Plângere împotriva încheierii de carte funciară (art.52 legea 7/1996). Decizia 1733/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1193/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ și PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1733
Ședința publică de la 14.12.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta petentă, împotriva deciziei civile nr. 165 din 9.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații OFICIUL DE cadastru ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ - BIROUL DE CARTE FUNCIARĂ SECTOR 5 B ȘI
are ca obiect - plângere Carte funciară.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 7.12.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.12.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin adresa nr.74/2007 înregistrată la data de 17.01.2008 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B sub nr-, a fost înaintată de către Biroul de Carte Funciară - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară sector 5, plângerea formulată de către petiționara SC "" SA (fostă P) împotriva încheierii nr.-/03.10.2007 pronunțată de Biroul de Carte Funciară sector 5 prin care aceasta a solicitat instanței admiterea plângerii și anularea acestei încheieri întrucât i s-a încălcat dreptul de proprietate și liniștita posesie a terenului și clădirilor din patrimoniul propriu.
Prin sentința civilă nr.3305 din 06.05.2008, Judecătoria Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesual active și a respins astfel plângerea petiționarei ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că, așa cum rezultă din dosarul înaintat de plângerea are în vedere întabularea dreptului de proprietate al intimatei SC " " SRL.
Prima instanță a arătat că nu se vor face aprecieri asupra legalității acestei încheieri de carte funciară dat fiind aspectul invocat referitor la lipsa calității procesual active și a reținut faptul că încheierea nu privește imobilul petiționarei, pârâta, din punctul de vedere al actelor existente, probând, pentru moment, dreptul de proprietate și este astfel îndreptățită la înscrierea acestuia în cartea funciară.
invocate de petiționară referitoare la lipsa capacității de folosință a pârâtei au fost apreciate ca fiind lipsite de relevanță în speță deoarece nulitatea actului de constituire nu face obiectul cauzei de față.
Având în vedere dispozițiile art.51 din Legea nr.7/1996, instanța a reținut că petiționara nu are la îndemână acțiunea de față, ci doar stabilirea pe altă cale, a dreptului său de proprietate în contradictoriu cu pârâta, neformulând cerere de înscriere și nefiindu-i comunicată soluția
Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, prin decizia civilă nr.165 A din 09.02.2009 a menținut această soluție consecință a respingerii excepției de prematuritate a cererii de înscriere de drepturi în cartea funciară, precum și a respingerii ca nefondat a apelului formulat de petiționară.
Tribunalul a reținut la rândul său că aspectul care vizează prematuritatea cererii de înscriere a dreptului de proprietate, putea fi analizat doar în ipoteza în care exista o anumită procedură în fața Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară pe care pârâta nu a îndeplinit-o, adresându-se direct acestei instituții.
S-a mai reținut că potrivit dispozițiilor art.41 din Legea nr.31/1990 prin încheierea nr.14261/31.07.2008 intimata a dobândit personalitate juridică la data de 31.07.2007, dată de la care putea încheia în mod valabil acte juridice prin care să dobândească drepturi și să-și asume obligații.
Instanța de fond a procedat în conformitate cu dispozițiile art.156 din Codul d e procedură civilă, în sensul că respingând cererea de amânare a judecății în vederea angajării unui avocat, a dispus amânarea pronunțării pentru ca partea să aibă posibilitatea să depună concluzii scrise.
S-a mai considerat că este nefondată și susținerea referitoare la lipsa calității de reprezentant a și Asociații, în raport de dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.51/1995, text în conformitate cu care se prevede că se pot asocia cabinete individuale de avocatură cu societățile civile profesionale astfel că apărătorii menționați în împuternicirea avocațială depusă în dosarul de fond nu fac parte din cadrul societății civile ci fiecare deține propriul său cabinet de avocatură.
Cu privire la lipsa semnăturii clientului de pe împuternicirea avocațială depusă la dosar, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.131 din Statutul Profesiei de Avocat, în conformitate cu care se legitimează față de terți cu împuternicire avocațială, în cuprinsul căreia se specifică faptul că nu este necesară semnătura clientului în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat respectiva împuternicire.
Sub aspectul excepției lipsei calității procesuale active a petiționarei, prima instanță a aplicat corect în cauză dispozițiile art.51 din Legea nr.7/1996 și corect a statuat că încheierea de carte funciară nu a fost comunicată petiționarei.
Prin recursul declarat împotriva deciziei civile de mai sus, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5, 7, 9 din Codul d e procedură civilă, petiționara a susținut că instanța de apel a aplicat și interpretat greșit dispozițiile art.52 din Legea nr.31/1991 și, pe cale de consecință, a ignorat aspectul că înainte de efectuarea publicității extrasului încheierii a judecătorului delegat pe lângă actele și faptele comerciale efectuate de către intimata - pârâtă nu sunt opozabile terților și, prin urmare, încheierea care face obiectul prezentei cauze este lovită de nulitate absolută.
Instanța de apel a interpretat greșit și dispozițiile art.7 alin.3 din Legea nr.51/1995 și, pe cale de consecință, în mod greșit a soluționat și excepția lipsei calității de reprezentat al și Asociații deoarece una avocat nu poate fi înscris decât într-un singur barou și nu-și poate exercita concomitent activitatea în două sau mai multe forme de exercitare a profesiei.
Instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității eludând dispozițiile art.129 alin.6 din Codul d e procedură civilă în sensul că, asemenea instanței de fond, nu a luat în considerare completarea și modificarea la acțiune prin care se solicită intervenția forțată pentru opozabilitate a SC "" SA și a vânzătorilor, și, reținând doar obiectul inițial al acțiunii și încălcând astfel principiul disponibilității.
Critica instanței că această cerere se face până la prima zi de înfățișare nu poate fi primită întrucât pentru reclamant nu a fost stabilit un termen limită pentru introducerea acesteia.
Efectele încălcării dispozițiilor art.129 din Codul d e procedură civilă au condus la admiterea în mod nelegal a excepției lipsei calității procesuale active a recurentei petiționare, cauza fiind soluționată cu ignorarea obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost determinat prin cererea completatoare și modificatoare, în sensul că se solicita anularea a două acte emise de pârâți, respectiv nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.2184 și contractul de ipotecă nr.1/2007.
Pârâta nu poate să pretindă că este proprietar în baza convenției deoarece contractul său de vânzare - cumpărare nu are un element principal, nu este translativ de proprietate, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.1294 din Codul civil.
Greșit a fost soluționată și excepția lipsei calității procesual active, câtă vreme la data de 12.12.2007, recurentei i-a fost comunicată împreună cu cererea de întabulare și extrasul de carte funciară.
Și cu privire la fondul cauzei, recurenta susține că instanțele nu au înțeles poziția părților în raport cu proprietatea ce face obiectul întabulării, câtă vreme recurenta exercită posesia liber și nemijlocit de peste 30 de ani și a întabulat dreptul de proprietate la.
Recursul este nefondat.
Examinând cauza prin prisma criticilor susținute de recurentă, Curtea constată că, în mod corect, ambele instanțe au aplicat și interpretat dispozițiile legale incidente în speță și la care face referire recurenta în motivarea recursului.
Astfel, cu privire la capacitatea de folosință a pârâtei, în mod corect, ambele instanțe au aplicat dispozițiile art.41 din Legea nr.31/1990 și pe cale de consecință, în mod corect au statuat că societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în Registrul Comerțului, înmatricularea urmând a se efectua în termen de 24 de ore de la data pronunțării încheierii prin care judecătorul delegat la Registrul Comerțului autorizează înmatricularea societății comerciale.
Intimata a dobândit personalitate juridică la data de 31.07.2007 astfel încât de la această dată putea încheia în mod valabil acte juridice prin care să dobândească drepturi și să-și asume obligații, inclusiv prin acte de vânzare - cumpărare care în condițiile prevăzute de dispozițiile art.1294 din Codul civil au caracter translativ e proprietate, convenția fiind un mod de dobândire a proprietății.
Mai mult, așa cum corect au arătat instanțele pe calea plângerii formulată împotriva unei încheieri de carte funciară ca și instanța învestită prin plângere nu verifică legalitatea constituirii unei societăți comerciale, atribuțiunile sale limitativ prevăzute de lege având ca obiect verificarea legalității actelor care urmează a fi înscrise în Cartea Funciară.
Din actele depuse la dosar, inclusiv în recurs, se poate reține că în mod corect au fost aplicate și interpretate și dispozițiile art.7 din Legea nr.51/1995, cât și dispozițiile art.3 din Statutul profesiei de avocat.
Excepția lipsei calității de reprezentant, astfel cum aceasta a fost înțeleasă și motivată de recurentă, supune analizei Curții împrejurarea că un avocat nu poate deține decât propriul său cabinet de avocatură și că nu poate fi înscris decât într-un singur barou.
Chiar dacă nu este o veritabilă excepție a lipsei calității de reprezentant a apărătorului ales al societății intimate, Curtea arată că potrivit cu dispozițiile art.7 din Legea nr.51/1995 una din formele de exercitare a profesiei de avocat îl constituie și societatea civilă profesională în cadrul căreia cabinetele individuale sunt parteneri și reprezintă toți clienții societății de avocatură, iar recurenta nu a probat faptul că avocații care fac parte din societatea de avocatură ar fi înscriși în mai multe barouri, forma de exercitare a profesiei fiind aceea a societății civile profesionale.
Cu privire la încălcarea prevederilor art.129 din Codul d e procedură civilă, Curtea apreciază că această critică nu a constituit obiect al apelului și având în vedere principiul legalității căilor de atac, câtă vreme instanța de apel nu a fost învestită cu critica potrivit cu care instanța de fond nu s-ar fi pronunțat pe cererea completatoare, critica este inadmisibilă în recurs, fiind invocată omisso medio.
Chiar dacă ar fi exclusă această ipoteză, potrivit cu dispozițiile art.132 - 134 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată nu poate fi completată decât până la prima zi de înfățișare în fața instanței de fond.
Hotărârea instanței de apel este motivată în fapt și în drept și nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, arătându-se, fără echivoc, că față de dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996, încheierea de înscriere în cartea funciară se comunică celui care a solicitat înscrierea ori celorlalte persoane interesate conform mențiunilor din cartea funciară, or recurenta nu a dovedit existența dreptului de proprietate asupra imobilului care a făcut obiectul încheierii de carte funciară din litigiu.
Criticile cu privire la fondul cauzei nu pot fi primite de C deoarece instanțele anterioare nu au dezlegat fondul pricinii, ci au soluționat cauza doar prin prisma excepției lipsei calității procesuale active împrejurare față de care instanța de recurs, dacă ar fi apreciat că soluția primită de excepție este greșită ar fi dispus, în temeiul alin.5 al art.312 din Codul d e procedură civilă casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond instanței care a pronunțat hotărârea casată.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.312 și ale art.304 pct.5, 7 și 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge, ca nefondat recursul și, față de dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă va respinge, ca nefondată și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, nefiind dovedită în condițiile prevăzute de dispozițiile art.1169 din Codul civil până la data pronunțării prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității de reprezentant.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - petiționară SC "" SA împotriva deciziei civile nr.165 A din 09.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații OFICIUL DE CADASTRU ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ - Biroul de Carte Funciară sector 5 și SC " " SRL.
Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A A
GREFIER,
Red.
Tehnodact.
Ex. 2/26.01.2010
Tribunalul București Secția a III a Civilă
Jud.,
Judecătoria Sectorului 5
Jud.
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
