Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 947/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (604/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.947.
Ședința publică de la 02 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
JUDECATOR - - -
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă-pârâtă )., împotriva deciziei civile nr.44 A din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant și cu intimații-intervenienți și.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta-reclamantă-pârâtă (), personal și asistată de avocat, în baza mandatului verbal dat în ședința publică de la 21.04.2009, intimatul intervenient personal, lipsind intimatul pârât reclamant și intimata intervenientăă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte depune la dosar chitanța nr.-/16.04.2009, în cuantum de 1.344 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de recurs.
Curtea ia act de faptul că taxa de timbru aferentă cererii de recurs a fost achitată la data de 16.04.2009, anterior termenului din data de 21.04.2009, recurenta reclamantă pârâtă făcând astfel dovada bunei credințe cu privire la acest aspect.
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte, învederează instanței că, pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, se află dosarul nr-, înregistrat la data de 16.04.2009, cu termen la data de 25.06.2009; depune la dosar copia acestei acțiuni și extras din sistemul informațional ECRIS, solicitând suspendarea prezentei cauze până la soluționarea celei despre care a făcut vorbire. intervenienților un exemplar al înscrisurilor depuse la dosar.
Intimatul intervenient solicită rectificarea încheierii de ședință anterioare, în sensul că, întâmpinarea pe care a formulat-o, a depus-o prin poștă și nu în sala de ședință. Totodată, învederează instanței că partea adversă nu a formulat în scris, anterior termenului, cererea de suspendare pentru a putea pregăti concluzii scrise pe acest aspect.
Curtea, după verificarea actelor și lucrărilor dosarului, constată că, întâmpinarea formulată de intimații intervenienți, a fost înregistrată la Serviciul registratură al instanței la data de 21.04.2009, dar a fost transmisă cu plicul care poartă data de 16.04.2009, aceasta fiind data care va fi luată în considerare de instanță pentru aprecierea depunerii în termen a acesteia, în considerarea dispozițiilor art.308 al.2, raportat la art.104 Cod de procedură civilă.
Intimatul intervenient arată că, în raport de faptul că, la dosar, sunt depuse două seturi de motive de recurs, ambele formulate în termen legal, urmează a se aprecia întinderea lor și însușirea acestora de către parte. Având în vedere dispozițiile art.69 alin.2 Cod de procedură civilă, precum și faptul că d-nul avocat a depus la dosar un rând de motive de recurs se poate aprecia că partea și-a însușit acest punct de vedere, rămânând ca aceasta să confirme cel de-al doilea rând de motive de recurs, respectiv cel formulat de avocat. Apreciază că motivele de recurs formulate de avocat, deși însușite de parte, care este, la termenul de astăzi, prezentă în sală, nu pot fi avute în vedere de către instanță, deoarece mandatul legal al avocatului care le-a întocmit nu există, motiv pentru care solicită înlăturarea acestor apărări.
La solicitarea instanței, recurenta reclamantă pârâtă precizează că-și însușește ambele seturi de motive de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte invocă dispozițiile Legii nr.51/1995, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, conform căreia apărătorul părții, după încheierea contractului de asistență juridică, este obligat să depună toate diligențele pentru exercitarea căii de atac. Apreciază că, atât timp cât ambele seturi de motive de recurs au fost formulate în termen și au fost însușite de către parte, ambele au eficacitate și se pot pune concluzii cu privire la acestea.
Curtea, după deliberare, în ceea ce privește motivele de recurs depuse la filele 6-12, semnate de d-na avocat, care a asistat sau reprezentat partea în apel, conform înscrisurilor de la filele 3 și 47 dosar apel, Curtea consideră că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.69 al.2 Cod de procedură civilă, întrucât exista posibilitatea exercitării unei căi de atac, ce s-ar fi putut pierde prin neuz. În ceea ce privește motivele de recurs depuse la filele 2-4, de către d-nul avocat, care, la acel moment, respectiv al depunerii, nu reprezenta partea, Curtea apreciază că și acestea învestesc instanța, întrucât au fost însușite, la acest termen, de către recurentă și ele sunt depuse cu respectarea termenului legal prevăzut de art.301 Cod de procedură civilă. Curtea apreciază că limitele obiective ale judecării recursului vor fi guvernate de ambele seturi de motive de recurs, depuse cu respectarea termenului legal de 15 zile, urmând ca instanța să aibă în vedere faptul că s-a dat o declarație verbală prin care partea îl împuternicește pe d-nul avocat să o asiste în această fază procesuală. Curtea, având în vedere faptul că, prin întâmpinarea depusă la dosar, intervenienții au răspuns la toate motivele de recurs consideră că acestora le-au fost respectate toate garanțiile procesuale.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de suspendare a cauzei formulată de către recurenta reclamantă pârâtă.
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte apreciază oportună suspendarea prezentei cauze, până la soluționarea celei aflate pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, având ca obiect constatarea nulității și, în subsidiar, rezoluțiunea ante-contractului de vânzare cumpărare.
Intimatul intervenient solicită respingerea cererii de suspendare, apreciind că cele două acțiuni, prezenta și respectiv cea aflată pe rolul Judecătoriei sectorului 1, sunt contradictorii, deoarece, în cea de față, prin cererea reconvențională, se solicită anularea antecontractului de vânzare cumpărare iar în cealaltă se solicită, în subsidiar, rezoluțiunea acestuia, ceea ce înseamnă că se pornește de la premisa că acest act a fost valabil încheiat. Mai arată că executarea silită nu a fost începută.
Curtea, după deliberare, având în vedere că cererea reconvențională formulată de recurenta reclamantă, la data de 25.11.2006, față de cererea de intervenție în interes propriu, este în mod esențial aceeași cu cererea existentă pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B, prezenta aflându-se în faza de judecare a recursului iar cea aflată pe rolul Judecătoriei sectorului 1, aflându-se în faza de judecare a fondului, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.244 al.1 pct.1 Cod de procedură civilă, pentru a se putea dispune suspendarea prezentei cauze.
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisuri în dovedirea faptului că banii menționați în antecontract, cât și cei reprezentând prețul vânzării nu i-au fost niciodată puși la dispozițiile. Arată că a întreprins demersuri la bancă, pentru a obține aceste înscrisuri, dar nu a intrat încă în posesia lor.
Intimatul intervenient pune concluzii de respingere a probei solicitată de către recurentă, arătând că nu s-a ajuns la încheierea contractului final și nu a susținut vreodată că ar fi transferat, în vreun cont bancar, suma de bani care i se cuvenea recurentei, ci că a fost angajat un credit bancar, cu două luni înainte de încheierea contractului, cu ipotecarea unui alt imobil pe care îl deținea, iar faptul că a ținut la dispoziția acesteia suma în cauză îl afecta financiar cu o sumă considerabilă.
Curtea, după deliberare, respinge ca neconcludentă proba cu înscrisuri solicitată de către recurentă, având în vedere susținerile de la acest termen ale intimatului intervenient, în sensul că nu a depus nicio sumă de bani în vreun cont bancar.
Părțile declară că nu mai au alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii cererii principale și reconvenționale, precum și respingerea cererii de intervenție în interes propriu. În subsidiar, solicită, în măsura în care nu se va dispune anularea antecontractului, solicită rezoluțiunea acestuia pentru neplata prețului în termenul prevăzut și pentru vicierea consimțământului prin violență. Precizează că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată. Totodată, solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei reclamante pârâte invocă dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod de procedură civilă.
Arată că decizia atacată nu conține motivele pe care se întemeiază și existând contradicții între considerente și dispozitiv.
De asemenea, susține că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale privitoare la încheierea și executarea contractelor, deoarece, deși a invocat o serie de motive de drept care conduc la anularea sau rezoluțiunea contractului, acestea au fost ignorate de către instanță.
Invocă excepția neexecutării obligației contractuale, arătând că intervenienții urmăresc să dobândească un bun, fără a efectua plata prețului, or art.1347 cod civil stipulează faptul că obligația principală a cumpărătorului este plata prețului.
De asemenea, arată că înțelege să reia criticile susținute în fața instanței de fond, potrivit cărora antecontractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate pentru vicierea consimțământului prin violență. Menționează că, astfel cum reiese din declarațiile martorilor audiați, au fost exercitate o serie de violențe fizice și verbale asupra recurentei, despre care apreciază că au constituit motivul determinant la încheierea contractului.
Intimatul intervenient solicită respingerea, ca neîntemeiat a recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei atacate, nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu privire la rezoluțiunea antecontractului arată că acest capăt de cerere este formulat direct în faza de soluționare a recursului.
Mai arată că, excepția de neexecutare și rezoluțiunea unei învoieli, pot fi solicitate exclusiv de partea care și-a îndeplinit sau este pe punctul de a-și îndeplini propriile obligații, împotriva părții care nu și- îndeplinit obligațiile asumate, iar recurenta nu se află în această situație juridică.
Cu privire la aspectul invocat de recurentă, în ceea ce privește pretinsa violență psihică la semnarea contractului, arată că nici această ipoteză nu se susține, atât timp cât recurenta a adus la cunoștința tuturor părților din dosar intenția sa de a nu perfecta contractul de vânzare-cumpărare și de a intenta o acțiune de partaj împotriva fostului soț.
Arată că aspectele învederate au fost dezvoltate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2420 din 14 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, a fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și împotriva reclamantei - pârâte și pârâtului - reclamant, s-a constatat intervenită vânzarea - cumpărarea între reclamanta - pârâtă și pârâtul - reclamant în calitate de vânzători și intervenienți în calitate de cumpărători, cu privire la imobilul situat în B, str. - nr. 6,. 1,. 1, demisol, sector 2, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert, hotărârea ținând loc de act autentic de vânzare - cumpărare privind imobilul, a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta - pârâtă ca lipsită de obiect, precum și cererea reconvențională formulată de reclamanta - pârâtă, ca neîntemeiată, fiind obligată aceasta din urmă să plătească intervenienților suma de 2.888,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în timpul căsătoriei, desfăcută prin divorț la data de 08 septembrie 2005, reclamanta - pârâtă și pârâtul - reclamant au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului situat la adresa menționată anterior, după desfacerea căsătoriei încheindu-se la data de 25.11.2006, între cei doi în calitate de promitenți - vânzători și intervenienți în calitate de promitenți cumpărători, un antecontract de vânzare - cumpărare, având ca obiect imobilul, stabilindu-se că încheierea actului în formă autentică să se realizeze nu mai târziu de data de 01 mai 2007. Din prețul vânzării stabilit la 65.000 euro, intervenienții au achitat cu titlu de avans suma de 6.500 de euro.
Prin cererea reconvențională, reclamanta - pârâtă a susținut că antecontractul de vânzare - cumpărare este anulabil, întrucât consimțământul său a fost viciat prin violență.
Instanța a apreciat că din coroborarea răspunsurilor reclamantei pârâte rezultă fără echivoc intenția clară a acesteia de a înstrăina imobilul.
De asemenea, din răspunsul la interogatoriul propus de pârâtul -reclamant a rezultat că nu au existat violențe psihice din partea acestuia, ci numai verbale.
În aceste condiții, instanța a apreciat că nu a fost dovedită violență ca motiv de anulare a antecontractului de vânzare - cumpărare.
Cu privire Ia cererea de intervenție în interes propriu, instanța a reținut că antecontractul de vânzare - cumpărare nu a putut fi încheiat în formă autentică Ia termenul stabilit în cuprinsul său, din cauza refuzului exprimat de reclamanta - pârâtă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - pârâtă, apreciind că soluția este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a reținut și analizat în mod greșit probele administrate.
Prin decizia civilă nr. 44A/15.01.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă-pârâtă (în prezent ), ca nefondat.
Concluzia la care prima instanță ajunge, respectiv că nu a fost dovedită exercitarea violenței fizice ori psihice asupra apelantei de către intimatul pârât, este corectă, dat fiind că din probele administrate de apelanta reclamantă, respectiv înscrisuri, declarația martorei și interogatoriile părților, nu a rezultat o altă situația de fapt.
Apelanta - reclamantă nu a reușit să probeze, în opinia tribunalului, că intimatul a exercitat asupra sa amenințările Ia care aceasta face referire în cererea reconvențională, astfel încât îndeplinirea cerinței analizate anterior ca violența să fi fost determinantă pentru încheierea antecontractului de vânzare - cumpărare, nu poate conduce la reținerea tezei apelantei privind vicierea consimțământului său la încheierea actului.
Cât privește susținerile apelantei în sensul că proba cu interogatoriul administrat acesteia trebuie înlăturată, dat fiind că exista recomandarea medicală negativă, tribunalul a apreciat că acestea nu pot fi reținute.
Această împrejurare nu se poate constata doar pe baza unei adeverințe emise de medicul de familie. În plus, lipsa vreunei relevanțe sub aspect probatoriu a înscrisului invocat de apelantă în scopul înlăturării probei cu interogatoriu rezultă și pe baza faptului că acesta a fost emis la data de 23 octombrie 2007, iar proba cu interogatoriul a fost administrată, aproximativ după două luni, la data de 04 decembrie 2007.
Împotriva decizie civile anterior menționată la data de 11 mai 2009 declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Soluția instanței de apel este netemeinică și nelegală, deoarece a dat o motivare greșită referitoare la violența ce a fost exercitată asupra recurentei de către fostul său soț și în prezența intervenienților, fapt ce a dus la semnarea antecontractului de vânzare - cumpărare sub aspectul în care a luat ca probă de bază, unele dintre răspunsurile recurentei la interogatoriu, în condițiile în care acesta a fost luat peste prescripțiile medicale date de către medic și depuse de către aceasta la dosar, neținând cont de starea sănătății sale și de faptul că este o persoană în vârsta și era singură la luarea interogatoriului.
Ulterior, la data de 17 martie 2009, recurenta a depus o nouă declarație de recurs prin care a invocat, în esență următoarele:
Analizând soluția pronunțată de instanță se poate constata că aceasta nu conține motivele pe care se întemeiază, deoarece există contradicții de natură a afecta soluția între considerente și dispozitiv - motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
De asemenea, susține că nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor legale privitoare la încheierea și executarea contractelor, deoarece deși aceștia au invocat o serie de motive de drept care conduc în mod indubitabil la anularea sau rezoluțiunea contractului, acestea au fost ignorate de către instanță - motiv de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8 Cod de procedură civilă, luând în considerare faptul, că, nu le-a fost plătit până în momentul de față nimic din cei 40.000 de euro care le-au fost promiși prin antecontractul de vânzare - cumpărare încheiat între recurentă și intervenienți.
De asemenea, recurenta a reluat argumentele susținute în fața instanței de fond potrivit cărora acest antecontract de vânzare - cumpărare este lovit de nulitate pentru vicierea consimțământului prin violență.
Având în vedere argumentele de mai sus menționate se apreciază că hotărârea pronunțată de instanța de apel este netemeinică, necuprinzând motivele legale pe care se întemeiază - art.304 pct.9 Cod de procedură civilă.
Întrucât ambele seturi de motive de recurs au fost depuse cu respectarea termenului legal de 15 zile de la comunicarea deciziei recurate, Curtea a apreciat că în judecarea recursului este investită în limitele impuse atât de motivele formulate la data de 11 martie 2009, cât și de cele ulterioare, din data de 17 martie 2009.
Intimații - intervenienți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea în tot a deciziei recurate, arătând, în esență, faptul că aceasta nu este afectată de nici unul dintre motivele de nelegalitate precizate de art. 304 Cod de procedură civilă, iar în ceea ce privește situația de fapt avută în vedere de instanțele de fond, intimații - intervenienți au susținut-o printr-o argumentare detaliată.
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a constatat că, deși aceste motive de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod de procedură civilă, recurenta a înțeles să reia cu prisosință susținerile specifice soluționării fondului și apelului legate de stabilirea și interpretarea faptelor din dosar.
În opinia recurentei, motivul de anulabilitate al antecontractului de vânzare - cumpărare îl reprezintă violența psihică pe care pârâtul - intimat ar fi exercitat-o asupra ei, viciu care ar fi afectat consimțământul exprimat de aceasta la încheierea antecontractului.
În ceea ce privește considerentele deciziei instanței de apel referitoare la pretinsele violențe și amenințări invocate de recurentă, Curtea a constatat că instanța de apel a analizat poziția recurentei, care în mod constant a invocat violențele psihice exercitate de fostul soț la momentul semnării antecontractului și a menționat faptul că presupusa violență psihică este exclusiv afirmată, fără a fi în nici un fel dovedită.
A rezultat, fără putință de tăgadă, inexistența vreunor probe sau indicii referitoare la vreo formă de violență și buna - credință manifestată de promitenții - cumpărători pe parcursul negocierilor, la momentul semnării antecontractului cât și ulterior.
Este de netăgăduit buna - credință la perfectarea antecontractului a intimaților - intervenienți - pârâți care rezultă și din declarația martorului propus de recurentă, care a arătat că intimații - intervenienți - pârâți nu au exercitat asupra recurentei nici un fel de violențe fizice sau psihice, pe toată perioada negocierilor (perioadă de trei săptămâni este confirmată chiar de recurentă în răspunsul nr. 2 - fila 115 din dosarul de fond).
Singura formă de violență invocată de către recurentă a reprezentat-o violența psihică presupus exercitată de către fostul soț. Recurenta nu a prezentat în fața instanței nici o probă din care să rezulte că fostul soț ar fi exercitat acte de violență psihică, ce ar fi avut drept scop perfectarea antecontractului din noiembrie 2006.
Recurenta a recunoscut că imobilul a fost oferit spre vânzare și drept urmare vizionat, de cele mai multe ori (ca și în cazul intervenienților) în absența fostului soț, cu mult timp înainte de contactarea acesteia de către intimații - intervenienți - pârâți, aceasta recunoscând că negocierile cu intervenienți au durat trei săptămâni.
Rezultă că afirmațiile recurentei conform cărora aceasta "s-a trezit cu intervenienții la ușă" și că nu îi cunoștea, sunt neadevărate.
Recurenta a recunoscut, de asemenea, că până la momentul semnării antecontractului, intimații - intervenienți - pârâți nu s-au întâlnit niciodată în prezența ei cu intimatul - pârât și că actuala soție a intimatului - pârât nu a participat la întâlnirea ocazionată de semnarea antecontractului.
Rezultă așadar că, până la momentul semnării antecontractului, recurenta nu s-a întâlnit în prezența intervenienților niciodată cu actuala soție a fostului soț, iar în cea ce îl privește pe acesta din urmă, momentul semnării antecontractului a marcat și prima întâlnire la care au participat cele patru părți din prezentul litigiu.
Recurenta a recunoscut că ea a impus ca și condiție pentru semnarea antecontractului, amânarea perfectării contractului în formă autentică până după trecerea iernii, ceea ce înseamnă că a avut ocazia să discute condițiile contractuale cu intervenienții-intimați.
De asemeni, a recunoscut că ideea împărțirii prețului în cote inegale îi aparține și că dacă intimatul - pârât nu ar fi acceptat să primească o cotă - parte mai mică din imobil, nu ar fi fost de acord cu vânzarea, că a restituit la prima cerere, deplasându-se personal la domiciliul acesteia, toate documentele necesare efectuării măsurătorilor cadastrale, în ianuarie 2007 și că din avansul primit de fostul soț de la intimații - intervenienți - pârâți au fost achitate datoriile restante ale imobilului.
Rezultă așadar că, intimații - intervenienți - pârâți nu au exercitat nicio violență psihică sau fizică pentru aod etermina pe recurentă să semneze antecontractul din data de 25 noiembrie 2006, iar fostul soț al recurentei nu a exercitat nicio violență fizică asupra recurentei, care nu a demonstrat nicio violență psihică din partea fostului soț, care ar fi determinat-o să semneze antecontractul. Este de netăgăduit buna - credință a intimaților - intervenienți - pârâți, în raport cu orice formă de violență exercitată de către fostul soț, actuala soție a acestuia sau oricare alt terț,
Recurenta a exprimat la perfectarea antecontractului un consimțământ liber și neîngrădit în nici un fel de niciuna dintre părțile în litigiu, conducând negocierile și manifestându-se activ prin impunerea unor clauze inserate în antecontract exclusiv în interesul și în favoarea sa, întrucât a înțeles să beneficieze de pe urma avansului primit de fostul soț achitând datoriile personale cu sume de bani ce nu îi aparțineau.
În cuprinsul cererii de apel reclamanta face afirmații cu privire la vârsta și starea sa de sănătate, motivul invocat ținând de administrarea interogatoriului, prin nerespectarea indicațiilor medicale.
Recurenta susține faptul că însăși administrarea interogatoriului a reprezentat o agresiune psihică înfăptuita de instanță și celelalte părți din dosar asupra unei ei.
În ceea ce privește aspectul procedural invocat de recurentă privind înlăturarea răspunsurilor ei la interogatoriu, Curtea reține că certificatul medical produs de aceasta cuprindea următoarea recomandare "evitarea prezentei în fața organelor administrative, notariale sau judecătorești".
Recurenta nu a invocat niciodată starea de sănătate ca pe un element care i-ar fi afectat discernământul; aspectele medicale invocate de recurentă sunt irelevante soluționării cauzei, iar instanța de fond a procedat legal administrând proba interogatoriului la domiciliul recurentei.
În concluzie, nici un element legat de negocierea, stabilirea și achitarea prețului și a avansului nu comportă suspiciuni ce ar putea constitui un motiv de anulabilitate.
Ea a solicitat expres decalarea cu aproape J de an a finalizării tranzacției și a condiționat semnarea antecontractului de alocarea unei părți mai mari din preț în favoarea sa (răspunsurile 8 și 9 la interogatoriul propus de intimații - intervenienți - pârâți - fila 116, coroborate cu răspunsurile 10 și 11 la interogatoriu propus de intimatul - pârât - fila 121).
Instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize evaluatoare cu privire la apartamentul în litigiu. Prețul de 65.000 euro a fost convenit de comun acord de părțile în litigiu, pornind de la anunțul de mică publicitate; recurenta cu ocazia negocierilor a impus împărțirea cotelor în părți inegale (recurenta 40.000 euro și fostul soț 25.000 euro) și a impus decalarea vânzării propriu-zise până în primăvara anului 2007.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă va respinge ca nefondat recursul reclamantei, constatând că nu este incident în cauză nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă.
Se va lua act că nu se solicită de către intimații - intervenienți cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-reclamantă-pârâtă )., împotriva deciziei civile nr.44 A din 15.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât-reclamant și cu intimații-intervenienți și.
Ia act că intimatul-intervenient nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
a
Grefier,
Red.
./
2ex./28.07.2009
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. Sectorului 2. - Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
