Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1103/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1103
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare pronunțarea asupra recursului declarat reclamanta împotriva deciziei civile nr. 425/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și, având ca obiect reziliere și rectificare CF.
dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru deliberare și pentru a se depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării cauzei, pentru termenul de astăzi,
R E A,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 425 din 5.05.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.210/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
A schimbat sentinta în sensul că a respins actiunea avand ca obiect rezolutiune contract de renta viagera formulata de reclamanta impotriva paratilor si.
A obligat intimata reclamanta la 130,15 lei catre apelantul, cu titlu de cheltuieli de judecata in dosar de apel nr-.
A respins cererea apelantului parat privind acordarea cheltuielilor de judecata in prima instanta și a obligat intimata reclamantă la 500 lei catre apelantul parat, cu titlu de cheltuieli de judecata in prezentul apel.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilă nr. 210/30.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Lugoja admis acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință, s-a dispus rezoluțiunea contractului de rentă viageră rezultat în urma transformării contractului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1140/04.05.1999 de BNP.
S-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și reîntabularea dreptului reclamantei asupra imobilului situat în L,-, Bl. 29, Sc.B,.13, jud. T și înscris în CF ind. 9774/B/X/III, nr. top.9003/10/B/XIII.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 588 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu de avocat.
Instanța de fond a reținut că prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 1140 din 4 mai 1999 de BNP, reclamanta înstrăinat pârâților apartamentul înscris în CF ind.8774/B/XIII Român, nr. top. 9003/10 compus din: 2 camere, bucătărie, baie, vestibul, balcon în suprafață construită de 48,10 mp, cu drept de folosință asupra 13 mp teren și 3% din bunuri comune, situat în L,-,.29,. B,.13,jud.
La rândul lor, pârâții s-au obligat să o întrețină pe reclamantă, conform clauzelor stipulate în contract.
Prin sentința civilă nr. 2366 din 19.11.2003 a Judecătoriei Lugoja fost admisă acțiunea civilă formulată de și în contradictoriu cu și s- dispus transformarea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1140/04.05.1999 de BNP în contract de rentă - viageră, cu obligația numiților și ca în fiecare lună, pe data de 15, să achite reclamantei suma de 2.350.000 lei vechi (235 lei) reprezentând cheltuielile totale de întreținere, cu începere din data de 15.12.2003.
Prin sentința civilă nr. 308 din 02.02.2005, această sumă a fost majorată de la 2.350.000 lei lunar la 4.110.558 lei și totodată, pârâții au fost obligați și la cheltuieli de judecată în cuantum de 5.980.000 lei.
Neachitându-și la zi obligațiile, creditoarea a solicitat executarea silită în dosar execuțional nr. 318/2005 al BEJ din
S-a reținut că rezoluțiunea poate fi cerută numai dacă debirentierul nu prezintă garanții pentru asigurarea plății rentei, conform dispozițiilor art. 1646 Cod civil.
În speța de față, pârâții nu au făcut nici dovadă și nu au prezentat nici garanție că pot plăti renta stabilită de către instanța de judecată la data și în cuantumul prevăzut, iar probele de la dosar au scos în evidență faptul că aceștia nu pot plăti reclamantei renta viageră în condițiile stipulate prin sentințele judecătorești.
În consecință, instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 1646 cod civil și a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, dispunând în sensul arătat mai sus.
Împotriva sentinței menționate, în termen legal, pârâții au declarat calea de atac a recursului, calificat de către instanța de judecată, la termenul din 10.06.2008, ca fiind apel, dat fiind că acțiunea în rezoluțiunea unui contract de rentă viageră, dublată de rectificarea cărții funciare, nu este evaluabilă pecuniar, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea sentinței atacate cu consecința respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivele de apel s-a susținut că, întrucât contractul de rentă viageră se definește ca fiind o convenție cu prestații executate succesiv și periodic, nu se poate dispune rezoluțiunea sa, ci eventual rezilierea, sancțiunea specifică acestui tip de convenții, pentru ipoteza în care pârâții nu ar fi achitat lunar această rentă viageră, conform obligației lor stabilită prin hotărâre judecătorească.
Este criticată sentința judecătoriei pentru aceea că sancțiunea desființării contractului de rentă viageră a fost aplicată, deși pârâții au probat faptul că și-au achitat obligația față de reclamantă, neavând vreo restanță, cum o confirmă interogatoriul luat și chitanțele depuse la dosar. S-a menționat că eronat a reținut judecătoria că renta viageră nu a fost achitată la zi, iar reclamanta a recurs la executarea silită, de vreme ce probele de la dosar relevă contrariul, iar executarea silită a fost declanșată pentru achitarea cheltuielilor de judecată, ce au fost plătite prin compensare, astfel că nu este vorba despre rentă viageră restantă.
S-a menționat în motivele de apel că în mod greșit s-a dispus rezoluțiunea, reținându-se că debirentierii nu prezintă garanții, pentru asigurarea plății rentei, iar faptul că data de 15 fiecărei luni a fost depășită reprezintă o împrejurare fără relevanță, de vreme ce termenul respectiv nu este decât unul de recomandare, reclamanta primind renta în data de 22 fiecărei luni încă din anul 2003, astfel că a fost de acord tacit cu acest termen, pârâții primind salariul și, respectiv, pensia, în data de 22 lunii.
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată a solicitat respingerea căii de atac, arătând că sancțiunea rezilierii presupune ca obligațiile ambelor părți litigante să aibă un caracter succesiv, or în contractul de rentă viageră, transferul se produce uno ictu și nu succesiv, iar nerespectarea obligației de plată la termen a rentei dă dreptul credirentierului cu titlu oneros să ceară rezoluțiunea contractului, întrucât acesta este încheiat sub condiția garantării plății ratelor de rentă.
Prin decizia civilă nr. 490/17.06.2008, pronuntata de Tribunalul T in dosar nr-, Tribunalul T a admis apelul declarat de pârâții apelanți și, împotriva sentinței civile nr.210/30.01.2008 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, a desființat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut ca, prima instanță și-a plasat controlul judecătoresc în perimetrul reglementării legale contractului de rentă viageră, determinată fiind la aceasta de sentința civilă nr.2366/19.11.2003 pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosar civil nr.1144/2003, în respectarea cu rigoare a dispozitivului acestei hotărâri prin care s-a dispus transformarea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.1140/04.05.1999 de către Biroul Notarului Public G, în contract de rentă viageră, însă a rezoluționat contractul din perspectiva unui temei juridic-art.1646 civ. -străin investirii sale.
S-a concluzionat că instanța de fond nu a observat ca demersul judiciar promovat are configurația juridică a unei acțiuni în rezoluțiune, ce-și găsește fundamentul în dispozițiile art.1020-1021.civ. cum, implicit, prin motivele de apel o confirmă chiar debitorii obligației a cărei creditoare este reclamanta, concluzionand că judecătoria, numai deturnând cele două cauze ale acțiunii deduse judecății, și-a plasat cercetarea judecătorească în perimetrul art.1646-1647.civ. fapt ce echivaleaza cu nestatuarea asupra fondului cauzei, atragand incidența prevederii art.297 proc.civ. în alți termeni, admiterea apelului și desființarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Lugoj.
Reclamanta a declarat recurs împotriva acestei hotărâri, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia civilă nr. 1113/12.11.2008, pronuntata de Curtea de Apel T in dosar nr-, s-a admis recursul promovat de reclamanta, s-a casat decizia recurata si s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului T, motivat de faptul ca instanta de apel nu a procedat a cercetarea fondului cauzei in limitele investirii sale prin cererea de apel, incalcand astfel dispozitiile art.584 civ. si principiul disponibilității, la momentul schimbării temeiului juridic a acțiunii reclamantei.
Dupa casarea cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului T sub dosar nr- la data de 19.12.2008.
Tribunalul a apreciat ca fiind întemeiat apelul declarat de reclamantă, cu motivarea că, întrucât prin decizia civilă nr. 1113/12.11.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA, s-a stabilit că temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 1646 Cod civil, tribunalul a analizat sentința apelată prin prisma aplicării corecte a regulilor din materia renetei viagere.
A reținut că în speță contractul de rentă viageră dintre părți a rezultat din sentința civilă nr. 2366/19.11.2003 pronunțată de Judecătoria Lugoj, prin transformarea contractului inițial de întreținere, dar din considerentele și dispozitivul hotărârii rezultă că noul act nu conține nici o clauză privind asigurări stipulate în sarcina pârâților apelanți, astfel că art. 1646 nu poate fi aplicat, cu consecința că nici rezoluțiunea nu se poate pronunța în cauză.
În termen împotriva deciziei civile nr. 425 din 5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs reclamanta, care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalului Timiș, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Judecătoria Lugoj, cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
În motivare a arătat că, prima instanță în urma probatoriului administrat în cauză, a reținut în mod corect că apelanții pârâți nu prezintă nici o garanție că pot plăti în renta cuantumul și în condițiile stipulate prin sentința judecătorească nr. 2366 din 19 noiembrie 2003, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 1144/2003, dând astfel eficiență dispozițiilor art. 1646 Cod civil.
Arată că în speță contractul de rentă viageră a luat naștere ca urmare a transformării contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1140 din mai 1999, încheiat între părți, pe cale judecătorească prin pronunțarea sentinței civile nr. 2366 din 19 nov.2003, pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr. 1144/2003, rămasă definitivă prin neapelare, și că cererea de transformare a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere în contract de rentă viageră a fost promovată tocmai de apelanții pârâți, care astfel și-au asumat garanția plății rentelor lunare stabilite de instanța judecătorească; prin acțiunea formulată de aceștia solicitând plata rentelor în locul întreținerii înseamnă că și-au asumat garantarea achitării acestora la termenele și în cuantumul stabilit de instanță.
A învederat că pârâții nu au putut face dovada în fața primei instanțe a posibilității plății rentelor asumate, apelantul - pârât fiind el însuși pensionar și abia putând să-și asigure propria existență, iar apelanta pârâtă fiind plecată în străinătate, aspecte probate în cadrul procesului; faptul că pârâții apelanți nu au mai fost în măsură să prezinte recurentei reclamante garanțiile plății rentei așa cum și le-au asumat implicit în momentul în care au solicitat pe cale judecătorească transformarea contractului de întreținere în rentă viageră, rezultă atât din cererea înregistrată de aceștia la Judecătoria Lugoj sub nr. 2921/2005, prin care solicită diminuarea rentei, precum și din penultimul paragraf al considerentelor deciziei nr. 419/R din 22 aprilie 2005, prin care li s-a respins recursul pârâților apelanți împotriva sentinței Judecătoriei Lugoj prin care s-a dispus majorarea rentei lunare.
Arată că deși instanța de control judiciar, respectiv Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 1113 din 12 nov. 2008 admis recursul reclamantei - intimate trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, având în vedere faptul că instanța de apel nu a cer4cetat fondul cauzei în limitele investirii sale prin cererea de apel, aceeași instanță de apel, rejudecând apelul după casare, arată în considerentele deciziei recurate că motivele legate de fondul hotărârii vor fi omise, devenind fără relevanță în cauză.
În drept invocă dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ..
Prin concluzii scrise, reclamanta recurentă a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalului Timiș, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Judecătoria Lugoj .
A arătat că anterior promovării acțiunii introductive a făcut demersuri pentru a recupera rentele neplătite prin formularea unei cereri de executare silită înregistrată în dosarul execuțional nr. 318/10.11.2005 la Biroul executor Judecătoresc, care nu a fost soluționată favorabil întrucât apelanții - pârâți nu au putut fi executați silit.
Prin cererea introductivă de instanță a solicitat rezoluțiunea contractului de rentă viageră și restabilirea situației anterioare de carte funciară, menționând expres dispozițiile art. 1646 Cod civil, ca temei de drept tocmai având în vedere faptul că în materie de rentă viageră rezoluțiunea contractului beneficiază de un regim special în raport cu celelalte contracte sinalagmatice.
A susținut că, instanța de control judiciar, respectiv Curtea de APEL TIMIȘOARA prin decizia civilă nr. 1113 din 12 nov. 2008 admis recursul reclamantei - intimate trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, având în vedere faptul că instanța de apel nu a cercetat fondul cauzei în limitele investirii sale prin cererea de apel, aceeași instanță de apel rejudecând apelul după casare, arată în considerentele deciziei recurate că motivele legate de fondul hotărârii vor fi omise, devenind fără relevanță în cauză.
Susține că intimații au mai luat în anul 2005 în întreținere o văduvă, care este în prezent decedată, dobândind astfel un alt imobil pe cale l-au înstrăinat, aceștia realizând și o profesie în a găsi victime singure și în etate de pe urma cărora au urmărit doar să se îmbogățească fără să-și îndeplinească obligațiile asumate, la fel ca și în cazul reclamantei.
Examinând decizia civilă atacată în raport de motivele invocate, de probatoriul administrat în cauză, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, reclamanta a investit instanța cu acțiune având ca obiect rezoluțiunea contractului de rentă viageră rezultat în urma transformării contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1140 din 4.05.1999 de Biroul notar Public G pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, restabilirea situației anterioare, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și reîntabularea reclamantei asupra imobilului situat în L și înscris în CF individual 9794/B/X/III Român.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1646 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 1113/12.11.2008 pronunțată în dosar nr-, Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Timiș, cu motivarea că instanța de apel, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, a schimbat temeiul juridic al acțiunii cu încălcarea dispozițiilor art. 584. pr. civ. și a principiului disponibilității, și nu a cercetat fondul cauzei în limitele investirii și în raport de dispozițiile art. 1646 Cod civil, temei de drept invocat în cererea reclamantei de investire a instanței.
Conformându-se dispozițiilor art. 315. pr. civ. care prevăd că dispozițiile instanței de control judiciar sunt obligatorii în ceea ce privește dezlegările de drept, tribunalul a examinat cauza prin raportare la dispozițiile art. 1646 Cod civil.
Conform acestor dispoziții legale, acela în a cărui favoare s-a înființat cu titlu oneros o rendită pe viață, poate să ceară sfărâmarea contractului dacă înființătorul ei nu dă asigurările stipulate pentru executare.
În speță, contractul de rentă viageră a luat ființă ca urmare a admiterii acțiunii formulată de reclamanți (pârâți în prezentul dosar) și și a transformării contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1140/1999 de către Biroul Notarului Public G (sentința civilă nr. 2366/19.11.2003 a Judecătoriei Lugoj ).
S-a reținut corect de instanța de apel că din considerentele și dispozitivul hotărârii mai sus menționate, rezultă că noul act - respectiv contractul de rentă viageră nu conține nici o clauză privind asigurări stipulate în sarcina pârâților și în consecință nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1646 Cod civil.
Cum contractul a luat naștere odată cu pronunțarea sentinței civile nr. 2346/10.11.2003 a Judecătoriei Lugoj, se reține în mod întemeiat că părțile nu pot să stabilească retroactiv garanțiile pentru a asigura executarea obligației de plată a rentei în mod regulat.
Este neîntemeiată susținerea reclamantei recurente în sensul că instanța de apel nu a judecat fondul cauzei, întrucât aceasta a examinat cererea în raport de dispozițiile art. 315. pr. civ. și ale art. 1646 Cod civil, ale cărei prevederi s-au apreciat de instanța de casare ca fiind incidente cauzei, chiar dacă instanța de apel a menționat în considerente că " motivele legale de fondul cauzei vor fi omise" (în realitate instanța soluționând pe fond cauza).
Cum în cauză nu se constată motive de nelegalitate a hotărârii atacate, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ. Curtea în baza art. 312 (2) pr. civ. va respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 425/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În baza art. 274. pr. civ. va obliga pe reclamantă să plătească pârâților intimați suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr. 425/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții și.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâților intimați suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /27.11.2009; Tehnored. 2 ex./08.12.2009
Instanța de apel:;; Prima instanță:
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
