Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1599/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1599/
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul G, domiciliat în Tg.M,-.2, în nume propriu și în calitate de mandatar al pârâtei, împotriva deciziei civile nr.145 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta pârâților recurenți, av. și reclamantul intimat, asistat de av., care se prezintă și pentru intimata lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen.
Cu privire la excepția netimbrării recursului, invocată de reclamanții intimați, reprezentanta pârâților recurenți susține că în cauză sunt aplicabile prevederile art.9 alin.6 din Legea 146/1997. Depune împuternicire avocațială, declarând că nu are cereri de formulat.
Reprezentantul reclamanților intimați declară, de asemenea, că nu are cereri de formulat.
Instanța apreciază că în raport de obiectul recursului, acesta e scutit de plata taxei judiciare de timbru și, constatând că nu sunt cereri, acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți susține recursul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și în principal casarea deciziei atacate și a hotărârii instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Tg. În subsidiar, solicită modificarea deciziei, respingerea apelului declarat de reclamanți și respingerea cererii de notare a procesului în Cartea Funciară nr. 2529 Tg.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea recursului și menținerea deciziei atacate ca legală și temeinică, pentru considerentele expuse în întâmpinare. Nu solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Prin cererea adresată Biroului de carte funciară, petiționarii și, au solicitat notarea procesului ce face obiectul dosarului 1784/2004 al Judecătoriei Tg- Cerea a fost respinsă prin încheierea din 11 martie 2004 dată în dosarul 5461/9.03.2004 a Biroului de Carte funciară de pe lângă Judecătoria Tg-
Împotriva acestei încheieri a fost declarat apel d e către iar prin decizia nr.322/A/11.05.2004, Curtea de Apel Tg-M (instanța competentă la acea dată), a admis apelul declarat, a schimbat în tot încheierea atacată și a dispus notarea în foaie C din CF 2529 Tg-M a procesului civil ce formează obiectul dosarului sus arătat.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de către G și prin mandatar G.
În vederea stabilirii competenței materiale a instanței de recurs dosarul a parcurs mai multe etape iar prin decizia 1729 din 16.02.2006, ICCJ a stabilit în favoarea Curții de Apel Tg-M competența materială în soluționarea recursului.
Prin decizia nr.1148/R din 23.10.2007 Curtea de Apel Tg-M a admis recursul pârâților G și, a casat decizia civilă 322/A din 11 mai 2004 și a trimis cauza spre rejudecare în apel Tribunalului Mureș.
Prin decizia civilă nr.145 din 20 mai 2008, Tribunalul Mureșa admis apelul declarat de reclamanții și, a schimbat în tot încheierea de CF atacată în sensul că a dispus notarea în foaia C din CF 2529/II Tg-M, nr.top.1596/1/II, 1596/2/II, 1597/II, 1593/2/II, și 1598/2/1/II a procesului ce formează obiectul dosarului 1784/2004 al Judecătoriei Tg-
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că apelanții au solicitat notarea unui proces în cartea funciară în scopul ca această notare să aibă opozabilitate față de terțe persoane potrivit art.30 din Decretul -lege 115/1938. Instanța a reținut că potrivit prev.art.81 pct-.27 din actul normativ amintit în cartea funciară se va putea nota orice fapt, drept personal sau alte raporturi juridice, ori acțiune, a căror notare este îngăduită de lege. Prin dispozițiile art.81 pct.10 și 11 din 115/1938 în CF pot fi notate și promisiunile stipulate în convenția privitoare la încheierea unui contract viitor precum și intenția de a înstrăina un imobil.
Cererea de notare formulată de reclamantul apelant are în vedere notarea unui proces de prestație tabulară pornit împotriva pârâților intimați cu privire la imobilul identificat anterior, mai exact parcela de 408 mp teren. Acest litigiu se află în prezent pe rolul instanțelor de judecată iar obiectul acestuia este reglementat expres în art.22-25 din D-l 115/1938.
Apreciind asupra celor de mai sus instanța de apel s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat recurs pârâții G și,
În drept au fost invocate prevc.art.304 pct.7,8 și 9.pr.civ.
Recurenții nu au dezvoltat aceste motive de nelegalitate în mod distinct astfel că instanța le va reține și analiza ca atare apreciind că din dezvoltarea lor potrivit art.306 alin.3 pr.civ. acestea se circumscriu prev.art.304 pct.9 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că:
Dosarul 1784/2004 este în momentul actual suspendat astfel că în opinia recurenților această măsură a suspendării echivalează cu inexistența dosarului, respectiv cu scoaterea acestuia de pe rol.
Prin același memoriu de recurs se arată că temeiul legal pe care s-a întemeiat hotărârea pronunțată în apel este greșit prin prisma disp.art.19 alin.1 din D-l 115/1938 conform căruia înscrierea unor drepturi în CF se poate face numai împotriva celuia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută. Ca atare, notarea nu putea fi dispusă potrivit art.81 din D-L 115/1938 întrucât părțile nu sunt titulare ale dreptului de proprietate.
În fine, se arată că instanța a aplicat dispozițiile unui act normativ abrogat, în speță D-l 115/1938. Se mai arată că notarea acțiunilor în justiție în legătură cu imobilul înscris în CF poate avea loc atunci când părțile sunt titulare a unui drept real.
Recurenții au mai subliniat alte "greșeli" ale hotărârii recurate în sensul în acre s-a solicitat în principal, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, Judecătoria Tg-M, întrucât soluția a fost pronunțată în prima instanță în lipsa părților cu toate că aveau calitatea de părți iar în acest context se impune parcurgerea întregului cadru procesual cu toate părțile prezente și pentru respectarea dreptului la apărare.
O altă critică vizează omisiunea instanței de a nota acțiunea reconvențională între aceleași părți.
Intimații și au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat. În esență în cuprinsul întâmpinării se arată că în întregul lor criticile formulate sunt neîntemeiate întrucât atât D-l 115/1938 cât și Legea 7/1996 permit notarea proceselor în CF cu condiția ca acestea să fie legate de imobilul înscris în CF și să aibă în vedere drepturi invocate sau pretinse de persoana care solicită notarea.
În altă ordinei de idei se arată că suspendarea cauzei nu reprezintă un impediment legal la notarea procesului întrucât la momentul formulării cererii acest proces se afla pe rol fiind ulterior suspendat.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Cu referire la împrejurarea că în prezent dosarul nr.1784/2004 este suspendat iar din această perspectivă cererea de notare a procesului nu poate fi primită, curtea reține că măsura suspendării nu impietează asupra fondului drepturilor ce constituie obiectul acțiunii în dosarul sus indicat. Cu alte cuvinte măsura suspendării nu echivalează cu inexistența dosarului ci cu întreruperea, pe o anumită perioadă, a cursului judecății. Întrucât textele legale aplicabile nu prevăd o asemenea distincție critica și susținerile recurentului nu pot fi primite.
Cu referire la abrogarea Decretului-lege nr.115/1938 curtea reține că potrivit art.69 alin.2 din Legea 7/1996, republicată, s-a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriu administrativ a unui județ, își încetează aplicabilitatea Decretului-lege nr.115/1938, iar în conformitate cu dispoziția din alin.3 a aceluiași articol doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii țări intervine și abrogarea acestui decret.
Din aceste dispoziții ale Legii 7/1996, prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului și al publicității imobiliare, rezultă neîndoielnic voința legiuitorului de a institui o aplicare treptată, a noii legii, cu consecința incidenței, în continuare, a vechilor dispoziții ale Decretului-lege nr.115/1938 în regim de carte funciară (decizia 86 din 10.12.2007 a ICCJ).
Cu alte cuvinte, criticile formulate de recurenți privind aplicarea de către prima instanță a unor dispoziții legale cuprinse într-un act normativ abrogat nu pot fi primite.
Aceste critici sunt neîntemeiate și prin prisma faptului că prin art.26 alin.4 și art.38 din Legea 7/1996 s-a statuat că actele și faptele juridice privitoare la drepturi personale, la starea și capacitatea persoanelor în legătură cu imobilele cuprinse în CF, vor putea fi înscrise la cerere, cu efect de informare pentru terțe persoane. ori radierea notărilor se va face după caz la cererea părților interesate în temeiul actelor doveditoare ori din oficiu.
În cadrul cererii de notare în cartea funciară, în limitele fixate de părți pentru judecată nu poate fi pusă în discuție temeinicia pe fond a acțiunii reclamanților ci trebuie verificat sau constatat dacă împrejurarea ce se dorește a fi notată îndeplinește condiția prevăzută în ambele acte normative (Decretul-lege 115/1938 și Legea 7/1996), respectiv să fie în legătură cu imobilul înscris în cartea funciară.
În ceea ce privește necitarea părților la judecata în fond a pricinii, respectiv, la Judecătoria Tg-M, aspect care ar atrage după sine casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, trebuie reținut faptul că la data formulării cererii de înscriere încheierea judecătorului delegat de carte funciară calea de atac împotriva acestei încheieri era cea a apelului nefiind urmată în restul ciclurilor procesuale procedura prevăzută de art.50 și urm. din Legea nr.7/1996.
Cu privire la nelegala admitere a unei astfel de cereri întrucât părțile nu mai sunt proprietari tabulari ai imobilului recurenții omit a avea în vedere prev.art.26 alin.4 din Legea 7/1996 (republicată), lege pe care ei înșiși o invocă în sensul în care înscrierile care pot fi făcute în CF sunt de trei feluri: întabularea, care presupune "înscrierea definitivă" a drepturilor reale (și care este supusă cerințelor prev. de art.22 din Legea 7/1996); "înscrierea provizorie a drepturilor reale sub condiția justificării ulterioare" circumscrisă acelorași prevederi ale art.22 și în fine "notarea care are ca obiect înscriereaacțiunilor și căilor de atac în justițieîn legătură cu imobilele din cartea funciară". Cu alte cuvinte operațiunile de înscriere /întabulare raportat la cele privind notarea sunt esențialmente diferite atât sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite cât și sub aspectul efectelor.
Având în vedere cele de mai sus, curtea va respinge ca nefondat recursul declarat menținând ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de G domiciliat în Tg-M,-..2 și prin mandatar G, împotriva deciziei civile nr.145 din 20 mai 2008 Tribunalului Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
16.01.2009.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
