Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 915/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 915
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta C, domiciliată în com. sat. jud.P împotriva deciziei civile nr. 426/2009 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., sat. nr.8, jud.P și pârâtul, domiciliat în B, sector 6,-, - 11,.1,.5,.21.
Recurs timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/ 12.11.2009 și 0,15 lei timbru judiciar anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă C personal și asistată de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 590/5 octombrie 2009, intimatul-reclamant și intimatul - pârât, ambii reprezentați de avocat din Baroul d e Avocați P, în baza împuternicirii avocațiale nr.75/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimați depune la dosar un supliment la concluziile scrise și atașate la termenul de judecată din data de 5 octombrie 2009.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că decizia pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală, întrucât nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind completarea probatoriilor cu o nouă expertiză specialitatea topometrie.
În continuare arată că în mod greșit instanța de apel a respins cererea recurentei privind suportarea în exclusivitate a cheltuielilor ocazionate de înmormântarea defunctei și parastasele de pomenire a acesteia, apreciind că aceste cheltuieli au fost suportate de toate părțile, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză și răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului.
Precizează că recurenta este fiica defunctului, astfel cum rezultă și din raportul de expertiză ADN efectuat în cauză, iar instanțele au făcut o greșită aplicare a disp.art.57 alin.1 Cod pr.civilă.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Prahova întrucât în mod greșit au fost interpretate disp.art.57 alin.1 fam.
În subsidiar solicită ieșirea din indiviziune conform variantei a doua din raportul de expertiză și obligarea intimaților la plata cheltuielilor ocazionate de înmormântarea defunctei, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimați, arată că recursul este nefondat,întrucât motivele de apel nu au vizat și întocmirea unei variante pentru o nouă expertiză specialitatea topometrie, astfel cum se solicită în recurs, cu atât mai mult cu cât în această fază procesuală nu se poate formula o astfel de cerere.
Precizează că instanța de apel nu s-a pronunțat pe o cerere nouă expusă în concluziile scrise, fiind investită numai cu o cerere privind schimbarea variantei de lotizare.
Mai arată că în mod corect prin încheierea de partaj din data de 20 iunie 2005 au fost admise excepțiile, fiind respinsă cererea pentru stabilirea paternității și cea de anulare a certificatului de moștenitor, iar pârâta nu critică aceste aspecte.
Apreciază ca în mod greșit pârâta susține că nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii succesorale notariale și că intimata a indicat-o ca moștenitoare, deoarece chiar ea a demarat această procedură.
Consideră că instanțele au făcut o corectă aplicare a disp.art.57 alin.2 fam. privind recunoașterea voluntară a paternității.
Solicită respingerea recursului ca nefondat,cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții C și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să constate deschisă succesiunea defunctului, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale menționată în certificatul de moștenitor nr. 162/1999 emis de., conform cotelor și succesorilor indicați, să se constate deschisă succesiunea defunctei, masa succesorală rămasă de pe urma acesteia, succesorii și cotele, urmând a se face ieșirea din indiviziune asupra averilor succesorale prin formarea loturilor și atribuirea lor.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 18.05.1999 a decedat numitul C-tin cu ultimul domiciliu în comuna,sat și în urma dezbaterii succesiunii acestuia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 161/1999 de către din care rezultă că au rămas ca moștenitori legali, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 2/8 din
succesiune, pârâtul, în calitate de nepot de fiu predecedat cu o cotă de 3/8 din succesiune și reclamanta în calitate de nepoată de fiică predecedată cu o cotă de 3/8 din succesiune.
Reclamanta a precizat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din: terenurile în suprafață totală de 2 ha și 5.800. situate pe raza comunei, sat, potrivit nr. 51206/1995 și terenurile în suprafață totală de 1 ha și 800.situate pe raza aceleiași localități, potrivit nr. 9o1105/2001; dreptul de din casa de locuit cu suprafața construită de 84.și anexele gospodărești, situate în intravilanul comunei,sat, jud. P, restul cotei de aparținând soției sale, construcțiile fiind edificate în timpul căsătoriei acestora și având regimul comunității de bunuri.
În continuare, s-a învederat că la data de 19.01.2004, a decedat și, de pe urma căreia au rămas ca moștenitori, ea reclamanta, în calitate de nepoată de fiică predecedată ( decedată la 22.08.1992), cu o cotă de 1/3 din succesiunea defunctei, pârâtul, în calitate de nepot de fiu predecedat (, decedat la 13.08.1978), cu o cotă de 1/3 din succesiune și pârâta C, în calitate de fiică a defunctei, cu o cotă de 1/3 din succesiune.
Reclamanta a menționat că masa bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei se compune din: dreptul indiviz de 2/8 din succesiunea defunctului său soț predecedat (adică 2/8 din ,pentru casa de locuit -partea sa proprie și 2/8 din terenuri ), precum și din următoarele bunuri: 120 duble porumb boabe, motor pentru udat - irigat curtea, furtun irigații de 50, coloană apă pentru motor fântână (țeavă. 1/9), porumbar cu porumb știuleți,porumbar pentru, de porc, fântână, 2 cotele găini și curte, împrejmuite cu sârmă,căruț, 100.cărămidă pentru construcții, unelte agricole și de lăcătușerie diverse (sape, furci,coase, topor, ferăstrău, ciocane, clești, etc.), de vie și șpalieri din beton, garduri împrejmuitoare, gard din beton și scândură de brad și un de 250litri pentru produse petroliere (.), iar în casă au rămas următoarele bunuri: 4paturi,mobilă de bucătărie (bufet, masă, 4 scaune), 6 mese, 10 scaune,2 șifoniere (3 uși și 2 uși), un fotoliu, masă pentru, alb negru și aparat radio,mobilier bufet (3.), 2 sobe teracotă, 4 covoare iută diferite dimensiuni, 3 traverse de, o canapea din lemn de 2, mașină de spălat cu încălzitor apă, 2 aragazuri (1cu 2 ochiuri și 1 cu 4 ochiuri), o butelie pentru aragaz, 2 butoaie pentru aragaz, o sobă pentru combustibil motorină, o sobă din tablă pentru combustibil lemn, 3 damigene din sticlă de câte 50 litri, 2 butoaie din lemn pentru vin (1 de 150litri și 1 de180 litri), o dublă pentru măsurat cereale, 3. bidoane din plastic pentru vin, capacitate 20 litri, 100litri Ť. 50 litri vin, 2. cazane pentru untură capacitate 20litri, din tablă de 200 litri pentru apă de ploaie, tocitoare vin de 400 litri, butoaie din lemn pentru cereale de 200litri și 400 litri, 200 farfurii diferite modele, 50căni diferite modele, 40 pahare diferite modele, 4 lenjerii de pat, 2 plăpumi de lână, 6perne, 2 paturi, 4 cuverturi pentru pat, mașină tocat carne, cântar cu tirizie, 2 cuiere haine, 20 prosoape, tacâmuri -50. ceaun din aluminiu (4. diferite
dimensiuni), perdele la toate ferestrele casei, 6 jaluzele, 10 fețe masă, oglindă de perete de 1/1,mașină de cusut și tablouri de familie.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art. 728 civ. rap.la art. 673 și urm.pr.civ.
La termenul din 24.01.2005, pârâtul a depus la dosar un înscris cu caracter de întâmpinare, în care a menționat că este de acord cu acțiunea privind ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma def. și,așa cum a fost formulată.
La același termen, pârâta Cad epus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională la acțiunea reclamantei.
Pârâta a solicitat ca pe baza probelor pe care le va administra să se stabilească filiația față de defunctului G, întrucât este tatăl său și beneficiază de prezumția de paternitate.
A precizat pârâta că nu i s-a contestat niciodată faptul că este fiica defunctului până în vara anului 2004, când a aflat că reclamanta și pârâtul au dezbătut succesiunea defunctului, fără să o cheme și pe ea, iar după decesul mamei, aceștia doresc împărțirea bunurilor, contestându-i dreptul succesoral pe care îl are de pe urma autorului său.
Pârâta și-a motivat cererea, arătând că s-a născut la 03.09.1935 și întrucât părinții săi nu erau căsătoriți și trăiau în concubinaj, iar tatăl său era în armată, nu i s-a trecut nici un nume la rubrica "numele tatălui", însă la numai 2 luni de la nașterea sa a intervenit căsătoria acestora, la data de 03.11.1935.
Pârâta a susținut că tatăl său a declarat-o cu numele de, menționând-o în registrul agricol ca fiică a sa, în componența familiei, a înscris-o la școala primară din localitatea de domiciliu cu numele de C, și a înzestrat-o cu 1 ha teren arabil, prin menționarea în registrul agricol "trecut 1 ha ginerelui său ".
În același sens, pârâta a precizat că tatăl său a suportat toate cheltuielile ocazionate de nunta sa, seamănă fizic cu autorul ei și nu i s-a contestat niciodată filiația față de acesta, i-a fost un sprijin permanent până la deces și o suportat o parte din îngrijiri și cheltuieli, cât a trăit mama sa, nu i s-a contestat filiația față de tată,moștenind tacit o parte din bunurile rămase la data decesului său.
Pârâta a solicitat să se dispună anularea certificatului de moștenitor nr. 162/1999 emis de și pe cale de consecință, să se constate deschisă succesiunea defuncților și, urmând a se reține calitatea sa de descendent al defunctului și partajarea averii celor doi defuncți.
În continuare, pârâta a precizat că masa succesorală a defuncților se compune din: locuința situată în comuna, sat, jud.P, terenul agricol în suprafață de 2,58 ha conform nr. 51206/24.11.1995, terenul de 1,080 ha conform nr. 91105/18.01.2001, bunurile mobile aflate în locuință și arătate în lisata anexată cererii, precum și dintr-un pasiv succesoral estimat la aproximativ 60 milioane lei vechi, reprezentând cheltuielile de înmormântare și ulterioare, suportate exclusiv de ea, la decesul lui C-tin și.
La termenul din 07.02.2005, pârâta reclamantă a depus la dosar o precizare și completare a cererii reconvenționale, cuprinzând bunurile existente la decesul celor
doi defuncți și rămase în posesia sa la fostul domiciliu al acestora și anume: 20 duble porumb boabe, un motor pentru udat - irigat curtea, furtun irigații de 10 deteriorat, un porumbar fără porumb știuleți de 4/4 m, confecționat din sârmă, porumbar pentru
, de porc, fântână, 2cotele găini și curte împrejmuită cu sârmă, deteriorate, garduri împrejmuitoare, gard din beton și scândură de brad, 2 paturi, 2mese, un șifonier, un fotoliu,masă pentru TV, TV alb - negru și aparat radio,mobilier bufet, 2 sobe teracotă, 2 covoare iută, 3 traverse de metri, o canapea din lemn de 2 metri, mașină de spălat cu încălzitor apă,m un aragaz cu 3 ochiuri, o butelie pentru aragaz, 2 butoaie pentru aragaz, o sobă pentru combustibil motorină, o sobă pentru combustibil lemn, 3 damigene din sticlă de câte 50 litri, din tablă de200 litri pentru apă de ploaie, o putină, 30. farfurii diferite, 20. căni diferite, 20. pahare diferite, o pătură, un cuier haine, 25. tacâmuri din crom diferite, perdele, 6 jaluzele deteriorate, mașină de cusut și tablouri de familie.
În baza aceleiași cereri, pârâta a solicitat să se rețină și bunurile succesorale rămase în posesia reclamantei și care să fie incluse în masa succesorală, respectiv: un covor persan, mașină de călcat electrică, o pătură, o cuvertură, o biblie, 20 din beton, un căruț, o dublă, 14 duble de, un de Ť. de 80 litri, 6 certificate de trezorerie în valoare de 5 milioane lei vechi fiecare, 200. cărămidă, 50 duble de porumb, precum și sumele incluse pe libretele de economii aflate la CEC în sumă totală de 6.730.000 lei vechi, precizând că se impune introducerea în cauză și a nepotului său în calitate de pârât, întrucât titularul libretului CEC l-a trecut la împuternicit pentru a dispune de sumă în interes propriu, voința defunctului fiind asimilată legatului.
La același termen, reclamanta a depus la dosar întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta C, solicitând respingerea ca nelegală a capetelor de cerere formulate de aceasta, privind stabilirea filiației față de defunctului, anularea certificatului de moștenitor nr. 162/1999, pentru a se constata deschisă succesiunea defunctului după aproape 6 ani de la deces, reținându-se că este fiica acestuia și moștenitoarea sa, precum și capătul de cerere privind includerea în masa de partaj a unui pasiv succesoral de aproape 60 milioane lei vechi.
Referitor la cererea pârâtei de a i se stabili filiația față de defunctului, reclamanta a arătat că la momentul nașterii pârâtei - 03.09.1935 erau în vigoare dispozițiile cap.III din titlul VII al cărții a I-a din codul civil, având în vedere că aceasta avea statutul de "copil " născut în afara căsătoriei și cu toate că defunctului C-tin avea posibilitatea ca, fie la încheierea căsătoriei cu -03.11.1935, fie ulterior căsătoriei lor, chiar până la decesul său, să o recunoască pe pârâtă ca fiind copil născut din relațiile sale cu viitoarea soție, acest lucru nu s-a întâmplat, iar solicitarea de a se stabili paternitatea după 70 de ani este abuzivă și neavenită.
Pe aceeași linie, reclamanta a mai arătat că ulterior nașterii pârâtei, prin Legea nr. 4/04.01.1954 a fost adoptat Codul familiei, care, în secțiunea II, de la titlul II, reglementează filiația față de tată.
Potrivit acestui text, "copilul conceput și născut în afară de căsătorie, poate fi recunoscut de tatăl său", iar recunoașterea se face prin declarație făcută la Registrul
de stare civilă, fie odată cu înregistrarea nașterii, fie după această dată, recunoașterea putând fi făcută și prin înscris autentic sau testament, conform art. 57 alin.1 și 2 cod familie.
A mai menționat reclamanta că legea prevede și situația în care pretinsul tată dă dovadă de "pasivitate", instituind dreptul mamei copilului de a acționa în justiție pe pretinsul tată, pentru stabilirea paternității, în termen de 1 an de la data nașterii copilului,însă în cauza de față nu sunt îndeplinite nici una din condițiile prevăzute de lege, iar solicitarea pârâtei de a i se stabili paternitatea, după decesul mamei, în condițiile în care deja anterior încetase din viață pretinsul tată, este total neîntemeiată, fiind făcută în scopul exclusiv al modificării drepturilor succesorale, respectiv dintr-un interes pur patrimonial.
S-a mai arătat că și după ce a devenit majoră, pârâta putea să constate că are statutul de "copil " și putea face demersurile necesare clarificării statutului său civil, cu atât mai mult cu cât la acel moment, atât mama sa cât și pretinsul tată trăiau.
Referitor la cererea pârâtei de a se dispune anularea certificatului de moștenitor nr.162/1999, reclamanta a invocat excepția prescrierii dreptului de a solicita anularea acestui act, întrucât acțiunea în anulare este supusă termenului general de prescripție de 3 ani, care începe de la data nașterii raportului de drept, în același sens invocând și excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei de a solicita anularea certificatului de moștenitor, întrucât nu este succesoare a defunctului C-tin.
Cu privire la cererea de a se constata deschisă succesiunea defunctului C-tin, la aproape 6 ani de la decesul acestuia, pentru motivele arătate și anterior și în condițiile în care certificatul de moștenitor face dovada deplină în privința moștenitorilor legali și a masei succesorale, inclusiv a cotelor succesorale, s-a menționat că cererea pârâtei este nelegală și netemeinică precum și sub aspectul reținerii unui pasiv succesoral de aproximativ 60 milioane lei vechi, reprezentând cheltuieli de înmormântare și ulterioare pentru cei doi defuncți.
Tot la termenul din 07.02.2005, pârâtul a depus la rândul său la dosarul cauzei întâmpinare la cererea reconvențională a pârâtei C, solicitând respingerea solicitărilor acesteia ca neîntemeiate, pe considerentul că sunt făcute doar în scopul tergiversării soluționării cauzei, întrucât pârâta are în folosință toate bunurile rămase de la defuncți, iar el și reclamanta nu își pot realiza drepturile legale justificate cu acte.
Ulterior, la termenul din 14.02.2005, reclamanta a depus întâmpinare la completarea cererii reconvenționale a pârâtei, solicitând respingerea cererii de introducerea în cauză a numitului, întrucât acesta nu are vocație la succesiunea defunctului C-tin, iar împrejurarea că pe carnetul de economii cu depozit la 3 luni, emis de Banca Agricolă M, cod 53 - 70 - 77431 având ca titular pe C-tin, este trecut cu clauza de împuternicire și această persoană, nu are valoarea unui legat și a unui mandat care a încetat la decesul titularului carnetului. Totodată, a apreciat că se impune respingerea ca neîntemeiată a cererii privind obligarea reclamantei de a aduce la partaj unele bunuri succesorale aflate în posesia sa, întrucât nu posedă bunurile indicate de pârâtă.
La rândul său, la termenul din 14.02.2005, pârâta reclamantă a solicitat în scris respingerea excepției privind prescrierea dreptului de a mai solicita stabilirea filiației
față de tată și recunoașterea vocației sale succesorale la moștenirea acestuia, alături de ceilalți succesori, susținând că recunoașterea paternității a fost făcută de defunct în sensul art. 56 alin.2 Cod fam. și toate situațiile la care a făcut referire în cererea
reconvențională, constituie o recunoaștere, astfel încât să se constate aceasta, coroborând dispozițiile din Codul familiei cu art.111Cod.pr.civ.
A mai precizat pârâta prin aceiași cerere, ca în situația în care instanța va trece peste considerentele arătate, urmează să se dispună repunerea în termenul de a solicita stabilirea filiației față de tatăl său, în temeiul art.19 din Decretul 167/1958, întrucât este vorba de o acțiune cu caracter personal nepatrimonial iar termenul prev. de art. 60 Cod familie, este un termen de prescripție și nu de decădere conf.art. 24 din Decretul 32/1954.
Având în vedere susținerile părților și posibilitatea încheierii unei eventuale tranzacții, la termenul din 16.05.2005, la cererea acestora, s-a admis efectuarea unor expertize preparatorii în specialitatea topo și constructor pentru identificarea bunurilor din intravilan și eventual parcelarea terenurilor din extravilan, însă la termenul din 13.06.2005 acordat în acest sens, părțile au invederat instanței că nu au reușit să ajungă la acordul asupra modului de partajare a bunurilor, stăruind în judecarea cauzei.
După administrarea în cauză a probatoriilor cu înscrisuri, interogatorii și martori, instanța a pronunțat încheierea interlocutorie din 20 iunie 2005, prin care a admis excepția prescrierii dreptului de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr.162/1999, a admis tot în principiu,excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei de a solicita anularea aceluiași certificat de moștenitor, a admis în principiu excepția prescrierii dreptului de a solicita stabilirea filiației pârâtei față de defunctul invocată de reclamantă, s-a respins cererea pârâtei reclamante privind repunerea în termenul de a solicita stabilirea filiației față de def. și cererea aceleiași pârâte de a se constata că def. a făcut o recunoaștere voluntară în sensul art.57 alin.2 Cod fam. s-a respins cererea pârâtei reclamante de a se stabili filiația față de defunctul, fiind admisă în parte în principiu acțiunea și în parte în principiu cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă
Prin încheierea interlocutorie s-a constatat deschisă succesiunea def. decedat la 18.05.1999 cu ultimul domiciliu în comuna,sat, Jud.P, de pe urma căruia au rămas ca moștenitori legali acceptanți, conform certificatului de moștenitor nr.162/1999 în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/2 din succesiune, pârâtul, în calitate de nepot de fiu predecedat cu o cotă de 3/8 din succesiune și reclamanta în calitate de nepoată de fiică predecedată, cu o cotă de 3/8 din succesiune.
Totodată, s-a constatat deschisă succesiunea defunctei, decedată la 19.01.2004, cu ultimul domiciliu în com. sat, calitatea părților de moștenitori ai acesteia, cota de 1/3 revenind fiecăruia din succesiune, alcătuirea masei de partaj și a fost respinsă cererea pârâtei privind reținerea unui pasiv succesoral pentru ambii defuncți în sumă de 60 milioane lei vechi, ca neîntemeiată.
La termenul din 02.02.2006, reclamanta prin apărător a formulat o cerere de completare a încheierii interlocutorii din 20 iunie 2005, cerere cu privire la care celelalte părți nu s-au opus.
Prin încheierea din 16.02.2006 s-a admis o atare solicitare și s-a dispus completarea încheierii interlocutorii menționate, în sensul că masa succesorală a defunctei include și dreptul de (sau 2/4) din casa de locuit și
anexele gospodărești, amplasate în comuna,sat, jud.P, menținându-se celelalte dispoziții din încheiere.
După pronunțarea încheierii interlocutorii și a completării acesteia, așa cum s-a arătat anterior și după efectuarea expertizelor de specialitate, prin sentința civilă nr. 1200 din data de 10.10.2007 pronunțată de Judecătoria Mizil au fost admise excepția prescrierii dreptului pârâtei de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 162/1999 eliberat de din M, precum și excepția prescrierii dreptului de a solicita stabilirea filiației pârâtei față de defunctul, ambele invocate de reclamanta.
Prima instanță a respins cererea pârâtei privind repunerea în termenul de a solicita stabilirea filiației față de defunctul și solicitarea aceleiași părți de a se constata că defunctul a făcut o recunoaștere voluntară în sensul art. 57 alin.2 Cod fam. cererea de a i se stabili filiația față de defunct, dar și cererea acesteia, privind reținerea pasivului succesoral, ca neîntemeiată.
Totodată, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și, în parte, cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă C, dispunându-se ieșirea din indiviziune a părților, asupra averii succesorale rămase de pe urma defunctului decedat la 18.05.1999 și decedată la 19.01.2004, ambii cu ultimul domiciliu în comuna, sat, județul P, conform încheierii interlocutorii din 20 iunie 2005 completată, prin omologarea variantei a I-a din raportul de expertiză lotizare întocmit de expert, precum și compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere disp.art. 6739pr.civ. potrivit cărora, la formarea și atribuirea loturilor, trebuie să țină seama, după caz, și de acordul părților, mărime a cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea, apreciind că varianta unu din raportul de expertiză lotizare întocmit de expert, corespunde cel mai bine prevederilor acestui text de lege.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta-reclamantă, arătând că în mod greșit nu au fost luate în considerare argumentele sale referitoare la omologarea variantei nr.2 din raportul de expertiză, în condițiile în care locuiește în imobilul bun succesoral, fără a avea o altă locuință, împreună cu fiul său de 49 de ani care are un grad de handicap, necesită îngrijiri permanente, a realizat îmbunătățiri la acest bun, fiind cea care i-a îngrijit pe autorii părților și a cheltuit sume de bani cu înmormântările și cu pomenile ulterioare.
De asemenea, apelanta a mai precizat că, deși are o stare materială precară, a depus la CEC sultele stabilite prin expertiză pentru ambele părți.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- iar la data de 23.01.2008, parata a depus la dosar o precizare a motivelor de apel in sensul ca exercitat aceasta cale de atac împotriva sentintei civile nr. 1200/2007 a Judecatoriei Mizil, dar implicit și împotriva încheierii interlocutorii din 20.06.2005 întrucât prima instanță a respins capătul de cerere prin care a solicitat sa se constate
ca defunctul a realizat recunoastere voluntara, ca este copilul său, fara ca aceasta masura sa fie motivata in vreun fel.
Apelanta a precizat ca facut dovada cu inscrisuri autentice constand in foile matricole din anii scolari 1943-1944, 1944-1945 si 1945- 1946 in care la rubrica "tatal elevului" a fost trecut chiar defunctul, in practica judiciara statuandu-se ca au caracter autentic nu numai inscrisurile facute in fata notarului de stat, ci toate inscrisurile intocmite de funcționarii publici de stat in cadrul competentei lor.
Sub acest aspect, s-a învederat că admiterea capatului de cerere privind constatarea recunoasterii voluntare a paternitatii, are drept consecinta admiterea cererii de anulare in parte certificatului de mostenitor nr. 162/1999 eliberat de pe urma defunctului, precum si modificarea cotelor legale cuvenite partilor.
În continuare, apelanta a precizat ca sentinta pronuntata este netemeinica si nelegala in conditiile in care a fost omologata varianta nr.1, deoarece locuieste impreuna cu fiul sau care este handicapat in imobilul bun succesoral (in care s-a mutat pentru a avea grija de mama sa), plătește impozitul pentru acesta si utilitatile, in vreme ce domiciliile celorlalte parti sunt in B, respectiv in satul, nr. 8, jud.
Intimata- reclamanta si intimatul- parat au formulat intampinare prin care au invederat ca motivele depuse in sedinta publica din 23.01.2008 sunt diferite fata de cele initiale, apelanta declarand un apel peste termen impotriva incheierii de partaj din 20.06.2005, atat timp cat dispozitiile art.282 alin.2 Cod pr.civila au fost modificate, astfel incat legiuitorul nu mai considera implicit ca se socotesc atacate si incheierile premergatoare.
Astfel, intimatii au invocat exceptia tardivitatii declararii apelului impotriva incheierii de partaj, precum si exceptia nulitatii acestui apel care a fost depus direct la instanta de control judiciar iar nu la Judecatoria Mizil, fiind incalcate disp. art. 288 alin.2 cod pr. civila.
Pe fondul cauzei, intimatii au invederat ca in mod corect au fost admise exceptiile pe care le-au invocat fata de imprejurarea că in speta nu se verifica niciuna dintre situațiile prevazute expres si limitativ prin dispozitiile art. 57 alin.1 si 2 din Codul familiei.
Sub aspectul celui de-al doilea motiv de apel, intimatii au precizat ca acea varianta omologata de instanta respecta drepturile partilor si corespunde cel mai bine criteriilor legale, atat timp cat cotele lor sunt evident mai mari decat cea a apelantei, terenurile fiind atribuite cu respectarea posesiei.
Totodata, intimatii au precizat ca apelanta nu a investit prima instanta cu o cerere reconventionala prin care sa solicite pasivul si nici imbunatatirile pretins aduse casei, cu care s- imposedat fara acordul lor.
Prin incheierea pronuntata la data de 16.04.2008, in baza art. 155/1 cod pr. civila, tribunalul a dispus suspendarea judecarii apelului ca urmare neindeplinirii de catre apelanta a obligatiei stabilite in sarcina sa privind depunerea la dosar a unei copii a contractului de vanzare - cumparare aut. sub nr. 1854/2006, însă cauza a fost repusa pe rol la data de 29.04.2008 cand s-a incuviintat intimatei-reclamate in aplicarea prevederilor art. 138 pct.2 si 295 Cod pr. civila proba cu interogatoriu a apelantei-parate, dar si efectuarea unei adrese la Primaria Com. pentru
identificarea persoanelor care figureaza ca avand calitatea de proprietar al imobilului din satul, nr. 300, jud.
La termenul din data de 27.05.2009 tribunalul a pus in discutia partilor exceptia nulitatii, precum si exceptia tardivitatii apelului declarat impotriva incheierii de partaj din data de 20.06.2005, ambele invocate de intimata - reclamanta si de intimatul- parat, iar prin decizia civilă nr. 426/3 iunie 2009 respins aceste exceptii și a respins a nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 20.06.2005 și a sentinței civile nr. 1200/10.10.2007, fiind obligată apelanta la plata sumei de 2200 lei cu titlul de cheltuieli de judecata catre intimati.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în ceea ce privește excepțiile invocate că, atâta timp cât calea de atac a apelului a fost declarată în termenul legal, instanța competentă să îl soluționeze are obligația de a examina toate motivele depuse la dosar, cu respectarea termenului reglementat de art. 287 alin.2 Cod proc.civilă, până cel mai târziu la prima zi de înfățișare, chiar dacă respectivele critici vizează și încheierea interlocutorie de partaj, neindicată în mod expres prin cererea de apel.
Având în vedere că disp.art. 288 alin.l2 Cod proc.civilă au fost declarate neconstituționale în ceea ce privește sintagma " sub sancțiunea nulității", tribunalul a respins ca neîntemeiate atât excepția tardivității cât și aceea a nulității apelului declarat împotriva încheierii de partaj din 20.06.2005.
Pe fondul propriu-zis al cauzei, s-a apreciat că, din înscrisurile depuse la dosar, constând în foi matricole și copii de pe registrul agricol, nu reiese împrejurarea că defunctul și-ar fi manifestat voința directă și expresă în sensul recunoașterii apelantei ca fiind fiica sa,concluzionând totodată că instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului pârâtei-reclamante de a solicita stabilirea filiației față de, câtă vreme aceasta nu a invocat și nu a dovedit existența unor motive temeinice care să justifice repunerea sa în termenul de formulare a cererii.
Totodată, s-a concluzionat că s-a prescris dreptul pârâtei de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 162/1999, din moment ce s-a făcut dovada că ea a fost prezentă la notariat cu prilejul dezbaterii succesiunii, achiesând la modalitatea de întocmire a respectivului înscris, iar în ceea ce privește varianta de lotizare, s-a stabilit că aceasta respectă disp.art. 6739Cod proc.civilă și ale art. 741 Cod civil.
Sub acest aspect, s-a menționat că, pârâta, potrivit actelor depuse la dosar, are asigurată locuință pentru sine și fiul său care prezintă un grad de handicap, pe parcursul soluționării prezentei cauze și-a înstrăinat imobilul pe care îl deținea în proprietate, astfel încât nu poate invoca o atare situație pentru a solicita o altă variantă de lotizare, iar în privința îmbunătățirilor aduse imobilului în discuție s-a reținut că acestea nu au fost solicitate pe calea cererii reconvenționale și nici nu a fost dovedite.
În ceea ce privește pasivul succesoral, tribunalul a conchis că în mod legal s-a respins solicitarea pârâtei, ținând cont că prin probele efectuate în cauză ea nu a dovedit suportarea în exclusivitate a cheltuielilor cu înmormântarea și parastasele defuncților.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, pe considerentul că, în mod eronat, Tribunalul Prahova nu s-a pronunțat asupra cererii sale privind completarea probatoriilor formulată prin concluziile scrise
depuse la dosar, în sensul de a se efectua o nouă expertiză topo care să întocmească o variantă de lotizare ținând cont de cotele părților și de plata unor sulte minime.
O altă critică a vizat împrejurarea că instanța de apel a reținut în mod greșit că foaia matricolă și registrul agricol nu ar reprezenta înscrisuri autentice, prin care autorul său și-a manifestat expres voința și a recunoscut public paternitatea ei, deși în practica instanței supreme s-a statuat că au caracter autentic nu numai înscrisurile făcute în fața notarului de stat, ci toate actele întocmite de funcționarii publici de stat în cadrul competenței lor.
Totodată, s-a învederat că în dosarul notarial 185/1999, se află declarația notarului cu semnătura acestuia, pe cererea intimatei, privind dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului, unde este trecută și reclamanta printre moștenitorii cu vocație succesorală, iar o atare consemnare reprezintă recunoașterea unei situații reale în ceea ce privește calitatea sa de fiică a defunctului.
În continuare, recurenta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la varianta de lotizare omologată, învederând că în prezent nu deține în proprietate o altă locuință, iar înstrăinarea imobilului pe care îl avea nu s-a realizat cu premeditare, ci a fost nevoită să întocmească un asemenea act, deoarece nu era unica moștenitoare a bunului menționat.
O ultimă critică formulată de pârâtă a vizat respingerea cererii sale privind suportarea pasivului succesoral, în condițiile în care prin declarațiile martorilor audiați în cauză și răspunsurile la interogatoriu s-a făcut dovada că ea a fost cea care a achitat în integralitate cheltuielile cu înmormântarea și parastasele defunctei.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii de completare a probatoriilor, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea pronunțării unei noi încheieri interlocutorii, urmând a se constata că ea este moștenitoare a defunctului, alături de celelalte părți.
Intimații și nu au formulat întâmpinare, însă au depus la dosar concluzii scrise, prin care au detaliat pe larg punctul lor de vedere cu privire la prezentul recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
O primă nemulțumire formulată de recurentă prin calea de atac promovată se referă la împrejurarea că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii sale de completare a probatoriilor, în sensul întocmirii unei noi variante de lotizare a bunurilor.
Dispozițiile art. 295 Cod proc.civilă prevăd posibilitatea administrării unor probe noi în faza apelului sau completării celor administrate în fața instanței de fond numai dacă instanța le consideră utile pentru soluționarea cauzei, însă este necesar ca o astfel de solicitare să se realizeze cu respectarea dispozițiilor legale privind desfășurarea procesului.
În speță se reține că apelanta nu a solicitat completarea probatoriilor prin motivele de apel, pe parcursul soluționării căii de atac (fila 4 și filele 17-18 dosar apel) și nici cu ocazia acordării cuvântului în fond, ci abia după ce Tribunalul Prahovaa rămas în pronunțare la data de 27 mai 2009, prin concluziile scrise formulate la 29 mai 2009 (filele 66-67 dosar apel) a făcut o atare solicitare.
fundamentală a contradictorialității impune cerința ca nicio măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților.
Câtă vreme pe tot parcursul soluționării pricinii în fața instanței de apel, în intervalul 20 decembrie 2007-27 mai 2009, C nu a formulat concret o cerere de completare a probatoriilor în sensul refacerii expertizei topo și întocmirii unei noi variante de lotizare a terenului, inserarea unei atare cereri în concluziile scrise depuse după ce instanța a rămas în pronunțare asupra apelului este evident că avea drept scop o tergiversare a judecății cauzei de față, iar Tribunalul Prahova nu se mai putea pronunța asupra ei întrucât însemna să încalce unul din principiile fundamentale care guvernează desfășurarea procesului civil, respectiv acela al contradictorialității și totodată cerința de celeritate prevăzută de art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care vizează soluționarea cauzelor într-un "termen rezonabil".
Pe de altă parte, se critică de către recurentă faptul că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății întrucât nu a apreciat mențiunile din registrul agricol și cele privind înscrierea sa la școală ca reprezentând manifestarea de voință a defunctului, de recunoaștere a paternității fiicei sale, prin aceste acte autentice.
Pentru copilul conceput și născut în afara căsătoriei, disp.art.57 alin.2 din Codul familiei statuează că recunoașterea acestuia se poate face de către tatăl său, atât prin recunoașterea lui la serviciul de stare civilă, cât și prin înscris autentic sau testament.
Analizând conținutul deciziei apelate, se reține că Tribunalul Prahova cu ocazia exercitării controlului judiciar pe baza examinării materialului probator aflat la dosarul cauzei, raportat la dispozițiile legale incidente, a procedat la soluționarea pricinii în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate.
În atare context, printr-o motivare amplă, instanța de apel a reținut în mod corect că foile matricole invocate de recurentă, precum și mențiunile din registrul agricol nu pot fi considerate ca având valoarea unor înscrisuri prin care defunctul a recunoscut paternitatea acesteia, câtă vreme înscrierea la școală a lui s-a realizat trei ani consecutiv din oficiu, iar în ceea ce privește mențiunile din registrul agricol, calitatea ei de fiică se putea raporta doar la mama sa, înregistrată la poziția imediat următoare.
Pe de altă parte, faptul că în dosarul notarial nr. 185/1999 al BNP se află declarația notarului cu semnătura acestuia, la cererea intimatei, privind dezbaterea succesiunii de pe urma lui, iar printre moștenitorii cu vocație succesorală se numără și recurenta, chiar dacă ar fi considerată ca reprezentând recunoașterea unei situații reale, vizând calitatea recurentei de fiică a defunctului, nu reprezintă o recunoaștere a paternității care trebuia făcută de autorul acesteia, în una din formele prevăzute de art. 57 alin.2 Cod fam. și care, la ora actuală, i-ar fi conferit vocație la succesiunea lui.
Prin urmare, criticile formulate în această privință sunt nefondate și urmează a fi înlăturate, ca de altfel și cele vizând modalitatea de partajare a imobilului succesoral.
Art. 741 Cod proc.civilă a instituit principiul potrivit căruia, ca expresie a egalității părților, specific raporturilor juridice civile, partajul trebuie realizat în natură, eventualele diferențe create compensându-se prin sulte.
Totodată, art. 6739Cod proc.civilă, statuează criteriile care trebuie avute în vedere de instanță cu ocazia alcătuirii loturilor și atribuirii lor, respectiv mărimea cotei de proprietate, natura bunurilor, domiciliul părților, ocupația lor, efectuarea anumitor îmbunătățiri la imobilul succesoral, urmând însă a se ține cont de interesele practice și situația concretă a tuturor părților.
Deși în fața instanței de recurs, în solicitarea sa de a se omologa varianta de lotizare prin care i se atribuie în lot imobilul bun succesoral, pârâta se prevalează de împrejurarea că la ora actuală nu are un alt spațiu de locuit și are în întreținere un copil cu handicap, o atare situație nu este de natură să determine o modificare a deciziei pronunțată de instanța de apel.
Astfel, din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2176/20.12.2006 de BNP, rezultă că pe parcursul soluționării dosarului de partaj succesoral ce face obiectul prezentului recurs, Caî nstrăinat împreună cu fiul său, un imobil proprietatea lor, situat în com. sat, compus din teren în suprafață de 1469 mp și construcția aflată pe acesta numiților și.
Prin acest contract, s-a prevăzut în favoarea fiului recurentei acordarea de întreținere din partea cumpărătorilor, dar și un drept de uzufruct viager asupra camerelor 4 și 5, în timp ce pentru recurentă s-a specificat că nu se constituie un asemenea drept de abitație viageră, întrucât aceasta locuiește împreună cu fiica sa, în localitatea.
Raportat la datele expuse anterior, este evident că atât spațiul de locuit pentru recurentă cât și pentru fiul său sunt asigurate, astfel încât susținerile sale referitoare la acest aspect sunt nefondate și nu pot fi primite.
Pe de altă parte, câtă vreme înstrăinarea celuilalt imobil s-a realizat, așa cum corect a reținut instanța de apel, tocmai pentru a-și crea situația prezentată în calea de atac, recurenta nu-și poate invoca propria vină în dovedirea pretențiilor, iar sub aspectul îmbunătățirilor, trebuie observat că ele nu au fost solicitate de pârâtă pe calea cererii reconvenționale, pentru a i se reține un drept de creanță.
În atare context, varianta de lotizare aleasă de instanța de fond respectă prevederile art. 6739Cod proc.civilă, asigură eficiență practică criteriilor reglementate de acest text, fără a nesocoti elementele de fapt, principiile care guvernează această materie și fără a conduce la consecințe inechitabile pentru moștenitori.
În privința celui de-al patrulea motiv de recurs, vizând pasivul succesoral, se observă că aspectele invocate de recurentă se referă la greșita stabilire a situației de fapt ca urmare a interpretării eronate a probatoriului aflat la dosarul cauzei (declarații de martori, interogatoriu), sub aspectul suportării acestuia.
O atare critică, privind exclusiv modul în care instanța a stabilit situația de fapt în funcție de probele administrate nu mai poate fi analizată de instanța de recurs, în
condițiile în care pct. 11 al art. 304 Cod proc.civilă (singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive eronatei aprecieri a probelor) era abrogat la data pronunțării deciziei atacate.
În raport de toate argumentele expuse în precedent, Curtea apreciază că nu sunt incidente prevederile art. 304 pct.6,8,9 Cod proc.civilă, invocate de recurentă în susținerea căii de atac, motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod proc.civilă va respinge ca nefondat recursul formulat.
Deoarece se află în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civilă, recurenta va fi obligată să plătească intimaților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta C, domiciliată în com. sat. jud.P împotriva deciziei civile nr. 426/2009 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com., sat. nr.8, jud.P și pârâtul, domiciliat în B, sector 6,-, - 11,.1,.5,.21, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - --- - -- -
Grefier,
Red.VG
Tehnored.CC
5 ex/4.12.2009
nr- Judecătoria Mizil
âj.
nr- Tribunalul Prahova
, -
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
