Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 127/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2347/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 127
Ședința publică din 2.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Simona
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta intimată, împotriva deciziei civile nr. 949 din 23.10.2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații petenți și.
Cauza are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
La apelul nominal se prezintă avocații în calitate de apărător al recurentei intimate, în baza împuternicirii avocațiale nr. 71091/2009, eliberată de Baroul București și, în calitate de reprezentant al intimaților petenți și, în baza împuternicirii avocațiale nr. 886/2009, eliberată de Baroul Prahova (fila 11 din dosar).
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul recurentei solicită a se face o corectură în motivele sale de recurs, în sensul că, dintr-o greșeală de dactilografiere, a menționat că solicită "admiterea" plângerii, corect fiind "respingerea" acesteia.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, luând act de mențiunea privind rectificarea greșelii strecurate în cuprinsul motivelor de recurs.
Avocatul recurentei intimate solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate și a sentinței pronunțate de Judecătoria sectorului 2 B, în sensul respingerii plângerii formulate împotriva încheierii de carte funciară nr. -/2008 a Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară sector 2.
Invocă un singur motiv de recurs, prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, și anume aplicarea greșită a Legii nr. 7/1996, art. 19, 26, 30, 32 și 33, precum și a Ordinului nr. 633/2006 al Ministrului Justiției, care nu adaugă la lege, ci o detaliază și își produce pe deplin efectele în speță.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut că nu este posibilă procedura notării hotărârii judecătorești nr. 8487/1999 a Judecătoriei sectorului 2 B, întrucât prin această procedură ar opera o adevărată înscriere a dreptului de proprietate și nu o simplă notare, încercându-se înscrierea unui alt proprietar decât cei tabulari existenți.
Cele două instanțe au apreciat că recurenta avea deschisă calea rectificării cărții funciare.
Susține că, în speță, este vorba despre un singur imobil, cu mai multe unități locative, înscris în două cărți funciare, însă arată că nu poate să indice care sunt acestea.
Astfel cum Legea nr. 7/1996 instituie facultatea de a se înscrie sau nu o mențiune privind un litigiu, în cartea funciară, tot așa pot fi notate sau nu hotărârile judecătorești și executarea acestora.
Subliniază faptul că partea nu a solicitat rectificarea cărții funciare, întrucât aceasta alege momentul care îi este cel mai favorabil pentru a pune în executare hotărârea, iar transmiterea dreptului de proprietate nu este condiționat de înscrierea în cartea funciară.
Apreciază, în concluzie, că hotărârea judecătorească ce privește orice faptă care are legătură cu imobilul în litigiu poate fi notată în cartea funciară.
Arată că nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Avocatul intimaților petenți și solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Susține că partea avea la îndemână procedura rectificării cărții funciare sau a intabulării dreptului său de proprietate, iar nu a notării hotărârii judecătorești privind partajul, operațiune prin care s-a încercat înscrierea unui alt proprietar pentru imobilul aflat în litigiu.
Arată, ca și adversarul său, că nu solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 04.04.2008 a fost înaintată spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 2 și înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub număr de dosar -, în conformitate cu dispozițiile art.50 alin.2 din Legea nr.7/1996, plângerea formulată de petenții și împotriva încheierii nr.-/24.01.2008 dată de intimatul Sector 2.
În motivarea plângerii, petenții au arătat faptul că sunt proprietarii tabulari ai întregului imobil cu număr cadastral 5679/1, situat în B,-, sector 2, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr.4320/12.12.1997 și nr.4214/09.10.1997, compus din teren în suprafață de 300 mp. și construcție cu destinația de locuință edificată pe acesta, împreună cu cota parte indiviză corespunzătoare din părțile și dependințele comune ale imobilului.
Reclamanții au susținut că cererea de notare formulată de intimata, care a fost admisă prin încheierea contestată, avea, de fapt, natura juridică a unei cereri în rectificare, urmărind menționarea înscrierii unei operațiuni care afectează esența dreptului ce poartă asupra unui bun și care face obiectul înscrierii în cartea funciară. Pe cale de consecință, reclamanții au concluzionat în sensul că înscrierea solicitată de intimată este inadmisibilă, din perspectiva faptului că sentința civilă nr.8487/10.06.1999 a Judecătoriei Sectorului 2 nu le este opozabilă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art.20, 22, 33, 34, 50, 51 din Legea nr.7/1996.
Anexat plângerii petenților a fost înaintat în copie certificată dosarul nr.-/2008 al Sector 2.
Intimatul Sector 2 formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, față de considerentele deciziei nr.72/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Intimata nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței prin reprezentant, solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii deduse judecății, invocând și excepția lipsei de interes a reclamanților, întrucât notarea unui fapt ce are legătură cu imobilul înscris în cartea funciară respectivă are drept scop informarea terților și indisponibilizarea bunului, petenții neevidențiind prejudiciul produs prin această înscriere.
La termenul din data de 26.05.2008, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Sector 2 pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
Prin sentința civilă nr.9755/12.11.2008, Judecătoria Sectorului 2 Bar espins plângerea formulată în contradictoriu cu intimatul - Sector 2, sector 1, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei de interes, a admis plângerea, a anulat încheierea nr.-/24.01.2008 a și a dispus radierea notării efectuate în baza ei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin încheierea nr.-/24.01.2008, intimatul Sector 2 admis cererea de notare formulată de intimata și a dispus înscrierea soluției pronunțate de către Judecătoria Sectorului 2 prin sentința civilă nr.8487/10.06.1999, respectiv: "ieșirea din indiviziune între reclamantă și cu privire la imobilul compus din construcție și teren și a atribuit reclamantei în deplină proprietate cota de 45,63% din imobilul mai sus menționat", această notare purtând asupra imobilului situat în-, sector 2.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea prezentei cereri, invocată de către intimata, instanța a respins-o, ca neîntemeiată, întrucât petenții justifică interesul în formularea plângerii împotriva încheierii prin faptul că pretind o încălcare a dreptului lor de proprietate, în raport de faptul că în cartea funciară figurau ca titulari ai acestuia cu privire la întregul imobil. Instanța a mai constatat că ceea ce reclamă petenții nu este o indisponibilizare a bunului, ci o afectare a drepturilor din patrimoniul lor.
Cu privire la fondul cauzei, conform art.26, alin.4, lit.c din Legea nr.7/1996, notarea are ca obiect "înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciar".
Instanța a constatat că prin notarea sentinței civile nr.8487/10.06.1999, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2, s-a efectuat de fapt o înscriere a unui drept de proprietate în cotă indiviză, acesta nefiind circumscris procedurii notării, ci celei specifice a intabulării, conform art.26, alin.4, lit.a din același act normativ. Mai mult, instanța a reținut că, potrivit art.33, alin.1 și 4 din Legea nr.7/1996, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea, aceasta putându-se face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă. Prin urmare, nefiind în niciuna dintre situațiile menționate, intimata neobținând nici acordul petenților și nici o hotărâre judecătorească în acest sens, rezultă că numai după lămurirea situației juridice a imobilului situat în B,-, sector 2 se va putea proceda la menționarea dispozitivului sentinței civile amintite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, pentru următoarele motive:
A solicitat - Biroul de Carte Funciara Sector 2 notarea sentinței civile nr.8487/10.06.1999, definitiva și irevocabilă, emisă de Judecătoria sectorului 2 B, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune între și cu privire la imobilul situat în-, sector 2, compus din construcție și teren și atribuirea intimatei în deplină proprietate a cotei de 45,63% din imobilul mai sus menționat; la baza acestei cereri de notare au stat sentința mai sus menționată, Dispoziția nr.1488/2000 emisă de Primarul General al Municipiului B de ieșire din indiviziune și de atribuire în natură în proprietatea intimatei a unei cote de 45,63% din imobil, precum și o serie de contracte de vânzare-cumpărare ce se află la dosar.
Instanța de fond a constatat că prin notarea sentinței civile nr.8487/10.06.1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 s-a efectuat de fapt o înscriere a unui drept de proprietate în cotă indiviză, acesta nefiind circumscris procedurii notării, ci celei specifice intabulării. În consecință, a admis plângerea formulată de petenții și și a anulat încheierea nr.-/24.01.2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a dispus radierea notării efectuate în baza ei.
Consideră netemeinică și nelegală hotărârea instanței de fond întrucât a solicitat și i-a fost admisă o notare în cartea funciară, nicidecum o rectificare a cărții funciare. A solicitat notarea sus menționatei sentințe civile în baza Ordinului nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, art.42:"(1) poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul. (2) În această categorie pot fi enumerate: q) orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul".
Întrucât partea din imobilul din-, sector 2, B, deținută de petenți, este înscrisă în CF nr.14029 cu nr.cadastral 5679/1, iar partea din imobil deținută de apelantă este înscrisă în altă carte funciară, a considerat necesară și utilă informarea terților cu privire la existența sentinței civile mai sus menționate și a solicitat notarea ei în CF nr.14029, la fel cum a fost notat în ambele cărți funciare faptul că terenul aferent imobilului în cauză, de 300 mp. este un teren deținut în proprietate în cote indivize de către cei trei proprietari ai unităților locative. sentinței civile definitive și irevocabile nu afectează dreptul de proprietate al petenților înscris în cartea funciară nr.14029; această simplă notare a sentinței definitive și irevocabile nu are efectul indisponibilizării imobilului înscris.
Prin decizia civilă nr.949 A din 23.10.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-intimată, aceasta fiind obligată la plata sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art.30 alin.1 din Legea nr.7/1996, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul.
Conform art.38 din același act normativ, actele și faptele juridice privitoare la drepturile personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în cartea funciară vor putea fi înscrise, la cerere, cu efect de opozabilitate pentru terțe persoane.
Totodată, prevederile art.33 alin.1-4 și 34 din Legea nr.7/1996 statuează că în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară. Prin modificare se înțelege orice schimbare privitoare la aspecte tehnice ale imobilului, schimbare care nu afectează esența dreptului care poartă asupra acelui imobil. Modificarea nu se poate face decât la cererea titularului dreptului de proprietate. înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie, în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că: 1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil; 2. dreptul înscris a fost greșit calificat; 3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea; 4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Potrivit art.26 alin.4 din Legea nr.7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt de trei feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Față de prevederile legale mai sus expuse, instanța de apel a constatat că notarea în cartea funciară a soluției pronunțate de către Judecătoria Sectorului 2 prin sentința civilă nr.8487/10.06.1999, respectiv: "ieșirea din indiviziune între reclamantă și cu privire la imobilul compus din construcție și teren și s-a atribuit reclamantei în deplină proprietate cota de 45, 63% din imobilul mai sus menționat", această notare purtând asupra imobilului situat în-, sector 2, determină înscrierea unui alt proprietar asupra imobilului pentru care erau deja determinați, ca proprietari tabulari, intimații.
În consecință, față de obiectul notării, apelanta avea deschisă calea înscrierii sub forma specifică a intabulării (cerere asupra căreia urma a se pronunța oficiul de carte funciară, iar, în caz de respingere, se putea formula plângere sau se putea solicita rectificarea cărții funciare, în modalitățile prescrise de lege (înscris autentic sau acțiune în justiție).
Tribunalul a mai reținut că dispozițiile din Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, invocate de apelantă - art.42: "(1) poate avea ca obiect consemnarea unor fapte și drepturi personale, a litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri cu caracter temporar în legătură cu imobilul. (2) în această categorie pot fi enumerate: q) orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul", nu pot fi apreciate ca determinând posibilitatea notării efectuate, întrucât și acestea se referă la înscrieri cu caracter provizoriu, respectiv la înscrieri permise de lege, ceea ce nu este cazul în speță. Mai mult, ordinul menționat are o forță juridică inferioară legii, nu poate adăuga prevederilor acesteia și nu poate crea situații noi de notare în contradicție cu definițiile stabilite prin lege.
În consecință, întrucât dreptul de proprietate nu poate fi înscris în cartea funciară pe calea notării titlului care îl consfințește, tribunalul a respins apelul, ca nefondat, iar, în baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată apelanta, aflată în culpă procesuală, la plata sumei de 2000 lei, cheltuieli de judecată către intimați - onorariu de avocat.
În termen legal a declarat recurs intimata, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și a sentinței apelate, iar, pe fond, respingerea plângerii formulată de petenții și împotriva încheierii nr.-/24.01.2008 a sector 2.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că nu există nicio contradicție între Legea nr.7/1996 și Ordinul nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară. Astfel:
Art.30 din Legea nr.7/1996 prevede că drepturile personale, faptele sau alte raporturi juridice în legătură cu drepturile înscrise în cartea funciară devin opozabile terțelor persoane prin notarea lor.
Potrivit art.33 din același act normativ, în cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.
Din redactarea acestui text de lege rezultă că exercitarea oricăreia dintre cele două modalități de schimbare reprezintă o facultate și nu o obligație a titularului dreptului.
Față de dispozițiile Legii nr.7/1996, transmiterea dreptului de proprietate nu este condiționată de înscrierea în cartea funciară, dat fiind efectul de opozabilitate față de terți.
Dacă legiuitorul a optat pentru un astfel de sistem permisiv și flexibil, nu există contrarietate între lege și ordinul menționat, mai ales în situația dedusă judecății, când partea din imobil ce aparține petenților este înscrisă în cartea funciară nr.14029, cu nr. cadastral 5679/1, iar cea deținută de intimata este înscrisă în altă carte funciară, iar în ambele cărți funciare s-a notat că terenul este deținut în proprietate în cote indivize de cei 3 proprietari.
sentinței civile în baza căreia recurenta a devenit proprietara imobilului nu afectează dreptul de proprietate al petenților, fiind făcută doar pentru a atrage atenția terților asupra unor împrejurări care fac parte din categoria celor prevăzute de Ordinul nr.633/2006, la litera q), anume orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobilul.
În plus, nu există text de lege care să interzică notarea unei hotărâri judecătorești, neexecutate, cu atât mai mult cu cât art.19 din Legea nr.7/1996 îngăduie înscrierea acțiunilor privitoare la drepturile reale. În același sens sunt și dispozițiile art.26 din actul normativ citat.
În realitate, petenții doresc radierea notării pentru a putea prejudicia drepturile intimatei, dar și pe ale terților, ascunzându-le astfel situația reală a imobilului, în legătură cu care există numeroase litigii pe rolul instanțelor judecătorești.
Relativ la susținerea potrivit căreia pe cale ocolită ar fi fost înscris un alt proprietar, alături de cei tabulari existenți, aceasta este, în opinia recurentei, absurdă, cât timp caracterul temporar al notării dăinuie până la exercitarea acțiunii în rectificare sau modificare ori până la radierea notării.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea, față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, constată următoarele:
Ceea ce se contestă în cauza de față este aplicarea greșită a legii, în sensul reținerii de către instanța de apel a prevederilor art.33 alin.1-4 și 34 din Legea nr.7/1996, în condițiile în care intimata a solicitat notarea sentinței civile nr.8487/10.06.1999, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, definitivă și irevocabilă, iar nu intabularea unui drept de proprietate.
Astfel cum a reținut tribunalul, potrivit art.26 alin.4 din Legea nr.7/1996, înscrierile în cartea funciară sunt de 3 feluri: a) intabularea, având ca obiect înscrierea definitivă a drepturilor reale; b) înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare; c) notarea, având ca obiect înscrierea drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele din cartea funciară.
Rezultă astfel că atât intabularea, cât și înscrierea provizorie vizează drepturile reale, în timp ce notarea are ca obiect înscrierea unor drepturi personale, acte și fapte juridice referitoare la starea și capacitatea persoanelor, acțiunilor și căilor de atac în justiție, precum și a măsurilor de indisponibilizare, în legătură cu imobilele deja înscrise în cartea funciară.
Prevederile referitoare la notare cuprinse în Legea nr.7/1996 sunt dezvoltate și completate în Regulament, care conține dispoziții de principiu, în sensul că în categoria operațiunilor ce pot fi notate intră orice alte fapte, drepturi personale sau acțiuni a căror notare este permisă de lege și au legătură cu imobile, fără însă a se face referire la un drept real imobiliar.
În atare condiții, cât timp prin hotărârea judecătorească invocată de recurentă s-a dispus "ieșirea din indiviziune între reclamantă și cu privire la imobilul compus din construcție și teren" și atribuirea în cota indiviză de 45,63% către aceasta, operațiunea efectuată în cartea funciară, vizând un drept real imobiliar, determină înscrierea unui alt titular al dreptului de proprietate asupra imobilului înscris deja pe numele proprietarilor tabulari intimați, astfel încât singura posibilitate deschisă părții vătămate, în speță, era cea a formulării unei acțiuni în rectificarea cărții funciare, în modalitățile prescrise de lege, în raport de dispozițiile art.33 - 34 din Legea nr.7/1996.
Afirmația recurentei, în sensul că nu există contradicție între lege și Ordinul nr.633/2006 este susținută de cele arătate anterior, cu precizările de rigoare vis-a-vis de operațiunea notării, distinctă de intabularea ori înscrierea provizorie.
Se observă din actele dosarului că notarea a fost efectuată ilegal în Cartea funciară nr.14029, cu nr. cadastral 5679/1, o altă carte funciară nefiind deschisă separat pentru imobilul dobândit de recurentă (extras carte funciară și cerere înscriere nr.34/2008).
În măsura în care recurenta aprecia că terții sunt vătămați prin imposibilitatea luării la cunoștință cu referire la litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești asupra imobilului deținut în coproprietate de părțile în litigiu, avea posibilitatea de a solicita notarea acestor litigii, iar nu a sentinței civile nr.8487/10.06.1999 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 B, prin care i se recunoaște un drept de proprietate, iar nu un drept personal.
Nu are relevanță până când dăinuie notarea, operațiune cu caracter temporar, deoarece instanța s-a pronunțat asupra legalității încheierii de carte funciară nr.-/28.02.2008 emisă de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B sector 2.
Pentru toate aceste considerente, neputând fi reținute dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, Curtea, conform art.312 alin.1 Cod de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta-intimată, împotriva deciziei civile nr.949 A din 23.10.2001, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații petenți și și cu intimatul OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ - BIROUL DE CARTE FUNCIARĂ SECTOR 2
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./
Ex.2/9.04.2010
Secția a III-a Civ. -
-
Jud.sector 2. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Simona
