Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 958/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 958
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 22 2009 privind judecarea recursului formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. 118 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 22 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, față de complexitatea actelor și lucrărilor de la dosar, având nevoie de timp pt. deliberări, a amânat pronunțarea pentru data de azi 29 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 16.11.2005 reclamanta a chemat în judecată pârâtele și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului deținut în coproprietate situat în C,. - nr. 192(fost-), jud. D și atribuirea în natură a acestui imobil, în lotul său.
In motivare s-a arătat că imobilul a aparținut părinților săi, și. Urmare a decesului mamei sale, s-a realizat partajul notarial, și prin contractul de donație autentificat la nr. 1406/8.06.2005, tatăl său, i-a donat și cota sa de 5/8 din imobil și terenul aferent de 800 mp, reclamanta având cota de 6/8 din imobil.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare și a arătat că solicită majorarea sultei ce i se cuvine, deoarece reclamanta a fost despăgubită de părinți cu suma de 120.000 lei ROL, pentru a renunța la orice pretenții asupra casei și terenului. De asemenea, și pârâtei i-au dat părinții suma de 77.000 lei ROL pentru achitarea apartamentului în care locuia.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând a fi citat în cauză în calitate de pârât și tatăl său, care are drept de uzufruct asupra imobilului succesoral.
La data de 05.07.2006 pârâta a formulat cerere de complinire a masei partajabile, solicitând introducerea în masa succesorală a unui cupon nominativ de privatizare al autoarei, rămas în posesia lui, precum și a cotei de dintr-un loc de veci cu două plațuri situat în Cimitirul Romanești; din suprafața de 2,50 ha teren situată în localitatea M; din suprafața de 800 mp teren, situat in C,. -, nr. 192. S-a solicitat constatarea nulității relative parțiale a contractului de donație, deoarece a donat reclamantei suprafața de 800 mp teren, iar în realitate acest teren a fost bun comun al său și al autoarei.
Prin încheiere de admitere în principiu, s-a admis în parte și în principiu acțiunea, s-a admis în parte și în principiu cererea de complinire, s-a constatat deschisă succesiunea autoarei, decedată la data de 04.08.1992, având ca moștenitori legali pe pârâtul, în calitate de soț supraviețuitor, pe reclamanta și pârâtele și, în calitate de descendente gr.
S-a constatat că masa succesorală se compune din cota de din următoarele bunuri: imobil situat în C,- (actual. -, nr.192), jud. D, compus din teren în suprafață de 800 mp și casa de locuit din cărămidă acoperită cu țiglă, compusă din trei camere, trei holuri, o magazine, o și o bucătărie; două locuri de veci aflate în Cimitirul parohial Romanești, cealaltă cota de revenindu-i soțului supraviețuitor din comunitatea de bunuri.
S-a dispus ieșirea din indiviziune a părților în cote de 5/8 pentru pârâtul, și cote de câte 1/8 pentru descendente.
S-au numit experți specialitatea construcții civile și topometrie pentru identificarea, evaluarea la valoarea actuală de circulație și întocmirea proiectului de lotizare.
Prin sentința civilă nr.12121 din 26.9.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă, admisă în parte cererea de complinire formulată de pârâta.
A fost respinsă cererea în anularea contractului de donație.
A fost confirmat raportul de expertiză tehnică, în forma finală, realizat de experți tehnici și și atribuite bunurile părților conform variantei Iaa cestui raport, astfel: reclamanta a primit imobilul situat în C,- (actual B-dul. - nr. 192) compus din teren curte în suprafață totală de 821,91 mp.; casă de locuit compusă din 3 camere și hol; extindere locuință cu bucătărie, și hol; magazie; urmând a plăti sultă pârâtelor suma de 41.196 lei și suma de 41.196 lei; reclamanta și pârâtele au primit, în indiviziune, 2 loturi de veci situate în cimitirul Romanești, ce au fost reținute în lotul autorului, decedat la data de 02.01.2007.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
In motivarea apelului, reclamanta a arătat că precizarea cererii de chemare în judecată de către pârâtă este inadmisibilă, întrucât, având calitatea de pârâtă, nu putea să solicite complinirea masei partajabile din acțiunea principală, decât printr-o cerere reconvențională formulată în condițiile art.119 pr.civ.
Nefiind formulată o astfel de cerere și nici timbrată, trebuia anulată ca netimbrată sau în cazul satisfacerii taxei de timbru, respinsă ca inadmisibilă.
S-a arătat că a fost inclusă în masa partajabilă suprafața de 800 mp care a făcut obiectul donației, deși suprafața nu a fost înscrisă în certificatul de moștenitor emis după decesul autoarei, iar instanța de fond practic a anulat certificatul de moștenitor, întrucât terenul are regimul de bun propriu al lui și nu de bun comun.
Apelanta a mai arătat că instanța nu s-a pronunțat asupra ieșirii din indiviziune asupra locurilor de veci, deși s-a solicitat partajarea lor, iar la atribuirea loturilor a optat pentru varianta III, nesolicitată de nici una dintre parți.
De asemenea, deși a încuviințat obiecțiunile formulate de apelantă, a procedat la soluționarea pe fond a cauzei fără a mai dispune completarea raportului de expertiză.
Un alt motiv de nelegalitate al IAP și sentinței a fost considerat faptul că prin IAP s-a reținut suprafața de 800 mp. iar prin sentință s-a dispus partajarea unei suprafețe mai mari, de 821,91 mp. fără nicio justificare.
Cu privire la imobilul casă de locuit, care a fost partajat, s-a reținut că în masa succesorală a autoarei este o casă cu 3 camere, 3 holuri, o magazie, o și o bucătărie, deși în certificatul de moștenitor figurează doar 3 camere, hol, extindere locuință cu bucătărie, hol și magazie, mai mult decât s-a reținut prin încheierea de admitere în principiu. Celelalte părți din imobil, reținute în plus, începând cu extinderea locuinței, precum și celelalte îmbunătățiri sunt proprietatea sa exclusivă și nu trebuiau introduse la partaj.
Prin decizia nr.151 din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 12121 din 26.09.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
S-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu din 20.09.2006, în sensul că s-a exclus de la masa partajabilă terenul de 800 mp. aferent construcțiilor, situat în C, bd.-, nr.192 (fost-).
S-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
S-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că s-a dispus ieșirea din indiviziune între părți cu atribuirea următoarelor bunuri:
Lotul I - s-a atribuit reclamantei apelante, compus din construcții (casă +extensie la casă + magazie), situate în C, bd.-, nr.192 (fost-) în valoare totală de 35.672 lei, urmând să plătească sultă către intimata pârâtă, în cuantum de 4.459 lei.
Lotul nr.II s-a atribuit reclamantei pârâte intimate, compus din locuri de veci, situate în cimitirul parohial Romanești (două gropi boltite și lucrări funerare) în valoare totală de 7.017 lei, plătind sultă către lotul IV suma de 2.558 lei.
Lotul nr.III s-a atribuit pârâtei intimate, compus din sultă în valoare de 4.459 lei, pe care o primește de la.
Lotul IV s-a arătat că aparține lui, compus din sultă în valoare de 2.558 lei de la lotul II.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată și au fost obligate intimatele și la plata către reclamanta-apelantă a sumei de 310 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii civile, în termen legal, au declarat recurs pârâtele și, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin decizia civilă nr.691 din 09.09.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, au fost admise recursurile, casată decizia civilă și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că pârâtul a decedat în cursul soluționării procesului în primă instanță, așa cum rezultă din copia certificatului de deces de la fila 119.
Prin cererea formulată de pârâta ( fila 120), s-a solicitat și dezbaterea succesiunii acestuia, cerere ce a fost disjunsă de instanță la termenul din 7.02.2007 ( fila 128).
Întrucât finalitatea oricărei cereri de partaj constă în realizarea unei efective ieșiri din indiviziune, prin formarea de loturi și atribuirea de bunuri către părți, ar fi fost în interesul părților să fie dezbătute concomitent succesiunile ambilor autori, însă soluția de disjungere nu a fost atacată cu apel, iar Tribunalul, în temeiul principiului disponibilității, a fost ținut să respecte măsura procesuală dispusă.
Formarea de către Tribunal a unui lot distinct pentru, deși s-a reținut în considerente că a decedat, este nelegală, căci nesocotește dispozițiile art.7, alin.1 din Decretul nr. 31/1954, potrivit cărora capacitatea de folosință a persoanei încetează prin deces.
Astfel, nu mai are aptitudinea de a fi titular de drepturi și obligații civile, situație în care, pentru realizarea partajului autoarei, se impunea și deschiderea succesiunii soțului supraviețuitor, în scopul stabilirii calității de moștenitor pentru succesibili, iar bunurile atribuite în lotul cuvenit pârâtului, în calitate de moștenitor al autoarei, să fie culese de succesorii săi, corespunzător cotelor lor succesorale, în conformitate cu prevederile art. 6735, Cod pr. civ.
În rejudecarea apelului s-a pronunțat decizia civilă 118 din 19 februarie 2009 Tribunalului Dolj, prin care s-a admis apelul, s-a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu, în sensul că s-a exclus din masa succesorală cota de din terenul în suprafață de 800 mp. aferent construcțiilor și magazia.
S-au menținut restul dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
S-a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că din lotul atribuit reclamantei s-a exclus suprafața de 821,91 mp. și magazia, urmând a plăti sultă celorlalte pârâte câte 4225 lei.
S-au menținut restul dispozițiilor sentinței civile și s-au compensat în parte cheltuielile de judecată, fiind obligată intimata la 160 lei, cheltuieli de judecată către apelante.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pârâta a formulat cererea reconvențională la data de 05.07.2006, cererea a fost timbrată, la fila 65 din dosarul primei instanțe fiind atașată dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar. Sancțiunea neîndeplinirii obligației de achitare a taxei de timbru este anularea ca netimbrată a cererii, potrivit art. 20 din Legea 146/1997, și nu inadmisibilitatea cererii, așa cum susține apelanta. În privința calificării cererii ca reconvențională s-a constatat că această calificare a fost dată de către prima instanță, în mod corect, la termenul de judecată din 05.07.2006, termen la care s-a stabilit și obligația pârâtei de a timbra această cerere.
S-au apreciat ca întemeiate criticile formulate de reclamantă cu privire la compunerea masei succesorale, avându-se în vedere masa succesorală reținută prin certificatul de moștenitor nr. 2480/1992 emis de pe urma defunctei, în prezența tuturor moștenitorilor.
Tribunalul a motivat că pentru părțile ce au participat la procedura succesorală notarială certificatul are valoarea unei convenții, făcând dovada, între moștenitorii prezenți, a compunerii masei. În cuprinsul certificatului s-a făcut mențiunea că în masa succesorală a defunctei intră cota de din construcție, aceasta fiind edificată în timpul vieții prin contribuție egală cu soțul supraviețuitor, pe terenul acestuia. Prin urmare, s-a stabilit prin convenția moștenitorilor calitatea terenului de bun propriu al soțului.Părțile nu au contestat acest certificat de moștenitor și nu au solicitat anularea acestuia, astfel că mențiunile sale sunt obligatorii pentru moștenitorii prezenți la procedura succesorală notarială, conform art. 969.civ.
Prin urmare, s-a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut în masa succesorală a defunctei cota de din suprafața de teren de 800. teren aferent casei, teren ce este bun propriu al soțului supraviețuitor, și care a fost donat reclamantei - apelante prin contractul autentificat sub nr. 1406/2005 BNP.
Față de conținutul certificatului de moștenitor, obligatoriu pentru părți,s-a arătat că nu prezintă relevanță susținerile pârâtelor privind dobândirea terenului de către defunctul conform 13983/2004.
Cu privire la construcția reținută în masa succesorală a defunctei s-a constatat că aceasta este compusă, potrivit mențiunilor din certificatul de moștenitor, din trei camere, o sală, două bucătării și beci, nefiind menționată și magazia, a cărei existență la data decesului autoarei nu a fost dovedită. Magazia nu este menționată nici la data încheierii contractului de donație autentificat sub nr. 1406/2005, motiv pentru care, s-a apreciat că în mod greșit a fost reținută în masa succesorală a defunctei, din masă făcând parte doar bunurile ce existau în patrimoniul defunctei la data decesului.
În privința atribuirii bunurilor succesorale, s-a constatat că soțul supraviețuitor - a înstrăinat cota sa parte ce îi revenea de pe urma defunctei, de din 1/2 din construcție, precum și cota sa parte de reprezentând contribuția sa la edificarea imobilului, prin contractul de donație autentificat sub nr. 1406/2005, astfel că reclamanta va culege și partea acestuia de 5/8 din imobilul construcție.
Prin același contract de donație, reclamanta a devenit proprietară și asupra terenului aferent construcției de 800. din acte ( 761. din măsurători ), astfel că atribuirea către aceasta a construcției s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de 673 ind. 9.pr.civ
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând soluția de excludere din masa succesorală a suprafeței de 800. susținând că acest teren a fost dobândit de cei doi autori, așa cum a recunoscut la interogatoriu. S-a arătat că terenul a fost dobândit în timpul căsătoriei autorilor, în anul 1951 și că nu are relevanță faptul că autoarea era decedată la data pronunțării sentinței pentru constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, cât timp înscrisul sub semnătură privată era încheiat pe numele ambilor soți. Recurenta a susținut că era necesară introducerea în cauză a fiicelor autorilor.
Cât privește valabilitatea certificatului de moștenitor, recurenta a arătat că practica instanțelor este în sensul de a reține la partaj și bunuri care nu au fost incluse în certificatele de moștenitor, astfel că nu era necesară anularea acestuia.
În drept au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9
La data de 23 iunie 2009 reclamanta intimată a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și invocând faptul că în cererea de recurs nu s-a scris numărul deciziei atacate, astfel că recursul este nul. Recurenta a indicat greșit și numărul dosarului tribunalului, în raport de care recursul ar fi tardiv.
Excepția nulității și tardivității recursului nu este fondată.
Potrivit art. 302/1 alin 1 lit. b) din codul d e proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, indicarea hotărârii care se atacă. Pentru a proteja drepturile procesuale ale părților textul nu trebuie interpretat rigid, de un formalism excesiv, pentru că s-ar încălca efectivitatea accesului la justiție, drept recunoscut de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului. Mențiunea privind indicarea hotărârii care se atacată este prevăzută de text pentru a se putea identifica hotărârea și dosarul în care recurentul a figurat ca parte, în scopul înlesnirii procedurilor administrative. În situația în care partea indică numărul dosarului, așa cum este cazul în speță, scopul legii a fost atins, astfel că aplicarea sancțiunii recursului doar pentru că nu s-a indicat și numărul deciziei ar însemna negarea dreptului părții la exercitarea căii de atac.
Recurenta a precizat că atacă decizia pronunțată în dosarul -, dosar căruia i s-a schimbat numărul după casarea cu trimitere, astfel că este evident că s-a avut în vedere ultima decizie pronunțată în dosarul de partaj al părților, iar nu aceea care a făcut anterior obiectul casării în recurs, cum se susține prin întâmpinare, mai ales că din conținutul motivelor de recurs rezultă cu claritate care este obiectul recursului.
În atare condiții, recursul nu poate fi considerat nici tardiv.
Nu este fondată nici excepția inadmisibilității criticii din recurs privind includerea la partaj suprafeței de 800. excepție ridicată de intimata reclamantă în ședință publică. Aceasta susține greșit că respectiva critică reprezintă o cerere nouă, formulată direct în recurs.
Astfel, prima instanță a fost investită de pârâta, prin cererea reconvențională, cu solicitarea de a se partaja cota de din terenul de 800. teren ce a aparținut autoarei. Cealaltă pârâtă, recurenta de față, a achiesat la această cerere, dovadă atitudinea sa în proces și modul în care și-a formulat apărările. Soluția de a exclude de la partajul autoarei terenul, considerat bun propriu al pârâtului, a fost luată pentru prima oară de tribunal, prin decizia nr.151 din 26 martie 2008, care a fost criticată în recurs și de recurenta. După casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare și reluarea soluției de excludere a terenului de la partaj, pârâta a formulat un nou recurs, menținându-și, practic, poziția procesuală exercitată pe tot parcursul judecării litigiului. Prin urmare, critica respectivă nu constituie o cerere nouă, formulată direct în recurs.
Analizând criticile formulate de recurentă, se constată că nu sunt fondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 76 din legea 36/1995, în cadrul procedurii succesorale, notarul public stabilește calitatea moștenitorilor, cotele lor succesorale și compunerea masei succesorale. Atunci când succesiunea cuprinde bunuri comune ale autorului succesiunii și ale soțului supraviețuitor, art. 77 alin 2 din aceeași lege prevede că notarul stabilește cotele de contribuție ale soților la dobândirea bunurilor, potrivit acordului moștenitorilor.
Certificatul de moștenitor, redactat de notar potrivit art. 83 din legea 36/1995 este rezultatul acordului de voință al moștenitorilor, așa după cum se arată și în art. 81 din lege, astfel că el are valoarea juridică a unei convenții, supusă dispozițiilor art. 969 civ. potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
La data eliberării certificatului de moștenitor, după decesul autoarei, toți moștenitorii au fost prezenți la notar și au declarat de comun acord că terenul pe care era edificată construcția din masa succesorală nu aparține bunurilor comune ale autoarei și soțului supraviețuitor, ci este bunul propriu al acestuia din urmă. Cât timp pentru teren nu exista un act de proprietate, el fiind ocupat de autori în temeiul unui înscris sub semnătură privată, convenția moștenitorilor privind apartenența bunului la patrimoniul exclusiv al soțului supraviețuitor, nu poate fi modificată ulterior.
Părțile nu au solicitat expres anularea parțială a certificatului de moștenitor sub aspectul includerii terenului în masa succesorală a autoarei, astfel că direct în procedura partajului judiciar nu se poate modifica înțelegerea lor, convenția încheiată în fața notarului. Chiar dacă, în principiu, instanța de judecată poate stabili, în urma cererilor formulate de părți și a probelor administrate, o altă compunere a masei succesorale decât cea menționată în certificatul de moștenitor, în speță nu s-au invocat ori dovedit motive pentru a înlătura voința comună a moștenitorilor.
Mai mult, după eliberarea certificatului de moștenitor, a făcut demersuri în justiție, obținând o hotărâre judecătorească prin care se constată că terenul este bunul său propriu. Referirile făcute de recurentă la obligația de a cita în respectivul proces și pe descendenții soției reclamantului nu pot fi analizate în cauză, deoarece se pune în discuție cadrul procesual dintr-un alt litigiu, ceea ce este inadmisibil. Recurenta se poate prevala doar de inopozabilitatea hotărârii judecătorești, care produce efecte doar față de părți, însă este ținută a respecta valoarea de act autentic al acesteia, sentința respectivă având autoritate de lucru judecat in rem.
Este nefondată susținerea recurentei în sensul că a recunoscut la interogatoriu că terenul a constituit bun comun al său și al soției predecedate, deoarece la întrebarea adresată de pârâtă și consemnată la fila 70 dosarului judecătoriei, pârâtul a răspuns negativ. Faptul că acesta a arătat că a stăpânit terenul împreună cu soția sa ( întrebarea nr. 5) nu echivalează cu a recunoaște apartenența terenului la patrimoniul comunitar, mai ales că a arătat cu claritate cu nu a dobândit terenul împreună cu soția. Recurenta face astfel o confuzie între dobândirea dreptului de proprietate, între titularul cestui drept și posesia exercitată asupra bunului.
Ca urmare, cele reținute de tribunal privind caracterul convențional al certificatului de moștenitor și acordul moștenitorilor cu privire la inexistența terenului în succesiune autoarei sunt în concordanță cu dispozițiile legii 36/1995 și ale art. 969 civ. acest motiv de recurs privind greșita aplicare a legii nefiind fondat.
Constatând că nu sunt incidente motive de nelegalitate a deciziei în sensul art. 304 c, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei civile nr. nr. 118 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimata pârâtă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored GI
2ex/30.09.2009
jud. apel, E
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Sorin Drăguț, Gabriela Ionescu
