Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1588/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2166/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1588
Ședința publică din 18.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta petentă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva deciziei civile nr. 846 din 18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - Sucursala B și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Cauza are ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin adresa nr.23698C/11.09.2008 înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 11.09.2008 sub nr- Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Iaî naintat spre competență soluționare plângerea formulata de petenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în contradictoriu cu intimata - - împotriva încheierii de carte funciară nr.17636/04.06.2008.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că încheierea de respingere a cererii de intabulare a dreptului de proprietate în favoarea statului este nelegală deoarece a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.50 alin.1 din Legea nr.7/1996 întrucât a fost pronunțată la 4 luni de la data formulării dosarului, încălcându-se termenul de 30 de zile prevăzut de lege, ceea ce a determinat producerea vătămării intereselor petentei.
Prin sentința civilă nr.6097/05.12.2008, Judecătoria Bufteaa respins plângerea formulată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în contradictoriu cu intimata - - -Sucursala B și pentru opozabilitate cu Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin încheierea nr.17636/04.06.2008 în temeiul dispozițiilor art.49 din Legea nr.7/1996 s-a dispus respingerea cererii de intabulare formulată de Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România. Conform art.49 din Legea nr.7/1996 dacă se constată că cererea de înscriere în cartea funciară nu întrunește condițiile legale, se va respinge printr-o încheiere motivată.
Din conținutul încheierii de respingere, instanța a reținut că au fost invocate dispozițiile art.22 lit.a din Legea nr.7/1996.
Conform dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Conform dispozițiilor art.22 lit.a din Legea nr.7/1996 înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar reiese că cererea petentei a fost respinsă deoarece înscrierea în cartea funciară s-a solicitat de petentă în contradictoriu cu, deși acesta a înstrăinat terenul ce face obiectul plângerii către - -.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-,la data de 03.03.2009, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond și, în consecință, admiterea ca temeinică și legală a plângerii formulată de CNADNR, sa se dispună anularea încheierii de respingere nr.17636/04.06.2008 privind intabularea dreptului de proprietatea a statului ca urmare a exproprierii și să se dispună intabularea dreptului de proprietate a statului pentru imobilul în suprafață de 13,8 mp situat în Comuna Otopeni, județul I (nr. cadastral 1255/1/1), ca urmare a exproprierii.
În motivarea apelului, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este criticabilă atât prin netemeinicia considerentelor reținute, cât și prin modul în care a trecut peste argumentele prin care a arătat că cererea cu care a fost învestită instanța de fond este una absolut întemeiată.
Astfel, CNADNR -. ca urmare a exproprierii terenului în suprafață de 13,8 mp din Comuna Otopeni, județul Ias olicitat OCPI I înscrierea dreptului de proprietatea al statului pentru terenul mai sus arătat. Procedura de expropriere pentru cauza de utilitate publică, pentru imobilul cu nr.cadastral 1255/1/1, în suprafață de 13,8 mp a început încă din anul 2005, odată cu Hotărârea de Guvern nr.755/2005 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietatea privată situate pe amplasamentul lucrării " trafic DN 1 km 11 + 938 -17 + 165 sector Băneasa - Otopeni din cadrul etapei a II-a de reabilitarea a drumurilor naționale".
În anul 2006,. a solicitat I, vizarea documentației cadastrale pentru imobilul în suprafață de 13,8 mp. Documentația Cadastrală Tehnică pentru Obținerea Cadastral Provizoriu - Memoriu Tehnic - a fost înregistrată și vizată favorabil de -I sub nr.57338/08.09.2006, așa cum rezultă din ștampila aplicată pe aceasta, iar întreaga procedură a exproprierii s-a continuat în aceste condiții pe numele.
Apelanta a precizat că, din Comisia de expropriere care a participat la emiterea Hotărârii nr.7/05.09.2007 de stabilire a despăgubirilor pentru imobilul situat în Otopeni, județul I, în suprafață de 13,8 mp a făcut parte și domnul, reprezentantul OCPI - I, iar în aceste condiții, Hotărârea nr.7/05.09.2007 ce a stat la baza cererii de intabulare formulate de a fost cunoscută de - I, care însă nu a comunicat nici înainte, nici după emiterea Hotărârii că proprietarul terenului expropriat nu mai era ci societatea - Sucursala
Totodată, prin depășirea termenelor stabilite ferm de lege se dovedește încă o dată culpa OCPI I, care a prejudiciat interesele statului prin blocarea finalității procedurii de expropriere.
Prin decizia civilă nr.846 A/18.06.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - petentă Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, împotriva sentinței civile nr.6097/05.12.2008, pronunțată de Judecătoria Buftea, în contradictoriu cu intimații - - Sucursala B și a respins cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a apreciat că nu se poate considera că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, întrucât procedura de expropriere pentru utilitate publică ar fi început în anul 2005, odată cu Hotărârea de guvern nr.755/2005, anterior înstrăinării imobilului către intimată, întrucât, se stabilesc despăgubiri în favoarea vânzătorului prin hotărârea nr.7/5.09.2007, hotărâre care este ulterioară înscrieri dreptului de proprietate în favoarea intimatei, așadar, acesta nu este titularul aparent al dreptului de proprietate identificat, cum se menționează de către apelantă.
Actul juridic în temeiul căruia apelanta a solicitat înscrierea, este reprezentat de hotărâre nr.755/14.07.2005 și de hotărârea nr.7/5.09.2007, prima privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor, proprietate privată situate pe amplasamentul lucrări "fluidizare trafic DN 1 km 11+938-17+165 sector Băneasa Otopeni din cadrul etapei a doua de reabilitare a drumurilor naționale, ambele hotărâri de guvern fiind emise după înscrierea dreptului de proprietate în favoarea intimatei, astfel că susținerile apelantei potrivit cărora procedura de expropriere s-a început anterior și că în anul 2006 OCPI I vizează documentația cadastrală pe numele, sunt neîntemeiate tocmai în raport de actele juridice ce trebuie să stea la baza înscrierii exproprierii din cartea funciară, iar aceasta trebuie să vizeze dreptul de proprietate al proprietarului înscris în cartea funciară.
În ce măsură OCPI I s-a aflat sau nu în culpă pentru, faptul că a vizat documentația cadastrală și nu a comunicat expropriatorului numele proprietarului, nu trebuie să vatăme dreptului de proprietate al persoanei înscrise în cartea funciară.
Potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.7/1996 dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale sunt opozabile față de terți, fără înscrierea în cartea funciară, când provin din succesiune, accesiune, vânzare silită și uzucapiune. Aceste drepturi se vor înscrie, în prealabil, dacă titularul înțelege să dispună de ele, iar potrivit alin.2 în aceleași condiții sunt opozabile față de terți și drepturile reale dobândite de stat și de orice persoană, prin efectul legii, prin expropriere sau prin hotărâri judecătorești.
Din interpretarea dispozițiilor legale trebuie reținut că drepturile reale dobândite de către stat sunt opozabile terțelor persoane, care dobândesc un drept real asupra acestor bunuri după ce a fost urmată procedura exproprierii, pentru utilitate publică, chiar și fără ca dreptul statului să fie înscris în cartea funciară.
Însă, chiar legea în alin.3 prevede că titularul drepturilor dobândite prin modurile enumerate nu poate însă dispune de ele decât după ce acestea au fost înscrise în prealabil în cartea funciară, astfel că și statul ca și oricare dobânditor pentru a dispune de acestea trebuie să le înscrie în cartea funciară cu respectarea condițiilor de admisibilitate a înscrierii în cartea funciară, inclusiv cele prevăzute de art.22 lit.a din lege, deci în contradictoriu cu persoana care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs petenta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
In cu primul argument al deciziei atacate, precizează că instanța nu a luat în considerare faptul că schimbarea titularilor dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat, precum și conținutul Hotărârii nr.7/05.09.2007 ce a stat la baza cererii de intabulare formulate de statul român prin Ia I au fost cunoscute de această instituție, care deși avea un rol activ în expropriere (a avut și un membru desemnat în Comisia de stabilire a despăgubirilor) nu a comunicat nici înainte, nici după emiterea Hotărârii că proprietarul terenului expropriat nu mai era ci - Sucursala
Având în vedere cele precizate anterior, consideră ca - I s-a aflat în culpă pe toată perioada desfășurării exproprierii pentru cauză de utilitate publică, iar argumentul instanței privind nerelevanța vinovăției acestei instituții nu este întemeiat.
Decizia instanței de apel este nelegală, deoarece aceasta a făcut greșit aplicarea dispozițiilor art.15 din Legea nr.198/2004 coroborat cu art.26 alin.1 și 3 din Legea nr.7/1996 și a art.22 alin.1 din Legea nr.7/1996, fără a analiza în ansamblu toate elementele probatorii administrate în cauză.
Astfel, dispozițiile art.26 din Legea nr.7/1996 republicată, arată foarte clar că "dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale dobândite de stat sunt opozabile față de terți și față de orice altă persoană, fără înscrierea în cartea funciară, prin efectul legii, prin expropriere". În condițiile în care art.26 alin.1 Legea nr.7/1996 conferă dreptului de proprietate a statului, opozabilitate față de terți, dacă acesta a fost obținut prin procedura exproprierii, cu atât mai mult, Biroul de Carte funciară I era obligat să recunoască dreptul de proprietate al statului, prin înscrierea acestuia, în cartea funciară.
Atât timp cât statul român, prin a îndeplinit pas cu pas întreaga procedură stipulată de Legea nr.198/2004, notificând expropriatul, publicând într-un ziar notificarea exproprierii imobilelor din acea zona și chiar avizând la sediul Consiliului Local planul exproprierii pentru a fi cunoscut de toate persoanele afectate de expropriere, consideră că măsura consemnării sumei pe numele noului proprietar ar fi putut fi doar o condiție pe care - I trebuia să i-o impună pentru a fi dusă la îndeplinire, acordându-i un termen în acest sens, deoarece din eroarea acestei instituții, suma a fost consemnată pe numele și nu pe numele - Sucursala
În concluzie, având în vedere toate motivele mai sus invocate, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reținând cauza spre rejudecare, iar pe fond, admiterea plângerii formulată de CNADNR A, anularea Încheierii de respingere nr.17647/04.06.2008 privind intabularea dreptului de proprietatea al statului și să se dispună intabularea dreptului de proprietate al statului pentru imobilul în suprafață de 6,31 mp situat în comuna Otopeni, județul I (număr cadastral 1255/5/2), ca urmare a exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
În primul rând, nu este întemeiată prima critică formulată de recurentă, întrucât existența culpei Oficiului de Cadastru în indicarea greșită a proprietarului imobilului expropriat nu conduce la admisibilitatea cererii de intabulare a dreptului de proprietate al statului.
Conform dispozițiilor Legii nr.33/1994 întreaga procedură a exproprierii trebuie desfășurată în contradictoriu cu titularul dreptului de proprietate sau al altor drepturi reale asupra imobilului supus exproprierii, aceeași fiind și procedura reglementată de Legea nr. 198/2004, ceea ce nu este cazul în speță. Încă de la momentul emiterii Hotărârii nr.7/05.09.2007, proprietarul imobilului nu mai era numitul, ci - Sucursala B, care nu figurează în nici un fel în actele întocmite pentru exproprierea imobilului proprietatea sa.
Prin urmare, atâta timp cât procedura prevăzută de Legea nr.198/2004 s-a desfășurat în contradictoriu cu o persoană care nu mai era titulară a dreptului de proprietate asupra imobilului supus exproprierii, în mod temeinic și legal instanțele au respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor Legii nr.198/2004 și ale Legii nr.7/1996 întrucât deși art.26 alin.1 Legea nr.7/1996 conferă dreptului de proprietate a statului, opozabilitate față de terți, dacă acesta a fost obținut prin procedura exproprierii, Biroul de Carte funciară I nu era obligat să înscriere dreptul statului în cartea funciară, decât în urma constatării respectării dispozițiilor legale în cazul exproprierii, care se impune a se derula în contradictoriu cu titularul dreptului real asupra imobilului, și nu cu un terț.
Pentru aceste considerente în baza art. 312 Cod procedură civilă, curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - petentă COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, împotriva deciziei civile nr.846 A/18.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - - -SUCURSALA B și OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./17.12.2009
TB-4 -;
Jud.B -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
