imobilul situat in C, Str. C-tin - nr.35 A(fost 23), care se compune din teren in suprafața de 455 mp si imobil Corp A, conform Deciziei nr. 9058/10.12.2001 pronunțata de Curtea de APEL CRAIOVA in dosar nr. 8985/2001.
S- dispus ieșirea părților din indiviziune.
Pentru evaluarea, lotizarea si formularea proiectului de partaj s-au numit experți in specialitățile construcții civile si topografie cu un onorariu provizoriu de câte 400 RON pentru fiecare expert, achitat de părți astfel: reclamantul 400 RON, iar parații câte 200 RON fiecare.
La data de 25.09.2006 intervenienții si au formulatcerere de intervenție in interes propriuprin care au solicitat admiterea acțiunii reclamantului.
In susținerea cererii de intervenție au arătat că la data de 18.05.2006 prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 943/18.05.2006 de BNP au cumpărat de la reclamantul G drepturile litigioase asupra cotei indivize ce se cuvine acestuia din imobilul situat in C- A compus din teren intravilan in suprafața de 455 mp si Corp A, compus din 6 camere, o bucătărie, o baie, un hol, o pivnița si 21 ml gard la strada.
- sentința civilă nr. 516 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea civilă având ca obiect ieșirea din indiviziune, formulata de reclamantul G, împotriva paraților si (fosta ), în contradictoriu cu intervenienții și.
S-a respins cererea reconvenționala.
S-a admis cererea de intervenție.
S-a omologat raportul de expertiză întocmit de expert în varianta I de lotizare si s-au atribuit loturile, astfel:
Lotul nr. I - s-a atribuit reclamantului G compus din casa situata in C,- A, in valoare totala de 154.081 RON, urmând a plăti sulta lotului nr. II si lotului nr. III câte 46.225 RON pentru fiecare.
Lotul nr. II - s-a atribuit paratului si cuprinde sulta in valoare de 46.225 RON pe care o va primi de la lotul nr.
Lotul nr. III - s-a atribuit paratei si cuprinde sulta in valoare de 46.225 RON pe care o va primi de la lotul nr.
S-a omologat raportul de expertiza întocmit de expert in varianta II de lotizare și s-a atribuit terenul, astfel:
Lotul nr. I - s-a atribuit reclamantului G si cuprinde suprafața de 426, 27 mp teren situat in C,- A, urmând a plăti sulta loturilor II si III in valoarea de câte 328.960.310 lei, pentru fiecare.
Lotul nr. II - s-a atribuit paratului si cuprinde sulta in suma de 328.960.310 lei pe care o va primi de la lotul nr.
Lotul nr. III - s-a atribuit paratei si cuprinde sulta in suma de 328.960.310 lei pe care o va primi de la lotul nr.
S-a dispus ieșirea parților din indiviziune.
S-au compensat cheltuielile de judecata si s-au obligat pârâții să achite reclamantului câte 200 RON fiecare cu acest titlu.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut ca fiind îndeplinite condițiile ieșirii din indiviziune, iar în aprecierea criteriilor de lotizare fizică și atribuire a bunurilor a avut în vedere cotele părților.
S- respins cererea reconvențională formulată de pârâții și, prima instanță constatând că pârâții reclamanți nu au făcut dovada pretențiilor susținute în fața instanței de judecată.
Împotriva sentinței și a încheierii de admitere în principiu au declarat apel pârâții, susținând în esență că în mod greșit prima instanță a stabilit cota de 5/8 din imobil în favoarea reclamantului, fără a avea în vedere că imobilul supus partajării a constituit bunul propriu al defunctei, reținerea eronată a cotelor părților - având consecința și asupra atribuirii loturilor - iar imobilul a fost subevaluat.
- dezvoltarea ulterioară a motivelor de apel, pârâții au precizat că, potrivit sentinței civile nr.1423/14.03.1966 - ce a constatat valabilă o convenție de vânzare-cumpărare a unui imobil constând în teren (1235 mp.) și construcții - situat în C, str.- nr.35 ( devenit n3.23), imobilul a fost cumpărat în cote egale de autoarea lor împreună cu sora sa C și părinții acestora și, după decesul cărora fiecare dintre fiice a dobândit cota de a unuia dintre părinți ( fiind unica moștenitoare a defunctului ) astfel că în final a revenit fiecărei descendente cota de din imobil - iar reclamantului ca soț supraviețuitor al defunctei, cota succesorală de din .
Au precizat că prin decizia civilă nr.9058/2001 a Curții de APEL CRAIOVAs -a dezbătut ieșirea din indiviziune asupra imobilului, intervenită între C și moștenitorii defunctei - cărora li s-a atribuit imobilul în litigiu.
Într-o teză subsidiară, în care au avut în vedere mențiunile din certificatul de moștenitor 47/1990 eliberat în urma decesului autoarei mențiuni conform cărora imobilul a fost cumpărat de defunctă împreună cu soțul, sora și mama sa, pârâții au arătat că în această variantă cota reclamantului s-ar mări cu 1/8 din imobilul inițial și ar reprezenta 7/16 din imobilul supus partajului.
O altă critică adusă sentinței s-a referit la soluția dată cererii de intervenție, pârâții considerând că nu a fost formulată până la închiderea dezbaterilor.
- decizia civilă nr.148 din 24 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis apelul declarat de pârâți împotriva sentinței, a respins apelul declarat împotriva încheierii de admitere în principiu, a schimbat în parte sentința în privința evaluării masei partajabile, omologând rapoartele de expertiză în specialitatea topografie și evaluare construcții întocmite în apel și modificat corespunzător sultele datorate de reclamant fiecărui pârât la 122.356,125 lei.
A menținut restul dispozițiilor sentinței și a admis în parte cererea apelanților pentru acordarea cheltuielilor de judecată, obligând pe intimatul reclamant la plata sumei de 896,65 lei cheltuieli către apelanți.
Instanța de apel a motivat sub acest aspect că rapoartele de expertiză întocmite în primă instanță nu au avut o fundamentare științifică, pe când expertizele efectuate în apel au evaluat imobilul la valoarea reală de circulație.
Celelalte motive din apel s-au înlăturat ca nefondate.
În privința cotelor ce revin părților din imobilul supus partajării, instanța, analizând înscrisurile depuse la dosar și istoricul litigiilor a concluzionat că trebuie avute în vedere datele din certificatul de moștenitor nr.47/1990, precum și faptul că imobilul a fost cumpărat în perioada căsătoriei reclamantului au autoarea și a apreciat că în raport de mărimea cotei ce revine reclamantului și printr-o corectă aplicare a art.6739pr.civ. prima instanță a atribuit corect imobilul reclamantului.
Referitor la cererea de intervenție, instanța a reținut pe de o parte că nu are caracterul unei intervenții principale, fiind menită să susțină acțiunea reclamantului, iar pe de altă parte că s-a formulat până la închiderea dezbaterilor conform dispozițiilor art.50 alin.2 rap.la art.150 pr.civ.
Împotriva deciziei au declarat recurs pârâții, invocând art.304 pct.9 pr.civ, și reiterând în esență motivele formulate în apel.
Recurenții au arătat că hotărârile pronunțate în cauză încalcă dispoz.art.31 lit.b din Codul Familiei, conform cărora, bunurile dobândite prin moștenire în timpul căsătoriei sunt bunuri proprii, dispozițiile.Legii 319/1944 cu privire la drepturile soțului supraviețuitor și normele de drept procedural ale art.49-56 pr.civ. precum și dispoz.art.673 pr.civ.
În concret, pârâții au susținut greșita stabilire a cotelor succesorale, greșita admitere a cererii de intervenție în interes propriu și greșita atribuire a imobilului către reclamant și au solicitat modificarea ambelor hotărâri, atribuirea imobilului în lotul lor, cu obligarea la sultă către reclamant, corespunzătoare cotei de 7/16 și respingerea cererii de intervenție.
Privitor la această cotă, recurenții au reluat explicațiile prezentate și în motivele suplimentare de apel - adăugând că plata sultei datorată din primul partaj către C, nu are nici o relevanță asupra cotei reclamantului din imobilul ce le-a fost atribuit în urma partajului și au precizat că acest imobil nu se confundă cu terenul în suprafață de 666 mp. dobândit în timpul căsătoriei de autoare cu reclamantul, asupra căruia într-adevăr reclamantul a avut o cotă de 5/8.
Referitor la cererea de intervenție recurenții au considerat că textul art.50 alin.2 are în vedere dezbaterile ce preced încheierea de admitere în principiu ce are caracterul unei hotărâri de fond în procesele de partaj întrucât statuează asupra unor chestiuni esențiale legate de fondul procesului.
Au mai susținut că nu se putea admite atât acțiunea cât și cererea de intervenție principală.
O altă critică formulată de recurenți privește atribuirea imobilului reclamantului deși acesta și-a vândut cota sa și nu locuiește în imobil, pe când pârâtul a avut posesia imobilului și nu are alte posibilități locative.
Recurenții au apreciat că valoarea imobilului reținută de instanță ar mai mică decât cea reală.
Intimatul reclamant și intimații intervenienți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, susținând că în mod corect instanțele au stabilit cotele părților pe baza certificatului de moștenitor nr.47/1990 în care este prevăzută cota de 3/8 a defunctei din imobil - act ce are o natură convențională și a cărei anulare nu a fost cerută.
S-au referit în același sens și la cotele stabilite în privința terenului în suprafață de 666 mp. - asupra căpruia părțile au încheiat o tranzacție în dosarul,nr.25225/2000 al Judecătoriei Craiova.
Recursul pârâților este în parte fondat.
Instanțele au stabilit că revine reclamantului o cotă de 5/8 din imobilul supus partajului -în lipsa unui raționament jurisdicțional, din care să rezulte cum s-a obținut cota reclamantului și cota fiecărui pârât.
Imobilul a cărui partajare s-a cerut prin acțiune, situat în C, str.- nr.23. compus din teren în suprafață de 455 mp. și casă le-a fost atribuit părților în urma unui partaj anterior intervenit între - sora defunctei și moștenitorii acestei defuncte - părți în cauza de față, partaj finalizat prin decizia civilă nr.9058/2001 a Curții de APEL CRAIOVA.
În acel partaj, acestora li s-a atribuit un lot comun fără a se fixa cotele ce revin fiecărui moștenitor. achitată în compensarea lotului atribuit celeilalte coindivizare C nu are nici un efect juridic sub aspectul cotelor ce revin succesorilor defunctei din imobilul ce li s-a atribuit.
Cotele reclamantului și pârâților din succesiunea autoarei s-au stabilit pe cale notarială prin eliberarea certificatului de moștenitor nr.47/1990(conform art.1 lit. a din Lg.319/1944) ca fiind de 2/8 pentru reclamant și de câte 3/8 pentru fiecare pârât - din masa succesorală a defunctei.
În certificatul de moștenitor s-a reținut că în masa succesorală a defunctei intră cota de 3/8 din întregul imobil situat în C, str.- nr.23, compus din 1235 mp. teren și mai multe clădiri și s-a înscris mențiunea că imobilul a fost dobândit de către defunctă împreună cu soțul acesteia, cu sora și mama sa - făcându-se referiri în acest sens la sentința civilă nr.1423/1966 și la certificatul de moștenitor mr.1856/23 sept.1988 - pentru a se explica modul de stabilire a cotei defunctei din imobil.
- sentința civilă nr.1423/1966 a fostului Tribunal Popular al Orașului Raion C s-a constatat valabilitatea vânzării-cumpărării imobilului (1235 mp. teren și construcții) dobânditori fiind împreună cu C sora sa și părinții acestora, și.
Cum la data convenției era căsătorită, cota de din imobilul cumpărat a revenit ambilor soți - conform art.30 din Codul Familiei, respectiv câte 1/8 fiecărui soț.
Autoarea a dobândit pe calea moștenirii legale, ca unică acceptantă a succesiunii de la def. și cota de ce i-a revenit autorului din întregul imobil - ce s-a adăugat la cota proprie de 1/8 - rezultând că la data decesului acesteia, deținea 3/8 din întregul imobil, cotă corect menționată în certificatul de moștenitor nr.47/1990.
După decesul autoarei și a mamei lor, a avut loc partajarea imobilului între C și moștenitorii defunctei - în care s-a reținut cota de din imobil pentru C și o cotă de pentru moștenitorii defunctei ( 3/8 cota defunctei + 1/8 cota proprie a soțului acesteia - reclamantul G) și în final s-a atribuit acestora din urmă terenul în suprafață de 455 mp. și corpul de clădire ce se partajează în cauză.
cotele soților din doimea calculată asupra întregului imobil la imobilul supus partajului (corpul A + 455 mp.), privit ca întreg, rezultă că reclamantul are cota sa de 2/8 iar defuncta 6/8 sau, prin simplificare, cota proprie a reclamantului este de iar cota succesorilor defunctei de .
întregul în 16/16 rezultă că reclamantul are o cotă proprie de 4/16 la care se adaugă cota sa succesorală.
Între moștenitorii defunctei se divide restul de 12/16 conform cotelor succesoral, din care soțului supraviețuitor - respectiv reclamantului, îi revine adică 3/16 ce se adaugă la cota proprie de 4/16, totalizând 7/16 din imobil, iar diferența de 9/16 revine pârâților descendenți -respectiv câte 9/32 pentru fiecare.
Acestea sunt cotele corecte ce trebuiau reținute prin încheierea de admitere în principiu și nu cotele de 5/8 pentru reclamant și de 3/8 pentru pârâți, cum greșit s-au stabilit.
Terenul în suprafață de 666 mp. situat la aceeași adresă dobândit doar de către reclamant și în timpul căsătoriei - din care i-a revenit reclamantului cota de 5/8 și asupra cărora părțile au încheiat o tranzacție privind ieșirea din indiviziune într-un alt litigiu, este distinct de imobilul în litigiu, astfel că acea cotă nu se poate reține și în cauză în privința unui imobil din care o cotă i-a revenit defunctei pe calea moștenirii legale și a reprezentat bun propriu al acesteia, conform art.31 lit.b din Familiei.
- urmare, se impunea și admiterea apelului declarat de pârâți împotriva încheierii de admitere în principiu prin care s-au stabilit cotele părților din imobil.
Pe cale de consecință, se impunea și modificarea valorii loturilor părților, așa cum au fost stabilite prin rapoartele de expertiză întocmite în apel în varianta ce a avut în vedere cota de 7/16 și respectiv de 9/16.
În această variantă, conform raportului de expertiză întocmit de (filele 73, 74 dosar apel) și a suplimentului întocmit de expert - valoarea lotului reclamantului este de 285.495 lei, din care 169.558,37 lei teren și 115.939 lei construcții iar valoarea lotului fiecărui pârât este de 183.535 lei (109.000 + 74.539 lei).
Modificarea valorii loturilor atrage și modificarea sultei datorată de reclamant pârâților, aceasta fiind corespunzătoare valorii loturilor pârâților.
Cât privește atribuirea imobilului reclamantului, soluția adoptată de instanțe rămâne valabilă și în această ipoteză, întrucât reclamantul deține cota cea mai mare din imobil și în plus a achitat exclusiv sulta datorată coindivizarei inițiale
Sub acest aspect, motivele de recurs nu sunt fondate, instanțele aplicând corect dispoz.art.6739pr.civ. Exercitarea unei posesii exclusive, prin abuz, asupra întregului imobil de către pârât nu poate constitui un argument pentru atribuirea imobilului în lotul acestuia.
Este nefondat și motivul de recurs privitor la soluția dată cererii de intervenție, instanța de apel interpretând corect dispozițiile art.50 alin.2 raportat.la art.150 pr.civ.
Într-un proces de partaj cererea de intervenție principală poate fi formulată și după darea încheierii prevăzute de art.6735pr.civ.
"înainte de închiderea dezbaterilor" se referă la dezbaterile care preced hotărârea finală a procesului și nu la dezbaterile anterioare hotărârilor ce se iau prin încheierea interlocutorie.
Introducerea în cauză a intervenienților - cumpărători de drepturi litigioase - de la reclamant, nu impunea adoptarea de soluții diferite acțiuni și cererii de intervenție și nici excluderea din cauză a reclamantului.
Dreptul litigios poate forma obiectul vânzării indiferent de natura sa, drept real, drept de creanță, inclusiv drepturi succesorale.
Reclamantul a înstrăinat intervenienților nu un drept determinat ci cota sa succesorală, cotă raportată la imobilul ce se partajează, astfel că intervenienții își consolidează dreptul doar prin atribuirea în final a imobilului în lotul reclamantului, ceea ce în cauză s-a realizat în urma partajului.
Cât privește critica referitoare la subevaluarea imobilului, în rapoartele de expertiză omologate de către instanța de apel s-a indicat metodologia de calcul și normativele avute în vedere iar recurenții nu indică alte normative, ori încălcarea unei dispoziții legale limitându-se a susține că valoarea reală a imobilului ar fi mai mare decât cea reținută în decizie - încât nu sunt temeiuri de modificare a deciziei sub acest aspect.
Față de considerentele arătate și în baza art.312 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. urmează a se admite recursul, a se modifica decizia, în sensul admiterii apelului și împotriva încheierii de admitere în principiu care se va schimba în privința cotelor, stabilind o cotă de 7/16 din imobil pentru reclamant și de 9/32 pentru fiecare dintre pârâți, cu consecința modificării valorii loturilor părților și a sultei datorată de reclamant fiecărui pârât - de la 122.356 lei la 183.535 lei - menținând sentința sub aspectul atribuirii imobilului către reclamant.
În baza art.274 și următoarele din Codul d e procedură civilă urmează ca intimatul reclamant să achite recurenților pârâți suma de 3556,65 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond, apel și recurs.
Din suma datorată de intimatul reclamant, 3160 lei reprezintă taxa judiciară de timbru pentru recursul declarat de pârâți, admis, 896,65 lei reprezintă cheltuielile de judecată la care a fost obligat prin decizia pronunțată în apel - din totalul acestor cheltuieli de 4056,65 lei deducându-se suma de 400 lei ce reprezintă cheltuielile de judecată la care au fost obligați pârâții către reclamant
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții pârâți și împotriva deciziei civile nr.148 din 24 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant G și intimații intervenienți și, având ca obiect partaj judiciar.
Modifică decizia menționată.
Admite apelul declarat de pârâții și împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței civile nr.516 din 22 ianuarie 2007, pronunțată de Jud.C în dosarul nr-.
Schimbă în parte încheierea de admitere în principiu, în privința cotelor.
Stabilește o cotă de 7/16 din imobil pentru reclamant și de câte 9/32 pentru pârâți.
Schimbă sentința sub aspectul valorii imobilului și al valorii loturilor.
Omologhează rapoartele de expertiză întocmite în apel.
Stabilește valoarea masei partajabile ca fiind de 652.566 lei valoarea lotului reclamantului de 285.495 lei și valoarea loturilor pârâților ca fiind de 183.535 lei fiecare.
Menține sentința sub aspectul atribuirii imobilului către reclamant, urmând ca acesta să achite sultă recurenților pârâți câte 183.535 lei pentru fiecare.
Obligă pe intimatul reclamant la 3656,65 lei cheltuieli de judecată cheltuieli de judecată la fond, apel și recurs către recurenții pârâți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
19.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu, Sorin Drăguț
