Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 957/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-.

DECIZIA NR. 957

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE: Constanța Pană C -

JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim

JUDECĂTOR 3: Eliza Marin

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanții, ambii domiciliați în Câmpina,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 284/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în de, județul

Cerere de recurs netimbrată.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-reclamanți, ambii prin avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 239/2009 din Baroul Prahova, intimatul-pârât personal și asistat de avocat conform împuternicirii avocațiale cu nr. 646/2009 din Baroul Prahova.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat având cuvântul depune notă de timbraj și taxă judiciară de timbru în cuantum de 953,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. CC 4778(14)/2009, timbru judiciar de 5,00 lei, anulate și atașate la dosar. Alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului.

Avocat având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.

Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat având cuvântul arată că prin decizia civilă nr. 284/13.04.2009 Tribunalul Prahovaa admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința civilă nr.3198/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a admis în parte cererea principală și în totalitate cererea reconvențională și a constatat că apelantul-pârât și intimații-reclamanți sunt în indiviziune în cote de fiecare asupra imobilului situat în Câmpina, str. -, n6, județul

În opinia sa, decizia tribunalului este nelegală și netemeinică cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii, interpretând greșit actele și lucrările dosarului, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora fiind lipsită de temei legal și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Mai arată avocat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1697/19 iunie 1976 a cumpărat o casă de locuit, iar imobilul se afla pe un teren loc de casă în suprafață de 258 mp, situat în Câmpina,-, învecinat.- teren care nu face obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, deci nu face parte din bunurile comune realizate în timpul căsătoriei cu.

Terenul ce instanța de apel a constatat cota de, este dobândit de defuncta în baza Legii 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 11359/22.04.2005, teren în suprafață de 258 mp, dobândit la data menționată, iar unchiul apelantului-pârât, decedând în anul 1989, iar pârâta fiind singura în drept și cea care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Instanța a greșit când a constatat cota de a pârâtului atâta timp cât a dobândit terenul la 16 ani după decesul unchiului pârâtului.

Sentința civilă nr. 370/14.02.1978 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. 1447/1977, a reținut corect cererea reclamantului, arată că s-au despărțit în fapt în luna iulie 1967, iar în anul 1966 a introdus acțiune de divorț care a fost anulată ca netimbrată. Martorii audiați în acea cauză au declarat că părțile sunt despărțite de peste 10 ani.

Din sentința civilă nr. 2529/19 sept. 1989 prin care (, respectiv ) solicita partajarea bunurilor comune față de soțul său, rezultă cu certitudine că imobilul din prezenta cauză nu este bun comun cu acesta, motivat și de faptul că instanța motivează că prin cererea înregistrată la instanță sub nr. 1247/R/1989, reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâtul, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune rezultate în timpul căsătoriei. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că s-au despărțit la data de 14 febr. 1978 ( data divorțului, despărțirea în drept - nu cea în fapt) așa cum rezulta din sentința civilă de divorț, timp în care la casa moștenită de pârât au adus unele îmbunătățiri ( deci au locuit în ), în sensul că au demolat-o până la temelie, lemnul rezultat fiind vândut, au menținut temelia, beciul și o cameră mică la care au adăugat 3 camere și pereți din lemn, șarpantă și învelitoare cu șindrilă.

Prin întâmpinare pârâtul - a contestat probe, dar nu a solicitat prin reconvențională și imobilul situat în Câmpina,-, deci imobilul nu face parte din masa bunurilor comune.

Imobilul în litigiu este bunul propriu al defunctei dobândit când era despărțită în fapt și nu în drept, aceasta la data dobândirii locuia în, nu în cu cum greșit se susține de partea adversă, iar terenul a fost dobândit de aceasta în anul 2005, la 16 ani după decesul lui.

Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârât, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în fazele procesuale apel și recurs.

Avocat având cuvântul arată că toate criticile aduse de reclamanți deciziei civile nr. 284/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova sunt neîntemeiate. Instanța de apel a reținut că din probele dosarului rezultă că imobilul în litigiu a fost dobândit în timpul căsătoriei autoarei recurenților cu fostul ei soț . Autoarea recurenților a menționat în acțiunea de partaj bunuri comune că s-a despărțit de în anul 1978, iar în contractul de vânzare-cumpărare al imobilului s-a menționat expres că, cumpărătoarea era căsătorită cu.

Dacă în anul 1989 autoarea recurenților a introdus acțiunea de partaj bunuri comune împotriva fostului soț, înseamnă că a conviețuit cu acesta o perioadă mare de timp și nu poate fi vorba că s-ar fi despărțit la scurt timp după căsătorie așa cum încearcă recurenții să dovedească.

Cu privire la terenul aferent casei de locuit, este adevărat că a fost restituit pe numele autoarei recurenților, dar ca teren aferent casei de locuit și în consecință urmează regimul juridic al casei. Dacă ar fi fost teren liber de construcții alta ar fi fost situația, dar pentru că este teren aferent casei de locuit s-au aplicat prevederile art. 36 din Legea 18/1991.

Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față:

Prin acțiunea civilă înregistrată la nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței că prin sentința ce o va pronunța să dispună partajarea bunurilor rămase de pe urma numitei decedată la data de 24.06.2007.

În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au moștenit în baza testamentului autentificat la nr. 1040/2007 întreaga avere a defunctei, dar nu au întocmit documentația cadastrală și intabularea dreptului de proprietate, în prezent acest lucru nu este posibil deoarece s-a constatat ca pârâtul este moștenitorul acceptant al succesiunii defunctului, căsătorit la data dobândirii imobilului cu care era despărțită în fapt de autorul pârâtului la data achiziționării imobilului, împrejurare dovedită prin hotărârile judecătorești depuse in copie la dosar.

În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte.

Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii pentru cota de din valoarea imobilului casă de locuit și ieșirea din indiviziune asupra imobilului cu reținerea cotelor de în favoarea reclamanților și în favoarea sa ca moștenitor al lui în calitate de nepot de frate, susținând în motivare că, la dobândirea casei de locuit situată în Câmpina, contribuția numitei nu a fost exclusivă.

După administrarea probelor cu expertiză topometrică și interogatoriu, Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr. 3199/2008 a admis acțiunea și a respins cererea reconvențională, a constatat calitatea de bun propriu al numitei al imobilului compus din teren în suprafață de 250 mp și construcția situată în Câmpina, calitatea de moștenitori testamentari, a reclamanților asupra imobilului în litigiu și dispus partajarea acestuia în natură reclamanților.

La pronunțarea soluției, prima instanța a reținut că, la dobândirea imobilului, a avut o contribuție exclusivă fiind despărțită în fapt de, astfel încât in baza art. 111. pr. civ. si 36 din fam. s-a constatat calitatea de bun propriu al numitei asupra imobilului.

Împotriva sentinței pronunțate, a declarat apel, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece din motivare a reieșit că reclamanții nu și-au modificat acțiunea, iar din dispozitiv a reieșit că s-a admis acțiunea, s-a respins cererea reconvențională, s-a constatat că bunurile imobile sunt bunuri proprii ale defunctei, deși din probele dosarului a rezultat că imobilul a fost cumpărat de autoarea reclamanților în timpul căsătoriei cu, cumpărătoarea a avut numele de și nu a rezultat aportul exclusiv al acesteia la dobândirea bunurilor.

S-a mai susținut de câtre apelant, că a dovedit cu martori că soții s-au despărțit cu mult după cumpărarea imobilului, iar instanța de fond a reținut ca dată a despărțirii anul 1968.

Criticând sentința pârâtul a susținut că în motivare s-a reținut culpa sa întrucât nu a contestat certificatul de moștenitor eliberat în urma decesului lui în care nu s-a reținut și acest imobil.

Prin decizia civilă nr. 284/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova,s-a admis apelul formulat de apelantul - pârât, împotriva sentinței civile nr. 3198/27.10.2008, pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și.

S-a schimbat în parte sentința, s-a admis în parte cererea principală și in totalitate cererea reconvențională.

S-a constatat că apelantul pârât și intimații reclamanți sunt în indiviziune în cote de fiecare asupra imobilului situat în Câmpina,-, județul

S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților astfel:

Lotul nr. 1 - intimații reclamanți au primit:

Imobilul situat în Câmpina,- compus din teren în suprafață de 250 mp identificat potrivit raportului de expertiză în valoare de 42192 lei

Au avut dreptul la 21096 lei

Au de plătit sultă către lotul nr. 2 - 20096 lei

Lotul nr. 2 - apelantul:

Nu a primit bunuri bunuri;

A avut dreptul la 21096 lei;

A primit sultă de la lotul I - 21096 lei.

Au fost obligați intimații la 1215 lei cheltuieli de judecata către apelant.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, susținerea apelantului privind interpretarea greșita a probelor a fost întemeiata deoarece potrivit acestor probatorii imobilul în litigiu a fost dobândit de autoarea reclamanților în timpul căsătoriei cu autorul pârâtului, fără a se dovedi aportul exclusiv al acesteia în dobândirea bunurilor.

În acest sens s-a reținut că actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1697/19 iunie 1976, de, iar potrivit sentinței civile nr. 370/14 februarie 1978, căsătoria dintre și a fost declarată desfăcuta în cursul anului 1978.

Critica formulată de apelant în sensul reținerii greșite a contribuției exclusive a defunctei la dobândirea bunului teren de 250 mp a fost întemeiată, considerente față de care în baza art. 296. pr. civ, s-a admis apelul, s-a schimbat în parte sentința, s-a admis în parte cererea principală și în totalitate cererea reconvențională.

A constatat că apelantul pârât și intimații reclamanți sunt în indiviziune în cote de fiecare asupra imobilului situat în Câmpina,-, județul

În baza art. 673. pr. civ. a dispus ieșirea din indiviziune a părților, atribuind intimaților reclamanți imobilul, iar intimatul primește sultă de 21096 lei.

Conform art. 274. pr. civ. față de culpa procesuala a intimaților au fost obligați aceștia la 1215 lei cheltuieli de judecata către apelant.

Împotriva menționatei decizii au declarat recurs în termen legal reclamanții și,invocând dispozițiile art. 304 alin. 6,7,8,9 Cod procedură civilă.

Au susținut în esență reclamanții-recurenți că prin decizia civilă nr. 284/13.04.2009 Tribunalul Prahovaa admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința civilă nr.3198/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina, a admis în parte cererea principală și în totalitate cererea reconvențională și a constatat că apelantul-pârât și intimații-reclamanți sunt în indiviziune în cote de fiecare asupra imobilului situat în Câmpina, str. -, n6, județul

În opinia recurenților-reclamanți, decizia tribunalului este nelegală și netemeinică cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii, interpretând greșit actele și lucrările dosarului, schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora fiind lipsită de temei legal și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Au mai arătat recurenții că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1697/19 iunie 1976 a cumpărat o casă de locuit, iar imobilul se afla pe un teren loc de casă în suprafață de 258 mp, situat în Câmpina,-, învecinat.- teren care nu face obiectul vânzării, trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974, deci nu face parte din bunurile comune realizate în timpul căsătoriei cu.

Terenul, ce instanța de apel a constatat cota de, este dobândit de defuncta în baza Legii 18/1991, conform titlului de proprietate nr. 11359/22.04.2005, teren în suprafață de 258 mp, dobândit la data menționată, iar unchiul apelantului-pârât, decedând în anul 1989, iar pârâta fiind singura în drept și cea care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate. Instanța a greșit când a constatat cota de a pârâtului atâta timp cât a dobândit terenul la 16 ani după decesul unchiului pârâtului.

Prin întâmpinare pârâtul - a contestat probe, dar nu a solicitat prin reconvențională și imobilul situat în Câmpina,-, deci imobilul nu face parte din masa bunurilor comune.

Au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de pârât, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în fazele procesuale apel și recurs.

Curtea, examinând decizia atactă, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Motivele de recurs, în ansamblul lor, demonstrează nemulțumirea recurenților care consideră, în opinia lor, că instanța de apel, a interpretat greșit probele, lucru care a dus la schimbarea înțelesului acestora, procedând astfel la pronunțarea unei decizii nelegale.

Referitor la prima critică, se poate observa că din probe, rezultă cu certitudine că autoarea recurenților în timpul căsătoriei cu fostul ei soț a dobândit imobilul în litigiu.

În acțiunea de partaj bunuri comune, autoarea a menționat că s-a despărțit de fostul soț în anul 1978, iar în contractul de vânzare-cumpărare s-a consemnat" cumpărătoarea este căsătorită cu ".

Faptul că acțiunea de partaj s-a introdus de către autoarea recurenților împotriva fostului soț în anul 1989 demonstrează că soții au conviețuit o perioadă mare de timp, nu cum afirmă recurenții că au conviețuit foarte puțin, iar potrivit sentinței civile nr. 370/14 februarie 1978, s-a declarat desfăcută căsătoria dintre cei doi în anul 1978.

Terenul aferent casei de locuit, bun comun al soților, într-adevăr a fost restituit pe numele autoarei recurenților, dar urmează regimul juridic al casei, întrucât nefiind teren liber de construcții, ci teren aferent construcției, regimul juridic al acestuia este dat de art. 36 din Legea 18/1991.

Din depozițiile martorilor rezultă, ca de altfel și din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1697/19 iunie 1976, că imobilul s-a dobândit în timpul căsătoriei, recurenții nefăcând dovada sub nicio formă a faptului că bunul s-a dobândit după divorțul celor doi.

Situația juridică a imobilului s-a lămurit, chiar dacă inițial s-a ascuns acest lucru, neincluderea la masa de partaj și a casei de către autoarea recurenților nu are relevanță în speța de față, acest partaj suplimentar, fiind corect soluționat în apel.

Prin urmare, în considerarea celor de mai, curtea va respinge, conform art. 304 rap. la art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, recursul ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică decizia atacată, pronunțată de Tribunalul Prahova.

În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă, curtea urmează să oblige recurenții la plata sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții, ambii domiciliați în Câmpina,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 284/13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în de, județul P, ca nefondat.

Obligă recurenții-reclamanți la plata sumei de 300,00 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 noiembrie 2009.

Președinte, Judecători,

C - - - - -

Grefier,

- -

Red./

Tehnored./grefier

5 ex./ 7 dec. 2009.

f-- Judecătoria Câmpina

a-- Tribunalul Prahova

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Constanța Pană
Judecători:Constanța Pană, Elisabeta Gherasim, Eliza Marin

Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 957/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 957/2009. Curtea de Apel Ploiesti