Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 945/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(573/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.945
Ședința publică de la 1 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea recursurilor formulate de recurentul - pârât -reclamant împotriva deciziei civile nr. 87/A/21.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- și de recurenta-reclamantă-pârâtă () și recurenții-pârâți-reclamanți și împotriva încheierii interlocutorii din data de 07.01.2009 și împotriva deciziei civile nr. 87/A/21.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
are ca obiect partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 25.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea la 01.06.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 27.01.2005 pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 sub nr. 1152/2005, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: 1. - desfacerea căsătoriei încheiate de părți la data de 27.04.1996; 2. - să îi fie încredințată minora spre creștere și educare; 3. - obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei; 4. - revenirea reclamantei la numele purtat anterior căsătoriei; 5.- sistarea stării de devălmășie asupra bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Cu privire la cererea de partaj, reclamanta a arătat că au fost dobândite în timpul căsătoriei următoarele bunuri: cota indiviză de din apartamentul nr. 49, situat în B, strada-, - se. B, sector 6, cota indiviză de din apartamentul nr. 3, situat în,-,. 6, județul B, precum și o serie de bunuri mobile.
La data de 14.02.2005, pârâtul reclamant Gaf ormulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și și: 1. desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantei-pârâte; 2. încredințarea minorei spre creștere și educare către pârâtul-reclamant; 3. obligarea reclamantei-pârâte la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei; 4. revenirea reclamantei-pârâte la numele avut anterior căsătoriei; 5. stabilirea unui program de vizitare a minorei dacă aceasta va fi încredințată mamei; 6. sistarea stării de devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei și partajarea bunurilor comune; 7. constatarea efectuării de îmbunătățiri de către pârâtul-reclamant prin contribuție proprie în cuantum de 13.500 Euro asupra apartamentului nr. 49, situat în B, strada-, - se. B, sector 6; 8. constatarea efectuării de îmbunătățiri de către pârâtul-reclamant prin contribuție proprie în cuantum de 2700 Euro la apartamentul nr. 3, situat în,-,. 6, județul B; 9. instituirea unui drept de retenție asupra apartamentului nr. 49, situat în B, strada-, - 4,. B, sector 6; 10. ieșirea din indiviziune asupra imobilelor situate în B, strada-, - 4,. B,. 49, sector 6 și,-,. 6, județul B; 11. atribuirea imobilului din B, strada-, - 4, se. B,. 49, sector 6 către reclamanta-pârâtă și atribuirea imobilului din,-,. 6, județul B către pârâtul-reclamant.
La data de 14.03.2005, reclamanta-pârâtă a formulat cerere completatoare, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a părinților săi și includerea în masa bunurilor comune a bunurilor mobile aflate în apartamentul nr. 3, situat în,-,. 6, județul B, precum și a bunurilor mobile dobândite în timpul căsătoriei care se afla la domiciliul părinților pârâtului-reclamant.
La data de 14.03.2005, pârâții și au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea capetelor 7, 8 si 11 teza a II-a din cererea reconvențională și să le fie atribuit apartamentul situat în.
La data de 20.02.2006, reclamanta-pârâtă (fostă ) a formulat o cerere precizatoare prin care a solicitat instanței să dispună: - constatarea faptului că în timpul căsătoriei a dobândit împreună cu pârâtul-reclamant G cota de 1/2 din apartamentul nr. 49, situat în B, strada-, - 4, se, B, sector 6, împreună cu bunurile mobile aflate în acest apartament, conform procesului verbal de inventariere și bunurile mobile aflate în posesia părinților pârâtului-reclamant G mai puțin șifonierul, mobilă de bucătărie și frigiderul; - sistarea stării de devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei constatând o cotă de contribuție egală la dobândirea acestora; - păstrarea stării de indiviziune asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei în coproprietate cu părinții săi și, a reclamantei-pârâte împreună cu părinții săi; - ieșirea din indiviziune a reclamantei-pârâte împreună cu părinții săi, și față de pârâtul-reclamant G prin atribuirea imobilelor către, și, cu obligarea acestora la plata sultei corespunzătoare către pârâtul-reclamant G în varianta prevăzută de art. 673 (10) Cod procedură civilă, respingerea capetelor 7, 9 din cererea reconvențională a pârâtului-reclamant G, referitoare la solicitarea acestuia de a se constata că ar avea un drept de creanță asupra imobilelor supuse partajului derivând din pretinse surse proprii pe care le-ar fi folosit la efectuarea acestor îmbunătățiri aduse acestor imobile, ca neîntemeiată.
Prin cererea reconvențională intitulată "cerere precizatoare", formulată la data de 20.02.2006, pârâții-reclamanți și au solicitat instanței: - să constate că sunt proprietarii următoarelor bunuri: șifonier, mobilă de bucătărie și frigider aflate în posesia părinților pârâtului-reclamant G și pat dublu de mijloc lemn masiv aflat în posesia foștilor soți și obligarea foștilor soți să le predea bunurile în deplină și exclusivă proprietate - să păstreze starea de indiviziune a pârâților reclamanți împreună cu fiica lor asupra imobilelor aflate în indiviziune; - să dispună ieșirea din indiviziune a pârâților reclamanți împreuna cu fiica lor față de pârâtul-reclamant G, prin atribuirea imobilelor către pârâții reclamanți și, cu obligarea la plata sultei către pârâtul reclamant G în varianta prevăzuta de art. 673 ( 10 ) Cod procedură civilă; să se respingă capetele 7 - 9 din cererea reconvențională a pârâtului reclamant
OGPrin sentința civilă nr. 2231/4.04.2005 pronunțată în dosarul nr. 1152/2005 de Judecătoria Sectorului 6 Baf ost admisă cererea principală, a fost admisă în parte cererea reconvențională, s-a dispus desfacerea căsătoriei din culpa ambilor soți, a fost încredințată reclamantei pârâte spre creștere și educare minora -, a fost obligat pârâtul reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorei, a fost stabilit un program de vizitare, s-a dispus revenirea reclamantei pârâte la numele purtat anterior căsătoriei, acela de și au fost disjunse capătul 5 din cererea principală și capetele 6-11 din cererea reconvențională, dispunându-se formarea unui nou dosar, care a primit nr. 3712/2005 (număr în format unic -).
Prin sentința civilă nr. 4722/30.06.2006 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B s-a admis cererea principală, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta pârâtă (fostă ) împotriva pârâților reclamanți G, și, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant G; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantei pârâte (fostă ) și a pârâtului reclamant G în raport de cererea de revendicare mobiliară formulată de pârâții reclamanți și; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți și; s-a constatat că reclamanta pârâtă (fostă ) și pârâtul reclamant G au dobândit cu o contribuție de 50% fiecare următoarele bunuri: - cota de 1/2 din apartamentul nr. 49, situat în B,-, - 4,. B,. 3, sector 6, cu o valoare de circulație de -,90 lei RON; - cota de 1/2 din apartamentul nr. 3 situat în,-,. 6, județul B cu o valoare de circulație de 63975,53 RON; - canapea extensibilă 3 persoane cu o valoare de 500 RON; - fotolii extensibile 2 bucăți cu o valoare de 200 RON; - masă 4 persoane cu scaune tapisate cu o valoare de 100 RON; - bibliotecă 3 corpuri (bar, vitrină, 2 etajere ) cu o valoare de 700 RON; - 3 carpete de culoare cu o valoare de 70 RON; - pat mijloc 2 persoane cu o valoare de 200 RON; - 2 noptiere lemn cu o valoare de 40 RON; - toaletă cu oglindă cu o valoare de 50 RON; - șifonier 3 uși cu o valoare de 170 RON; - lustră, 4 brațe cu o valoare de 20 RON; - galerie 2 cu o valoare de 10 RON; - perdea 3 x 2,5 cu o valoare de 20 RON; - aragaz cu 3 ochiuri cu o valoare de 100 RON; - două corpuri suspendate cu 2 uși cu o valoare de 100 RON; - două scaune bucătărie cu o valoare de 20 RON; - frigider Arctic 240 cu o valoare de 100 lRON; - două dulapuri suspendate cu geam cu o valoare de 60 RON; - aspirator cu o valoare de 60 RON; - mașină de spălat mică cu o valoare de 40 RON; - masă plus două scaune din cu o valoare de 40 RON; - dulap cu 2 corpuri cu 2 uși fiecare set cu o valoare de 30 RON; - cuier perete hol cu o valoare de 30 RON; - două carpete 1,4 x 0,6m cu o valoare de 20 RON; - garnitură mobilă tineret compusă din pat dublu cu ladă, dulap haine cu 2 uși cu etajera mare și noptieră mică, birou cu suport pentru cărți cu etajeră, corp mobil și 3 sertare, scaun ergonomic cu o valoare de 800 RON; - etajeră pantofi cu 4 sertare cu o valoare de 40 RON; - radiocasetofon cu CD, telecomandă Philips cu o valoare de 250 RON, - carpetă persană 1,2/0,8 m cu o valoare de 80 RON; - lustră aurie cu 3 brațe cu o valoare de 300 RON; - veioză pentru birou cu o valoare de 70 RON; - galerie lemn + perdea ( 3 x 3 ) cu o valoare de 800 RON; - TV Philips cu diagonala de 37 cm eu telecomandă, fixat pe suport metalic cu o valoare de 600 RON; - 2 veioze braț lemn cu o valoare de 60 RON; - lustră cu 3 brațe aurie cu o valoare de 100 RON; - două carpete persane cu o valoare de 20 RON; - dulap hol cu două uși cu oglindă cu corpuri suprapozabile cu 2 uși cu o valoare de 500 RON; - dulap hol cu 2 uși montat pe perete și un dulap suprapozabil cu 2 uși culisante cu o valoare de 360 RON; - dulap baie cu 2 uși și oglindă cu o valoare de 160 lei RON; - mașină de spălat cu o valoare de 500 RON; - oglindă baie cu veioză incorporată și geam cu o valoare de 170 RON - două aplice hol cu o valoare de 120 RON; - bibliotecă modulară formată din 7 corpuri cu o valoare de 1800 RON, - TV Philips diagonala 54 cm cu o valoare de 400 RON; - set 3 măsuțe joase lemn maro cu o valoare de 100 RON; - lampadar eu picior înalt și abajur eu o valoare de 100 RON; - radiator electric, 10 elemenți, cu o valoare de 100 RON; - lustră 5 brațe aurie, cu o valoare de 300 RON; - fier de călcat cu o valoare de 25 RON; - 3 corpuri iluminat îngropate în plafon cu o valoare de 200 RON; - dulap cu 2 uși cu o valoare de 100 RON; - set cuier cu 2 uși înalte cu oglindă cu o valoare de 500 RON; - un corp pentru încălțăminte și suport cu 3 agățători cu o valoare de 400 RON; - plafonieră cu o valoare de 80 RON; - frigider cu congelator 280 - cu o valoare de 700 RON; - una garnitură mobilă bucătărie compusă din masă, mască chiuvetă cu etajera și suport gunoi, dulăpior cu 4 dulapuri suspendate din care unul cu geam sablat cu o valoare de 1400 RON; - hotă cu o valoare de 100 RON; - aragaz cu o valoare de 550 RON; - etajera culisantă cu suport pentru sticle cu o valoare de 100 RON; - 4 scaune cu de bucătărie cu o valoare de 180 RON; - corp iluminat bucătărie cu o valoare de 40 lRON; - prăjitor pâine cu o valoare de 60 RON; storcător fructe cu o valoare de 210 RON; - tocător carne cu o valoare de 120 RON; - canapea piele cu o valoare de 1800 RON; - șezlong piele cu o valoare de 1100 RON; - taburete piele cu o valoare de 300 RON; - doi tabureți mici piele cu valoare de 500 RON; - masă cu 6 scaune tapisate cu o valoare de 2900 RON; - canapea extensibila 2 persoane cu lemn cu o valoare de 300 RON - 2 fotolii cu o valoare de 160 RON; - masa plianta 6 persoane cu role plastic si finisaj stejar cu o valoare de 100 lei RON; - 6 scaune pliabile lemn cu o valoare de 120 RON; - corp biblioteca cu 4 rafturi finisaj stejar cu o valoare de 180 RON; - masa TV cu o valoare de 80 RON; - cuier cu o valoare de 120 RON; s-a dispus sistarea stării de codevălmășie, au fost atribuite reclamantei pârâte (fostă ), în deplină proprietate și posesie, bunurile mai sus arătate, a fost obligată reclamanta-pârâtă (fostă ) să plătească pârâtului reclamant G suma de 97412,35 lei RON, cu titlu de sultă, s-a dispus ieșirea din indiviziune a pârâtului reclamant G și a reclamantei pârâte (fostă ), pârâților reclamanți și cu privire la apartamentul nr. 3 situat în,-, bl. 6, județul B și la apartamentul nr. 49, situat în B,-, - 4, D,. 3, sector 6 și au fost atribuite reclamantei pârâte (fostă ) și pârâților reclamanți și în deplină proprietate și posesie apartamentul nr. 3, situat în,-,. 6, județul B și apartamentul nr. 49, situat în B,-, - 4,. D,. 3, sector 6.
De asemenea, prima instanță a constatat că pârâtul reclamant G are un drept de creanță în cuantum de 11958,60 RON, constând în îmbunătățirile aduse la apartamentul din B și de 6037,79 RON, constând în îmbunătățirile aduse apartamentului din, a obligat reclamanta pârâtă (fostă ) la plata către pârâtul-reclamant Gas umei de 4499,14 RON, reprezentând 1/4 din dreptul de creanță, a obligat pârâtul reclamant la plata către pârâtul reclamant Gas umei de 4499,14 RON, reprezentând 1/4 din dreptul de creanță, a obligat pârâta reclamantă la plata către pârâtul reclamant Gas umei de 4499,14 RON, reprezentând 1/4 din dreptul de creanță, a dispus instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtului-reclamant G asupra apartamentului 49 din B,-, - 4, se. D,. 3, sector 6, până la plata sultei și a contravalorii dreptului de creanță, a obligat reclamanta pârâtă (fostă ) și pârâtul-reclamant G să lase pârâților-reclamanți și în deplină proprietate și liniștită posesie următoarele bunuri: un pat din lemn masiv cu două noptiere, șifonier, mobilă bucătărie, frigide, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe la data de 4.08.2006 a declarat apel pârâtul reclamant G, iar la data de 8.08.2006 au declarat apel pârâții reclamanți și, cererile fiind înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la 17.08.2006.
Prin decizia civilă nr. 1756/13.12.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-au respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta - reclamanta (fosta ) și de apelanții - pârâți G, și împotriva sentinței civile nr. 4722/30.06.2006, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B, în dosarul nr. - (3712/2005).
Împotriva acestei decizii la data de 28.02.2007 a declarat recurs pârâtul G, iar la data de 1.03.2007 au declarat recurs pârâții reclamanți și și reclamanta pârâtă (fostă ), care au fost înregistrate la 16.03.2007 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală.
Prin decizia civilă nr. 306 R/10.05.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală, s-au admis recursurile declarate de recurenții, și, respectiv de către recurentul G împotriva deciziei civile nr. 4722/30.06.2006 pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor de către aceeași instanță.
Curtea a reținut că instanța de apel era datoare ca, respectând dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, să răspundă tuturor susținerilor formulate de către părți prin motivele de apel, argumentând motivele în fapt și în drept pentru care au fost înlăturate criticile, pentru a permite astfel exercitarea controlului de legalitate a deciziei în calea de atac a recursului.
Motivarea instanțelor în privința respingerii cererii pârâtului reclamant de efectuare a unor noi expertize tehnice a celor două apartamente, pe seama faptului că valoarea acestora a fost stabilită în euro, încălca principiul egalitarismului, specific partajului, câtă vreme valoarea apartamentelor și, în general, a imobilelor, în cadrul unei economii de piață aflate în continuă efervescență nu ține seama numai de modul de cotare a leului în raport de valutele străine de referință, ci și de necesarul de locuințe, piața imobiliară având un specific aparte față de cea a bunurilor de consum.
Cauza a fost reînregistrată la data de 3.10.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 87A/21.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis apelul formulat de către apelanta-reclamantă-pârâtă și apelanții-pârâți-reclamanți și; a admis apelul apelantului-pârât-reclamant G; a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a admis în parte cererea principală modificată; a admis în parte cererea reconvențională a pârâtului-reclamant G; a admis în parte cererea reconvențională a pârâților-reclamanți și; a dispus sistarea stării de devălmășie între reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant G; a atribuit reclamantei-pârâte bunurile mobile; a dispus ieșirea din indiviziune a pârâtului-reclamant, pe de o parte, respectiv a reclamantei-pârâte și pârâților-reclamanți și, pe de altă parte, asupra apartamentului din B; a atribuit reclamantei-pârâte și pârâților-reclamanți și apartamentul din B,-, -. B,. 3, sector 6 și a menținut starea de indiviziune între aceștia; a dispus ieșirea din indiviziune a tuturor părților asupra apartamentului din,-,. 6,. 3, județ B; a atribuit pârâtului-reclamant G apartamentul din,-,. 6,. 3, județ B; a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant Gas umei de 89593,5 lei, cu titlu de sultă; a obligat pârâtul-reclamant G la plata către pârâții-reclamanți și a sumei de 127.819,5 lei, cu titlu de suItă; a constatat că pârâtul-reclamant G are un drept de creanță doar cu privire la îmbunătățirile efectuate la apartamentul din B, în valoare de 11958,60 lei; a obligat reclamanta-pârâtă și pârâții-reclamanți și la plata către pârâtul-reclamant Gas umei de 11958,60 lei, drept de creanță; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și a compensat cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut, asupra apelului formulat de apelantul pârât reclamant G, că în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea apelantului pârât-reclamant G doar suma de 11958,60 lei, cu titlu de drept de creanță cu privire la îmbunătățirile efectuate la apartamentul din B,-, -. B,. 3, sector 6, doar acestea fiind dovedite prin facturile depuse la dosar.
Instanța de fond a apreciat corect natura juridică de bun propriu a acțiunilor și, pe cale de consecință, a sumelor de bani rezultate din vânzarea acestora, față de prevederile ari. 31 lit. d din Codul familiei, întrucât, din declarațiile martorilor audiați, în fond și apel, reiese că aceste acțiuni se acordau periodic, pentru merite în muncă, cu titlu de premiu.
Tribunalul a mai reținut și că faptul contractării unor împrumuturi de către apelant, atestat și prin declarațiile martorilor, nu este de natură a determina acordarea în favoarea acestuia a unui drept de creanță, întrucât împrumuturile din timpul căsătoriei, pentru achiziționarea unui imobil bun comun, au regimul juridic al unor datorii comune, iar sumele de bani astfel folosite nu sunt bunuri proprii.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la aspectul că instanța de fond nu a procedat la reactualizarea valorilor stabilite prin expertize în iunie-iulie 2005, instanța de apel l-a apreciat ca fiind întemeiat, în scopul determinării valorii imobilelor efectuându-se în apel noi expertize imobiliare, în concordanță și cu dispozițiile din decizia pronunțată în recurs, raportat la prevederile art. 315 alin. 1.pr.civ.
Raportat la motivul de apel privind atribuirea imobilului din, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6739Cod procedură civilă, potrivit căruia la formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. De asemenea, raportat la prevederile art. 741 Cod civil, tribunalul a reținut că la formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare.
Întrucât foștii soți au dobândit în coproprietate două imobile, văzând cota parte de 50% la dobândirea acestora pentru fiecare, natura bunurilor în discuție, precum și necesitatea asigurării unei juste împărțiri în natură, în concordanță cu prevederile legale mai sus expuse, tribunalul a apreciat acest motiv de apel ca fiind fondat și a atribuit apelantului pârât-reclamant G apartamentul din.
Tribunalul a apreciat că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului pârât reclamant G în raport de cererea de revendicare mobiliară formulată de pârâții reclamanți și. Astfel, din probele administrate, astfel cum a reținut și instanța de fond, reiese că pârâtul reclamant G și reclamanta pârâtă sunt cei care folosesc patul din lemn masiv cu două noptiere, aflate în apartamentul bun comun din B, tot aceștia fiind și cei care au depozitat și au folosit celelalte bunuri mobile, iar niciunul dintre martori nu a putut să ofere detalii asupra altui posesor pentru aceste bunuri, astfel încât calitatea procesuală pasivă pentru restituirea acestor bunuri, proprietatea apelanților pârâți reclamanți și, aparține foștilor soți.
Este întemeiat motivul de apel referitor la faptul că în mod greșit instanța de fond obligă reclamanta pârâtă și pârâții reclamanți și la plata către apelantul pârât reclamant a sumei reprezentând drept de creanță - îmbunătățiri raportat la cota acestuia de 1/4 din imobil, având în vedere că, printr-o astfel de împărțire, apelantul pârât reclamant G nu primește toată valoarea îmbunătățirilor realizate, ci doar cota de 3/4 din acestea, iar imobilele nu i s-au atribuit, pentru a se putea eventual aprecia că această cotă îi profită în natură.
Asupra apelului formulat de către apelanta reclamantă pârâtă, apelanții pârâți reclamanți și, tribunalul a reținut următoarele:
Primul motiv de apel, referitor la greșita reținere a instanței de fond a dreptului de creanță în favoarea pârâtului reclamant G este întemeiat parțial, doar raportat la imobilul din,-,. 6,. 3, județ B, pentru cel din B instanța arătând mai sus considerentele sale în sensul reținerii acestuia.
În ceea ce privește apartamentul din, instanța a apreciat că nu poate fi reținută susținerea pârâtului reclamant G în sensul că ar fi efectuat îmbunătățiri din surse financiare proprii.
Totodată, tribunalul a reținut că dreptul de retenție asupra apartamentului din B se impune a fi instituit în favoarea pârâtului reclamant G doar până la plata creanței în strânsă legătură cu imobilul (sultă, contravaloare îmbunătățiri), dar și în legătură cu bunurile mobile aflate în acesta, atribuite în totalitate de instanța de fond reclamantei pârâte și pentru care datorează, de asemenea, sultă.
Este întemeiat și motivul de apel referitor la modul de calcul greșit în ceea ce privește împărțirea sultelor și a dreptului de creanță, fără a se observa de instanța de fond că pârâții reclamanți au fost obligați de două ori la plata îmbunătățirilor, atât în raport de dreptul de creanță, cât și în raport de sulta raportată la valoarea imobilelor cu îmbunătățiri.
Reținând că masa partajabilă a soților este formată din cota de din cele două imobile, respectiv din bunurile mobile necontestate reținute de instanța de fond, în valoare totală de 434.826 lei, tribunalul i-a atribuit pârâtului-reclamant G apartamentul din și, pentru egalizarea loturilor, a obligat-o pe reclamanta-pârâtă la plata către pârâtul-reclamant Gas umei de 89593,5 lei, cu titlu de sultă, respectiv pe pârâtul-reclamant G la plata către pârâții-reclamanți și a sumei de 127.819,5 lei, sultă, reprezentând cota de 1/2 din imobil a acestora.
Tribunalul a constatat și că pârâtul-reclamant G are un drept de creanță doar cu privire la îmbunătățirile efectuate la apartamentul din B, în valoare de 11958,60 lei și a obligat reclamanta-pârâtă și pârâții-reclamanți și la plata către pârâtul-reclamant Gas umei de 11958,60 lei, drept de creanță.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 13.03.2009 a declarat recurs pârâtul-reclamant G, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 18.03.2009.
1. În motivare, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, recurentul-pârât-reclamant a arătat că instanța de apel în mod greșit nu i-a acordat în întregime creanța născută din îmbunătățirile aduse imobilelor. În mod greșit instanța de apel a reținut contribuția intimaților la îmbunătățirile aduse imobilului din B, constituită din avansul încasat.
Motivarea instanței de apel cu privire la acest motiv de apel este cu totul nesatisfăcătoare ținând seama de dovezile administrate, ce trebuia a fi completate cu prezumțiile născute în cursul judecății.
Astfel, a dovedit existența îmbunătățirilor prin expertiză; a dovedit că îmbunătățirile le-a efectuat personal din venituri proprii (cu precădere pentru B, în proporție de peste 90% în ), prin înscrisuri și depozițiile martorilor, astfel că instanța în mod greșit i-a atribuit un drept de creanță infim de aproximativ 3.000 de euro pentru B și 1.000 euro pentru, când față de probele administrate se impunea admiterea acestui capăt de cerere privind creanța din cererea sa reconvențională în totalitate.
Această aplicare greșită a legii derivă din faptul că instanța de apel nu i-a analizat în întregime critica și nu a avut în vedere obligația legală de a afla adevărul, conform art. 129 Cod procedură civilă, analizând cauza sub toate aspectele inclusiv a necesității analizării dovezii testimoniale în ansamblul întregului probatoriu administrat, precum și a mărturisirii la interogatoriu, a reclamantei și pârâților-reclamanți.
Dacă în ceea ce privește lucrările și dreptul de creanță nu au existat nici contestații și nici greșeli ale celor două instanțe, în schimb, în ceea ce privește persoana care le-a suportat, instanța în mod greșit a apreciat că acestea nu au fost efectuate de către recurentul-pârât-reclamant, limitându-se la a cerceta doar facturile, agravată de faptul că aceasta bine constată faptul că îmbunătățirile pentru imobilul din B nu au fost realizate de către părțile adverse.
În lipsa motivelor de înlăturare a depozițiilor, acestea trebuiau avute în vedere în totalitate la deliberare de către instanțe, completând înscrisurile depuse, respectiv facturile. La acestea trebuia adăugate prezumțiile derivate din probatoriul administrat, astfel că, sub acest aspect, instanța a greșit.
Recurentul-pârât-reclamant a mai arătat că martorii propuși de reclamantă și pârâții au fost nesinceri, astfel că depozițiile lor trebuie înlăturate.
Mai arată că prin contractul de vânzare-cumpărare prezentat ca dovadă a obținerii veniturilor necesare, autentificat de același notar care a autentificat și antecontractul, se arată că prețul s-a plătit astfel: prin antecontract 2.500 Euro, iar restul de preț la data autentificării, din surse proprii și din împrumut bancar.
Ca atare, mențiunile făcute de notarul public au deplină credință până la înscrierea în fals (conform.art.1173 Cod civil), iar în contra acestora, depoziția martorilor nu poate fi admisă, conform art.1191 Cod procedură civilă.
Martorul audiat în fața instanței de apel d e către reclamantă și pârâții este nesincer, nevizitând niciodată imobilul din B, atunci când s-au efectuat îmbunătățirile, necunoscându-l pe recurent și nediscutând niciodată cu el, nu a putut constata prin propriile-i simțuri faptele despre care declară. Este evident faptul că mărturia estepro causa, informațiile martorului provenind numai de la părțile adverse și după efectuarea îmbunătățirilor, respectiv atunci când ei, foștii soți, erau deja despărțiți în fapt și litigiul era iminent.
Recurentul concluzionează că martorii audiați la propunerea reclamantei și pârâților au fost de rea-credință, iar mărturia lor trebuie înlăturată, de vreme ce actul adițional nu are eficiență juridică (trebuind a fi înlăturat la rândul său), neputând face dovada plății suplimentare invocate de pârâții-reclamanți.
În ceea ce privește poziția reclamantei și pârâților, instanța de apel trebuia să țină seama de recunoașterea acestora, căci, indirect, recunoscând că nu s-au ocupat deloc de efectuarea acestor îmbunătățiri, pentru imobilul din B, atât soția recurentului (ce a recunoscut că a fost mai mult plecată) cât și (cu motivarea puerilă că l-a însărcinat pe recurent), ecunosc de fapt că îmbunătățirile au fost efectuate exclusiv de recurent, căci altfel i-ar fi interesat cel puțin verificarea efectuării lucrărilor.
De altfel, această prezumție simplă a recunoașterii este întărită de poziția oscilantă a reclamantei pârâte, care prin cererea introductivă de instanță afirma că îmbunătățirile sunt făcute de foștii soți în comun, pentru ca, ulterior, în cererea precizatoare să afirme că sunt făcute cu banii pârâților reclamanți și, care au și formulat cerere reconvențională în acest sens.
2. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.6 și 9 Cod procedură civilă, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de apel a scăzut contravaloarea dreptului de creanță din valoarea apartamentului din B și a micșorat astfel nelegal sulta ce i se cuvenea.
În drept, a invocat dispozițiile art.299 și urm. Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași hotărâri judecătorești, precum și împotriva încheierii interlocutorii din data de 07.01.2009, la data de 26.03.2009 au declarat recurs reclamanta-pârâtă () și pârâții-reclamanți și, criticile formulate de aceștia vizând:
- greșita respingere a cererii formulate de aceștia la 07.01.2009 de a se efectua un supliment la rapoartele de expertiză tehnică imobiliară, având unic obiectiv stabilirea valorii de circulație actuale a acestora ținând seama de evoluția preturilor pe piața imobiliară;
- greșita reținere în favoarea pârâtului-reclamant a dreptului de creanță rezultat din îmbunătățirile aduse apartamentului din B, îmbunătățiri reținute ca fiind făcute de G din surse proprii;
- greșita atribuire a bunurilor mobile existente în apartamentul din altei părți decât celei căreia i-a fost atribuit apartamentul;
- greșita atribuire a apartamentului din în favoarea pârâtului reclamant
OG1. Prin primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 cpt.7 Cod procedură civilă, recurenta-reclamantă-pârâtă și recurenții-pârâți-reclamanți au arătat că au criticat soluția instanței de fond referitoare la reținerea unui drept de creanță în favoarea pârâtului-reclamant G dat de contravaloarea îmbunătățirilor aduse apartamentului din B, pe care acesta le-ar fi suportat din banii săi proprii.
Or, instanța de fond a apreciat neîntemeiată această critică fără însă a arăta de ce a socotit așa.
2. Hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța a făcut o greșită aplicare a legii atunci când, prin încheierea pronunțată la 07.01.2009, le-a respins cererea de efectuare a unui supliment la rapoartele de expertiză tehnică imobiliară având unic obiectiv stabilirea valorii de circulație actuale a acestora ținând seama de evoluția prețurilor pe piață imobiliară, cerere întemeiată pe argumentul că este de notorietate faptul că prețurile apartamentelor au scăzut mult față de momentul evaluării acestora, iar partajul trebuie să reprezinte o modalitate justă de împărțire a bunurilor comune și nu un mijloc de îmbogățire sau sărăcire a unora dintre copartajanți în detrimentul sau în favoarea celorlalți coproprietari.
Instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6739Cod procedură civilă atunci când a stabilit loturile coproprietarilor întrucât:
1. atribuit toate bunurile mobile reclamantei-pârâte în condițiile în care a atribuit un apartament unuia din foștii soți și un apartament celuilalt fost soț, nesocotind astfel criteriul relativ la natura bunurilor de împărțit. Or, bunurile mobile aflate în apartamentul din au fost achiziționate de toți coproprietarii deodată cu apartamentul și este util să rămână în același apartament (dobândit ca și casă de vacanță mobilat), deoarece scoase de acolo își vor pierde valoarea.
2. atribuit în mod greșit apartamentul din paratului-reclamant
neținând seama de:
- faptul că acesta deține o cotă de 25% din apartament, în timp ce recurenții dețin 75% din acesta;
- apartamentul a fost dobândit ca locuința de vacanță și aceasta funcțiune va fi păstrată și în continuare, în măsura în care li se va admite recursul și le va fi atribuit, servind astfel în continuare necesităților pentru care a fost dobândit, respectiv pentru ca minora - fiica foștilor soți, încredințată mamei spre creștere și educare, să-și poată petrece vacanțele acolo, iar coproprietara pârâta-reclamantă își va putea trata afecțiunile;
- argumentul reținut de instanța de apel - o justă împărțeală în natură a bunurilor foștilor soți - nu poate fi suficient pentru a hotărî atribuirea acestui imobil către pârâtul-reclamant, pe de o parte pentru că chiar acesta susține în cererea reconvențională că dorește să-l înstrăineze, iar scopul obținerii unei sume de bani rezultate din vânzarea apartamentului ar putea fi atins prin atribuirea imobilului celorlalți coproprietari și obligarea acestora la plata suItei către coproprietarul care își dorește obținerea unei sume de bani, iar pe de altă parte pentru că nu respectă criteriul priorității cotei părți majoritare deținute de un coproprietar (sens în care solicită a se lua act de faptul că și-au arătat încă de la început intenția de a rămâne în indiviziune, așa încât împreuna dețin o cotă de din apartament în timp ce pârâtul-reclamant doar ).
3. Instanța a greșit atunci când a stabilit cuantumul suItei pe care și-o datorează coproprietarii pornind chiar de la valoarea totală a masei partajabile care este de 404.642 lei (compusă din 208.300 lei și 196.342 lei) și nu de 434.826 lei, deci chiar în situația în care instanța de recurs va considera ca fiind corectă modalitatea de împărțire a bunurilor comune, solicită a se constata că sunt greșit stabilite sultele la care sunt obligați coproprietarii între ei.
Recurenții și-au întemeiat recursul în drept pe dispozițiile art.299, 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă, art. 312 și art. 6739Cod procedură civilă.
La termenul din 27.04.2009, intimații pârâți reclamanți și, precum și reclamanta-pârâtă au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului declarat de recurentul pârât reclamant ca nefondat.
În motivare, au arătat, referitor la criticile formulate de acesta cu privire la modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, că în realitate din probele administrate rezultă fără dubii situația reală, respectiv faptul că părțile - cele două familii - au participat cu sume egale la dobândirea celor două apartamente, iar îmbunătățirile apartamentului din B au fost făcute exclusiv cu banii familiei (aceștia provenind din diferența de preț rezultată între suma încasată din vânzarea apartamentului cu 2 camere și din suma plătită de părți pentru achiziționarea apartamentului cu 3 camere), de efectuarea acestora ocupându-se îndeosebi de către G, întrucât acesta urma să locuiască în acel apartament și este inginer constructor.
Cât despre criticile formulate împotriva deciziei civile recurate relative la modalitatea de soluționare a cererii prin care Gas olicitat a se constata că și îmbunătățirile făcute la apartamentul cu două camere din sunt tot rodul contribuției sale proprii, fiind făcute cu bani provenind din vânzarea bunurilor proprii, respectiv din vânzarea acțiunilor, solicitând a se constata că sunt în mod evident nefondate cel puțin din perspectiva faptului că acțiunile au fost înstrăinate în 2004, iar îmbunătățirile au fost făcute la finele anului 2002.
Intimații și-au întemeiat în drept întâmpinarea pe dispozițiile art.115 și urm. Cod procedură civilă.
La termenul din 25.05.2009, recurenta reclamantă pârâtă și recurenții pârâți reclamanți și au renunțat la recursul declarat împotriva încheierii interlocutorii din 7.01.2009 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr-.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
1. Referitor la recursul declarat de recurentul-pârât-reclamant G, Curtea reține, cu privire la prima critică invocată de către acesta, că el de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Raportând motivele de apel formulate de acesta cu privire la cuantumul creanței născute din efectuarea îmbunătățirilor la imobilele dobândite în timpul căsătoriei a considerentele deciziei civile recurate, se constată că tribunalul a răspuns celor mai importante critici formulate de către apelant împotriva hotărârii primei instanțe vizând aspectul în discuție.
Astfel, instanța de apel a arătat de ce nu a reținut în integralitate declarațiile martorilor apelantului-pârât-reclamant, și anume faptul că probele respective se bazează pe afirmațiile acestuia. De asemenea, în contextul în care a reținut atât contribuția apelantului reclamant, cât și a apelanților pârâți-reclamanți la efectuarea îmbunătățirilor, a prezentat modul în care a raționat pentru a ajunge la concluzia că valoarea dreptului de creanță se poate aprecia doar în raport de valoarea facturilor emise pe numele lui G, și anume împrejurarea că din celelalte probe pe care le-a administrat nu a reieșit concret ce sume a alocat acesta în scopul arătat.
Cu toate acestea, tribunalul nu a contracarat argumentele apelantului-pârât-reclamant privind nesinceritatea martorilor părții adverse și nici pe cele referitoare la recunoașterea indirectă a reclamantei și a pârâților în sensul contribuției exclusive a acestuia la efectuarea îmbunătățirilor.
Instanța de recurs nu poate suplini motivarea instanței de apel sub aspectele menționate, care vizează probleme de fapt, dat fiind că nu are conferită de lege posibilitatea de a analiza decât chestiuni de legalitate, conform art. 304.pr.civ.
2. C de-al șaselea motiv de recurs are în vedere situația în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, iar cel de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Sub un prim aspect, Curtea constată că prin cererea reconvențională depusă la data de 14.02.2005, la pct. 7 și 8, recurentul-pârât-reclamant a solicitat să se constate că a efectuat îmbunătățiri asupra imobilului din B,-, -. B,. 3,. 49, sector 6, în cuantum de 13.500 euro, prin contribuție proprie și respectiv să se constate că a efectuat îmbunătățiri asupra imobilului din,-,. 6,. 3, jud. B, în cuantum de 2.700 euro, prin contribuție proprie. În motivarea cererii sale, a arătat, cu privire la cele două sume de bani, că din acest considerent deține drepturi de creanță suplimentare asupra celor două imobile, care urmează a se scădea de la masa partajabilă.
Prin decizia civilă recurată s-a constatat că pârâtul-reclamant are un drept de creanță doar cu privire la îmbunătățirile efectuate la apartamentul din B, în valoare de 11.958, 60 lei și au fost obligați reclamanta-pârâtă și pârâții-reclamanți și la plata către pârâtul-reclamant Gas umei de 11.958,60 lei, drept de creanță.
Prin urmare, nu se poate reține că recurentului-pârât-reclamant i s-ar fi acordat ceea ce nu a cerut.
În al doilea rând, Curtea reține că, principial, situația în care unul dintre coproprietari aduce îmbunătățiri unui imobil aflat în coproprietate trebuie tratată similar aceleia în care un terț aduce îmbunătățiri unui imobil aflat în coproprietate.
Pe cale de consecință, după cum terțul poate pretinde obligarea coproprietarilor la plata sumei de bani investite în îmbunătățiri, iar titularii dreptul de proprietate comună partajează bunul la valoarea de circulație actuală și în funcție de starea sa actuală, incluzând deci sporul de valoare datorat îmbunătățirilor, tot astfel acel proprietar care în mod exclusiv a adus îmbunătățiri imobilului poate solicita celorlalți coproprietari sumele de bani corespunzătoare investiției sale, ceea ce nu este de natură să producă vrea consecință asupra modalității de desfășurare a operațiunii juridice a partajului - care constituie un aspect distinct al pretențiilor reciproce dintre părți -, implicit asupra modului de stabilire a valorii bunului și a valorii sultelor, și aceasta indiferent de persoana căreia i se atribuie bunul în natură.
Curtea nu poate verifica însă dacă în cauză au fost aplicate aceste reguli de drept, întrucât decizia recurată nu indică valorile fiecăruia din bunurile avute în vedere de către instanță sau cel puțin, în privința bunurilor mobile, valoarea totală a acestora, și nici calculele matematice prin care au fost stabilite valoarea totală a masei partajabile, precum și valorile sultelor.
Nu se poate determina astfel dacă instanța de apel a luat în considerare valorile imobilelor fără îmbunătățiri sau cu îmbunătățiri, în condițiile în care prin prima expertiză, întocmită de expert, s-a stabilit că valoarea de circulație a apartamentului situat în,-,. 6 este de 246.022 lei, la care se adaugă valoarea lucrărilor de îmbunătățiri și modernizări executate după cumpărarea apartamentului, de 9.617 lei, valoarea apartamentului fiind astfel de 255.639 lei, iar prin cea de-a doua expertiză, întocmit de expert, s-a stabilit că valoarea de piață estimată a apartamentului situat în B,-, -. B, sector 6 este de 500.800 lei, iar valoarea estimată a îmbunătățirilor este de 67.543 lei.
Din acest considerent, împrejurarea că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină cu privire la aspectele în discuție nu numai că se constituie într-o încălcare a dispozițiilor art. 261.pr.civ. și a principiilor care se degajă din practica Curții Europene a Drepturilor Omului: "motivarea hotărârilor judecătorești reprezintă - o garanție împotriva arbitrariului, ce s-ar putea crea în absența evocării rațiunilor ce au determinat o anumită soluție" (cauzaAlbina contra României, hotărârea din 28 aprilie 2005), dar face și imposibilă exercitarea controlului judiciar, Curtea neputând să determine dacă susținerea recurentului-pârât-reclamant potrivit căreia instanța de apel a scăzut contravaloarea dreptului său de creanță din valoarea apartamentului din B, micșorându-i astfel sulta, corespunde realității.
II. 1. În ceea ce priveșterecursul formulat de recurenta-reclamantă-pârâtă (fostă ) și de recurenții-pârâți-reclamanți și, Curtea constată că instanța de apel, contrar susținerilor acestora, a argumentat, în cadrul considerentelor referitoare la apelul părții adverse, includerea sumelor de bani provenite din vânzarea acțiunilor în categoria celor prevăzute de art. 31 lit. d Cod fam. arătând că din declarațiile martorilor audiați, în fond și apel, reiese că aceste acțiuni se acordau periodic, pentru merite în muncă, cu titlu de premiu.
De asemenea, tribunalul a răspuns criticii conform căreia nu reiese că lucrările de îmbunătățire au fost efectuate din banii personali ai pârâtului-reclamant, întrucât din probatoriul administrat a rezultat că de fapt aceste optimizări au fost realizate cu banii familiei și, pârâtul-reclamant G fiind cel care s-a ocupat de coordonarea lucrărilor, alegerea materialelor, supravegherea muncitorilor. Astfel, instanța de apel a arătat că, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, precum și din declarațiile martorilor, respectiv, audiați la judecata în fond, precum și în apel, apelantul-pârât-reclamant, în perioada apropiată efectuării îmbunătățirilor la imobilul apartament din B, a vândut acțiuni acordate de societatea angajatoare cu titlu de premiu, iar cu o parte din banii obținuți, bun propriu, a participat la efectuarea îmbunătățirilor în discuție.
2. Ipoteza a doua a art. 304 pct. 9.pr.civ. -încălcarea sau aplicarea greșită a legii- are în vedere situațiile în care instanța recurge la textele de lege aplicabile speței, dar fie le încalcă, în litera sau spiritul lor, fie le aplică greșit, interpretarea pe care le-o dă fiind prea întinsă sau prea restrânsă, ori cu totul eronată.
Prin concept, motivul de recurs nu include deci și cazurile în care greșeala de raționament a instanței ar fi săvârșită în legătură cu premisa minoră a silogismului judiciar, și anume reținerea situației de fapt, ca urmare a aprecierii probelor administrate în cauză. Textul de lege are în vedere numai cea de-a doua etapă a activității jurisdicționale care conduce la pronunțarea soluției, respectiv confruntarea faptelor la condițiile de aplicare a regulii de drept.
Referitor la înțelesul sintagmei "încălcarea sau aplicarea greșită a legii" trebuie să se țină seama și că există texte de lege care conferă judecătorului o putere de apreciere, dându-i posibilitatea de a lua sau de a nu lua o anumită măsură. În asemenea situații, măsurile nu pot fi însă dispuse în mod discreționar, ci trebuie să fie justificate de motive pertinente și suficiente. Depășirea acestei limite, întrucât nu realizează unbilanț rezonabilal elementelor pertinente ale cauzei în procesul decizional, care este impus întotdeauna, expres sau implicit, de normele juridice incidente, constituie o încălcare a legii și, ca atare, este supusă controlului instanței de recurs. Aceasta înseamnă că, în realitate, instanțele de fond beneficiază în aceste cazuri numai de o anumitămarjă de apreciere.
Curtea reține, în primul rând, că la termenul din 25.05.2005 recurenții au renunțat la criticile formulate împotriva încheierii din 7.01.2009, prin care li s-a respins cererea de efectuare a unui supliment la rapoartele de expertiză tehnică imobiliară, având unic obiectiv stabilirea valorii de circulație actuale a acestora, astfel că nu va mai analiza critica vizând aspectul respectiv.
Pe de altă parte, instanța de apel a depășit limitele marjei sale de apreciere în cadrul aplicării criteriilor prevăzute de art. 6739.pr.civ. atunci când a atribuit toate bunurile mobile reclamantei-pârâte, în condițiile în care a atribuit un apartament unuia din foștii soți și un apartament celuilalt fost soț.
Susținerea recurenților potrivit căreia, de vreme ce bunurile mobile aflate în apartamentul din au fost achiziționate de toți coproprietarii deodată cu apartamentul, este util să rămână în același imobil (dobândit ca și casă de vacanță mobilat), deoarece scoase de acolo și-ar pierde valoarea, corespunde nu numai unei reguli de echitate, dar și prevederilor art. 741 Cod civ. potrivit căruia: "La formarea și compunerea părților, trebuie să se dea în fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe de aceeași natură și valoare".
Prin urmare, acest motiv de modificare a hotărârii atacate este întemeiat.
În schimb, instanța de apel a realizat un bilanț rezonabil al argumentelor prezentate de părți în ceea ce privește atribuirea apartamentului din intimatului-pârât-reclamant, în aplicarea aceluiași text de lege - art. 741 Cod civ. precum și a art. 6735alin. 2.pr.civ. care instituie regula partajului în natură, indiferent de cotele deținute de către părți.
În ceea ce privește ultima critică adusă hotărârii instanței de apel, sunt valabile considerațiile expuse la pct. 2, Curtea neputând verifica existența unor eventuale greșeli cu privire la cuantumul sultei, întrucât tribunalul nu a prezentat raționamentul pe baza căruia a stabilit valoarea acesteia.
Față de aceste considerente, reținând, în raport de o parte din motivele de recurs fondate că, prin neprezentarea unor elemente decisive ale raționamentului care au condus la pronunțarea soluției instanța de apel nu a intrat în cercetarea fondului, iar în raport de celelalte că fiind găsite întemeiate mai multe motive, din care unele atrag modificarea, iar celelalte casarea, că instanța de recurs este obligată să caseze în întregime hotărârea, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. să admită recursurile, să caseze decizia recurată și să trimită cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentul-pârât-reclamant și respectiv de recurenta-reclamantă-pârâtă și recurenții-pârâți-reclamanți ȘI împotriva deciziei civile nr. 87A/21.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /Tehnodact. /
2 ex./08.07.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. Sectorului 6. - Civ. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica, Mariana Haralambe
