Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1013/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1013
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții - SRL D, prin lichidator judiciar și de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 557/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul și pârâții Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T, D și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamantul intimat, av. și pentru pârâții recurenți și, av., în substituirea av., lipsă pârâta recurentă - SRL D, prin lichidator judiciar și pârâții intimați Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară T, D și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea onorariului avocațial; reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar împuternicire avocațială de substituire, și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, admiterea apelului, cu consecința admiterii cererii lor de suspendare până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Deta, fără cheltuieli de judecată, de asemenea, solicită admiterea recursului declarat de pârâta - SRL D, prin lichidator judiciar.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursurilor ca nefondate, și menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile recurate, cu cheltuieli de judecată.
R E A,
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin decizia civilă nr. 557/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă, au fost respinse apelurile declarate de pârâții - SRL prin lichidator Cabinet de insolvență și și împotriva sentinței civile nr. 617/16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Deta.
A fost admis apelul declarat de reclamantul împotriva aceleiași sentințe, pe care a desființat-o în parte, respectiv în privința plângerii vizând încheierea de CF nr. 224/2006 a, trimițând sub acest aspect cauza spre rejudecare la Judecătoria Deta.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că, prin sentința civilă nr.1617/16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-, a fost admisa excepția lipsei calității procesuale pasive a T și s-a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins cererea de suspendare formulată de D prin lichidator.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții D prin lichidator, D, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, sens în care, s-a anulat încheierea de respingere nr. 3680/2006 a T - Biroul
S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului înscris în 86/D, nr. topografic 294/a, casa cu nr. 157, curte și grădină în suprafață de 302. si s-a respins ca tardivă cererea de anulare a încheierii nr. 224/2006 a I, T - Biroul D, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut ca, la data de 07.11.2005, reclamantul a adjudecat imobilul înscris în 86/D, nr. topografic 294/a, casa cu nr. 157, curte și grădină în suprafață de 302. imobil care se afla în proprietatea pârâților și, actul făcând parte din dosarul execuțional nr. 1/2004 al executorului judecătoresc.
Instanta de fond a retinut ca, prin încheierea din 8.12.2005 dată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 65/S/2005, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidator pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului - asociat unic al debitoarei falite - și, pe cale de consecință, notarea interdicției de înstrăinare asupra imobilului coproprietatea acesteia și a numitului înscris în 86/D, nr. top 294/a, până la concurența sumei de 40106,48 lei.
S-a mai retinut că T - Biroul D, prin încheierea nr. 224/2006, a admis cererea lichidatorului de înscriere a interdicției de înstrăinare cu privire la imobilul menționat.
Reclamantul a formulat o cerere de întabulare a dreptului său în cartea funciară, care a fost respinsă de T - Biroul D, prin încheierea nr. 3680/2006, cu motivarea că, anterior, a fost notată interdicția de înstrăinare a imobilului.
Prin sentința civilă nr. 4/9.01.2007 pronunțată de Judecătoria Deta în dosarul nr-, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanții-pârâți în acest proces și de anularea a actului de adjudecare, fiind respinsă ca inadmisibilă și cererea de intervenție în interes propriu formulată de
Prin decizia civilă nr. 636/A/05.09.2007, Tribunalul Timișa respins apelurile formulate împotriva sentinței de mai sus, iar prin decizia civilă nr. 29/R/21.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, au fost respinse recursurile.
Pârâta Tai nvocat lipsa calității procesuale pasive în cauză, invocând Decizia LXXII (72) din 15.10.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
Potrivit acestei decizii, în cauzele care au ca obiect plângerile privind cartea funciară întemeiate pe art. 50 din Legea 7/1996, republicată, a cadastrului și publicității imobiliare, Oficiul de Cadastrul și Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă.
Prevalandu-se de prevederile art. 329 al. 3 din Codul d e procedură civilă, judecătoria a constatat că decizia este obligatorie pentru instanțe, sens în care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a T și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la cererea de suspendare formulată de pârâta prin lichidator, aceasta a apreciat că, fiind demarată procedura insolvenței și falimentului față de, orice litigiu legat de patrimoniul societății în lichidare și în patrimoniul persoanelor responsabile din cadrul societății se suspendă.
În speță, prima instanta a conchis ca este vorba de antrenarea răspunderii pârâtei în procedura insolvenței, dar nu rezultă necesitarea suspendării prezentei cauze, având în vedere dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006 raportat la art.141 teza I din același act normativ.
Pe cale de consecință, instanta de fond a apreciat că cererea de suspendare formulată de D prin lichidator este neîntemeiată, fiind respinsă.
Pe fondul cauzei, prima instanta a retinut ca reclamantul a atacat două încheieri, respectiv încheierea nr. 224/2006 și încheierea nr. 3680/2006 a T - Biroul
In ceea ce priveste încheierea nr. 224/2006, s-a retinut ca a fost invocată excepția tardivității plângerii, avandu-se în vedere ca a fost întocmită la data de 08.02.2006, iar reclamantului i-a fost comunicată la adresa din T,-, bloc 109,. C,. 14.
In apărare, reclamantul a invocat aspectul că încheierea 224/2006 a T - Biroul D nu i-a fost comunicată, întrucât imobilul situat pe strada O, T nu mai este în proprietatea sa din anul 2001.
Instanța de fond a observat că și încheierea nr. 3680/2006, ulterioară încheierii nr. 224/2006 și dată la solicitarea reclamantului, i-a fost comunicată la aceeași adresă și a fost atacată în termen, în actul de adjudecare figurând aceeași adresă.
De asemenea, din actele aflate la dosar, nu a rezultă că acesta ar fi indicat o altă adresă la care să i se comunice încheierea.
În aceste condiții, instanța de fond a respinge ca tardivă cererea de anulare a încheierii nr. 224/2006 a T - Biroul
În privința încheierii nr. 3680/2006, judecatoria a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului de anulare acesteia.
Astfel, s-a retinut ca, prin întabulare, adjudecatarul dobândește dreptul de a dispune de imobilul cumpărat, potrivit regulilor de carte funciară (art. 518 al. 2.pr.civ.).
Pârâta prin lichidator a invocat decizia 21/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă că, în prezent, sunt aplicabile disp. Decretului-Lege 115/1938, iar nu cele ale Legii 7/1996, iar potrivit Decretului-Lege 115/1938, înscrierea în cartea funciară are un caracter constitutiv de drepturi, astfel că, în raport cu terții, dreptului reclamantului nu este opozabil.
Instanța de fond a observat că art. 26 din Decretul-Lege 115/1938 si art. 26 al. 1 din Legea 7/1996 instituie o excepție de la efectul constitutiv și de opozabilitate al înscrierii în cartea funciară în sistemul Decretului-Lege 115/1938, respectiv al Legii 7/1996.
Cu alte cuvinte, s-a conchis ca efectul constitutiv sau de opozabilitate al unui drept dobândit prin vânzare silită se produce chiar și în lipsa înscrierii acestuia în cartea funciară.
În aceste condiții, instanta de fond a apreciat ca se aplică principiul "prior tempore, potior jure", fiind cert că actul de adjudecare al reclamantului datează din 7.11.2005, în timp ce interdicția de înstrăinare a imobilului a fost înscrisă în cartea funciară la data de 08.02.2006.
Prima instanța a mai avut în vedere că, din anul 2005 și până în prezent, reclamantul nu a putut să își întabuleze dreptul în cartea funciară, în condițiile în care art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului instituie necesitatea soluționării cauzei într-un termen rezonabil.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța de fond a admis în parte acțiunea, a anulat încheierea de respingere nr. 3680/2006 a T - Biroul D și a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului înscris în 86/D, nr. topografic 294/a, casa cu nr. 157, curte și grădină în suprafață de 302. neacordând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr.617/16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Deta în dosar nr-, în termen legal, reclamantul si paratii - SRL prin licchidator judiciar Lucretia, si, au declarat apel, pricina fiind înregistrata pe rolul Tribunalului T la data de 11.11.2008 sub dosar nr-.
In calea de atac, reclamantul a solicitat în principal, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii și a plângerii formulate împotriva încheierii nr. 224/2006 a OCPI T - Biroul D, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea caii de atac, reclamantul arată că în mod temeinic și legal instanța de fond a admis plângerea sa împotriva încheierii de respingere a OCPI T - Biroul D și a dispus înscrierea dreptului meu de proprietate asupra imobilului, în baza actului de adjudecare emis ca urmare a vânzării silite a imobilului.
Reclamantul reproșează însă primei instanțe că a soluționat eronat plângerea formulată împotriva încheierii 224/2006, apreciind ca aceasta a fost formulată tardiv.
În acest sens, reclamantul susține că, din anul 2001 nu mai domicilia și nu mai era proprietarul imobilului din strada O, T, fapt pentru care aprecierea primei instanțe, în sensul că a atacat în termen cealaltă încheiere, comunicată la aceeași adresă, este eronată.
Se învederează că actul de adjudecare i-a fost emis reclamantului de executor la solicitarea sa și i-a fost înmânat personal, astfel că înscrierea eronată, la acea dată, de către executorul judecătoresc a adresei vechi, constituie o eroare materială, care nu prezintă relevanță în cauză.
În ceea ce privește cealaltă încheiere de CF, reclamantul arata ca a luat la cunoștință personal de ea la Biroul CF și nu ca urmare a comunicării ei la adresa veche.
Astfel, a depus pentru întabulare actul de adjudecare, iar când s-a prezentat pentru ridicarea extrasului CF, ca urmare a întabulării, i s-a spus că a fost dată o încheiere de respingere, drept pentru care, a solicitat o copie a acestei încheieri și a formulat cealaltă plângere în termen legal.
Reclamantul mai arata că încheierea de carte funciară trebuie comunicată la domiciliul real, ori atâta timp cât nu i-a fost comunicată corect, viciul procedural nu poate fi acoperit prin extrapolare, în sensul că, dacă, a aflat de alte acte, în mod cert ar fi aflat și de încheierea atacată.
Se mai învederează că a formulat și cerere de repunere în termen, care nu a fost soluționată.
Sub aspectul fondului, reclamantul menționează că, atât timp cât actul de adjudecare este opozabil terților fără întabulare în CF, iar de la data încheierii lui, proprietatea este strămutată acestuia, notarea ulterioară a interdicției de către lichidator, care avea cunoștință de actul de adjudecare, apare ca un abuz de drept, prin care dreptul sau de proprietate este îngrădit, sens în care, apreciază ca se impune radierea acestei notațiuni.
În drept se invoca prevederile art. 282 - 298.proc.civ, Legea 7/1996.
Parata prin lichidator Cabinet de Insolvență a solicitat, prin declararea apelului, admiterea caii de atac, schimbarea în tot a hotararii atacate, în sensul respingerii plangerii si motivarea încheierii nr.3680/2006 a OCPI T, cu cheltuieli de judecata.
Criticând sentinta apelata, parata arata ca instanța de fond a făcut o apreciere greșită a dispozițiilor art. 50 și art. 51 din Legea 7/1996, motivand hotărârea atât pe dispozițiile DL 115/1938, cât și pe dispozițiile Legii 7/1996, context în care aplicarea unei din legi, exclude aplicarea celeilalte legi.
Se mai reproșează instanței de fond ca a făcut o interpretare logico-juridică greșită, admițând plângerea sub aspectul anulării încheierii 3680/2006, în contextul menținerii ca legale a încheierii nr. 224/2006.
In motivarea apelului, parata mentioneaza ca anularea încheierii nr. 3680/2006, dispusă de instanța de fond s-a făcut fără a motiva hotărârea sub acest aspect.
Se mai arata ca OCPI a făcut o certă și legală aplicare a dispozițiilor L7/1996, care prevăd că soluționarea cererilor în legătură cu înscrierea sau modificarea notărilor din Cartea Funciară se face în ordinea cronologică a cererilor formulate, astfel că la data formulării cererii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentului reclamant în baza cctului de adjudecare, era înscrisă deja și producerea efectele încheierea nr. 224/2006, privind interdicția de înstrăinare și grevare a imobilului, iar în condițiile în care această notare s-a făcut în condițiile legii, respingerea cererii formulate de Daca a fost legală.
În drept, se invoca prevederile art. 282- 298 Cod procedura civila.
Paratii si, prin înscrisul declanșator al caii de atac, au solicitat admiterea acesteia, schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în întregime a plângerii formulate si precizate de către reclamantul Daca, deci și împotriva încheierii de CF nr. 3680/2006, precum si obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea apelului, paratii precizeaza că, instanța de fond a soluționat plângerea, reținand incidența prevederilor art.26 din Decretul-lege 115/1938, potrivit cărora drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere, ceea ce ar reprezintă o excepție de la efectul constitutiv și de opozabilitate al înscrierii în cartea funciară.
Se mai arata că, un al motiv pentru care prima instanța a apreciat că se impune admiterea plângerii este acela al imposibilității petentului de a-și întabula dreptul de proprietate în cartea funciară, ceea ce ar contraveni prevederilor art.6 din Convenția.
Paratii reproseaza instantei de fond ca a omis să observe că acestia sunt oameni în vârstă, că au fost lipsiți de apărare calificată pe toată perioada executării silite și că această executare silită a fost finalizată cu încălcarea prevederilor art. 501 (2) Cod pr. Civ. privitoare la stabilirea prețului imobilului în etapa vânzării silite.
Se mai sustine ca petentul Dacă, i-a indus în eroare pe parati, atât la momentul încheierii contractului de împrumut, când au acceptat înscrierea cu titlu de sumă împrumutată a unei sume, care a cuprins și dobânda aferentă la suma reală împrumutată, pe motiv că în contract se va trece că împrumutul se face fără dobândă, cât și prin includerea unei clauze penale interzisă de lege în asemenea contracte de împrumut.
Paratii mentioneaza ca toate demersurile lor, prin care au încercat să anuleze aceste acte nelegale au eșuat, ele fiind respinse pe excepție, nici o instanță de judecată nedorind să facă dreptate și să judece în fond această cauză.
Ultimul demers al paratilor a fost acela prin care au solicitat constatarea nulității absolute a contractul de împrumut, și care formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Timișoara, și cel ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Deta, având ca obiect contestație la executare și întoarcerea executării.
Paratii considera ca singurul lucru pe care încercă să-1 realizeze, este acela de a-si salva proprietatea, care le-a fost luată într-un mod vădit nelegal și abuziv de către petentul, care și-a adjudecat un imobil a cărui valoare reală este de peste 50.000 Euro, pentru un împrumut acordat paratilor, în valoare de 9.000 USD, singura greșeală a acestora fiind aceea că nu au atacat în termenul prevăzut de lege actele de executare silită, însă nimeni nu i-a informat că au acest drept.
Astfel, consideră că inexistența obligației de a se aduce la cunoștință dreptul de contesta, termenul în care acest drept se exercită și instanța competentă, reprezintă o lacună gravă a legislației în vigoare în materia executării silite, cu atât mai mult cu cât, legiuitorul a prevăzut termene foarte scurte și de decădere în care o persoană vătămată se poate plânge de măsurile dispuse prin actele de executare.
In felul acesta, paratii concluzionează că abuzurile ce se pot săvârși cu ocazia îndeplinirii actelor de executare silite pot să rămână nesancționate, așa cum este cazul de față.
Paratii învedereaza totodata că, la ultimul termen de licitație, respectiv în data de 1.11.2005 a fost prezent și lichidatorul care a invederat că s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a debitoarei, cu consecința indisponibilizării bunurilor proprietatea acesteia.
Prin urmare, se arata ca petentul Dacă știa că mai există și alți creditori care se îndreaptă împotriva bunurilor acestei debitoare și cu toate acestea a stat în pasivitate aproape o J de an, fară a întreprinde nimic, în sensul de a face opozabil terților dreptul său de proprietate dobândit prin actul de adjudecare din 7.11.2005.
Paratii considera ca trebuie avută în vedere și natura juridică a actului de adjudecare, care pentru adjudecatar constituie titlu executoriu împotriva debitorului, dacă imobilul se află în posesiunea acestuia din urmă.
Or, se arata ca, nici în acest sens petentul nu a făcut vreun demers, in opinia paratilor, acest fapt reprezentand o recunoaștere indirectă a precarității dreptului său de proprietate, acesta știind foarte bine în ce condiții s-a desfășurat întreaga licitație și presiunile la care paratii fost supuși în permanență de a semna actul de renunțare la diferența de preț, pe care în mod legal era dator să le-o plătească.
In consecinta, paratii reitereaza cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Deta, având ca obiect contestație la executare și întoarcerea executării, considerând că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.244 (1) pct.l Cod pr civ.
In drept au fost invocate prevederile art.287 alin.2 proc.civ.
Apelanta prin lichidator a formulat întampinare la apelul declarat de reclamantul, solicitand respingerea apelului ca nefondat, respingerea plângerii formulate de apelant împotriva încheierii nr. 224/2006 a OCPI T- birou D ca depusa tardiv, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea intampinarii apelanta a aratat ca instanța de fond a soluționat corect plângerea formulata de reclamantul Daca impotriva încheierii nr.224 /2006, apreciind că a fost formulată tardiv.
In ceea ce priveste înscrierea interdicției de înstrăinare solicitată de lichidator, apelanta învedereaza că, la data intocmirii actului 01.11.2006, data la care s-a încheiat actul de adjudecare a imobilului, se face precizarea ca lichidatorul a adus la cunoștința executorului judecătoresc faptul ca - SRL se afla in lichidare judiciara, conform Legii nr.64/1995 respectiv a Legii nr.85/2006, iar pentru s-a făcut precizarea ca este asociat si administrator al societății falite, de asemenea s-a adus la cunoștința executorului ca s-a dispus antrenarea răspunderii materiale patrimoniale a administratorului social solicitând sa se cont de prevederile art. 36 din Legea nr.85/2006.
Se mai precizează că, deși lichidatorul a prezentat executorului judecătoresc tabelul preliminar al creanțelor, din care rezulta existenta altor creditori care pot sa reclame un drept asupra imobilului, dând dovadă de rea credință, a procedat la adjudecarea imobilului în favoarea reclamantului, dar în defavoarea creditorilor Administrația Finanțelor Publice D ( DGFP T ) si D, creditori care au dreptul sa fie înscriși în
In drept au fost invocate prevederile art.115-118.proc.civ.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele de apel, dar și prin raportare la dispozițiile art.294-298.pr.civ. tribunalul apreciază apelul reclamantului ca fiind întemeiat, iar apelurile pârâților ca nefondate, pentru următoarele argumente:
adus primei instanțe de a-și fi fundamentat sentința pronunțată cu privire la legalitatea încheierii de carte funciară nr.3680/2006, atât pe dispozițiile Decretului Lege nr.115/1938, cât și pe dispozițiile Lg. nr.7/1996, aspect criticat pentru aceea că aplicarea unei legi exclude aplicarea alteia, nu poate fi reținut.
Se constată că în elaborarea considerentelor sentinței, judecătoria și-a fundamentat soluția de anulare a încheierii prin care reclamantului petent i-a fost respinsă cererea de înscriere a actului de adjudecare, în mod judicios, pe prevederile art.26 din Decretul Lege nr.115/1938 care dispun că"drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin cartea funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea", făcând totodată trimiterea la prevederile aproximativ identice ale art.26 din noua reglementare în materia publicității imobiliare reprezentată de Lg. nr.7/1996.
De remarcat că Lg. nr.7/1996 nemaiconsacrând efectul constitutiv de drepturi al înscrierilor în cartea funciară, ci strict cel de opozabilitate față de terți, reglementează însă în art.26 aceeași excepție de la necesitatea înscrierilor în cartea funciară pentru a face opozabile terților drepturile astfel însemnate, în cazul vânzării silite, aspect ce interesează în speță.
, ceea ce prima instanță a observat este că, indiferent de norma aplicabilă înscrierilor de după 1996 în materia publicității imobiliare în regiunile de carte funciară veche (aspect ce a dat naștere la controverse în doctrină și jurisprudență), dacă vânzarea silită era stabilită în Decretul lege nr.115/1938 ca o excepție de la principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrierii, prevăzut de art.17 din aceeași normă, art.26 consacrând noțiunea de proprietate extratabulară, respectiv, chiar și fără întabulare în cartea funciară, se constată că aceeași excepție, dar de această dată de la regula opozabilității înscrierilor, reglementată de art.25 alin.1 din Lg. nr.7/1996, în privința dreptului de proprietate dobândit prin vânzare silită, este reluată și în legea nouă.
De remarcat că potrivit art.69 alin.1 din Lg. nr.7/1996 s-a statuat că aceasta intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea sa în Monitorul Oficial, respectiv la 24 iunie 1996, punerea sa în aplicare fiind doar întârziată iar art.58 alin.1 din Lg. nr.7/1996 dispune că "în regiunile de carte funciară supuse Decretului lege nr.115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr.242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile prezentei legi".
Rezultă, pe cale de interpretare logică și sistematică faptul că actele constitutive ori translative de drepturi reale, perfectate ulterior intrării în vigoare a legii nr.7/1996, chiar în zonele guvernate de vechiul regim al cărților funciare reglementate de Decretul lege nr.115/1938, vor produce efectele prevăzute de noua lege, numai astfel răspunzându-se cerinței unificării sistemelor de publicitate imobiliară într-un sistem de aplicabilitate unică pe teritoriul întregii țări.
Or, în speță, actul de adjudecare de care se prevalează reclamantul petent datează din 07.11.2005, deci după intrarea în vigoare a Lg. nr.7/1996, context în care înscrierii acestui act în cartea funciară îi devin aplicabile, fără îndoială, dispozițiile Lg. nr.7/1996.
Că prima instanță s-a raportat și la prevederile similare ale art.26 din Decretul Lege nr.115/1938, se datorează numai numeroaselor dispute doctrinare privind legea aplicabilă în regiunile guvernate de decret, dar și în Curți de Casație și Justiție, dată în interesul legii. De remarcat însă că prin această dispoziție obligatorie devenită pentru instanțe, instanța supremă a statuat strict că acțiunile de cartea funciară-deci doar acțiunile în justiție, de prestație tabulară și de rectificare CF-, având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în cate juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Lg. nr.7/1996 sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv, de Decretul Lege nr.115/1938.
Or, dispozițiile deciziei date în interesul legii nu se regăsesc în speță și nu pot fi interpretate extensiv, deoarece ar echivala cu o adăugare la lege, o conduită contrară a instanței, de vreme ce deciziile instanței supreme vin ele însele să expliciteze legea susceptibilă de interpretări pentru unificarea jurisprudenței.
, este evident că Lg. nr.7/1996 este cea aplicabilă speței, iar prima instanță nu a făcut, amintind și art.26 din Decretul lege nr.115/1938, decât să releve consecvența legiuitorului pentru unele situații limitativ prevăzute de dobândire a proprietății.
De altfel, în mod judicios a conchis prima instanță că, dreptul de proprietate al reclamantului, chiar și fără a fi fost înscris de la data adjudecării în cartea funciară, a avut efect de opozabilitate față de terți, conform cu art.26 din Lg. nr.7/1996, neputând fi refuzată înscrierea, cu atât mai mult cu cât interdicția de înstrăinare și grevare a fost notată în cartea funciară ulterior emiterii actului de adjudecare.
În alți termeni, reclamantului adjudecatar anterior nu îi poate fi opozabilă interdicția de înstrăinare și grevare înscrisă în cartea funciară ulterior și prin urmare, aceasta din urmă nu poate obstacula înscrierea, ce oricum nu mai produce un alt efect față de cel deja obținut prin însuși actul de adjudecare, a dreptului de proprietate al reclamantului.
Reiese, potrivit cu argumentația de mai sus, că judecătoria a realizat o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză raportat la legalitatea încheierii nr.3680/2006.
Nu se poate reține însă motivul de apel al societății aflate în lichidare cu privire la nemotivarea sentinței primei instanțe, reproșul adus fiind contrazis de însăși motivarea existentă pertinentă, dar nici că s-a realizat o greșită apreciere a dispozițiilor art.50 și 51 din Lg. nr.7/1996, fără a se detalia, de vreme ce aceste texte reglementează comunicarea încheierii de carte funciară și posibilitatea rectificării înscrierilor în cartea funciară.
Nici aspectele invocate în susținerea apelului pârâților nu pot fi reținute, având în vedere că se circumscriu criticilor aduse etapei executării silite, astfel că exced cadrului procesual prezent. Împrejurarea că prețul de pornire pentru vânzarea la licitație a imobilului a fost stabilit nelegal, că pârâții sunt persoane lipsite de apărare calificată, că nu au fost informați cu privire la căile procedurale pentru atacarea actelor de executare silită, că petentul avea cunoștință de existența mai multor creditori și că pasivitatea sa de a-și întabula dreptul de proprietate adjudecat nu se justifică, nu reprezintă practic critici aduse primei instanțe în pronunțarea și argumentarea sentinței atacate, astfel că nu-și găsesc relevanța în soluționarea apelului.
, instanța de control judiciar apreciază că în mod legal și temeinic a soluționat judecătoria solicitarea de anulare a încheierii de carte funciară nr.3680/2006, a petentului reclamant, context în care, față de art.246 pr.civ. apelurile pârâților vor fi respinse ca nefondate.
Cu totul alta este situația cu privire la apelul reclamantului limitat la soluția pronunțată de judecătorie cu privire la încheierea de carte funciară nr.224/2006, căci sub acest aspect, respingerea ca tardivă a plângerii reclamantului este greșită.
Aceasta, deoarece, în mod just a observat apelantul reclamant că, deși figura evidențiat în CF nr.86 D, sub, ca titular al unei interdicții de înstrăinare și grevare a imobilului în litigiu, încheierea ulterioară de carte funciară, nr.224/2006, prin care s-a notat o nouă interdicție de înstrăinare și grevare asupra imobilului, nu i-a fost comunicată această încheiere.
Se constată din piesele dosarului că nu figurează la filele 133-134, contrar celor reținute de judecătorie vreo dovadă de comunicare cu reclamantul a încheierii menționate, căci deși filele enumerate conțin comunicări ale încheierii cu pricina nu este indicat nici adresa la care s-a făcut comunicarea, nici destinatarul ei.
Rezultă că în mod netemeinic a concluzionat judecătoria că comunicarea s-a făcut reclamantului la adresa din T,-, bloc 109,.C,.14, aspect ce nu este probat. Or, în această situație este evident că dubiul profită reclamantului, prezumându-se că încheierea în discuție nu i-a fost comunicată, context în care el se află sine die în termenul legal de introducerea a plângerii.
Raționamentul juridic al prime instanțe în sensul că dacă încheierea nr.3680/2006, ulterioară, i-a fost comunicată la aceeași adresă supra indicată, iar reclamantul a atacat-o, de unde rezultă că a avut cunoștință și de încheierea anterioară, nu poate fi primit, deoarece mai întâi că nu ne aflăm în cazurile de echipolență expres și limitativ prevăzute de legea procedural civilă, iar, pe de altă parte, s-a arătat deja că nu s-a dovedit în vreun fel că reclamantului i s-a comunicat la vreo adresă încheierea respectivă.
Față de cele argumentate, nici nu mai prezintă relevanță actul de înstrăinare cu privire la apartamentul din T str. O, depus la dosar de reclamant, pentru a proba că încă din anul 2001 nu mai locuia la acea adresă.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal aceiași pârâți, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelurilor lor și al respingerii apelului reclamantului.
Recurenta - SRL și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ. arătând că instanța de apel nu s-a pronunțat pe motivul de apel invocat, privind nelegalitatea hotărârii pronunțată de Judecătoria Deta, sub aspectul admiterii plângerii împotriva Încheierii de CF nr. 3680/2006 în contextul menținerii ca legale a Încheierii nr. 224/2006, instanța de fond nemotivându-și hotărârea, în timp ce se consideră a fi făcut o corectă tratare cronologică a cererilor formulate, potrivit căreia la data când reclamantul a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate în CF, ca efect al adjudecării, nu se putea admite această solicitare pentru că își produsese efectele încheierea nr. 224/2006, privind notarea interdicției de înstrăinare și grevare a imobilului în litigiu.
S-a mai criticat decizia tribunalului și pentru aceea că, nu s-a exprimat convingător poziția instanței, față de motivul doi din apel, privind pronunțarea hotărârii de către instanța de fond atât în temeiul Decretului - Lege nr. 115/1938, cât și al Legii nr. 7/1996 și, de asemenea, pentru că s-a făcut o aplicare greșită a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 21/2006.
Fiind vorba despre o societate aflată în procedura de faliment, recurenta consideră că s-a făcut și o aplicare greșită a dispozițiilor Legii nr. 85/2005, a căror interpretare corectă trebuie să conducă la soluția suspendării oricărei proceduri împotriva acestei societăți.
Societatea recurentă a mai invocat și faptul că menținerea ca legală a încheierii nr. 224/2006 a - Biroul de CF D, face practic inadmisibilă înscrierea în CF a dreptului reclamantului, peste înscrierile menționate cuprinse în încheierea nr. 224/2006.
Pârâții și, au solicitat pe lângă casarea deciziei din apel și admiterea propriului apel împotriva sentinței Judecătoriei Deta, și suspendarea prezentului dosar, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Deta.
Primul motiv al recursului lor a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 4. pr. civ. referitor la pretinsa depășire de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești pentru aceea că, s-a reținut că apărările lor de fond privind legalitatea titlului reclamantului, nu pot fi valorificate în cadrul acestei proceduri - fapt ce i-a determinat să ceară suspendarea judecării acestei cauze - ceea ce le încalcă dreptul la un proces echitabil și îi prejudiciază grav, fiind nevoiți să părăsească locuința pentru nerestituirea la termen a unui împrumut de doar 9000 dolari SUA.
C de-al doilea motiv al recursului pârâților, a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ., pentru aceea că, în mod greșit s-a considerat că încheierea de CF nr. 224/2006 nu ar fi fost legal comunicată reclamantului, din moment ce ambele încheieri atacate de el, i-au fost comunicate la aceeași adresă.
Prin concluziile verbale formulate în cauză, reprezentantul intimatului reclamant a solicitat respingerea ca nefondate a ambelor recursuri.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art. 306 alin. 2. pr. civ., sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar, se constată că recursurile declarate în cauză, sunt nefondate.
Analiza corectă a susținerilor recurenților pârâți,vizând pretinsele nelegalități comise de instanțe de-a lungul procedurii, trebuie să pornească în primul rând de la observarea naturii și obiectului cererii reclamantului, în limitele căreia a fost investită instanța de judecată.
Această cerere înregistrată la data de 29.06.2006, a avut ca obiect anularea încheierii nr. 3680/20.06.2006 a Biroului de CF D, prin care i s-a respins reclamantului cererea de intabulare a dreptului său de proprietate în CF 86 D, dobândit prin adjudecare la licitație în 7.11.2005, pentru că în acest CF era notată în baza încheierii judecătorului sindic din 8.12.2005, interdicția de înstrăinare până la concurența sumei de 40.106,84 RON, înscrisă la cererea d-nei lichidator judiciar.
Prin încheierea nr. 224/8.02.2006 a fost înscrisă în CF menționat interdicția de înstrăinare a imobilului dispusă de judecătorul sindic.
Prin cererea de la fila 75 dosar fond, reclamantul a solicitat și anularea acestei încheieri, solicitând repunerea în termenul legal pentru atacarea ei.
Niciuna din părțile adverse atrase în proces, nu a formulat pretenții proprii împotriva reclamantului, și nu a invocat excepții de natură a paraliza demersul judiciar al acestuia, cu excepția pârâților, la a căror solicitare, instanța de fond a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii lor pentru constatarea nulității absolute a titlului reclamantului (actul de adjudecare), acțiune care a fost irevocabil respinsă prin decizia civilă nr. 29/21.01.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, dată după care cauza a fost repusă pe rol.
După această dată, pârâții au mai înregistrat la instanță la data de 17.06.2008, o acțiune civilă pentru constatarea nulității absolute a contractului de împrumut, încheiat de ei cu pârâtul (a cărui nerespectare a condus la vânzarea la licitație a imobilului lor), precum și o contestație la executare, motiv pentru care au solicitat, din nou, suspendarea judecării prezentei cauze, până la soluționarea irevocabilă a acestor acțiuni, solicitare pe care instanța a respins-o, cu motivarea că în privința legalității titlului reclamantului, s-a pronunțat deja o hotărâre irevocabilă prin care o acțiune a pârâților care a vizat același scop, a fost respinsă irevocabil.
Prezentarea acestor date a fost necesară pentru ca, analizând recursul pârâților și, Curtea să-l constate ca neîntemeiat, sub ambele aspecte invocate.
S-a susținut - așa cum s-a arătat - că apărările lor de fond vizând precaritatea titlului reclamantului, nu au fost luate în considerare la pronunțarea soluției, motiv pentru care, Curtea va constata că deși adevărat, acest aspect a fost soluționat corect de către instanță, câtă vreme natura specifică a cererii formulate de reclamant (plângere împotriva încheierii de CF), acestuia nu-i mai pot fi opuse apărări ce țin de raporturi juridice preexistente titlului său de proprietate, a cărei intabulare s-a solicitat și, aceasta, cu atât mai mult, cu cât într-un proces separat, acest titlu a fost irevocabil confirmat de către instanțe.
Tot în acest context, din moment ce pârâții și-au valorificat dreptul de a ataca titlul reclamantului în instanță și au beneficiat în acest dosar de înțelegerea instanței care a dispus suspendarea judecării lui, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare (în urma căreia solicitarea de desființare a titlului reclamantului a fost respinsă printr-o hotărâre irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat), afirmațiile lor din recurs, legate de greșita respingere a unei noi cereri de suspendare justificată de formularea unor noi acțiuni și cereri (care vizează însă același scop), sunt nefondate, la fel ca și cele privind încălcarea dreptului lor la un proces echitabil.
Nici cel de-al doilea motiv al recursului lor, care vizează pretinsa interpretare greșită a probelor, pe baza cărora instanța de apel a considerat că reclamantului nu i-a fost legal comunicată încheierea de CF nr. 224/2006, nu este întemeiat.
Această concluzie este impusă atât de interpretarea corectă dată de tribunal instituției echipolenței unor aspecte procedurale, care nu poate fi extinsă dincolo de limitele legale (respectiv faptul de a se considera legal comunicată încheierea menționată, doar pentru simplul motiv că încheierea nr. 3860/2006 atacată în termen de către reclamant, i-a fost comunicată la aceeași adresă), cât și de evidența probatorie de la dosar, din care nu rezultă, comunicarea încheierii 224/2006 potrivit legii.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, recursul pârâților și, va fi considerat ca nefondat și va fi respins ca atare.
Examinarea probelor dosarului dovedește că recursul pârâtei - SRL, este de asemenea, nefondat.
Astfel, critica deciziei din apel sub aspectul nemotivării dispoziției de admitere a plângerii reclamantului împotriva încheierii nr. 3680/2006, în contextul menținerii încheierii nr. 224/2006, este fără temei, din moment ce tribunalul, nu numai că a identificat corect temeiul de drept al soluției juridice a acestei probleme (respectiv art. 69 alin. 1 din Legea nr. 7/1996), ci, a și explicat pe larg faptul dobândirii de către reclamant, conform art. 26 din Legea nr. 7/1996, deci, în deplină legalitate și anterior înscrierii interdicției de înstrăinare a dreptului său de proprietate, chiar în lipsa intabulării lui în CF.
Pe de altă parte, tribunalul contrar susținerilor recurenților pârâți, nu s-a pronunțat în privința încheierii nr. 224/2006 făcând aprecieri asupra legalității ei, ci, doar a constatat că reclamantul este în drept să o conteste ( motiv pentru care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond), excepția tardivității plângerii lui invocată de pârâți, fiind înlăturată de tribunal, ca efect al constatării viciului procedurii de comunicare a respectivei încheieri.
O altă critică a deciziei, s-a referit la modul neconvingător -în opinia pârâților - în care tribunalul a răspuns acelui motiv din apelul lor, vizând fundamentarea hotărârii instanței de fond atât pe temeiul Legii nr. 7/1996, cât și pe cel al D-L nr. 115/1938.
Curtea, constată că acest motiv din recurs nu este un aspect distinct de cel anterior menționat ci doar un argument suplimentar în susținerea ideii de nelegalitate a deciziei din apel.
Pe de altă parte, tribunalul a procedat la o clarificare a temeiului juridic al cererii reclamantului, interpretând în mod corect - așa cum s-a arătat anterior - textele de lege aplicabile cauzei (și cele ale Legii nr. 7/1996), soluționând judicios aspectul privind aplicarea în timp a legii.
Ultimul aspect de nelegalitate, sub care a fost criticată decizia din apel, s-a referit la modul în care s-au interpretat dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 potrivit cu care, dată fiind declanșarea procedurii de faliment a societății pârâte recurente, judecarea cererii reclamantului, care privea un bun în legătură cu patrimoniul societății datorită răspunderii solidare a administratorilor, trebuia suspendată.
Cu referire la acest motiv, Curtea îl constată de asemenea ca nefiind întemeiat și aceasta pentru următoarele considerente:
Chiar dacă este adevărat că potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau măsurile de executare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția căilor de atac declanșate de debitor, acest text nu are aplicare în cauză, întrucât bunul înstrăinat în favoarea reclamantului prin vânzare silită a constituit proprietatea pârâților și, iar nu proprietatea societății aflate în procedura de faliment, pentru a se putea constata suspendarea de drept a oricărei cereri sau acțiuni vizând înstrăinarea lui.
Mai mult, la data vânzării silite a imobilului în cauză către reclamant (7.11.2005), nu fusese dispusă de către judecătorul sindic eventuala antrenare în cauză a răspunderii patrimoniale a vreunuia din cei doi coproprietari, a acestuia așa cum prevăd dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/1996.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, Curtea va respinge ca neîntemeiate recursurile pârâților, și, în baza art. 274. pr. civ. la solicitarea intimatului reclamant, îi va obliga pe aceștia să-i plătească suma de 600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, conform chitanței de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții - SRL D, prin lichidator judiciar și de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 557/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția Civilă.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /16.11.2009
Tehnored. 2 ex./20.11.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
