Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1020/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1020
Ședința publică din 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 243/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru reclamanții recurenți și, mandatar, lipsă pârâtul intimat Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri sau probe de administrat și văzând și dispozițiile art. 68 (4) pr.civ. față de faptul că reprezentantul recurenților nu are studii juridice și artă că nu va depune concluzii scrise, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
R E A,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7646 din 23.10.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, s-a respins plângerea împotriva încheierii nr. 45992 CF/2008 a OCPI A formulată de petenții și prin mandatar, fără a se acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria a reținut că, prin încheierea de cf nr. 45992/cf/2008, s-a intabulat dreptul de proprietate al petenților și, cu titlu de restituire în natură în baza Legii nr. 10/2001, asupra construcțiilor înscrise în cf nr. 1958/a nr.top.1/1.4.1.b/755/3/
Pe calea plângerii la încheiere, s-a solicitat acordarea dreptului de folosință asupra terenului, însă art. 50 din Legea nr. 7/1996 obligă la verificarea legalității operațiunii de înscriere în cf, din punct de vedere formal se impune verificarea titlurilor în baza cărora s-a făcut înscrierea, dar aspecte legate de fondul raporturilor juridice dintre părți nu pot fi analizate pe calea plângerii la instanță, ci pe calea dreptului comun.
În termen, împotriva acestei sentințe au declarat apel petenții și, apel care a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia civilă nr. 2/A din 21.01.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
Ca urmare a admiterii recursului declarat de apelanții petenți, Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr. 325 din 26.03.2009, a casat cu trimitere cauza spre rejudecarea apelului la Tribunalul Arad, reținând că a fost achitată taxa de timbru.
Prin decizia civilă nr. 243/A/26.05.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 7647/23.10.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că, examinând sentința apelată în raport cu motivele invocate, respectiv că ar avea dreptul de folosință asupra terenului ocupat de construcții și că predarea acestora fără teren îi afectează profitul la încasarea chiriei, față de probatoriul administrat, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, apelul declarat în cauză este nefundat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 1910/20.09.2004 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosar nr. 5985/C/2004, s-a modificat sentința civilă nr. 350/2004 a Tribunalului Arad și s-a dispus restituirea în natură a construcției înscrisă în cf 1958, în sensul acestei hotărâri judecătorești fiind emisă dispoziția nr. 2060/2008 a Municipiului A de restituire în natură.
În baza deciziei civile nr. 1910/2004 a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a efectuat, potrivit art. 48 din Legea nr. 7/1996, înscrierea dreptului de proprietate asupra construcției.
Nici hotărârea judecătorească susmenționată și nici dispoziția nr. 2060/2008 a Municipiului A, nu dispun asupra dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției, fiind intabulat dreptul de proprietate al apelanților petenți asupra construcției, neexistând dispoziții cu privire la terenul aferent, aspecte corect reținute de către instanța de fond.
Astfel că tribunalul a constatat că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 7/1996 privind înscrierea drepturilor reale.
La data de 15.01.2009, după formularea apelului, dar și la data de 19.05.2009, după casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului, s-a depus precizare de acțiune de către apelanții petenți și, prin care au solicitat să le fie dat în folosință intravilan de 249 mp înscris în cf nr.1958 nr.top.1/1.1.4.1.b/755/3, aceste precizări fiind cereri noi.
Potrivit cu dispozițiile art. 294 al. 1 cod procedură civilă, în apel nu se pot face cereri noi, fiind considerată cerere nouă când ea diferă prin obiect sau cauză de cererea inițială.
Astfel, cererea introductivă de instanță este plângere la încheierea de cf, întemeiată pe dispozițiile art. 50 din Legea nr. 7/1996, iar precizările de acțiune depuse în apel sunt cereri de acordare a dreptului de folosință asupra terenului de 249 mp aferent construcției, care se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 18/1991.
În această situație, tribunalul a respins, ca inadmisibile, aceste precizări de acțiune depuse în completarea apelului, nefiind formulate în fața primei instanțe, ci direct în apel.
Împotriva acestei hotărâri, au promovat cale de atac intitulată inițial "apel" ( și ulterior, recalificată ca fiind "recurs") reclamanții și, prin mandatar, solicitându-se anularea deciziei civile nr. 243/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad, schimbarea în totalitate a hotărârii, în sensul înscrierii în CF a terenului aferent imobilului, cu construcții, în suprafață de 249 mp, cu drept de folosință în favoarea reclamanților.
În motivare, se arată că solicitarea lor de acordare a dreptului de folosință asupra terenului descris anterior, nu este o cerere nouă, fiind formulată în fața primei instanțe. Se arată că, în ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 18/1991, acestea se referă la acordarea și s-a solicitat reacordarea terenului, ce a fost atribuit conform Legii nr. 9/1968 și dat în folosință, iar, din eroare nu au solicitat terenul cu imobil, conform fișei tehnice nr. 39541/IV din 12.10.1978. Imobilul teren cu construcții este identificat prin CF 1958-1958/a, nr. top 1/1.1.4.1.b/755/3 și nr. top 1/1.1.4.1.b/755/2/F, iar, conform Decretului nr. 223/1974, a trecut în proprietatea Statului întregul imobil. Cele două CF și cele 2 nr. top sunt legate prin liniuță de, respectiv, prin conjuncția "și", astfel că formează un drept comun.
Nu au solicitat terenul în proprietate, ci în folosință, iar potrivit prevederilor art. 256 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, pentru terenul arătat, s-a stabilit și s-a achitat taxa pe teren. Ei sunt afectați la încasarea chiriei pe teren ( curte și grădină) de la chiriași. Astfel, plătesc impozit pe un teren ce nu le-a fost dat în folosință, situație ce este ilegală.
Recurenții nu au indicat temeiul de drept al cererii de recurs.
În cauză, nu a fost depusă întâmpinare.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de art. 304 și 304 ind. 1.pr.civ. față de înscrisurile depuse la dosar și de dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ. și art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996 republicată, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, atât Judecătoria Arad, cât și Tribunalul Arad, pronunțând hotărâri temeinice și legale pentru considerentele expuse în cuprinsul lor, pe care instanța de recurs și le însușește.
Astfel, obiectul pricinii a fost corect decelat de instanțele de fond, în raport de conținutul cererii inițiale formulate de reclamanți și adresate A ( fila 4 jud.), precum și de temeiul de drept invocat ( art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 republicată). Ne aflăm în procedura specială a plângerii împotriva încheierii de carte funciară, ce presupune competențe limitate pentru instanța de judecată.
Procedura de înscriere în CF a unor acte sau fapte cu relevanță juridică este una necontencioasă, neimplicând decât o analiză formală a valabilității actelor depuse. În cadrul acestei proceduri, conducătorul de CF ( registratorul) nu are aptitudinea de a se pronunța și dispune înscrierea dreptului de folosință al petenților și asupra unui teren, în absența unui titlu considerat de lege ca fiind susceptibil de înscriere în CF ( hotărâre judecătorească sau act autentic).
Nici în fața instanței de judecată învestită în condițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 republicată, nu se pot formula astfel de cereri, și aceasta față de prevederile art. 51 din actul normativ arătat, conform cărora instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii împotriva încheierii de CF, nu poate decât să verifice dacă, raportat la actele depuse, încheierea atacată este legală.
În procedura de înscriere a unor drepturi în CF se verifică doar aspecte de ordin formal, nici conducătorul de CF și nici instanța de judecată sesizată pe calea plângerii împotriva încheierii de CF, neputând efectua verificări cu privire la temeinicia fondului pretenției părții. Nu se poate stabili dacă, în baza Legii nr. 18/1991, reclamanții sunt îndreptățiți la recunoașterea unui drept de folosință asupra terenului aflat sub construcția proprietatea lor, întrucât, în acest caz, sunt necesare verificări mai ample, specifice unei proceduri contencioase, și care exced competențelor conferite de lege registratorului de carte funciară.
Caracterul necontencios al procedurii de la Birourile de Carte Funciară se păstrează și în fața instanțelor sesizate cu căile de atac formulate împotriva încheierii de CF, instanțe care nu pot, în această procedură specifică, să facă verificări și să dispună în sensul dorit de reclamanți, respectiv, recunoașterea dreptului lor de folosință asupra terenului evidențiat în CF în care este înscrisă construcția proprietatea lor.
Prin hotărârea judecătorească spre a cărei înscriere în Cf se tinde, nu s-a recunoscut reclamanților un astfel de drept de folosință, astfel că aceștia, chiar dacă au cerut și în fața primei instanțe înscrierea acestui drept de folosință, nu pot obține o hotărâre judecătorească favorabilă în această procedură specială, față de limitele controlului jurisdicțional, deja enunțate. În cadrul plângerii împotriva încheierii de CF, reclamanții nu pot dobândi drepturi noi, ce nu au fost recunoscute sau dobândite anterior, în formele prevăzute de lege.
Ca atare, chiar dacă reținerea instanței de apel că ne aflăm în prezența unor cereri noi formulate în apel, nu este conformă cu actele din dosarul primei instanțe, acest aspect nu poate conduce la reformarea deciziei atacate, în condițiile în care așa cum am arătat, o astfel de cerere nu putea fi primită nici în fața primei instanțe, față de cadrul procesual trasat de art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996 republicată.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ. coroborate cu prevederile art. 50 și urm. din Legea nr. 7/1996 republicată, Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civ. îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 243/A/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /12.11.2009
Tehnored. 2 ex./16.11.2009
Instanța de apel:;
Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
