Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1533/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1533/
Ședința publică din 7 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Comuna prin primar, cu sediul în comuna,-/A, județul H, împotriva deciziei civile nr. 46 din 8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul pârâtei recurente Comuna, consilier juridic și reclamanta intimată, asistată de av., lipsă fiind pârâtul intimat Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară H - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară M
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru (chitanța fila 23) și timbru judiciar în valoare de 1 leu, anulat la dosar; se constată, de asemenea, că pârâta recurentă a depus în copie decizia civilă nr.486/R/24.06.2009 a Tribunalului Harghita.
La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtei recurente precizează că a depus decizia Tribunalului Harghita ca probă în susținerea recursului. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul reclamantei intimate declară, de asemenea, că nu are cereri de formulat, împrejurare în raport de care instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului reclamantei și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare, cu obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și cheltuieli de deplasare. Depune chitanța privind cheltuielile de transport efectuate.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 11/12 ianuarie 2009, Judecătoria Miercurea Ciuca admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară H - Biroul de Cadastru M C, invocată de acesta și a respins acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă reconvențională în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară H - Biroul de Cadastru M C, precum și acțiunea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențională Comuna în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară H - Biroul de Cadastru M C, ca fiind intentate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
De asemenea, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei-pârâte reconvenționale în contradictoriu cu pârâta-reclamantă reconvențională Comuna, precum și acțiunea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională Comuna în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională, compensând între părți cheltuielile de judecată.
Pentru a hotări astfel, judecătoria a reținut, cu privire la excepția invocată în cauză, caracterul obligatoriu al Deciziei nr. 42/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General.
Cu privire la starea de fapt, s-a constatat că terenul în suprafață de 1645. a trecut în proprietatea publică a Comunei, conform nr.HG 1351/2005, hotărâre în temeiul căreia, prin Încheierea nr. 13747/2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară H, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei-reclamante reconvenționale.
S-a mai reținut că acțiunea reclamantei pentru anularea parțială a Anexei nr. 36 din hotărârea de guvern menționată, a fost respinsă ca tardivă prin sentința civilă nr. 29/2006 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3682/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că prin încheierea de carte funciară atacată s-a dispus în mod corect înscrierea dreptului de proprietate al Comunei, fiind respectate prevederile art. 47 și 48 din Legea nr. 7/1996, ale art. III din Legea nr. 169/1997 și ale pct. 2 din Titlul V al Legii nr. 247/2005.
Pentru aceste considerente, prima instanță a respins ca nefondată acțiunea reclamantei - pârâte reconvenționale.
Cu privire la plângerea formulată de pârâta - reclamantă reconvențională Comuna, prin care aceasta a solicitat radierea notării unui proces în aceeași carte funciară ( 341/N ) s-a constatat că au fost respectate prevederile art. 48 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și că pârâta -reclamantă reconvențională nu a făcut dovada depunerii plângerii în termenul legal de 15 zile de la comunicarea încheierii de notare, dată la 30 septembrie 2008.
Împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel reclamanta și pârâta - reclamantă reconvențională Comuna, iar prin decizia civilă nr. 46/8 aprilie 2009, Tribunalul Harghitaa admis doar apelul celei dintâi și a schimbat în parte sentința civilă atacată, în sensul că:
- a admis acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Comuna și, în consecință:
- a dispus rectificarea nr. 6504, în sensul radierii înscrierii de la 9 și A3 și desființarea nr. 341/N;
- a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată în primă instanță și, respectiv, 300 lei în apel, cu același titlu.
În adoptarea acestei soluții, tribunalul a reținut că judecătoria nu a arătat de ce nu sunt aplicabile dispozițiile art. III alin.1/1 din Legea nr. 169/1997. Acest text de lege, prevede că actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată, își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Operațiunile de carte funciară, care s-au finalizat cu înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei, au fost efectuate la 4 septembrie 2008, așa cum rezultă din nr. 6504, B 8, dată la care efectele hotărârii de guvern, care au stat la baza acestei operațiuni, erau suspendate cu privire la terenul în litigiu.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, judecătoria pronunțând o sentință nelegală atunci când a respins-
Cu referire la apelul pârâtei, tribunalul a reținut că, deși prima instanță a constatat în mod greșit că acțiunea acesteia este tardivă ( în contextul în care încheierea atacată i-a fost comunicată la 13 noiembrie 2008, iar plângerea a fost înregistrată la 19 noiembrie 2008, prin urmare în intervalul termenului de 15 zile prevăzut de art. 50 alin.2 din Legea nr. 7/1996 ), în considerentele sentinței s-a arătat că notarea procesului s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 48 alin.1 și 2 din Legea nr. 7/1996, astfel că acțiunea pârâtei a fost respinsă și ca neîntemeiată.
Deși, prin apelul declarat, pârâta a criticat sentința primei instanțe doar sub aspectul respingerii plângerii ca tardiv formulată, tribunalul a analizat și soluția dată de judecătorie pe fond, constatând că aceasta este corectă, deoarece, atâta timp cât între reclamantă și pârâtă există pe rol un proces cu privire la terenul înscris în nr. 341/N pe numele pârâtei ( este vorba de acțiunea formulată de reclamantă în prezentul dosar ), nimic nu împiedică notarea acestuia în cartea funciară. În plus, art. 26 alin. 4 lit. c din Legea nr. 7/1996 permite notarea proceselor, fără nicio distincție, iar art. 5 din Legea nr. 18/1991 și art. 11 din Legea nr. 213/1998 nu prevăd vreo interdicție în acest sens.
Pentru aceste considerente, apelul pârâtei a fost respins ca nefondat, constatându-se că încheierea de notare a procesului în cartea funciară este pe deplin legală și temeinică.
Hotărârea instanței de apel a fost atacată cu recurs de către pârâta Comuna, fiind criticată doar cu privire la soluția dată acțiunii formulate de reclamanta. Astfel, recurenta solicită modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii ca nefondat a apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe.
Prin memoriul de recurs, pârâta a invocat, în primul rând, motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel se întemeiază pe o greșeală gravă și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În argumentarea acestei afirmații, recurenta arată că nr.HG 1351/2001, prin care terenul din litigiu a fost trecut în domeniul public, nu intră sub incidența prevederilor art. III alin.1/1 din Legea nr. 169/1997, deoarece acestea sunt aplicabile numai pentru terenurile intravilane fără construcții, neafectate de utilități publice. Or, terenul revendicat de reclamantă în temeiul legislației fondului funciar este tocmai un teren cu construcții de utilitate publică.
De asemenea, nelegalitatea soluției instanței de apel derivă, în opinia recurentei, și din împrejurarea respingerii acțiunii prin care reclamanta solicitase anterior anularea hotărârii de guvern menționate, context în care au fost respectate în cauză prevederile art. 48 - 49 din Legea nr. 7/1996, soluția întabulării dreptului de proprietate al pârâtei fiind corectă.
Un al doilea motiv de recurs invocat de către pârâtă se raportează la prevederile art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru soluționarea cauzei.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâta arată că din terenul intravilan în suprafață de 7010. revendicat de către reclamantă, acesteia i-a fost retrocedată pe vechiul amplasament suprafața de 6574. iar pentru diferența de 1645. ( aflată în litigiu )i s-au făcut oferte de restituire din rezerva aflată la dispoziția comisiei locale, însă acestea au fost refuzate, fapt consemnat în procesul-verbal nr. 68/2006. În această situație, s-a propus acordarea de despăgubiri, propunerea fiind validată prin Hotărârea nr. 3/2009 a Comisiei Județene H, care a și înaintat documentația necesară către Agenția Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Pentru motivele arătate, pârâta a solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 11/12 ianuarie 2009 Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Reclamanta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac, susținând legalitatea și temeinicia soluției instanței de apel, corelativ cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
Examinând recursul prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Prevederile art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă au fost abrogate prin dispozițiile art. I pct. 1111din nr.OUG 138/2000 ( punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea nr.OUG 138/2000).
Prin urmare, fiind invocat un motiv de recurs care nu este prevăzut de legislația procesual-civilă, Curtea este împiedicată a proceda la examinarea acestuia.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta nu se circumscrie criticilor formulate de către pârâta recurentă, astfel că urmează a fi respins, pentru considerentele relevate în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. III alin.11din Legea nr. 169/1997 (alineat introdus prin Legea nr. 247/2005 - Titlul V), actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată, își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil. După validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Susținerea instanței de apel cu privire la incidența în speță a prevederilor legale enunțate este corectă, deoarece nr.HG 1351/2001, prin care terenul din litigiu a fost trecut în domeniul public al pârâtei-recurente este un act administrativ, iar în privința aceluiași teren fusese depusă anterior cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către reclamanta.
Împrejurarea că pe terenul menționat se află o construcție - respectiv sediul primăriei din localitate - nu este de natură a înlătura aplicabilitatea prevederilor art. III alin. 11din Legea nr. 169/1997, deoarece, pe de o parte, textul de lege menționat nu face nicio distincție sub acest aspect, iar pe de altă parte, construcția ocupă doar o suprafață de 255. din cei 1645. aflați în litigiu.
Prin urmare, în condițiile în care efectele nr.HG 1351/2001 erau suspendate de drept, dispozițiile acesteia nu puteau constitui un titlu valabil, pentru înscrierea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei-recurente, împrejurare care atrage incidența prevederilor art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, conducând la admisibilitatea acțiunii în rectificarea înscrierilor din cartea funciară,formulată de reclamanta, în sensul radierii întabulării efectuate în favoarea pârâtei.
De asemenea, nu prezintă relevanță respingerea cererii prin care reclamanta a contestat în justiție hotărârea de guvern menționată, deoarece scopul dispoziției cuprinse în art. III alin.11din Legea nr. 169/1997 îl reprezintă crearea premiselor pentru reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, atunci când o astfel de măsură ar putea fi împiedicată prin emiterea unui act administrativ de natura celui în discuție, în contextul în care legislația fondului funciar instituie principiul respectării vechiului amplasament al terenului pentru care persoanele îndreptățite au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse, constatând că soluția instanței de apel se află în acord cu prevederile legale incidente, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății, corelativ cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată, conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă. ( onorariu avocațial și cheltuieli transport - filele 20, 40 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Comuna, cu sediul în comuna,-/A, județul H, împotriva deciziei civile nr. 46/8 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția Civilă, în dosarul nr-.
Obligă pârâta să-i plătească reclamantei, cu domiciliul în M C,-,. C,. 5, județul H, suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./09.11.2009
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
