Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 143/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.143
Sedința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C SRL împotriva Deciziei civile nr.181/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați C SRL și SN CFR T, având ca obiect rectificare
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat reclamanta recurentă prin avocat și pârâta intimată N CFR T, prin consilier juridic, lipsă fiind pârâta intimată C SRL.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente a depus diferența de taxă judiciară de timbru de 1 leu.
Reprezentanta reclamantei recurente, la întrebarea instanței, a învederat că nu a comunicat motivele de recurs pârâtei intimate N CFR T, solicitând, în acest scop, amânarea cauzei.
Reprezentantul pârâtei intimate N CFR Tal ăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Instanța a respins cererea de amânare, ca neîntemeiată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul C-, în vederea administrării probatoriului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate N CFR T, având cuvântul, a solicitat casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de probe.
CURTEA
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr- la data de 04.09.2007, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâții - SRL și CNCF - CFR SA B - Sucursala Regională CFR T, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună rectificarea colii de CF 6169, nr. top. 663/2/2, Cîmpulung arabil cu construcții cu nr. de cons.837.
Prin Sentința civilă nr.1603 din 1.07.2008, pronunțată în dosar nr-, prima instanță - Judecătoria Caransebeș, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CNCF - CFR SA B - Sucursala Regională CFR
Constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, față de probele administrate și dispozițiile art. 36 din Legea nr.7/1996, republicată, posesia reclamantei asupra unei suprafețe mai mari de teren nu este de natură a duce la dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia pe calea unei acțiuni în rectificare de carte funciară.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta - SRL, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii privind rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF 6169, conform situației reale din teren și a expertizei efectuate de expert inginer.
În motivarea apelului s- arătat că sentința instanței de fond se bazează pe o greșită apreciere a probelor și greșită aplicare a dispozițiilor legale, în mod eronat, fiind reținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.36 din Legea nr.7/1996, deși așa cum rezultă din punctul 4, orice înscriere din cartea funciară se poate rectifica dacă nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
În speță au fost întrunite toate condițiile prevăzute de art.36 din Legea nr.7/1996, respectiv terenul înscris în CF 6169 cu nr.top.663/1/2 Câmpu cu construcții, cu nr. de construire 837, în suprafață de 616. real 2196.p, este delimitat de vecinii chemați în judecată ca și pârâți, în sensul că există un canal CFR și delimitarea față de - SRL prin linia de hotar stabilită de părți de comun acord.
Astfel, imobilul în litigiu s-a identificat cu imobilul înscris în CF 6169 cu nr.top.663/2/2 (nr.cad.890 (nou), vechi nr.cad.2787/2/3) Câmpu cu construcții, cu nr. de conscr.837 în suprafață de 616. proprietatea reclamantei; imobilul cu nr.top.663/2/2 (nr.cad.2787/2/2) este delimitat de împrejmuiri, fără a încălca hotarele vecinilor; delimitarea imobilului respectă planul cadastral la scara 1/2880, respectiv nr.cad.2787, de unde rezultă și plusul de suprafață; imobilul proprietatea reclamantei, cu nr.top.663/2/2, în suprafață de 616 mp. conform modului de folosință și a planului de dezmembrare, se identifică cu nr.cad.2787/2/2 în suprafață reală de 2196.
Au fost, astfel, îndeplinite cerințele art.34, 35 și 36 din Decretul-lege nr.115/1938, stare de fapt și de drept neinterpretată de instanța de fond, deși părțile se află în regim de carte funciară.
Prin Decizia civilă nr.181/18.11.2008 Tribunalul C-S a respins apelul formulat de apelanta - SRL în contradictoriu cu intimatele - SRL împotriva sentinței civile nr.1603/01.07.2008, pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosar nr- al acestei instanțe.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut:
Față de dispozițiile art.36 pct.4 al Legii nr.7/1996, rectificarea Cărții funciare este posibilă, în situațiile în care înscrierile din CF sunt nereale.
A fost admisibilă acțiunea în rectificare de Carte funciară a mențiunii privind suprafața terenului aflat în proprietatea reclamantului, dacă, în realitate, această suprafață este mai mare decât aceea înscrisă în CF.
de suprafață, pretins, a fi înscris în CF poate proveni și dintr-o necorelare între mențiunile referitoare la suprafața terenului, înscrisă în evidențele/planurile cadastrale și, respectiv, în Cartea funciară.
Această necorelare trebuia, însă, dovedită, prin compararea actelor cadastrale cu actele de Carte funciară și prin verificarea, făcută în teren, a realității, prin măsurarea acelui teren și a terenurilor învecinate.
În speță, expertiza topografică administrată în cauză, în vederea dovedirii faptului că plusul de teren ce s-ar fi aflat în proprietatea apelantei reclamantei, și care a depășit suprafața înscrisă în Cartea funciară, a imobilului, a provenit din și s-a regăsit în planurile cadastrale și în teren, nu a fost concludentă.
Împotriva Deciziei civile nr.181/18.11.2008 a Tribunalului C- a declarat recurs în termenul legal reclamanta, criticând - o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că, în speță sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr.7/1996 pentru rectificare de carte funciară, așa cum a fost cerută prin acțiune, respectiv terenul înscris în F 6169 cu nr. top 663/1/2.Câmpulung arabil cu construcții, cu nr. de cons. 837, în suprafață de 616 mp, are în realitate o suprafață de 2196 mp și este delimitat de vecinii chemați în judecată ca și pârâți, linia de hotar fiind stabilită de părți de comun acord.
Între situația tabulară și situația reală a imobilului nu mai există concordanță, cererea pentru îndreptarea erorii fiind justificată și în raport de prevederile art. 35.1 din Legea nr. 7/1996.
În consecință, greșit, a reținut, prin decizia pronunțată în apel și sentința pronunțată de Judecătoria Caransebeș, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate față de probele administrate și dispozițiile art. 36 din Legea nr.7/1996, pentru rectificare de Carte Funciară.
Curtea, analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, cu aplicațiunea dispozițiilor art. 299 u Cod procedură civilă raportat la art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, a constatat că recursul este fondat.
Astfel, din examinarea deciziei civile recurate se constată că, deși, potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, acțiunea în rectificare de carte funciară este admisibilă în situația în care există neconcordanță între înscrierea în cartea funciară și situația actuală a imobilului, menține soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, argumentând că proba administrată în cauză este neconcludentă.
Or, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă, judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin corecta aplicare a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Prin urmare, în virtutea rolului activ, prevăzut de textul legal pre - citat, în situația în care lucrarea științifică, efectuată în cauză, prezenta neconcordanțe, instanța, pe lângă obligația prevăzută de art. 201 Cod procedură civilă, avea obligația de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare în speță, lămuriri cu privire la concluziile raportului de expertiză ( art. 210 Cod procedură civilă), referitoare la stabilirea suprafeței reale și dacă există concordanță între cea reală și cea înscrisă în F sau să dispună întregirea expertizei sau o nouă expertiză ( art. 212 Cod procedură civilă).
Față de cele expuse mai -sus, Curtea va admite recursul de față, va casa decizia civilă atacată și, în baza art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, va trimite cauza Tribunalului C- pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C SRL împotriva Deciziei civile nr.181/18.11.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții C SRL și SN CFR
Casează decizia civilă menționată mai -sus și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul C- pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Cristian
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.N/25.02.2009
DACT.B/2EX/26.02.2009
INST.APEL- - -Tribunalul C-S
INST.FOND- -Jud.
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor, Cristian
