Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 999/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 999
Ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 3: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea soluției asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 05 Octombrie 2009, consemnate în încheierea de la data respectivă, ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului formulat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 302 din data de 13 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, și intimata pârâtă, având ca obiect partaj judiciar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr. 25871/19.08.2002 reclamantele - și au chemat în judecată pe pârâtul, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune a părților în ceea ce privește terenul în suprafața de 450 mp situat in C Str. - nr. 5, Jud.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că acest teren a fost achiziționat de autorul împreuna cu reclamanta (soția sa) conform contractului de vânzare-cumpărare redactat la data de 11.03.1946.
Ulterior achiziționării acestui teren la data de 03.10.1950 autorul, prin declarația autentificat[ sub nr. 641 de către Tribunalul Dolj, i-a permis numitei, sora reclamantei,să ridice o construcție pe acest teren menținând nuda proprietate a terenului.
Reclamantele au mai învederat că la data 25.04.1973 a decedat autorul, fiind dezbătută succesiunea, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1036/1973, în care s-a trecut ca masă succesorală un teren în suprafață de 300 mp.
S-a mai arătat că în actul de cumpărare nu se prevede suprafața exactă a terenului care a fost achiziționat, solicitând ieșirea din indiviziune în cotele legale și anume - fiică cu cota de 3/16, fiu cu cota de 3/16- și reclamanta soție supraviețuitoare cu cota de 5/8 din care 1/8- prin succesiune și - cota din bunul comun - terenul având acest regim juridic.
La data de 25.10.2002 reclamantele au formulat o precizare la acțiune prin care au solicitat si constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. S 1036/1973 și ieșirea din indiviziune în cotele precizate în acțiunea introductivă.
La data de 25.10.2002 paratul a formulat întâmpinare prin care a arătat ca este de acord cu ieșirea din indiviziune insa in cotele cuprinse în certificatul de moștenitor din masa succesorala, urmând să facă parte doar terenul în suprafața de 300 mp, restul suprafeței de 140 mp aparținându-i lui și soției sale.
În motivarea cererii pârâtul a arătat că, autorul său a cumpărat în anul 1946 un teren în suprafața de 450 mp, însă i-a permis numitei să își edifice o construcție pe o porțiune din acest teren, data de la care aceasta a stăpânit continuu și netulburat acest imobil compus din teren și casă.
Pârâtul a mai învederat că la data de 03.07.1987 a decedat - fiind emis certificat de moștenitor, în acesta fiind menționat faptul ca a dobândit terenul,în suprafață de 140.prin moștenire de la părinții săi, iar în urma decesului moștenitorului acestuia moștenitoarea sa a înstrăinat prin act autentic terenul în suprafața de 140 mp și casa edificată pe acest teren, lui și soției sale - ei fiind cumpărători de bună - credință.
La data de 19.11.2002 pârâtul a formulat o precizare la întâmpinare prin care a învederat că nu există motive de nulitate absolută a certificatului de moștenitor emis cu privire la succesiunea autorului, părțile în litigiu semnând acest certificat, care are o natură convențională.
A mai invocat excepția prescripției acțiunii privind anularea certificatului de moștenitor, întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la data eliberării actului.
La data de 22.11.2002, reclamantele au formulat o precizare la acțiune, prin care au solicitat constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr1431/ 1987a actelor încheiate pe baza acestuia: a certificatului de moștenitor nr. 148/10.10.2001, încheiat de BNP - B și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6276/23.11.2001.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că în certificatul de moștenitor nr.1431/1987 este trecută mențiunea că masa succesorală se compune din teren in suprafața de 140 mp si casa de cărămida, specificându- se ca terenul a fost dobândit prin moștenire de la părinții săi, deși terenul a aparținut autorului.
Reclamantele au învederat că de existenta acestui certificat de moștenitor au luat cunoștința cu ocazia judecării cauzei, iar acest teren de 140 mp face parte din suprafața de teren achiziționată de autorul lor, prin actul autentificat la data de 13.03.1946.
Reclamantele au susținut că autorul lor a ridicat împreună cu soția sa aceasta casa, iar paratul împreuna cu soția sa a cunoscut toată această stare de fapt astfel, că în privința lor nu se mai poate reține buna-credință la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare.
Prin încheierea de admitere în principiu de la 3 septembrie 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, dosarul nr. 25871/2002, a fost admisă în parte și în principiu acțiunea precizată la data de 9 iulie 2004, formulată de către reclamanții - și, împotriva pârâților și și.
S-a constatat deschisă succesiunea autorului, decedat la data de 25.04.1973, având ultimul domiciliu in C,-, județul
S-a constatat că masa succesorală se compune din cota de1/2 din imobilul compus din teren în suprafață de 504 mp și casa edificată pe acest teren,imobil situat în C,- având următoarele vecinătăți:la - -, la - -, la S- proprietate Schmit și, la - proprietatea, restul cotei de 1/2 aparținând reclamantei din comunitatea de bunuri.
S-a constatat că moștenitorii acceptanți cu vocație succesorală sunt: reclamanta - soție supraviețuitoare cu cota de 1/8 - - fiica ( descendent gradul I ) cu cota de 3/16, -fiu - descendent de gradul I cu cota de 3/16, din masa succesorală.
S- dispus anularea certificatului de moștenitor nr.1431 din 5 iulie 1987 emis de notariatul de Stat.
S-a dispus anularea certificatului de moștenitor nr.6276 din 23 noiembrie 2001 încheiat de BNP, urmând ca asupra capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.6276/23 noiembrie 2001 instanța să se pronunțe odată cu fondul.
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cotele precizate.
S- numit expert în specialitatea topografie pentru evaluare și lotizare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut că terenul care a făcut obiectul contractului din 1946 și este bun comun, iar casa existentă pe acest teren a fost construită pe acest teren împreună cu reclamanta, chiar dacă autorizația de construire a fost eliberată pe numele defunctei și, în consecință sunt bunuri comune ale autorului și reclamantei, astfel că doar cota de 1/2 din aceste bunuri formează masa succesorală a defunctului .
S-a mai reținut că, imobilul menționat în certificatul de moștenitor nr. 1431/1987, ca fiind dobândit de autoarea, prin moștenire de la părinții săi este unul și același cu terenul ce face parte din suprafața de 504 care a fost achiziționată de autorul, prin urmare autoarea nu a avut un drept de proprietate asupra acestuia, acesta fiind un motiv de nulitate a certificatului de moștenitor nr. 1431/1987 și nr.148/2004.
Împotriva acestei încheieri au formulat apel pârâții și, iar prin decizia civilă nr. 1731/2005 Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dolj.
Prin decizia civilă nr.883 din 31 octombrie 2005, Tribunalul Dolja admis apelul pârâților și, a desființat încheierea de admitere în principiu din data de 3 septembrie 2004 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că cererea reclamanților de chemare în judecată a fost precizată la data de 25 octombrie 2002, în sensul că s-a solicitat și constatarea nulității certificatului de moștenitor nr. 1036 din 20 iunie 1973 și instanța a omis să se pronunțe și asupra anulării certificatului de moștenitor nr. S 1036/1973, cerere de a cărei soluționare depinde stabilirea masei succesorale a defunctei, ceea ce echivalează cu o necercetare fondului cauzei.
Cauza a fost înregistrată la instanța de fond după casare cu trimitere, sub nr.9023/C/2006.
Prin încheierea de admitere în principiu de la 6 noiembrie 2006, instanța a admis în parte și în principiu acțiunea precizată și constatat deschisă succesiunea defunctului la data de 25 aprilie 1973, cu ultimul domiciliu în
A constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. S 1036 din 20 iunie 1973 emis de Notariatul de Stat Județean
A constatat că părțile au următoarele calități procesuale și succesorale: reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare cu cota de din masa succesorală, reclamanta - și pârâtul în calitate de descendenți de gradul cu cota de 3/16 fiecare.
A constatat că masa succesorală se compune din cota de din suprafața de 339. așa cum a stabilit raportul de expertiză întocmit de expert tehnic, teren situat în C,-, județul
respins petitul privind constatarea nulității certificatelor de moștenitor nr. 1431 din 3 iulie 1987 emis de Notariatul de Stat D, nr. 148/10 octombrie 2001 emis de BNP din B, precum și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6276/23 noiembrie 2001 de BNP din
S-a dispus ieșirea părților din indiviziune, iar pentru evaluarea, lotizarea și formarea proiectului de partaj, s-a numit expert în specialitatea topografie, cu un onorariu provizoriu de 600 RON ce a fost achitat în mod egal de către părți, urmând ca expertul să aibă în vedere valoarea de circulație a terenului, posesia de fapt.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut incidența disp. art.4 din Decretul nr.32/1954 și că la decesul autorului, masa succesorală declarată de moștenitorii săi nu a cuprins casa și terenul de 140 mp. care au fost declarate la decesul numitei - de moștenitorii acesteia, potrivit certificatelor de moștenitor depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.9184 din 18 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, a fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamantele -, împotriva pârâților și.
A fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit de expert tehnic ing. în varianta II-a de lotizare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele - și, precum și pârâții și.
Apelanta-reclamantă - și-a motivat apelul, arătând că în certificatul de moștenitor nr.1431/1987 s-a inclus în mod greșit în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei -, suprafața de teren de 140 mp. declarându-se că s-ar fi moștenit de la părinții acesteia, dat fiind că autoarea putea avea asupra acestui teren cel mult un drept de superficie; acest certificat de moștenitor nu dovedește dreptul de proprietate, el având un caracter convențional, iar instanța nu s-a pronunțat asupra acestei probleme de drept.
S-a mai arătat că terenul dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 11.03.1946, era, la data eliberării certificatului de moștenitor nr.1036/1973, bun comun al soților și și că în certificatul respectiv nu putea fi cuprinsă decât cota de din teren.
Apelanta a mai precizat că instanța nu s-a pronunțat nici asupra cererii privind reținerea la masa partajabilă a casei de locuit, care a fost edificată de soții, în pofida declarației date de autor în anul 1950.
În motivele de apel formulate de apelanții pârâți și, au arătat că ieșirea din indiviziune trebuia să se facă în cotele menționate în certificatul de moștenitor privind succesiunea lui asupra întregii suprafețe de 300 mp. întrucât bunul a fost dobândit în timpul regimului separației de patrimoniu iar bunurile pe care soții le aveau la data intrării în vigoare a Codului familiei, au devenit comune sau proprii, potrivit dispozițiilor acestui cod și că în speță nu s-a făcut dovada că acest bun se încadrează în categoria bunurilor comune iar dispozițiile Decretului nr.32/1954, nu prevăd în nici un mod instituirea unei prezumții de comunitate cu efect retroactiv.
Prin decizia civilă nr.202/16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de reclamantele -, împotriva sentinței civile nr. 9184 din 18.06.2007 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr- în contradictoriu cu intimați și.
A fost respins apelul declarat de pârâții, împotriva aceleiași sentințe.
A fost schimbată în parte IAP din la 6 noiembrie 2006, în sensul că masa succesorală rămasă de pe urma autorului cuprinde 1/2 din terenul de 450 mp. cealaltă cotă de 1/2 reprezentând partea de bun comun a reclamantei .
A fost admisă în parte cererea în constatarea nulității parțiale a celorlalte certificate de moștenitor și a contractului de vânzare cumpărare.
S- constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr. 1431 /1987, a certificatului de moștenitor nr. 148/2001 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 6276 /2001 în ceea ce privește suprafața de teren de 140 mp. menționată în aceste acte.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale IAP.
A fost anulată sentința civilă și reținută cauza spre rejudecare în vederea efectuării lotizării fizice și valorice.
A fost fixat termen pentru rejudecare la 28 mai 2008.
Instanța de apel, a reținut, în esență că întregul teren menționat în actul de vânzare-cumpărare din anul 1946, în suprafață măsurată de 450 mp. are regimul juridic de bun comun al soților și, față de dispozițiile art.4 alin.1 și 2 din Decretul nr.32/1954pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a decretului privitor la persoanele fizice și juridice, că a existat o convenție de superficie între proprietarul terenului și - și că în masa succesorală menționată în certificatul de moștenitor nr.1431/1987 a fost inclus în mod nelegal terenul în suprafață de 140 mp. care nu a aparținut defunctei și că sunt lovite de nulitate absolută și actele juridice subsecvente, respectiv certificatul de moștenitor nr.148/2001 și contractul de vânzare-cumpărare nr.6276/2001.
S-a făcut aplicarea disp. art.297 alin.2 teza a-II-a pr.civ. cu privire la sentința apelată, față de neconcordanța dintre masa partajabilă reținută în faza apelului și cea din sentința apelată, ca urmare a schimbării în parte a dispozițiilor încheierii de admitere în principiu.
În rejudecare, s-a dispus efectuarea unei expertize pentru evaluarea terenului și pentru efectuarea unor propuneri de lotizare fizică, raportul de expertiză fiind întocmit de expert; obiecțiunile formulate de părți au fost respinse.
Prin decizia civilă nr.302 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Doljs -a admis în parte acțiunea precizată și s-a omologat raportul de expertiză întocmit expertul în varianta a II a și a dispus ieșirea din indiviziune conform acestei variante, în care reclamantul - a primit suprafața de 250 mp.situată în C,- cu vecinii: N - Str.- -, E -, S -, V - - - urmând să dea sultă reclamantei suma de 129.375 lei, iar pârâtul a primit suprafața de 250 mp,teren de la aceeași adresă - cu vecinii: N - -, E -, S - C și, V - -, urmând să dea sultă reclamantei suma de 129.375 lei.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Tribunalul a constatat că suprafața de teren rezultată din măsurători este de 500 mp. și a reținut că obiectul material al litigiului este reprezentat de această suprafață care există fizic și că datele speței nu furnizează vreun element de fapt care să nască vreo îndoială asupra limitelor fizice ale terenului bun succesoral, astfel că nu există nici-un impediment pentru a se reține la partaj suprafața reală de teren.
A mai argumentat instanța că în actele vechi de proprietate, suprafețele nu erau determinate cu exactitate și că la pronunțarea deciziei de anulare a sentinței a stat tot o stare de fapt reieșită din măsurătorilor efectuate la prima expertiză, iar nu suprafața rezultată din actul de proprietate - din 1946, în care nu se indică decât vecinătățile terenului cumpărat și că pentru o corectă dezlegare a pricinii se impune partajarea suprafeței reale și nu a unei suprafețe fictive.
Privitor la modalitatea de partajare a suprafeței reținute, instanța a arătat că nu poate face aplicarea art.67310pr.civ. în sensul atribuirii întregii suprafețe unei părți, pentru că părțile prin concluziile formulate au cerut împărțeala în natură a terenului conform variantelor de lotizare propuse prin raportul de expertiză.
Dintre aceste variante s-a apreciat că varianta a-II-a este mai echilibrată și asigură o repartizare mai judicioasă a terenului, evită fărâmițarea excesivă a terenului.
A mai motivat instanța că în varianta I de lotizare, suprafața de teren ce ar rămâne aferentă casei de locuit ar fi prea mică, de numai 181,53 mp. insuficientă pentru o unitate locativă distinctă.
Împotriva ambelor decizii pronunțate în apel au declarat recurs pârâții și, invocând dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 din codul d e procedură civilă și în concret următoarele motive.
Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile Codului familiei, bunurilor dobândite de soți anterior intrării în vigoare, considerând că aceste dispoziții pot avea efecte retroactive,iar constatarea nulității certificatelor de moștenitor și pe cale de consecință și a contractului de vânzare-cumpărare este nelegală, întrucât ieșirea din indiviziune trebuia să se facă în cotele și pentru suprafața de 300 mp. teren menționată în certificatul de moștenitor nr.S 1036/20.06.1973 având în vedere că bunul a fost dobândit în timpul regimului separației de patrimonii și chiar potrivit prevederilor Codului familiei - unele bunuri dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri proprii ale soților.
În cauză nu s-a făcut dovada că bunul în discuție se încadrează în categoria bunurilor comune, iar dispoz. Decretului 32/1954 prevăd că bunurile dobândite în timpul căsătoriei anterior intrării în vigoare a Codului familiei urmează regimul bunurilor comune sau proprii în funcție de modul de dobândire fără instituirea unei prezumții de comunitate cu efect retroactiv - astfel că revenea reclamanților sarcina de a proba că bunul este comun, cu atât mai mult că la data dezbaterii succesiunii autorului au recunoscut caracterul de bun propriu, conform consemnărilor din certificatul de moștenitor și de natura convențională a actului și a puterii sale probante față de moștenitori.
Instanța a acordat reclamanților mai mult decât au cerut, întrucât prin acțiune au cerut modificarea cotelor și nu reținerea bunurilor în masa succesorală a defuncților.
Cotele din certificat sunt corecte față de calitățile moștenitorilor și pe de altă parte, nu au fost contestate în cadrul termenului de prescripție de 3 ani de la data deschiderii succesiunii autorului.
Instanța de apel nu a analizat susținerile pârâților formulate prin întâmpinări și prin motivele de apel.
În mod greșit s-a înlăturat operarea uzucapiunii în privința terenului în suprafață e 150mp - situație reținută de prima instanță - instanța de apel ignorând intervertirea posesiei și situația de dobânditori de bună-credință a pârâților precum și principiul siguranței circuitului civil.
În mod greșit, prin decizia nr. 302/2009 s-a reținut și s-a partajat suprafața de 500mp, întrucât se putea reține cel mult suprafața totală de 450mp, compusă din 300mp suprafață menționată în certificatul de moștenitor și 150mp ai autoarei pârâților - -- diferența de 50mp fiind uzucapăată doar de aceasta și autor, nu și de către reclamante.
Instanța nu a arătat motivele pentru care a înlăturat criticile formulate de părți cu privire la evaloarea terenului - cu mult mai mică în prezent.
În privința lotizării,variantei I era cea care asigura principiul partajării în natură.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a interpretat și aplicat corect în soluționarea cauzei dispoz. art. 4 alin.1 și 2 din Decretul 32/1954, pentru punerea în aplicare a Codului familiei.
Potrivit dispoz. art. 4 alin.1 din decret "soții vor fi supuși, de la data intrării în vigoare a Codului Familie, dispozițiilor acestui Cod în privința relațiilor lor patrimoniale, indiferent de data căsătoriei și oricare ar fi regimul lor matrimonial legal sau convențional, de mai înainte - iar conform alin.2 al art. 4 "bunurile ce soții le au la data intrării în vigoare a Codului familiei devin comune sau proprii, potrivit dispozițiilor acestui Cod".
Instanța de apel a reținut incidența acestor ultime dispoziții pe care a interpretat-o ca reglementând transformarea regimului juridic al unui bun dobândit de oricare dintre soți sub imperiul separației de patrimoniu în bun comun, obiect al dreptului de proprietate devălmașă și a concluzionat că orice bun dobândit în timpul căsătoriei, indiferent de data încheierii acesteia, devine, prin efectul legii, bun comun al soților, potrivit art. 30 din Codul Familiei.
În fapt, a reținut că întreaga suprafață de teren menționată în actul de vânzare-cumpărare din 1946,a devenit proprietatea devălmașă a soților și, la data intrării în vigoare a Codului familie.
S-a înlăturat susținerea pârâților, potrivit cărora, aplicarea prezumției de comunitate ar aveau ca efect aplicarea retroactivă a legii, întrucât dispoz. art. 4 alin.2 din decretul 32/1994 nu presupun aplicarea regulii de drept unei situații trecute, ci transformarea unei situații existente, prin înlocuirea regimului juridic al separației de patrimonii a soților cu regimul comunității de bunuri.
Această argumentare a instanței de apel este corectă.
Pe de altă parte, aplicarea legii civile noi la situații juridice anterioare ei este posibilă dacă este consacrată expres în legea nouă. Or, decretul 32/1954 a prevăzut expres aplicarea dispozițiilor Codului familiei și în privința bunurilor soților existente la data intrării în vigoare a noii reglementări.
Codul Familie, prin art. 30 instituit prezumția comunității de bunuri a soților, astfel că această prezumție se aplică și în privința bunurilor pe care soții le aveau la data intrării în vigoare a Codului familie.
Prin urmare, pârâților le revenea sarcina de a răsturna această prezumție, respectiv de a face dovadă că imobilul este bun propriu al autorului pentru că a fost dobândit în una din modalitățile prevăzute de art. 31 din Codul familiei. Or, pârâții nu numai că nu au dovedit, dar nici nu au susținut că imobilul a cărui partajare se solicită se află în una dintre acele ipoteze, invocând doar caracterul convențional al certificatului de moștenitor pentru moștenitorii defunctului.
Instanța de apel a analizat și acest aspect, dar a înlăturat apărarea pârâților, cu motivarea că un acord de voință al participanților la procedura succesorală notarială nu poate înfrânge caracterul imperativ al regimului comunității de bunuri, caracter imperativ ce rezultă din art. 30 alin.2 Codul familiei care prevede că orice convenție contrară regimului juridic prevăzut de lege este nulă.
A mai motivat instanța că sancțiunea juridică pentru eludarea regimului juridic al unui bun proprietate devălmașă este nulitatea absolută a actului juridic, nulitate ce poate fi invocată oricând.
Cu această argumentare prin care se stabilește atât cauza nulității, încălcarea unei norme imperative, cât și imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea nulității absolute - instanța a reținut că este corectă soluția de anulare parțială a certificatului de moștenitor nr. 1036/1973, sub aspectul reținerii în masa succesorală a cotei de 1/1 din terenul cumpărat în perioada căsătoriei autorului cu reclamanta.
Motivarea deciziei este corectă și duce la soluția pronunțată în apel.
Cât privește operarea uzucapiunii în favoarea antecesoarea pârâților pentru suprafața de 140mp teren este de observat că prima instanță - prin încheierea de admitere în principiu de la 6 noiembrie 2006 nu a reținut expres dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului de către -- prin efectul uzucapiunii nu a analizat întrunirea condițiilor cerute de lege, reținând doar că aceasta a înscris terenul la rolul său fiscal și a plătit impozitele legale pentru terenul pe care a edificat construcția - fapt ce explică neincluderea terenului în masa succesorală a autorului.
Instanța de apel - prin decizia nr. 2002 din 16.04.2008 - cu privire la acest aspect a motivat că rolul fiscal nu face dovada dreptului de proprietate și în speță nu s-a dovedit dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui teren printr-un mod de dobândire a proprietății prevăzut de lege și că, dimpotrivă, declarația autentică dată în 1950 de prevede expres că nu-i transmite numitei - nuda proprietate asupra terenului pe care va edifica construcția Instanța a reținut că a existat o convenție de superficie între proprietarii terenului și proprietara construcției.
Prin urmare, autoarea pârâților, -, nu a stăpânit terenul sub nume de proprietar, ci ca simplu detentor- astfel că nu-l putea uzucapa.
De altfel, nici nu s-a dovedit că aceasta ar fi exercitat o posesie utilă timp de 30 de ani, iar în cauză nu s-a invocat joncțiunea posesiilor. Dimpotrivă, pârâții nu s-au prevalat de uzucapiunea lungă, ca mod de dobândire a proprietății, ci de actul juridic încheiat cu succesorii autoarei -.
În raport de data încheierii acestui contract nr. 6276/2001 - pârâții nu ar putea invoca nici uzucapiunea scurtă.
Prin urmare, corect nu s-a reținut în speță operarea uzucapiunii în favoarea pârâților, ori a autoarei lor, pentru diferența de 140mp teren.
Corect instanța de apel a anulat parțial certificatele de moștenitor nr. 1431/1987 și 148/2001 și pe cale de consecință și contractul de vânzare-cumpărare nr. 6276/2001.
Așa cum s-a reținut pe baza probatoriilor administrate, - nu a dobândit prin moștenire terenul în suprafață de 140mp și nici prin alt mod legal, astfel că greșit a fost trecut în masa succesorală a autoarei. Cum terenul nu s-a aflat în patrimoniul autoarei nici nu se putea transmite către succesorii acesteia pe calea moștenirii legale ori prin vânzare, acest teren.
Instanța de apel a reținut reaua-credință a pârâților dobânditori prin act juridic, întrucât datorită relațiilor de rudenie aceștia cunoșteau situația juridică a terenului cumpărat - încât aceștia nu pot invoca situația dobânditorului de bună credință, iar în recurs nu se mai pot cenzura aspectele de netemeinicie ca cele privitoare la reținerea stării de fapt a relei-credințe.
Sunt nefondate și celelalte critici formulate de recurenții-pârâți:
Instanțele s-au pronunțat în limitele învestirii prin cererile formulate de reclamante. Acestea prin acțiune au cerut să se rețină în masa succesorală a autorului doar cota de din teren, ulterior solicitând și constatarea nulității certificatului de moștenitor sub acest aspect, astfel că este eronată susținerea recurenților potrivit căreia reclamantele au cerut doar modificarea cotelor succesorale.
Prin considerentele deciziei, instanța a arătat considerentele pentru care a reținut evaluarea terenului pârâților din raportul de expertiză, respectiv indicarea tuturor criteriilor legale de evaluare.
Pe de altă parte, terenul a fost egal partajat între reclamantă și pârât, astfel că eventuala supraevaluare profită sau vatămă în egală măsură părților.
Atribuirea terenului în lotul pârților s-a făcut corect, în varianta a II-a propusă de expert, întrucât în varianta I nu s-ar asigura pârâților suprafața utilă folosirii construcției, proprietatea acestora.
Față de toate aceste considerente, nu se constată motive de casare și de modificare a deciziilor atacate, întrucât acestea cuprind motive de fapt și de drept ce au dus la soluția dată în apel, interpretarea și aplicarea legii s-a făcut corect - urmând a se respinge ca nefondat recursul.
În baza art. 274 Cod pr. civ. vor fi obligați recurenții pârâți la 600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu apărător, către intimatele reclamante
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 302 din data de 13 mai 2005 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, și intimata pârâtă.
Obligă recurenții la 600 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.09.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu, Maria Cumpănașu
