Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 162/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (14/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 162
Ședința publică de la 08.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - petentă SOCIETATEA COMERCIALĂ împotriva deciziei civile nr. 1024 din 06.11.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC " ".
Obiectul pricinii - plângere carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentei - petente SOCIETATEA COMERCIALĂ, în baza împuternicirii avocațiale nr. 262/2009, emise de Baroul București - " și Asociații" (pe care o depune), lipsind intimatul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC " ".
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul recurentei - petente depune dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei, conform chitanței CEC nr. -/1 din 02.02.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei și arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Recurenta - petentă SOCIETATEA COMERCIALĂ SA, prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, având în vedere că s-a deschis procedura insolvenției împotriva societății pe care o reprezintă, iar creanțele sunt suspendate în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care creanța nu mai are caracter exigibil, deci somația emisă de Biroul Executorului Judecătoresc " " nu mai are suport legal. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
În data de 18 martie 2009 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, sub nr-, plângerea formulată de petenta împotriva încheierii de carte funciară nr. - din 06 martie 2009, prin care a fost înscrisă în cartea funciară nr. 43930 somația nr. 390 din 05 martie 2009 din dosarul de executare nr. 390/2008, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești de modificare a încheierii nr. - din 06 martie 2009, în sensul respingerii cererii de înscriere a somației nr. 390 din 05 martie 2009.
În ședința publică din data de 13 mai 2009, petenta a depus cerere precizatoare prin care a arătat că, ulterior formulării plângerii, s-a deschis procedura insolvenței asupra petentei.
Prin sentința civilă nr. 9082 din 01 iulie 2009 Judecătoria Sectorului 1 Bar espins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 496 Cod de procedură civilă, în vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta și va încheia un proces - verbal de situație, ce va cuprinde descrierea amănunțită a imobilului, iar în conformitate cu dispozițiile art. 497 Cod de procedură civilă, după întocmirea acestui proces - verbal de situație, executorul va pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces - verbal, somația urmând a fi înscrisă în cartea funciară.
Din analiza acestor dispoziții legale, instanța a reținut că registratorul, pentru a dispune înscrierea în cartea funciară a unei somații emise de executorul judecătoresc, trebuie să verifice dacă există un titlu executoriu împotriva persoanei menționate ca fiind proprietară a bunului imobil, dacă s-a încheiat procesul - verbal de situație și dacă s-a emis somația de plată către debitor de către executorul judecătoresc, în vederea vânzării la licitație a bunului imobil.
Verificând încheierea de admitere nr. - din 09 martie 2009 și înscrisurile pe baza cărora Biroul Executorului Judecătoresc " " a solicitat notarea în cartea funciară a somației emise cu privire la imobilul situat în str. -. - nr. 11 bis, sector 1, în raport de dispozițiile art. 19 alin. 1 pct. c lit. c, art. 26 alin. 4 lit. c și art. 48 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară, instanța a constatat că soluția de admitere a cererii de înscriere a somației este dată cu respectarea legii.
Referitor la susținerea petentei în sensul că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile legale ce guvernează materia executării silite, întrucât nu i s-a comunicat acesteia somația de plată ce trebuia emisă în conformitate cu dispozițiile art. 387 Cod de procedură civilă (aceasta fiind diferită de cea emisă în conformitate cu prevederile art. 497 Cod de procedură civilă și care a stat la baza înscrierii în Cartea funciară), instanța a apreciat că aceste eventuale neregularități pot fi invocate exclusiv în cadrul contestației la executare, ce vizează anularea actelor și măsurilor nelegale efectuate sau dispuse de executor.
Cum, potrivit principiului disponibilității, instanța de judecată a fost învestită cu soluționarea plângerii împotriva încheierii de carte funciară, iar petenta nu a făcut dovada că somația nr. 390 din 05 martie 3009 emisă în dosarul de executare nr. 390/2008 ar fi fost anulată de instanța de executare pe calea contestației, aceasta se bucură de prezumția de validitate și legalitate, astfel încât este de natură a produce efecte juridice.
Mai mult, contrar susținerilor petentei, instanța a constatat că executorul judecătoresc a procedat la întocmirea unui proces - verbal de situație a bunului imobil.
Cât privește cererea precizatoare, prin care s-a arătat că împotriva petentei s-a deschis procedura insolvenței, instanța a apreciat că și acest motiv ține exclusiv de cauzele de nelegalitate ce pot fi invocate pe calea contestației la executare, față de împrejurarea că registratorul, ca și instanța de judecată, verifică legalitatea actelor depuse de executorul judecătoresc în raport cu data pronunțării încheierii de carte funciară, iar deschiderea procedurii insolvenței s-a realizat ulterior, pe parcursul soluționării prezentului litigiu, și că, atâta timp cât somația și procesul - verbal de situație nu au fost declarate ca fiind nule, acestea se bucură de prezumția de validitate și legalitate a oricărui act juridic care a intrat în circuitul civil, astfel încât acest motiv nu este de natură a conduce la constatarea nulității încheierii de Carte funciară.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 27 august 2009 declar apel petenta Comerciala, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a III- Civilă la data de 22 septembrie 2009.
Prin decizia civilă nr. 1024 din 06 noiembrie 2009 Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins apelul formulat de apelanta - petentă ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, din cererea de apel formulată, rezultă că petenta - apelată a invocat aceleași apărări și critici arătate și în fața primei instanțe, în temeiul cărora a solicitat desființarea încheierii de carte funciară nr. - din 06 martie 2009, prin care s-a notat somația de executare emisă de Biroul Executorului Judecătoresc " ".
Față de această împrejurare, tribunalul a constatat că petenta a înțeles să invoce doar neregularități ce vizează actele de executare începute împotriva acesteia, fără a arăta care dispoziții au fost încălcate, aplicabile în materia înscrierilor în cărțile funciare reglementate de Legea nr. 7/1996.
Astfel, faptul că executarea silită a început fără a se emite somația reglementată de art. 387 Cod de procedură civilă reprezintă în mod evident un argument ce poate fi invocat pe calea contestației la executare, câtă vreme, potrivit art. 399 Cod de procedură civilă, împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Plângerea formulată de petentă ar fi trebuit să vizeze încălcarea de către registrator a dispozițiilor Legii nr. 7/1996 și nu încălcarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor ce reglementează executarea silită imobiliară, sau a celor care îi sunt aplicabile petentei ca urmare a faptului că împotriva acestuia s-a deschis procedura insolvenței.
Somația a fost înscrisă în cartea funciară în raport de prevederile art. 496 și art. 497 Cod de procedură civilă, cum corect a reținut și instanța de fond, iar la momentul înscrierii exista un titlu executoriu împotriva petentei, era întocmit procesul - verbal de situație și era emisă și somația de plată către debitor, care s-a realizat după întocmirea procesului - verbal de situație, în vederea vânzării la licitație a bunului imobil.
Tribunalul a apreciat că această încheiere de carte funciară nu poate fi desființată, în sensul radierii înscrierii somației emisă de intimată, decât în cazul în care, în urma formulării unei contestații la executare, instanța de executare ar dispune anularea actelor de executare, ca urmare a nelegalității acestora, moment până la care, așa cum corect a reținut și instanța de fond, acestea se bucură de prezumția de validitate și legalitate și sunt de natură a produce efecte juridice.
Contrar criticilor apelantei, instanța s-a pronunțat pe toate motivele plângerii formulate de petentă, analizând și susținerea potrivit căreia nu i s-ar fi comunicat somația de plată în condițiile art. 387 Cod de procedură civilă, somație care este diferită de cea prevăzută de art. 497 Cod de procedură civilă, însă a apreciat că aceste neregularități pot fi invocate și analizate doar în cadrul contestației la executare.
Se impune a se menționa că somația ce a fost înscrisă în încheierea ce face obiectul prezentei cauze a fost emisă în condițiile art. 497 Cod de procedură civilă, așa încât încheierea respectă dispozițiile prevăzute de art. 19, art. 26 și 48 din Legea nr. 7/1996.
În ceea ce privește deschiderea procedurii insolvenței împotriva petentei - apelante, în mod corect a fost analizată de instanța de fond și această situație și s-a reținut că, atâta vreme cât somația nu a fost declarată ca nulă, nu există niciun motiv de natură a conduce la desființarea încheierii de carte funciară.
Chiar dacă prin suspendarea executării silite nu se mai pot efectua alte acte de executare, aceasta nu înseamnă că atrage și desființarea înscrierii somației în cartea funciară, cum a susținut apelanta - petentă, actele de executare efectuate până la suspendare rămânând efectuate în favoarea creditorului, până la anularea lor.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești la data de 18 decembrie 2009 declarat recurs petenta, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 06 ianuarie 2010.
În motivare, a arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a legii - art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
1. Admiterea înscrierii dreptului de somație este nelegală. Conform prevederilor art. 387 Cod de procedură civilă, executarea silită poate începe numai după ce se va comunica o somație. Emiterea acestui act ce marchează începutul executării silite este obligatoriu pentru organele de executare, în lipsa acestuia neputând fi îndeplinit niciun alt act de executare. Pârâta Biroul Executorului Judecătoresc "l " nu a emis un astfel de act în dosarul de executare nr. 390/2008, procedând direct la emiterea unei somații conform prevederilor art. 497 Cod de procedură civilă.
Cum începerea executării silite este marcată de somația reglementată la art. 387 Cod de procedură civilă și constatând că o astfel de somație nu a fost emisă de Biroul Executorului Judecătoresc "l ", rezultă că procesul - verbal de constatare a fost emis în mod nelegal, fiind necesară anularea acestuia, acest fapt atrăgând implicit și nulitatea somației nr. - din 06 martie 2009 întrucât aceasta reprezintă actul subsecvent al procesului - verbal de situație. de la cartea funciară era obligat să constate aceste lipsuri și să respingă implicit cererea de notare pentru nerespectarea prevederilor art. 387 Cod de procedură civilă. Față de aceste considerente, și ținând cont de faptul că instanța de apel nu a aplicat nici ea corect prevederile art. 387 Cod de procedură civilă, consideră recurenta că s-a pronunțat o hotărâre cu încălcarea acestor prevederi.
2. Prin sentința comercială nr. 1786 din 25 martie 2009 s-a deschis procedura generală a insolvenței împotriva recurentei. În lumina acestor noi realități juridice, toate demersurile judiciare și extrajudiciare ce tind să realizeze creanțe împotriva acesteia sunt suspendate de drept, în conformitate cu prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, creanța în baza căreia Biroul Executorului Judecătoresc " " a emis somația de plată înscrisă în cartea funciară nu mai are caracter exigibil, fiind interzisă materializarea sa prin executare silită, în afara procedurii insolvenței.
Odată intrată în procedura insolvenței, recurentei îi sunt opozabile doar acele creanțe înscrise în tabelul creditorilor. În lipsa calității de creditor în procedura insolvenței (dobândite prin înscrierea în tabelul de creanțe al acesteia), pretinșii creditori nu se pot prevala de vreun drept împotriva recurentei.
Prin urmare, din moment ce persoanele ce au demarat executarea silită în urma căreia a fost înscrisă somația în cartea funciară nu mai îndeplinesc condițiile imperative ale legii pentru a fi creditori ai recurentei, rezultă că procedura de executare silită a rămas fără obiect. Acest fapt are consecințe și asupra somației înscrise în cartea funciară, deoarece aceasta reprezintă un drept accesoriu al celor care au demarat executarea silită. Acest drept accesoriu este indisolubil legat de dreptul de creanță prezentat în fața executorului judecătoresc, acesta supraviețuind doar în situația în care creanța pe care o garantează îndeplinește condițiile prevăzute de art. 379 alin. 1 Cod de procedură civilă, și anume este certă, lichidă și exigibilă. În lipsa uneia dintre aceste premise, dreptul accesoriu - somația înscrisă în cartea funciară - își încetează existența.
Instanța de fond, pronunțând hotărârea atacată, a concluzionat că argumentele pe care recurenta le-a învederat în legătură cu noua situație creată prin deschiderea procedurii insolvenței țin exclusiv de cauzele de nelegalitate ce pot fi invocate pe calea contestației la executare, negându-i astfel dreptul de a beneficia de o judecată prin sfidarea prevederilor art. 3 cod civil și art. 21 din Constituție. Mai mult, s-a susținut ideea că atâta timp cât somația sau procesul - verbal de situație nu sunt anulate, nu se poate pune în discuție valabilitatea înscrierii somației în cartea funciară. Cu alte cuvinte, radierea somației nu poate fi dispusă decât ca urmare a constatării nulității actelor de executare. Această concluzie nu poate fi ratificată de instanța de control judiciar, deoarece cauzele de desființare a actelor de executare nu sunt legate numai de sancțiunea nulității, care survine datorită unor motive concomitente cu încheierea actelor în cauză, ci poate să fie rezultatul unei noi realități juridice, după cum este cazul în prezentul litigiu, datorită deschiderii procedurii insolvenței.
Un ultim argument în legătură cu netemeinicia sentinței instanței de fond a fost reprezentat de faptul că suspendarea executării silite echivalează cu o desființare (temporară sau definitivă) a actelor de executare silită. Astfel fiind, în urma suspendării executării silite încetează toate actele de executare, inclusiv înscrierea somației în cartea funciară.
Pronunțându-se asupra acestor motive de apel, prin respingerea lor, Tribunalul Bucureștia pronunțat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 3 pct. 7 și art. 36 din Legea nr. 85/2006, fapt sancționat de art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
II. Instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității - art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Instanța de fond, pronunțând hotărârea atacată, a făcut o gravă confuzie în ceea ce privețte cele învederate de către recurentă. Astfel, după cum a menționat anterior, prin plângerea înaintată instanței, a criticat faptul că executorul judecătoresc a întocmit porcesul verbal de situație a imobilului fără ca în prealabil să fie emisă somația prevăzută de art. 387 Cod procedură civilă. Or, instanța nu s-a pronunțat pe acest aspect, mulțumindu-se să precizeze că "executorul judecătoresc a procedat la întocmirea unui proces verbal de situație a bunului imobil", încîlcând astfel prevederile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
1. Sub aspectul primei critici subsumate acestui motiv de recurs, Curtea reține că, în scopul garantării existenței și valabilității drepturilor înscrise în cuprinsul acesteia, cartea funciară este astfel organizată încât să asigure exactitatea, corectitudinea și certitudinea înscrierilor, regulă cunoscută sub numele de principiul legalității.
În sistemul registrelor de transcripțiuni și inscripțiuni, principiul legalității se reduce exclusiv la aspecte de ordin pur formal, respectiv la verificarea faptului dacă actul sau faptul juridic este sau nu supus transcrierii sau înscrierii, după caz.
În sistemul noilor cărți funciare, principiul legalității comportă două aspecte: legalitatea formală și legalitatea materială, care se întregesc și se presupun reciproc.
Cât privește legalitatea materială, aceasta exprimă cerința ca registratorul de carte funciară să cerceteze, pe de o parte, dacă înscrisul pe baza căruia se solicită înscrierea întrunește condițiile de fond și de formă cerute de lege pentru înscrierea dreptului sau faptului juridic (art. 21, 22, 48-49 din Legea nr. 7/1996) și, pe de altă parte, dacă din cuprinsul cărții funciare nu există vreo la săvârșirea înscrierii.
Controlul de legalitate a actului juridic în temeiul căruia se solicită înscrierea este absolut necesar, în scopul ocrotirii terților contra actelor frauduloase ori nelegale încheiate de părți, precum și apărării ordinii publice și siguranței circuitului civil față de pericolul intrării în circuitul civil a unor acte vădit ilegale. Astfel, pot fi menționate ipoteza în care actul autentic prezentat este întocmit prin fraudarea legii, reprezentând un fals, ce poate fi cercetat cu ușurință de către registrator și cea în care actul conține diferite încălcări ale legii (de exemplu, contractul prin care unul din foștii soți, divorțați, vinde imobilul dobândit în timpul căsătoriei fără consimțământul celuilalt soț și în care se face mențiunea, fără nicio bază juridică, că ar fi bun propriu al vânzătorului).
Nu poate fi însă vorba decât de acele cerințe de validitate ce pot fi verificate prin cercetarea cuprinsului înscrisului original al actului sau faptului ce constată, coroborată cu dispozițiile de ordine publică aplicabile la data întocmirii actului, și nu de acele cerințe care presupun verificări suplimentare, inclusiv administrarea unor probe în acest sens (de exemplu: existența viciilor de consimțământ, falsitatea sau imoralitatea cauzei, lipsa discernământului etc.), deoarece registratorul de carte funciară nu poate să se sprijine decât pe cererea de înscriere și pe documentele justificative anexate acesteia și nici nu poate cita părțile interesate, fiind vorba așadar numai de o procedură necontencioasă.
De aceea, legalitatea somației emise în condițiile art. 497 Cod procedură civilă, prin prisma inexistenței unei alte somații ce ar fi trebuit să fie emisă conform susținerilor recurentei în conformitate cu prevederile art. 387 Cod procedură civilă, întrucât ar implica administrarea din oficiu a unor probe, scapă controlului pe care este abilitat să îl exercite registratorul de carte funciară.
În aceste condiții, se reține că încheierea criticată de către recurenta petentă a fost dată cu respectarea dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 7/1996, astfel că instanțele au făcut o corectă aplicare a legii respingând plângerea ca neîntemeiată și, respectiv, înlăturând subsecvent motivul de apel care viza aspectul în discuție.
2. Referitor la cea de-a doua critică formulată de către recurentă, Curtea reține că săvârșirea unei încălcări a legii la emiterea unui act juridic se apreciază, conform logicii juridice, în raport cu realitatea juridică existentă la acel moment, deoarece față de ceea ce autorul acestuia, în speță registratorul, avea la dispoziție la data respectivă se poate considera că soluția este rezultatul nesocotirii unei dispoziții legale.
Pentru ipoteza în care ar fi încetat ulterior efectele notificării în temeiul căreia s-a făcut înscrierea, partea avea la dispoziție alte mijloace prevăzute de către legiuitor.
II. Cu titlu preliminar, Curtea reține căcel de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.Toate neregularitățile procedurale care nu sunt enunțate în alte motive de recurs au fost integrate astfel întru-un singur motiv de casare, ce constituie dreptul comun în materia nulității actelor de procedură. Cât privește situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, aceasta este avută în vedere decel de-al șaptelea motiv de recurs.
În raport de cele expuse, deși cel de-al doilea grup de critici este subsumat de către recurentă celui de-al cincilea motiv de recurs, Curtea constată că numai nemulțumirea recurentei care privește nepronunțarea asupra argumentelor sale corespunde motivului indicat, nu și cea prin care este invocată motivarea insuficientă, astfel că aceasta din urmă urmează a fi analizată potrivit calificării sale corecte.
Este adevărat că prima instanță, a cărei soluție a fost confirmată de tribunal în apel, nu a făcut o analiză substanțială a aspectelor de fapt și de drept puse în discuție de către petentă în legătură cu legalitatea somației înscrise în cartea funciară, privită din perspectiva inexistenței unei notificări anterioare care ar fi obligatorii. Cu toate acestea, refuzul analizei substanțiale a argumentelor respective prezentate de recurentă în cadrul raționamentului său nu este contrar art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, deoarece aceasta nu era necesară în cadrul juridic stabilit de către petentă, verificarea legalității încheierii de carte funciară împotriva căreia s-a formulat plângerea neimplicând decât pașii raționamentului juridic expus la punctul
De asemenea, nu poate fi reținută nici incidența cazului de recurs descris de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea atacată cuprinde răspunsul instanței la punctul de vedere exprimat prin motivele de apel, aceasta argumentând că faptul că executarea silită a început fără a se emite somația reglementată de art. 387 Cod procedură civilă reprezintă în mod evident un motiv care poate fi invocat pe calea contestației la executare.
Față de aceste considerente, reținând că niciunul din motivele de recurs invocate nu este incident în cauză, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - petentă Comerciala împotriva deciziei civile nr. 1024 din 06 noiembrie 2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III- Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Biroul Executorului Judecătoresc " ", ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
Tehnodact. /F
2ex./08.04.2010
-3.-;
Jud.1.-
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
