Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 93/R DOSAR NR-
Ședința publică din 21 martie 2008
PREȘEDINTE: Dorina Rizea JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel Roxana Trif
Judecători: - -
- -
Grefier: - -
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr.307/Ap pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 6 noiembrie 2007 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 11 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 18 martie 2008, apoi la 21 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin decizia civilă nr. 307/Ap/2007 a Tribunalului Brașov s-au respins apelurile declarate de apelanții -, și de apelantul Municipiul B prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 3860/2006 a Judecătoriei Brașov, pe care a păstrat-
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Municipiul Baf ost chemat în judecată în nume propriu, nu ca reprezentant al Statului Român.
Deși în cartea funciară figurează, în calitate de coproprietar al imobilului Statul Român, cu drept de naționalizare, însă în temeiul art. 4 și 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, imobilul face parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale, respectiv Municipiul
În temeiul acestor prevederi legale, apelantul - pârât a devenit coproprietar al imobilului, dobândind cota Statului Român.
Este adevărată susținerea apelantului că, Statul, ca subiect de drepturi și obligații este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, însă în prezentul litigiu este parte Municipiul B, în nume propriu, astfel că această susținere nu este relevantă.
Calitatea procesuală pasivă a Municipiului B este justificată.
Critica privind modalitatea sistării coproprietății nu este întemeiată, deoarece, prin această modalitate, s-a dat eficiență contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între intimatul - SRL și reclamanți.
Deși coproprietarul, reclamantul a solicitat atribuirea spațiului comercial și a unui apartament din imobil, nu a declarat apel împotriva sentinței apelate, iar moștenitorii acestuia au solicitat respingerea apelului declarat de apelantul Municipiul B, nefiind interesați de atribuirea vreunui lot al imobilului.
Statul Român, deși a deținut numai o cotă de 700/1050 parte din imobil, a înstrăinat întreg imobilul către chiriași, în perioada 1996 - 1999.
Municipiul B devine proprietarul cotei de proprietate deținute de stat, prin efectul legii, iar existența contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu foștii chiriași reprezintă un motiv temeinic, în accepțiunea dispozițiilor art. 673 ind. 10, alin. 4 Cod procedură civilă, care să justifice atribuirea bunului direct prin hotărârea asupra fondului procesului către apelantul pârât și obligarea sa la sultă către coproprietar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul B, criticând-o pe motivele de modificare prevăzute de art. 304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă.
În esență decizia este criticată sub aspectul calității procesuale pasive a Municipiului B atât în nume propriu cât și ca reprezentant al statului, întrucât imobilul supus dezmembrării nu se află în patrimoniul său. Pe fondul cauzei se arată că nu au fost respectate prevederile art. 67310Cod procedură civilă, și 128, 129 Cod procedură civilă, partajul fiind nelegal în condițiile în care raportul de expertiză nu a fost comunicat.
Pârâta -""SRL a depus întâmpinare fiind de acord cu admiterea recursului.
Recursul este fondat.
Partajul reprezintă operațiunea de individualizare materială a cotei părți ideale din dreptul de proprietate asupra unui bun. Dreptul de proprietate este preexistent și aparține coindivizarului, cerință ce rezultă din dispozițiile art. 728 cod civil și art. 6731Cod procedură civilă, potrivit căruia "judecarea oricărei cereri de împărțeală privind bunuri asupra cărorapărțile au un drept de proprietate comunăse face cu procedura prevăzută de capitolul de față".
Calitatea de coproprietar trebuie să rezulte din înscrisul translativ de proprietate și din lege se dovedește cu extrasul de carte funciară.
În speță, conform extrasului din CF nr. 24027 B, asupra imobilului în litigiu, dreptul de proprietate aparține pârâtului cu cote de 350/1050 părți și Statul Român cu cota de 700/1050 părți.
Municipiul B nu are vreun drept de coproprietate care să-i confere calitatea procesuală în prezentul litigiu.
Susținerea că Municipiul Bad obândit dreptul de proprietate privată conform art. 4 și 6 din Legea nr. 213/1998 și art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 este eronată.
Conform art. 4 din Legea nr. 213/1998 "domeniul privat al statuluisauunităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statulsauunitățile administrativ teritoriale au drept de proprietate privată." Textul reglementează în mod expres și distinct domeniul privat al statului de cel al unităților administrativ teritoriale și care evident nu se confundă. În mod similar se pune problema și în cazul reglementat de art. 6 din același act normativ cu deosebirea că se referă la imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Textele nu constituie temei pentru considerarea ca făcând parte din domeniul privat al unității administrativ teritoriale, imobilele ce aparțin de domeniul privat al statului.
Dispoziția cuprinsă în art. 36 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 nu este incidentă întrucât trec în proprietatea municipiului doar terenurile din proprietatea statului ce sunt înadministrarea primăriilor, ori în cauză terenul se află în administrarea -""SRL și mai mult este construit.
Potrivit art. 121 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale - domeniul privat al unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri mobile și imobile, altele decât cele prevăzute la art. 120 alin.1 (cele din domeniul public),intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege. Art. 644 și 645 Cod civil precizează modurile prin care se dobândește proprietatea. În lipsa unei legi, proprietatea se dobândește prin succesiune ori convenție translativă și în cazuri excepționale prin accesiune, incorporațiune, ocupațiune și uzucapiune.
Anterior Legii nr. 215/2001, în perioada când reclamanții au perfectat contractele de vânzare cumpărare era în vigoare Legea nr. 69/1991 a administrației publice locale, care dispunea în mod similar cu privire la regimul domeniului privat al statului sau unităților administrativ teritoriale, iar în art. 127 prevedea în mod expres că trecerea bunurilor în domeniul privat al orașelor se face prin hotărâre a Guvernului, în condițiile legii patrimoniului public și privat.
Din ansamblul reglementărilor expuse, este fără dubiu că și în situația în care dobândirea dreptului de proprietate s-ar face pe baza sau în puterea legii, trebuie să existe o hotărâre a Guvernului care să delimiteze domeniul privat, ori un alt act translativ de proprietate potrivit dreptului comun.
Concluzia se impune întrucât prin legi speciale (Decretul-lege nr. 61/1991, Legea nr. 85/1992, Legea nr. 112/1995, Legea nr. 10/2001) s-a creat posibilitatea pentru chiriași de a cumpăra, prin unitățile specializate, locuințele deținute și în consecință acestea nu pot fi incluse în domeniul privat al municipiului.
Un asemenea act nu există și mai mult la dosar s-a depus actul nr. 98362/2007, prin care se confirmă, de către recurent, că imobilul nu face parte din domeniul său privat. Dacă imobilul ar aparține domeniului privat al municipiului nu se vede temeiul legal al vinderii către reclamanți, întrucât unitatea specializată a fost mandatată la înstrăinare de stat și nu de această unitate administrativ teritorială.
Rezultă că atribuirea imobilului pârâtului recurent nu are nici un fundament juridic. Atribuirea se realizează doar scriptic, nu ți în fapt, întrucât imobilul a fost înstrăinat către reclamanți, pentru a salva actele de înstrăinare de sancțiunea nulității. Ar însemna în viziunea reclamanților și a instanțelor de fond că Municipiul B să fie obligat la plata sultei deși imobilul, în realitate, nu rămâne în patrimoniu său, ci al reclamanților.
În drept nici atribuirea imobilului către recurent nu are fundament, din moment ce acesta nu a avut niciodată calitatea de coproprietar. cu destinația de locuință au fost vândute de pârâta -""SRL, iar prețul s-a virat în contul special al Ministerului Finanțelor, conform art. 13 alin. 6 lit. a din Legea nr. 112/1995. În mod similar se pune problema și pentru spațiul cu altă destinație deținut de reclamantul în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 67/1999. Prețul fiind încasat de alte persoane, nu se vede care este contraprestația cumpărătorilor către Municipiul B și care să-i confere calitatea de vânzător și implicit pe aceea de coproprietar.
Lipsa calității de coproprietar determină și lipsa de bază legală a obligării la sultă, întrucât art. 67310alin. 4 și art. 67314alin. 1 Cod procedură civilă, fac vorbire de sumele depuse, cu acest titlu, de coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul, calitate pe care recurentul nu o are. Mai mult motivarea de"atribuire" semnifică atât dobândirea dreptului de proprietate exclusivă cât și posesia efectivă asupra bunului ca prerogativă reglementată de art. 480 Cod civil. Or, în cauză "atribuirea" este lipsită de posesie, pentru considerentele arătate mai sus și deci nu se poate vorbi de un partaj legal.
Față de considerentele expuse, curtea reține că partajul s-a realizat față de o persoană, respectiv Municipiul B, care nu are calitate procesuală pasivă, ceea ce determină admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii întrucât în lipsa sistării stării de indiviziune, dezmembrarea imobilului și înscrierea dreptului de proprietate al defunctului nu are fundament juridic.
Celelalte motive de recurs nu se mai impun a fi analizate, soluționarea excepției ce determină admiterea recursului și respingerea acțiunii fiind prioritară.
Din decizia recurată se menține dispoziția de respingere a apelului reclamanților și care viza cererea de întabulare a dreptului lor de proprietate ce a fost respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul B - prin Primar împotriva deciziei civile nr.307/Ap din 6.11.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că admite apelul declarat de pârâtul Municipiul B prin primar împotriva sentinței civile nr.3860 din 9.05.2006 a Judecătoriei Brașov și în consecință:
Schimbă sentința civilă nr.3860/2006 în sensul că respinge în totalitate acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, în prezent decedat și continuată de succesorii, - și în contradictoriu cu pârâții B, Municipiul B prin Primar și, cererea reconvențională formulată de pârâtul și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Municipiul B - prin primar și B în dosarul conexat nr.865/2004.
Menține din decizia recurată, dispoziția de respingere a apelului formulată de reclamanții din dosarul nr.8245/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. -/09.04.2008
Dact. /14.04.2008
Jud. fond
Jud. apel: -
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Mihail Lohănel Roxana Trif
