Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1559/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1700/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1559.
Ședința publică de la 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Ioana Singh
JUDECĂTOR 3: Ionelia Drăgan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții intimați și, împotriva deciziei civile nr.333 A din 4.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul petent G și intimații OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 1 și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE CADASTRU.
are ca obiect - plângere Carte funciară.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 05.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 12.11.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 16.02.2006 petentul G, în contradictoriu cu intimații, și Agenția Națională de Cadastru, Oficiul de Cadastru a solicitat instanței radierea înscrierii imobilului situat în str. -, nr. 33, fost-, în CF 53601, efectuată în baza încheierii 9726/2005, prin care s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al intimaților.
În motivare s-a arătat că petentul este proprietarul terenului în suprafață de 750 mp, situat în str. -, nr. 33.
Urmare a sistării stării de indiviziune asupra imobilului de 9.000 mp petentului i-a revenit suprafața de 750 mp, căruia i-a fost atribuit numărul poștal 33.
Intimatul a solicitat și obținut certificatul nr. -/2005,prin care s-a atribuit imobilului proprietatea sa același număr poștal.
Ulterior acest certificat a fost revocat.
În susținerea cererii s-au depus înscrisuri.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, iar prin cererea reconvențională a solicitat daune materiale.
Prin sentința civilă nr. 7734/2006,cererea a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, iar cererea reconvențională a fost respinsă ca inadmisibilă și pe cale de consecință, hotărârea a fost desființată prin decizia civilă nr. 701/2007,iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr. 7308/30.05.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară; a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G, în contradictoriu cu intimații, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a respins cererea reconvențională formulată de intimați.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că intimatul a închiriat o suprafață de teren pe-, unde are în proprietate locuință, care se interferează cu o porțiune din cei 9.000 mp ai petentului, care a moștenit acest teren.
Din cuprinsul actului de vânzare-cumpărare existent la fila 65 dosar fond rezultă că intimatul a cumpărat un imobil în-, care potrivit adresei emisă de Direcția Evidență Imobiliară din cadrul Primăriei B, este actuala str. -, nr. 33, ulterior comunicând părților că str. - nu a purtat o altă denumire.
Mai mult, str. - nu mai apare în nomenclatorul denumirilor actuale ale arterelor de circulație la nivelul anului 2006.
Prin urmare, instanța a constatat că intimatul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din-, care a devenit str.-, nr. 33, fără ca acest fapt să-i fie imputabil, în anul 1992.
S-a mai reținut că reclamantul dobândit dreptul de proprietate în baza unei tranzacții în 1994, ulterior atribuindu-se număr poștal 33, în str. -.
Potrivit art. 20 din Legea nr. 7/1996, în prezenta speță nu poate fi vorba de stingerea dreptului de proprietate al intimatului asupra imobilului și nici de modificarea conținutului unui drept.
Având în vedere dispozițiile art. 30 și 31 din Legea nr.7/1996 coroborate cu starea de fapt descrisă, s-a apreciat că în speță nu sunt incidente prevederile legale referitoare la radierea din cartea funciară.
administrației publice locale nu pot fi transferate în sarcina OCPI, ANCPI sau a persoanelor fizice, iar constatările ulterioare intabulării, privitoare la greșita întocmire a unor schițe sau proiect, trebuie suportate de cei care le-au avizat fără a fi în cunoștință de cauză.
Ca atare, petentul era îndreptățit să solicite, pe calea unei acțiuni separate, o eventuală îndreptare a operațiunii de intabulare a adresei și numărului imobilului, ca parte interesată.
De asemenea, nu au fost reținute dispozițiile art. 34 din textul de lege menționat, întrucât dreptul intimatului este perfect valabil, a fost corect calificat și nu este un drept afectat de condiție sau termen.
Față de principiul disponibilității părții, instanța a calificat cererea ca și plângere împotriva încheierii de carte funciară, care nu se poate cumula cu alt temei, respectiv cu rectificarea de carte funciară.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petentul G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr- la data de 25.07.2008.
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că instanța de fond a considerat greșit că a solicitat radierea înscrierii dreptului de proprietate, în realitate solicitând, la primul termen de judecată, rectificarea înscrierilor din cartea funciară.
De asemenea, se arată că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului, întrucât potrivit dispozițiilor art. 51 din Legea nr.7/1996, înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Pune în evidență împrejurarea că petentul a încercat să obțină, prin cererea sa, ceea ce instanța de fond a reținut în considerente, respectiv, petentul era îndreptățit să solicite, pe calea unei acțiuni separate, o eventuală îndreptare a operațiunii de intabulare a adresei și numărului imobilului, ca parte interesată.
Mai arată că s-a reținut eronat faptul că petentul ar dori, prin cererea sa, să impieteze asupra dreptului de proprietate al intimatului, întrucât în realitate nu a dorit decât să consolideze și să apere propriul său drept.
De asemenea, apreciază că în mod eronat a fost calificată cererea sa ca fiind plângere împotriva încheierii de carte funciară, întrucât prin decizia civilă nr. 701/22.05.2007 tribunalul a calificat corect cererea petentului, cu aplicarea art. 33 al. 4 din Legea nr.7/1996, instanței de fond revenindu-i sarcina de a verifica dacă susținerile sale erau reale sau nu.
Se solicită desființarea hotărârilor atacate și reținând cauza spre rejudecare, să se dispună rectificarea cărții funciare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 297, art. 331-339 Cod procedură civilă și Legea nr.7/1996.
La data de 22.10.2008 intimații-pârâți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.
S- susținut că dreptul acestora de proprietate este valabil și corect calificat, nefiind un drept afectat de condiție sau un teren, operând în favoarea acestora prezumția exactității conținutului cărții funciare și că situația invocată de către apelant nu poate fi imputată, apelantul neîndeplinindu-și obligația de a proba prin înscrisuri susținerile sale, neputând astfel să solicite rectificarea conținutului cărții funciare, avându-se în vedere și faptul că situația juridică reală este aceea conform căreia intimații sunt de bună-credință, fapt ce naște în favoarea acestora o prezumție de exactitate a conținutului cărții funciare, conform Legii nr.7/1996.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă.
La data de 19.11.2008 intimata Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului formulat de către G, neexistând raporturi juridice între acesta și intimatul în cauză.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 308 alin. 1 Cod procedură civilă.
La termenul din data de 17.12.2008 a fost calificată calea de atac exercitată de către petent ca fiind apel.
La data de 16.01.2009 apelantul a formulat note scrise asupra precizării motivelor de apel formulate inițial.
Prin decizia civilă nr.333 A/04.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis apelul declarat de apelantul-petent G, împotriva sentinței civile nr. 7308/30.05.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1, desființat sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că rin p. sentința civilă apelată în prezenta cauză, prima instanță, după rejudecare a reținut în considerente că nu se poate reține incidența în speță a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 7/1996, calificând totodată acțiunea principală ca fiind plângere împotriva cărții funciare, care nu s-ar putea cumula cu alt temei, respectiv cu rectificarea cărții funciare, nefiind astfel analizate condițiile și ipotezele prevăzute de dispozițiile art. 34 din Legea nr.7/1996, inclusiv susținerile apelantului-petent privind existența unei eventuale suprapuneri de numere poștale în privința celor două proprietăți ambele înscrise în cartea funciară însă cu același număr poștal, fiind necesar așadar a se verifica toate aceste susțineri ale apelantului, care astfel cum s-a reținut și prin decizia civilă nr. 701/22.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în sensul că interesul apelantului s-a reținut ca fiind dovedit de înscrisul de la fila 12 (fond anterior rejudecării), potrivit cu care terenul din actul de proprietate al reclamantului poartă aceeași adresă poștală ca cel pentru care s-a operat înscrierea în cartea funciară ce se cere a fi rectificată.
Având în vedere că prima instanță nu a analizat acțiunea introductivă având că obiect rectificarea cărții funciare, calificând împotriva principiului disponibilității și a dispozițiilor obligatorii date prin decizia de desființare a sentinței inițiale, s-a constatat că apelantul a fost prejudiciat fiind lipsit astfel de posibilitatea de a-i fi analizată cererea întemeiată pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996 privind acțiunea în rectificare în carte funciară, prin prisma ipotezelor invocate în acțiunea introductivă de către apelantul - petent, cu luarea în considerare a înscrisurilor depuse în dovedirea acțiunii inițiale, în special fila 12 dosar fond anterior rejudecării (certificatul emis la data de 18.11.195 de Primăria Municipiului B, Direcția Generală de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, titlurilor de proprietate prezentate de către ambele părți, inclusiv a deciziei civile nr. 608/21.03.1997 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în care s-a stabilit proprietatea părților astfel cum a fost delimitată prin raportul de expertiză parte integrantă din această decizie civilă, astfel încât să se stabilească cu certitudine dacă susținerile apelantului-petent sunt reale, respectiv dacă dreptul de proprietate al acestuia din urmă poartă într-adevăr numărul poștal 33 și se suprapune eventual sub aspectul înscrierilor în cartea funciară a imobilului în cauză cu dreptul intimaților-pârâți persoane fizice, dar și înscrisurile depuse în faza apelului de față, eventual cu punerea în discuția părților conform art. 129 Cod procedură civilă a necesității efectuării unei expertize tehnice topo pentru aflarea adevărului susținerilor apelantului - petent în sensul modului în care au fost efectuate înscrierile în cartea funciară pentru imobile aflate la aceeași adresă poștală, toate acestea prin prisma condițiilor și ipotezelor prevăzute de dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, considerente care conduc, față de modul nelegal în care prima instanță a procedat, la soluția admiterii apelului, iar potrivit art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă nefiind soluționat fondul cererii apelantului-petent sub aspectele menționate anterior în prezenta - fiind desființată sentința civilă apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Împotriva deciziei instanței de apel au formulat recurs intimații și.
Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă, sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, cei doi recurenți au criticat decizia pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța de apel a reținut că instanța de fond (la rejudecare) a calificat eronat acțiunea principală a petentului G, ca fiind plângere împotriva Cărții funciare (care nu se poate cumula cu alt temei, respectiv rectificarea Cărții funciare și nu rectificare a Cărții funciare.
Consideră că în mod corect s-a reținut faptul că obiectul cererii îl constituie plângere împotriva încheierii de CF și nu cerere de rectificare a Cărții funciare.
Față de formularea obiectului cererii inițiale de chemare în judecată (radierea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea intimaților) și motivele de fapt și de drept confuze pe care se baza cererea dedusă judecății, era firesc și perfect legal ca această instanță să pună în discuție, să califice, obiectul cererii de chemare în judecată, pentru a putea pronunța o soluție corectă în concordanță cu obiectul real al cererii de chemare în judecată.
Astfel, în temeiul art.129 Cod procedură civilă - instanța de fond, în atare împrejurări, are dreptul și îndatorirea legală să procedeze astfel, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Consideră că în mod greșit instanța de apel a socotit, că mandatarul petentului nu putea preciza în ședință publică, obiectul cererii de chemare în judecată, la cererea expresă a instanței.
De asemenea, având în vedere gradul de rudenie al mandatarului (gr.I) acesta fiind fiul petentului ne aflăm în situația în care mandatarul nu trebuia asistat de avocat, spre a pune concluzii (art.68 (6) Cod procedură civilă) - ca atare, faptul că instanța de fond a solicitat acestuia să precizeze în ședință obiectul cererii de chemare în judecată a fost un gest perfect întemeiat legal.
Contrar celor reținute de instanța de apel - instanța de fond a cercetat în mod corect înscrisurile de la dosar, titlurile fiecărei părți, condițiile de legalitate incidente în cauză, atunci când a pronunțat sentința respectivă.
Aceasta a reținut că în favoarea intimaților operează prezumția exactității conținutului Cărții Funciare, întrucât din probele de la dosar rezultă în mod cert că str. - - este fosta- (care actualmente nu mai există în nomenclatorul de străzi), în conținutul Cărții funciare menționându-se că fosta str. - este actualmente denumită - iar imobilul poartă nr.33.
Se arata că împrejurarea că ambele imobile (al intimaților și al petentului) poartă nr.33, nu este determinată de vreo suprapunere a terenurilor părților învecinate, cum cu rea-credință a încercat petentul să acrediteze ideea ci, fost vorba despre o mică de teren de câțiva zeci de cm, care a necesitat îndreptarea gardului limitrof proprietăților părților - pentru care s-au judecat și s-a dat o hotărâre definitivă și irevocabilă, intimații executându-și obligația respectivă de mutare a gardului limitrof (a se vedea dosarul nr-).
Instanța de apel a avut acces a aceste înscrisuri, însă le-a interpretat greșit, dându-le un sens juridic eronat.
Prin urmare, este total nelegală recomandarea instanței de apel dea se rejudeca cauza și a se "elucida" și aspectul unei "potențiale suprapuneri de terenuri", (al intimaților și al petentului) - atâta timp cât s-a pronunțat deja o instanță în mod definitiv și irevocabil pe acest aspect și mai mult decât atât s-a și executat hotărârea respectivă.
Se mai susține că faptul că ulterior intabulărilor intimaților (în urma cărora ambele proprietăți poartă nr.33) s-a revocat nr.33 pentru ambele proprietăți, iar Administrația Publică nu a hotărât încă ce imobil să poarte în continuare nr.poștal 33 (al intimaților sau al petentului G) - nu poate fi de natură a transfera aceste (erori și indecizii) în sarcina OCPI, chemată de intimatul petent în judecată.
OCPI nu este abilitată în atribuirea de numere poștale corecte, definitive, etc. - iar situația în care ne aflăm nu poate fi imputabilă OCPI, pentru ca această instituție să o îndrepte.
Actualmente nu există nici o decizie a Administrației Publice Locale în acest sens - motiv pentru care recurenții nu înțeleg cum a fost prejudiciat petentul în dreptul său.
Petentul - reclamant la fond și apelantul din apel nu a prezentat nici o dovadă (deși îi revenea sarcina probei) în sensul că actualmente el ar deține vreun document de actualitate al Administrației Publice Locale cu privire la atribuirea numărului poștal 33, pentru proprietatea sa).
Recurenții au intabulat cu bună-credință proprietatea la nr.33, pentru că aceasta era la acel moment decizia Administrației Publice Locale (că imobilul intimaților poartă nr.33).
Greșit instanța de apel, deși avea posibilitatea să analizeze cauza prin prisma tuturor dovezilor din dosar - nu a reținut ea însăși că în cauză nu pot fi incidente oricum dispozițiile art.34 din Legea nr.7/1996.
Se mai susține că dacă prin absurd, cererea de chemare în judecată ar fi fost calificată cerere de rectificate (și nu plângere) - nu sunt incidente dispozițiile art.34 alin.1 pct.4, invocat obsesiv ca temei de drept.
Astfel, acțiunea în rectificare depinde indispensabil de existența unei alte acțiuni principale (anulare, rezoluțiune, etc.). Este posibilă și promovarea unei astfel de acțiuni pe cale principală, însă existența unei hotărâri judecătorești (care să constatate că ne aflăm în fața unuia dintre cazurile enumerate în art.34) reprezintă o condițiesine qua nonpentru admiterea acțiunii în rectificare.
Instanța de apel în decizia civilă pronunțată nu a ținut cont de propria calificare privind cererea petentului - apelant (intimatul de azi), având în vedere că a calificat recursul formulat în cauză drept apel, iar cererea respectivă drept plângere împotriva încheierii.
În mod greșit instanța de apel nu a soluționat apelul, ținând cont de propria opinie, (calificare cererii drept plângere împotriva încheierii) - dispunând apoi rejudecarea cauzei pentru motive nelegale și netemeinice.
În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și următoarele și art.312 Cod procedură civilă și următoarele.
Prin întâmpinarea formulată la data de 01.10.2009, intimata Agenția Națională de Cadastru a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, arătând că nu se află în raporturi juridice cu părțile din dosar.
La același termen de judecata Curtea a soluționat excepția tardivității formulării recursului și excepția nulității recursului invocata de intimatul reclamant, prin mandatar în ședință publică iar la termenul din 12.11.2009, a pus în discuția părților din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1.
Intimatul reclamant depus la același termen note scrise.
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a excepțiilor invocate și a dispozițiilor legale relevante în această materie, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Cadastru.
Excepția este fondată.
Astfel, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Agenției Naționale de Cadastru curtea reține că prin încheierea de ședința de la termenul de judecata din data de 17.12.2008, Tribunalul București, Secția a IV Civilă, a dispus admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei intimate.
De asemenea, se constată că prin criticile formulate cei doi recurenți nu au criticat modul de soluționare a acestei excepții,
Așa fiind, în virtutea principiului disponibilității, cadrul procesual fiind stabilit prin cererea de recurs, intimata Agenția Naționala de Cadastru nu are calitate procesuală pasivă în recurs, soluția pronunțată în apel cu privire la acest aspect, nefiind recurată, astfel că cele statuate sub acest aspect au intrat în putere de lucru judecat.
În ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că invocarea acestuia s-a făcut în mod formal, în condițiile în care nu s-a indicat nici un act din cele deduse judecății, al cărui înțeles lămurit și vădit neîndoielnic să fi fost denaturat prin interpretare greșită de către instanță.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita apreciere instanței de apel referitoare la calificarea eronată obiectului cauzei de către prima instanța ca fiind plângere împotriva încheierii de carte funciară. Critica este nefondată.
Din analiza cererii de recurs se poate observa că cei doi recurenți încercă pe această cale să determine nouă calificare acțiunii formulate de reclamant, susținând că acțiunea astfel formulată ar fi fost modificată cu respectarea limitelor mandatului dat de reclamant și deci ar fi o plângere împotriva încheierii de carte funciara, omițând faptul că aceste aspecte au fost deja analizate în cadrul apelului soluționat prin decizia civilă nr. 701/22.05.2007 Tribunalului București Secția a V-a Civilă.
Astfel, prin decizia sus menționată s- apreciat că nu era posibilă modificare a obiectului acțiunii de către mandatarul reclamantului și că obiectul cererii este rectificarea Cărții funciare, reclamantul urmărind pe aceasta cale pronunțarea unei hotărâri pe temeiul art. 33 alin. 4 teza a II din legea nr. 7/1996, apreciindu-se totodată că interesul acestuia este dovedit prin înscrisul existent la fila 12 dosar, potrivit cu care terenul din actul de proprietate al reclamantului poartă aceeași adresă poștală cu cel pentru care s-a operat înscrierea în cartea funciara ce se cere a fi rectificată.
Curtea precizează totodată că potrivit actelor dosarului, această decizie este irevocabilă, prin decizia civilă nr. 224/20008 a Curții de Apel București Secția a IV-a Civilă, dispunându-se anularea recursului declarat de aceeași recurenți împotriva acesteia, ca netimbrat.
În aceste condiții, învestită cu soluționarea fondului ca urmare desființării cu trimitere a sentinței civile nr. 7734/18.05.2006, Judecătoria Sector 1 B, nu mai avea posibilitatea să procedeze la reexaminare a chestiunii privind natura acțiunii civile cu care a fost investită, stabilită cu autoritate de lucru judecat prin decizia din apel, irevocabilă ca urmare anularii recursului. Aceasta ar presupune declanșarea controlului judiciar împotriva deciziei date în apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 7734/18.05.2006, deși aceasta hotărâre are caracter irevocabil, ceea ce este inadmisibil, în raport cu principiul unicității acestei căi de atac și cu principiul puterii de lucru judecat, consacrat în art. 1201 din Codul civil, care operează asupra aspectelor deja tranșate irevocabil.
Statuându-se că acțiunea formulată de reclamant, este o acțiune în rectificare de carte funciară, cadrul procesual în care urma a se proceda la soluționarea acțiunii introductive, era obligatoriu, astfel că, constatându-se că instanța de fond, investită cu rejudecarea cauzei, a ignorat această calificare a naturii acțiunii cu care a fost sesizată, procedând la nouă calificare, în mod corect a apreciat tribunalul că sentința apelată, pronunțată în cel de-al doilea ciclu procesual, era nelegală.
Pe de altă parte, deși în prezenta cale de atac cei doi recurenți susțin că în mod greșit s-a apreciat în decizia recurată că acțiunea formulată de reclamant, este o acțiune în rectificare de carte funciară, Curtea constată, în raport de cele anterior menționate, că singura posibilitate pe care aveau la îndemână cei doi recurenți de formula aceste critici, era cea a exercitării recursului împotriva deciziei pronunțate în primul apel - în cadrul căreia s- procedat la calificarea acțiunii reclamantului - cale pe care au și urmat-
Faptul că, așa cum s-a reținut în cadrul deciziei nr. 224/2008 Curții de Apel București - Secția IV a Civilă, aceștia nu au îndeplinit obligația de achita taxele de timbru datorate în acel recurs, nu poate fi de natură să le deschidă recurenților posibilitatea de formula în prezenta cale de atac, critici care să pună în discuție legalitatea deciziei nr. 701/2007, câtă vreme consecința anularii recursului pe care l-au promovat anterior, este aceea că decizia civilă nr. 701/2007 Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, a devenit irevocabilă și deci obligatorie. Totodată, în prezenta cauză, în apel nu s-a procedat la altă calificare a acțiunii, ci soluția pronunțată s-a întemeiat pe constatarea, corectă, în raport de considerentele anterior menționate, că nu au fost respectate dispozițiile obligatorii ale deciziei 701/2007 Tribunalului București Secția a V-a Civilă.
Față de aceste considerente, împrejurarea că în decizia recurată s-a menționat că obiectul cauzei este plângere împotriva încheierii nu poate fi de natură să determine înlăturarea obligativității calificării acțiunii reclamantului, ca acțiune în rectificare, statuată în cadrul unei hotărâri irevocabile.
Pe de altă parte, nu se poate imputa instanței de apel împrejurarea că a procedat la calificarea căii de atac prin raportare la natura acțiunii soluționate de prima instanță, pe de parte, prin raportare la prevederile art. 294 și art. 295 din Codul d procedură civilă iar pe de altă parte, prin raportare chiar la obiectul apelului, care viza tocmai aspectul legat de calificarea cererii formulate, în rejudecare. De altfel, recurenților nu li s- produs în acest fel nici vătămare, prin calificarea căii de atac exercitate ca fiind apel și aceasta prin raportare la prevederile art. 51 din Legea nr.7/1996, câtă vreme acest text de lege stabilește că prevederile art. 50 din actul normativ de referință, invocate în apel, în acest scop, se aplică în mod corespunzător în situația acțiunilor vizând rectificarea cărții funciare.
În ceea ce privește critica referitoare la greșita apreciere instanței de apel în sensul că instanța de fond nu a procedat la analiza fondului acțiunii în rectificare.
Critica nu poate fi apreciată ca fondată, prin raportare la faptul că, așa cum rezultă din chiar considerentele sentinței, în rejudecare, în lipsa oricărui alt element care sa îi permită să procedeze astfel, instanța de fond precizat că înțelege să califice acțiunea cu care a fost investită ca fiind plângere împotriva încheierii de carte funciară,aceasta acțiune astfel calificată fiind soluționată ca atare - în cadrul dispozitivului menționându-se că ceea ce s- soluționat, este plângerea formulată de reclamant.
În același timp, deși în cadrul deciziei nr. 701/2007 Tribunalului București Secția a Va Civilă, dezlegându-se atât aspectul legat atât de natura cererii cât și de obiectul și cauza acesteia - instanța de apel reținând că cererea formulată de reclamant, este acțiune în rectificare de carte funciară, prin care reclamantul urmărește pronunțarea unei hotărâri pe temeiul art. 33 alin. 4 teza a II din legea nr. 7/1996, pentru realizarea interesului acestuia dovedit prin înscrisul existent la fila 12 dosar, potrivit cu care terenul din actul de proprietate al reclamantului poartă aceeași adresă poștală cu cel pentru care s-a operat înscrierea în cartea funciară ce se cere a fi rectificată, instanța de fond investită cu rejudecarea cauzei, procedează la a verifica aplicabilitatea în cauza prevederilor înscrise în art. 20, art. 30 și art. 31 din Legea nr.7/1996, opinând că reclamantul este îndreptățit să solicite pe cale separată o eventuală îndreptare operațiunii de intabulare a adresei și numărului imobilului ca parte interesată.
Curtea reține că de vreme ce în decizia 701/2007 a Tribunalului București Secția a V-a Civilă, s-a statuat că acțiunea formulată de reclamant este acțiune în rectificare de carte funciară și care trebuie soluționată conform art. 33 alin. 4 din Legea nr. 7/1996, iar în înțelesul Legii 7/1996, prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară, această apreciere nu putea fi calificată de către instanța de apel decât ca omisiune de soluționare în fond a acțiunii cu care prima instanța a fost investită.
Așa fiind, în mod corect a apreciat instanța de apel că în cauza erau incidente prevederile art. 297 alin. 1 din Codul d procedură civilă, în lipsa analizării fondului cererii, soluția de trimitere a cauzei spre judecare primei instanțe, fiind temeinică și legală.
În raport de aceste considerente, criticile invocate în recurs și care vizează fondul acțiunii nu pot fi analizate direct în calea de atac a recursului, omisso medio, o soluție contrară echivalând cu încălcarea dreptului ambelor părți la un proces echitabil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a OCPI Sector 1.
Astfel, cererea de chemare în judecată formată de intimatul reclamant fost calificată irevocabil, că fiind o acțiune în materie de carte funciară, concret, o acțiune în rectificare de carte funciară în sensul art. 33 alin.4 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare.
Această acțiune se caracterizează prin caracter contencios, cum se poate deduce din prevederile art. 37 alin. 1 din lege potrivit cu care hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a fost admisă.
În acest sens, astfel de acțiuni se poartă în contradictoriu cu titularul dreptului contestat.
Așa fiind, având în vedere dispozițiile art. 37 alin.1 din Legea nr. 7/1996 precum și decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii soluționat prin decizia civilă nr. 72/2007, cererea de radiere unei înscrieri în cartea funciară se îndreaptă nu împotriva Oficiului de Cadastru, ci împotriva persoanei în favoarea căreia s-a efectuat respectiva înscriere.
În consecință, față de toate aceste considerente, Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Sector 1.
În temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d procedură civilă, curtea va dispune respingerea recursului ca nefondat, în rejudecare, urmând să fie analizate odată cu fondul cauzei și apărările invocate de cei doi recurenți referitoare la fondul acțiunii în rectificare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive a AGENȚIEI NAȚIONALE DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ și OFICIULUI DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ SECTOR 1.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenții - intimați și, împotriva deciziei civile nr.333 A/04.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul - petent.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
- -
Red.
.,/ 2 ex./09.12.2009
TB-4 -;
Jud.1 -
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Ioana Singh, Ionelia Drăgan
